47 matches
-
pe jos, i-am măturat semințele scuipate, unde mai vezi pe cineva pe aici că face ca tine! gîtul frînt la cei mai mulți, compromis între așteptarea și chinul să dormi, cazi de pe bancă din somn în genunchi, fruntea de pardoseală, rîzi năucă de rușine și tu! geamul spart adună frig, țiganul cu acordeonul s-a așezat, refren și carte de vizită la toți Of, viața mea! în pantofi îți vine să stai pe vîrfuri, făcut ghem, ora 1,30 în contul vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
iar "Îmbufnata" Tsop-Ir-Land: Ce bufniță nesuferită. Trimite-o-n...aa de mai sună, am treabă cu "Capricioasa" Vool-Food: Vezi că așteaptă șeful scrisoarea de la "Generoasa" Tsop-Ir-Land: Dă-i telefon lui Ghiță Socol-Nique, să vină să-mi traducă ce-a scris năuca, se crede la chermeze pentru snobi. Low-Choir ( către Vool-Ford): Alea se cheamă recepții, Șefu'. Victorioasa" ți-a trimis raportul anual? Vool-Food: Întârzie puțin, mai era lucruri noi (la universitate se redactează publicațiile numite "anale", și se screme să vadă proba
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
se urinează pe ea rostind formula magică ce «sigur» o să-i aducă iubitul în cale : Cum sfârâie țâgla, Așa să sfârâie inima lu... (numele celui dorit) Și să n-aibă hodină Până n-o să vină. Descântece. Pentru durere de urechi, Năuce cloci-te-ai ! Du-te-n vârful muntelui, în coarnele ciutelor, în poalele brazilor, în bătătura oilor. Și să-l lași curat, Luminat, Ca de Dumnezeu lăsat ! După ce a zis descîntecul de nouă ori, vrăjitoarea, cu un fir de busuioc
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Eu plec departe și te las, Am să mă mai gândesc la tine Dar n-am ce face, am plecat Și-ai să găsești altul ca mine. Atuncea m-am îmbolnăvit Și n-am putut să ies din casă. Stăteam năucă și priveam Biletul lui Ion pe masă. De ce-ai plecat Ion al meu, Ce-am să mă fac eu fără el Că îl iubesc, dar nu-i de-ajuns Să nu știu un răspuns. Zăceam și nu știam de
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Fetița a dispărut, oricum, iar aerul a redevenit transparent și lipsit de consistență. Și, de fapt, cred c-a fost o năzărire - ce mai, asta a fost, fără doar și poate! O năzărire a minții mele ame țite. îi zâmbesc năucă lui Eduard, în timp ce-mi pun niște întrebări mai degrabă retorice: oare ce s-ar întâmpla dacă toa te amintirile - fugare - pe care le reînviem în cele mai di verse lo curi și clipe ale existenței noastre s-ar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
femeia a fost cuprinsă de spaimă și de suspinuri, tremurând din tot corpul, făcându-se roșie la față ca focul și apoi pământie. Unul din kavhani a spus ceva soldaților, drept care aceștia au dus-o de-acolo ca pe-o năucă. Din acea clipă noi n-am mai văzut și n-am mai auzit nimic de ea. Haganul nu s-a mișcat din loc, și nici comandanții, locotenenții sau gărzile care ne supravegheau. Nici noi nu ne-am clintit, cu toate că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ce s-a întâmplat. Am fost îngrijorați pentru tine. Nu trebuia să vă faceți griji, zise ea. Puteați să mă sunați doar. —I-ai spus Annei să nu te sune, îi aminti el. — În prima zi, explică ea. Eram puțin năucă atunci când am lăsat mesajul. Zău, nu era cazul să vii până aici. M-aș fi descurcat și singură. —Darcey, doar pentru că ai fi putut nu înseamnă că ar fi și trebuit să te descurci singură. Lui Darcey i se puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
scrisul ei. Auzind acestea, femeia fu cuprinsă de spaimă și suspinuri, tremurând din tot corpul, făcându-se la față roșie ca focul și poi pământie. Unul din kavhan spuse ceva soldaților, drept care aceștia o duseră de-acolo ca pe-o năucă. Din acea clipă noi n-am mai văzut și n-am mai auzit nimic. Kagan-ul nu se mișcă din loc, și nici comandanții, locotenenții sau gărzile care ne supravegheau. Nici noi nu ne-am clintit, cu toate că eram vlăguiți și abia
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
dreapta cer intervenția armatei și batalionul disciplinar. de trei săptămâni parisul zguduie lumea presa străină stigmatizează eșecul integrării ŕ la française (cnn - french violence - risc de război civil abc - parisul arde climatul de groază surrealist) în autobuze lumea te privește năuca afară cu camerele strigă tinerii răsculați nique ta mčre sarkozy urlă râcâii drojdia e mai greu ca-n afganistan se plânge un corespondent de presă ziariștii fac reportaje însoțiți de agenți de securitate adio liberté égalité fraternité titrează australienii preșțedintele
reportaj din parisul în flăcări (liberté égalité diversité) by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/10732_a_12057]
-
Fii scurt din respect pentru viața care-a semnat-o precum un garant al morții. Nimeni nu simte Nimeni nu simte cînd vine visul aidoma unui cîine și latră de bucurie și se zbenguie lîngă picioarele tale tot mai împietrite năuce picioare de statuie care încă nu e terminată cu sînge care nu s-a uscat cu mușchi ce mai tresaltă cu un rest de glas gata să cheme cîinele cu un rest de iubire pentru cîine. De parcă De parcă dantela zorilor
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
în loc de filme Se legăna uriaș un clopot. Am comutat atunci pe radio Pe toate posturile însă Se auzea dangăt de clopot. Am luat în mână telefonul Să-ntreb vecinii ce se-ntâmplă, în loc de ton cânta un clopot. M-am repezit năucă-n stradă, Era-ntuneric, totuși lumea Stătea-mpietrită-n intersecție; în aerul vibrând de sunet Vedeam deodată mâna tatei, Mersul bunicii, casa veche înconjurată de castanii Ce pendulau în ritm de clopot... Se derulă într-o secundă Povestea unei locatare
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
dac-aș fi Dimitrie Anghel n-aș birui să descriu sutele de culori și miresme care țâșneau din mii de zambile, narcise, lalele, camelii, trandafiri, azalee, cireși japonezi, pansele, sălcii, leandri. Cum să dau glas extazului? M-am așezat ca năucă pe-o bancă lângă lacul cu nuferi, am închis ochii să țin minte pururi tabloul, i-am deschis ca să fiu sigură că nu-i vis și ce credeți c-am început să fac? Asta a fost o dată. A doua oară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
vilă, aveau mașină. Nu știu cine-i nevastă-sa, n-am vrut să aflu. Simțeam că o să mor de durere, de ciudă și orgoliu. Mă înșelasem cu totul, acum știu că eram vinovată, atunci nu pricepeam asta. Am slăbit, umblam ca o năucă, eram o umbră. Exact atunci a murit unchiu-meu. Pe urmă m-am îmbolnăvit. Când ne-am mai întâlnit, s-a purtat de parcă nimic nu făcuse, i-am jucat și eu jocul ăsta. Îl uram. M-am închis în mine. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
stele care a explodat cu aproximativ 300 000 de ani în urmă în constelația Lebedei. 4. Ca un cadavru cu aripi de înger era Maria, venea tot mai rar pe la noi, avea ochii ușor bulbucați, îmi plăcea de ea, umbla năucă pe lume, se descurca binișor, o ajutau și părinții; o dată, când m-a întâlnit singur pe străzi (ieșisem să fac rost de mere), m-a oprit și m-a ținut de mână aproape un ceas, își astupa gura cu palma
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
părea strălucitor. Mă aflam pe stradă, lângă Piața Filan tropiei, citeam un anunț scris cu cerneală pe o etichetă lipită de un stâlp. Cineva își pierduse câinele și oferea o bună recompensă aducătorului. Maria trecea pe partea cealaltă, umbla ca năucă, nu m-a văzut. Am traversat strada, am ajuns-o din urmă, s-a oprit. Îi luceau ochii, poate din cauza cerului, dar tremura în rochia ei mototolită. Purta un ciorap alb și unul albastru. „Maria“, am spus, „unde umbli de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
încercat Angelica să-l întoarcă îndărăt pe uscat; el a continuat să meargă drept înainte până când, spre seară, a ieșit cu povara sa pe un țărm nisipos. Angelica, văzându-se singură, părăsită în această înfricoșătoare pustietate, a rămas nemișcată, ca năucă, cu mâinile împreunate și ochii ridicați spre cer, până când , în cele din urmă, a izbucnit în plâns , exclamând: “ O crudă soartă, furia ta împotrivă-mi nu s-a sfârșit încă? La ce alte suferințe mă mai condamni? Haide! Sfârșește-ți
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mâinile înfipte adânc în buzunarele făinii. un cui bătut în peretele de est al spațiului creației, va rămâne gol pentru un prezent uitat neaninat de tâmpla ei. te salut între răsărit și amurg. pensula ta așteaptă nordul... felinar bătrân alerg năucă printre amintiri. ține-mă Doamne întreagă pe șinele de tren, înainte de gara finală. privesc alunecarea frunzelor sub felinarul copilăriei. desface brațele luminii când apropii pleoapele de copil, de adolescent, de matur... odată, îl priveam de undeva de sus, acum îl
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
gătind, aspirând, smulgând orice rufă de călcat de la copii sau nepoți fără să stea jos vreo clipă dacă puteau fi de ajutor. Era ca și cum s-ar fi definit În raport cu ce făceau pentru ceilalți, iar pierderea acestei definiții le lăsa confuze, năuce; ca acei ponei de mină care-și păstrează capacitatea de a vedea În tuneluri și la mult timp după ce au fost eliberați pe câmp. Pentru generația mea, care a cunoscut-o mai târziu și uneori prea târziu, maternitatea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
noastre nu se adresau masselor. Textele care ne exprimau nu găsiseră dreapta măsură Între forța năucitoare și cea persuasivă. Confuzia, dacă era cumva iscată În mintea publicului nostru, era improbabil să fie urmată de o stare de trezie, oricât de năucă. Nu era mare lucru să fii de acord cu Andreea. Dar care erau oare soluțiile? Oare cum puteam să ne ambalăm altfel, În ce medii trebuia să ne manifestăm, cum să ne publicăm pentru a găsi această dreaptă măsură? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Cu furcile o să-i alungăm, dacă vin asupra noastră!... Nu mai răbdăm, fraților!... Puneți mâna pe topoare!... Femeile țipau mai vârtos ca bărbații. Anghelina lui Nistor Mucenicu, atât de amărâtă și de plângăreață, cu copilașul în brațe, zbiera ca o năucă, cu ochii ieșiți din orbite: ― Mi-au ucis bărbatul în regimentele lor și tot nu le ajunge, mînca-i-ar cîinii! Mînca-i-ar toate relele și boalele! Arde-i-ar focul iadului cum mi-au ars mie inima!... Cârciumarul Busuioc, ieșit în fața prăvăliei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eu fac exact contrariul a ceea ce ar trebui să fac. Și-apoi cred că mai e un motiv pentru care l-am iertat. Mina: Care? Ilie: M-am gîndit că poate... cum să-ți spun... poate că avea dreptate. Mina: (năucă) Cum?! Ilie: Nu, știu că n-avea dreptate... că nu-i adevărat ce spunea... dar... Mina: Dar ce? Ilie: Dar dacă... adică putea să fie și așa... poate chiar am fost așa fără să știu. Înțelegi? Nu-s sigur că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
43-69 KLEIMAN, Rita Ia., Dostoievskii: konstantâ poatiki, AȘ a Moldovei, Chișinău, 2001 KRAKOVSKI, Anna, La condition de la femme dans l'œuvre d'Émile Zola, Nizet, Paris, 1974 KRISTÉVA, Julia, Histoires d'amour, Denoël, Paris, 1983 KUCIBORCAIA E., Realizm Ămilea Zolea, Năuca, Moscova, 1973. LAINE, Pascal, La Femme et șes images, Stock, Paris, 1974 LANSON, Gaston, Caractère de la race, în L'Ame française, Choix de textes sur la civilisation française, Paris, 1932, p.35-38 LARCHER, Louis-Julien,. La femme jugée par leș grands
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]