707 matches
-
uși, în vizite de lucru, inevitabilului Iliescu i se strecoară cîte-un portret cu-nvăluitor zîmbet Divertis. Pe care, firește, succesorul maniacului îl refuză (doctrinar). Alt personaj al picturii ieșene, Popa, frecventînd în tinerețe atelierul parizian al lui Lhote. Și mișcîndu-se năuc, prin năucii (sovietici) ani șaizeci, mă oprește, precaut, pe trotuar: Ce se mai pictează, dragă? Are ceva din modelele lui Renoir: pielea ei palroză, sub care întrezăresc vascularizări opaline, mă îmbie să-i fac măcar un desen. Îi și mărturisesc
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
răpănoasă pătată cu bulion și ochiuri de grăsime, mă dichiseam în fugă, Cornelia îmi pregătea pachetul cu sandvișuri, un măr și ce se mai găsea prin casă, pe urmă autobuzul 38, doar eu, șoferul și doi-trei muncitori de la Regie, eram năuc de somn, mă străduiam, printre hurducături, să reconstitui fantasmele de peste noapte - merita, visam întotdeauna îngeri -, în fine gara exalând mirosuri grele, găseam acceleratul tras la linia a șasea, urcam la clasa boierească (aveam abonament lunar), mă tolăneam pe canapeaua îmbrăcată
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
Firii, domn necontestat Al fiarelor din codri. Speriat A vrut să tacă. Palidă, încercănată, Iubita-i, însă, s-a prelins în Întuneric. Să cînte-a trebuit. Să o aducă Sub soare iar. Oh, vis himeric Al minții, fragedă și pură și năucă! Căci troleibuzul, zdrăngănind armonios, A stat o clipă-n soare. Apoi, parcă-ntr-o doară, a întors. Casa Mare Atîtea lucruri vii și-atîtea lucruri moarte. Care trăiesc în noi tot mai puțin: Tata-moș, mama-bună, lelea Vetă, unchiul Din, Desculți în
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
un neguțător prețăluind o cămilă, el m-atingea pe piept, ca un proprietar de sclavi, căutător de dinți sănătoși, el se lipea de mine ca o slujnica rîvnind să-și lingușească stăpînii, el phalusul îl rotea că pe-un sfredel năuc, bolborosind în limba de faun hăbăuc. Cine să fie, îmi spuneam iar și iar, bărbatul pe jumătate tap, prădălnicie făcîndu-mi dar, cine-l așteaptă-n așternut, la ceas de seară, ce damă de ghinda, cîntînd la chitară? El mă trăgea
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
trei minute, ai sentimentul că o divizie de Panzere ți se îndreaptă iminent spre pereții sufrageriei. După alte cinci, retrăiești cutremurul din 1977. La capătul primei ore, simți o solidaritate retroactivă cu victimele seismului de la Kobe. Lustra din tavan pendulează năucă deasupra mesei. Parchetul are un scârțâit de rău augur. Zidurile se curbează îngrijorător. Un aer de apocalipsă iminentă pune stăpânire pe vecini. Pisicile de apartament zgârie ușa șifonierului și caută disperate refugiul. Bichonul abia venit de la plimbare latră ca posedat
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
spinării și senzația specială că l-ai întâlnit pe necuratu', o gură uscată și dorința imperativă de a deschide ușa și geamul ca și când ai fi claustrofob, lipsa de aer și îmbâcseala hainelor în care a intrat pe viață tutunul... Doctorul, năuc, o chemă pe asistentă care nu-i răspunse. Cine a fost femeia asta și câte prostii a mai putut îndruga, dar de unde a știut de Silviu, fratele lui geamăn, endocrinolog, găsit mort într-o bună dimineață, după un stop cardiac
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
tac, despic amurguri cu umbre de la răsărit; din ziduri curg păpuși de ceară și dintr-un capăt până-n altul, un pianist nebun repeată același monoton motiv, se împiedică mereu de același prag. Mă întrebi, ce fac? O, iarăși scriu, vorbesc năucă, pe clape de pian dezacordat; aceeași clapă, același sunet învie linii subțiri și imprecise în camera albă cu patul nefăcut. Citește mai mult Te intrbi ce fac?Stau în planul sferical unui gândcu fața întoarsă spre apuscitesc, iubesc sau tac
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
apuscitesc, iubesc sau tac,despic amurguricu umbre de la răsărit;din ziduri curg păpuși de cearăși dintr-un capăt până-n altul,un pianist nebun repeatăacelași monoton motiv,se împiedică mereu de același prag.Mă întrebi, ce fac?O, iarăși scriu, vorbesc năucă,pe clape de pian dezacordat;aceeași clapă, același sunetînvie linii subțiri și impreciseîn camera albă cu patul nefăcut.... XXII. TU CREZI... EU TAC, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2170 din 09 decembrie 2016. Ecoul pașilor se stinge hohotind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
nu este stavilă pentru gânduri / Nici Divinul, și nici chiar Necuratul / Nu m-au onorat cu câteva rânduri. // Am revenit gânditor în ținuturi / Unde uneori mai cântă și cucul / Privind visător spre cerul cu vulturi / Din farmecul vieții gust ca năucul.” (Am vizitat lumea tăcerilor). De fapt, nu este prima dată când omul îl judecă pe Dumnezeu. Să ne amintim Judecata lui Isus Cristos, condamnarea Lui urmată de răstignire. Dumnezeu osândit la moarte de propria creatură. Preotul din vecie judecat de
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
se cufundă în uitare / Am aflat că nu mi-i dat să gust dragostea perenă / Chiar trăind neîmpăcat refuz liniștea eternă / Când curtat de găuri negre, insistent atrăgătoare / Caut drumul către stele calde și strălucitoare / Cu speranțele-ngropate colind lumea ca năucul / Sunt sărac, sărac cu duhul, căci așa îmi cântă cucul.” (Caut). Pe scara valorilor morale, la loc de cinste, pentru Virgil Ciucă se află dreptatea, adevărul, demnitatea de om. Pentru toate acestea, el își impune o atitudine fermă, în cultivarea
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
rătăciri sunt în întreaga creație a sa: pribegind, hoinărind, bâjbâind, călătorind în vremuri de restriște, galopând, bătând câmpii și câmpiile și munții, strigând în pustiu, bătând la porți, alergând spre soare, reflectă dinamica acestor scrieri. Poetul este un neliniștit, îngândurat, năuc, nu stă pe loc, e veșnic în mișcare, traversează continentele și oceanele, e când aici, când acolo. Despre „Dragostea olteanului” scrie poetul în limbaj popular, cu refrene și strigături, care pot fi puse pe muzică: „Dragostea nu-i poezie / S-
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
visului visare,sau ție să mă plec? Vorbi atunci făptura ce aievea se-ntrupa: -Ba,credema natură ce-i însăși viața ta Așa zicea cea care în sus se risipi, Care cu a ei mustrare pe loc mă ameți. Rămân năuc și singur ,la ceas târziu în noapte S-ascult,să mă asigur de-a inimilor șoapte. Adorm într-un târziu,acolo în poenita Cu gândul să iți fiu,în păr o garofița. Când zorile prin par,dulceag mi se încurcă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
-A visului visare,sau ție să mă plec? Vorbi atunci făptura ce aievea se-ntrupa:-Ba,credema natură ce-i însăși viața taAsa zicea cea care în sus se risipi,Care cu a ei mustrare pe loc mă ameti.Raman năuc și singur ,la ceas târziu în noapteS-ascult,să mă asigur de-a inimilor soapte.Adorm într-un târziu,acolo în poenitaCu gândul să iți fiu,în păr o garofita.Cand zorile prin par,dulceag mi se încurcaȘi florile de măr
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
grădinari, în ciuda abundenței de mână de lucru din acest loc. Din păcate, noi nu îngrijim trupul, ci esența imaterială a sufletului. Cei care se găsesc aici și-au pierdut mințile. Sunt rătăciți, alienați, nebuni, exaltați, violenți, maniaci, melancolici, imbecili și năuci de ambele sexe. Proștii și ignoranții încă mai cred că un demon, mascul sau femelă, a pătruns în trupul lor și îi consideră pe acești posedați, cum li se spune, vinovați de starea în care se află, pentru că au consimțit
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
la o analiză mai riguroasă, tot gol de continut e! Iar de aici, din lipsă de conținut, spânzura dacă ai pe cine! Înainte de a-mi pune singur ștreangul, că doar asta mi-a mai rămas, că nu cumva să ajung năuc pe lumea cealaltă (oricum nu știm de unde venim și încotro o luăm, dar mai știi că mă ia aia la rost?!!), mă întreb: 1. dacă obrazul celui de la tribuna, celui pus în pagina de ziar, celui de la radio sau de pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
la o analiză mai riguroasă, tot gol de continut e! Iar de aici, din lipsă de conținut, spânzura dacă ai pe cine! Înainte de a-mi pune singur ștreangul, că doar asta mi-a mai rămas, că nu cumva să ajung năuc pe lumea cealaltă (oricum nu știm de unde venim și încotro o luăm, dar mai știi că mă ia aia la rost?!!), mă întreb: 1. dacă obrazul celui de la tribuna, celui pus în pagina de ziar, celui de la radio sau de pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
nu mai am mult de trăit, am vrut să te văd, să-mi fii alături măcar câteva minute, sau câteva ore, dacă se poate. Iertare pentru această invazie brutală în viața ta, dar nu mai am alt timp. Am rămas năucă, dar mi-am găsit repede calmul. Timp pentru ce? Explica-mi, ce s-a întâmplat cu viața ta, de ce-mi spui că te pregătești de... „plecare”, ce se petrece cu tine, ești foarte bolnav și ai aflat abia acum
Pictorul. In: Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/97_a_207]
-
m-am prăbușit când ai plecat. A fost ca și cum mi se amputase o parte din trup, nu mai eram eu, îmi luaseși toată puterea de concentrare și de creație. O vreme n-am mai pus mâna pe pensule, am umblat năuc prin toată Delta, am mai fost la Brăila de câteva ori căutând pretexte ca să-ți aflu adresa si telefonul din București, mințind pe mama ta că vreau să-ți aduc o icoană pe care ai comandat-o când ai fost
Pictorul. In: Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/97_a_207]
-
doi ani perfecționare în alte orașe, unde să-și practice meseria. Părinții s-au grăbit să se folosească de acest prilej, expediindu-l pe Natl mult departe de Persida. Disperat, tînărul decade, apucîndu-se de băut și de jucat cărți, umblînd năuc și buhăit. Mara nu e mai puțin aprigă, socotind, cu indignare,ca gîndurile maritale ale Persidei cu un "păgîn" sînt jignitoare. Preferă că fiica ei să revină la mănăstire, (deși primejdia renegării credinței vine și de acolo) decît s-o
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
să văd ce s-a întâmplat. Până atunci, garantat, ascultă-mă pe mine, cu siguranță îți va fi... ca-n rai, de când mă-ta te-a făcut, nici că ai visat! Și... să trăiți bine! - Bine! - a zis omul și, năuc, desigur, a plecat. Numai că nu a trecut o zi și, mirat, s-a întrebat: - Bine?! În zilele următoare, a turbat și, ca un normal, slugă veșnică la stat, s-a pus, cot la cot, cu mâța, pe marele urlat
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
răspuns țipând. Convorbirea mi s-a întrerupt. Am încercat din nou să o prind însă în zadar. Aproape fără să știu, m-am îmbrăcat, am luat actele, banii, apoi am pornit la drum. Timp de peste două ore, am condus aproape năuc. M-am dezmeticit lângă Pitești. Doamne, unde mă duc? - m-am întrebat la fel de disperat și am sunat. Nimeni După lungi insistențe, mi-a răspuns Yanina. Am fost bătuți Sunt tranchilizată și abia te aud... Și Oly? Și ea... - abia mi-
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
care referirea la Godot reprezintă singura sclipire a lucidității: " Fii atent, i-am spus, vine un șoarece/ se desface și din el iese o flacără/ care sparge câteva sticle goale/ Pline cu sânge, mi-a răspuns/ și m-am învârtit năuc până/ n-am mai știut unde/ eram în holul facultății și-l așteptam pe Godot/ până ne-am întins degetele mijlocii/ ca să semnalizăm/ spre cine?/ unde?" Versuri pentru o posibilă antologie Ca prin miracol, poetul cu stil șleampăt și deșucheat
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
justificarea unor atracții și a unor răfuieli de bâlci. Ceea ce ar fi dobândit altfel o fundație solidă și o diferențiere verticală pe paliere este demobilizat în expresia pedestră cu impact imediat, dar slab și perisabil. În loc să modifice o percepție, șocul năuc, greoi, strident colorat și vandabil doar o nedumerește și finalmente o copiază pe cea existentă, multiplicând-o în n exemplare. După minunea penelor și mai ales după aceea a vorbirii se va constata că șocul-papagal, șocul din colivie rostește exclusiv
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
mărturisi că părinții ei au murit. Mai rătăci somnambulă vreo trei zile prin porumbiști și, apoi, sleită, căzu jos și începu să ronțăie din știuleții de porumb încă în lapte. Și-a dat seama că moartea nu o vrea. Umblă năucă prin sate și orașe pînă ce jandarmii o aduseseră înapoi la Vlădeni. Reveni în bordeiul părinților, dar parcă era alta, mai înaltă, mai frumoasă și mai mîndră în mers. Cu banii din salbe se îmbrăcă și își griji bordeiul. Ba
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
te soarbe din ochi? Mache roși până în vârful urechilor și îi aruncă un sec... - Nu! - Am plecat! zise Maria... Rămâi sănătos! Cască bine ochii, Mache! mai zise, și ieși, ca o furtună, din birou. Mache, care rămase pentru o clipă năuc, încercă să se dezmeticească, pentru a-și putea continua treaba de la care îl întrerupsese Maria. Într-una din zile, trecând prin fața atelierului de țesut covoare, o văzu în ușă pe Veta. O salută cu curtoazie și văzu cum ochii ei
MOȘ MACHE CAP.III,DRUMUL SPRE ÎNĂLȚIME de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382646_a_383975]