314 matches
-
și râdem, mai cumpărăm o sticlă și ne Îmbătăm. — Maria, zice... — Care Maria, dom’le, că o cheamă Violeta... — Ha! Ha! râde el. Hai să mergem, Maria, sunt zdrobit. — Du-te singur, dacă vrei, eu mai rămân... Și pleacă sărmanul năucit și furios. — Lasă-l. Mâine o să-și ceară iertare și o să spună că a exagerat. Nu-ți face griji. Adevărul e că Îmi făceam Într-adevăr „griji“, Începusem să simt pentru el un fel de milă bărbătească, trecuseră ani buni
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
când-o în câine. M-a răsturnat, urcându-se ea pe mine. — Ești un mincinos netalentat, mi-a mârâit printre dinți. Te pretinzi ocultist, dar n-ai ghicit nici măcar că peste o lună mă mărit. Remora a hăulit la tavan. Năucit, am simțit cum se declanșează ceva electric în mine. I-am gâfâit că nu-mi pasă. Am telefonat după pizza și șampanie. După care am sunat înapoi la restaurant, cerând să ne trimită și ciorbă de pui pentru cățea. A
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
soției primarului. Surprinsă și speriată, aceasta scoase un geamăt surd și sări Îngrozită În picioare, stârnind imediat un concert de țipete Întretăiate. Cei din primele rânduri, se ridicară zăpăciți și se Înghesuiră unii Într-alții spre pereții laterali. Priveau cu toții năuciți. Păpușa avea acum ochii și surâsul celui care o mânuise. Și mersul său puțin săltat Îl avea. Zâmbi sarcastic celor din jur, rămași Împietriți În Învălmășeala lor, și trecu vioi prin culoarul format de aceștia, ieșind afară cu un mers
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se amplifica, vie și necunoscută, și o slăbire grăbită a forțelor pusese acum stăpânire pe mine. M-am prăbușit din nou peste mormanul diform de lemne și boarfe, În norul de praf care mă Învăluia, unde am Întârziat o vreme, năucit. Apoi, cu mișcări din ce În ce mai greoaie, năclăit de sânge și transpirație, am Început să mă târăsc spre bucătărie. Sticla mea de vodkă era acolo și era imperios necesar să ajung la ea. Piciorul rănit dădea semne de amorțeală. Simțeam ceva călduț
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
plină stradă. În zadar făcea semne disperate șoferului; autobuzul pleca în trombă și el se alegea doar cu zâmbetele persiflatoare ale unor călători care gustau ca pe o glumă bună ceea ce de fapt era un gest de impolitețe. Se trezea năucit, într-un lac de transpirație, ca după o baie de aburi. Acest vis obsedant îl asocia cu întâmplările de peste zi. Avea certitudinea că nu se poate ca neprevăzutul să nu-i joace vreo festă. Cum adormea, același vis îi bătea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
al neliniștilor? Ceea ce i se părea a fi deosebit de grav era declanșarea conflictului cu el însuși, cu celălalt Alex, ivit printr-o conjunctură nefavorabilă și cu care avea de luptat mai mult decât cu primul. Într-o noapte, se trezi năucit tocmai în timpul când visul i se derula ca o peliculă de film, secvențele fiind rulate cu încetinitorul. Cu scopul de a scăpa de himere, coborî din pat, făcu vreo câțiva pași prin cameră, bău un pahar cu apă, deși nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
tot mai rar. Până ce, în urmă cu câteva zile, telefonul fatal: eu, măi bărbate, nu mai mă întorc în țară. M am măritat. Am să văd cum am să fac cu fata. Tu? Descurcă-te cum poți și cum știi . Năucit ,părăsitul, a hotărât pe loc. Mă spânzur. Eu, da; însă, cu fata, ce fac? În clipele următoare a decis ce face și cu fata. E prea mică. Dacă rămâne singură se prăpădește. Mai bine să n-o las. Întâi o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ca pe un fapt de senzațional, pe care hămesiții după orori, și maniacii maleficului, Îl privesc cu răsuflarea tăiată.. Antoniu a ajuns cu greu, a mers mult și pe jos, și, i s-au umflat de căldură picioarele. Este deshidratat, năucit și bumac de căldură. Intră În cimitir și, dezorientat privește În toate părțile, pentru a putea să localizeze cumva mormântul În care Kwabata va fi coborât. În imediata apropiere a porții, Într-un fel de cabină ce pare cabina unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aceasta capul meu dându-mi de știre că există. Ea și-a îndreptat haina și apoi, fără să se uite la mine și tot fără să se grăbească, a pornit în sus pe scări. Am rămas nemișcat câteva clipe, complet năucit. Apoi, ținându-mă cu mâinile de cap, care părea gata să plesnească, m-am ridicat tremurând. Am urcat treptele și am ajuns în hol. Ușa de la intrare era deschisă iar afară, la câțiva pași de ușă, atârnând ca o perdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Încă din momentul de la podul Waterloo, când avusesem revelația condiției mele, mă simțeam ca un om care aleargă spre o perdea. Acum, după ce trecusem prin ea atât de brusc și cu consecințe atât de neașteptate, atât de uluitoare, eram amețit, năucit, dar surprinzător de calm. Intrasem în casă ca un hoț. Acum mă aflam în casă ca un general victorios. Vor veni, cu siguranță că vor veni să se ocupe de mine. Eram perfect conștient de această siguranță, de această stabilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Pe deseară! Succes la Astronomie! Fata îi spune cuvinte prietenești, de îmbărbătare. Lazăr flutură mîna a rămas bun și, din drumul lui spre ușă, înșfacă schiurile, apoi iese, după ce trezește întreaga sală cu tropăitul bocancilor. O clipă, toți rămîn ca năuciți. Primul își revine profesorul, care fuge afară, urmat la cîteva secunde de bătrîna care a smuls în grabă, de pe cățel, paltonul, să și-l pună pe umeri. Lazăre, stai să-ți dau banii ăștia, să-i... întinde profesorul plicul împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l târâse în jur de cincizeci de metri, îl izbise de una dintre berlinele care veneau din sens opus. Violența neașteptată a coliziunii ridicase toată mulțimea în picioare, inclusiv pe mine și pe Helen. Numai Vaughan rămăsese nemișcat. În vreme ce șoferii năuciți coborau din mașinile lor și-l ajutau pe Seagrave să iasă din spatele volanului, Vaughan traversase repede arena, făcându-i semne energice lui Helen Remington. Am urmat-o dincolo de piste, însă Vaughan, conducând-o prin mulțimea de mecanici și gură-cască, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și mai tare. Și își mai amintea de boala lui, când pieptul lui devenise din ce în ce mai congestionat din cauza bolii care omorâse atât de mulți mineri, și cum îl ținuse de mână pe patul de moarte și cum, după aceea, ieșise afară năucită, vrând să se jeluiască, așa cum ar fi fost normal, dar rămăsese tăcută în durerea ei; și cum văzuse un turac uitându-se la ea de pe craca unui copac, și cum fâlfâise acesta din aripi și zburase cu o cracă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la adăpost În peșteră, dar fumul și focul o preschimbaseră Într-un iad de nesuportat. Tuși aproape sufocat, observă cum ochii Începeau să i se Împăienjenească, Împiedicîndu-l să mai vadă, și părăsi din nou grota, ținîndu-se pe picioare, nehotărît și năucit, pe Îngustul limb exterior de piatră. Căută din nou aerul rece și privi În jos. Marea se retrăsese la baza falezei, lăsînd să se Întrevadă o prăpastie neagră, și presimți, mai degrabă decît văzu, Îngrozit, că În depărtare un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o să mă satur de tine... Ai priceput? Încuviință În tăcere, convinsă că vorbea cît se poate de serios, iar Iguana Oberlus Începu să-și dea jos pantalonii, În timp ce-i poruncea: - În cazul ăsta, lungește-te pe pat și desfă picioarele. Năucită, incapabilă să scoată un singur cuvînt, mută de groază, lipsită de apărare și hipnotizată ca o pasăre În fața privirii unei anaconda, Carmen de Ibarra se Întinse pe pat, Închise ochii, Își desfăcu picioarele și solobozi un strigăt de durere cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lucru. Doar știi că Serviciul nostru n-a greșit niciodată și de aceea pentru el nici nu există iertarea greșelilor. Cei mari, cînd greșesc, nu sînt iertați, ci li se ia capul. Doar prostimea este iertată." Leonard Bîlbîie era complet năucit. Mai ales cînd se gîndea că totul izvora nu din raportul său, ci din felul în care l-a redactat. "Vreau să te avertizez că nu e o treabă ușoară. În primul rînd nu va semăna deloc cu munca dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întâmplat ceva de n-a putut veni. Termină cu prostiile! Sătulă de fațadă de bun-simț, doar de dragul ochilor lumii, fata amenință că-și strânge lucrurile și pleacă. Se repezi la dulap, scoase hainele și le trânti pe covor. Sanda privea năucită când la ușa care se scutura sub bătăile enervate ale bărbatului, când la stiva de haine adunată în mijlocul camerei. Trezită de zgomot, Bica ieși afară să vadă ce se întâmplă. Mătușa Vanda apăru și ea, chioară de somn, în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de fruntea ei, uimit și fericit că-i poate spune, fără teamă, ce simte pentru ea. Își amestecară lacrimile, trăirile și sufletele și buzele lor se găsiră cu surprindere, fierbinți, dezlănțuite și zăpăcite de emoție. Se lipiră unul de altul năuciți, căutând cu frenezie să aducă împlinirea viselor de altă dată. Așteptaseră atât, doriseră, cu ardoare, o clipă ca asta, de la prima zvâcnire de iubire. Amețiți de vin și de trupurile tinere, ce învățaseră între timp împlinirea, se rătăciră pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca tacâmul să fie complet, culmea ironiei! -, să te oblig să-mi vorbești despre "piața de desfacere" a talentelor tale bărbătești ca nu cumva să mă trezesc descoperită în fața eventualelor amante ce vor veni la "strângerea recoltelor". Ernest o privi năucit. Nu se gândise la implicații de genul ăsta. Și-o imagină vorbind cu una din damele cu pricina și-l apucă amețeala. Luana, eu... Domnule Radak, după cum vezi, ne așteaptă zile grele. E timpul să ne retragem pe la casele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la o cafea. A luat ibricul și a început să o toarne pe jos. Am sărit în lături ca să nu mă stropească și i-am strigat: "Stai! Așteaptă să îți dau o ceașcă!". Dar el turna în continuare. În timp ce priveam năucit balta de cafea de pe podea, l-am auzit spunîndu-mi încet dar convingător: "Vezi dumneata, domnule Schäfer, cafeaua de pe podea reprezintă talentele pe care ți le irosești. Fără o ceașcă, cafeaua asta este inutilizabilă chiar dacă ai foarte multă. Talentele se risipesc
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
Încă o dovadă, cererea mea de a fi luat voluntar În oștirea chezaro crăiască, misiune pentru patrie Îndeplinită pînă la sacrificiul fizic, aveți aici și meda liile primite din partea contelui Tisza, să trăiți și trăiască de asemenea... Birocrația militară maghiară, năucită, l-a oprit pe loc pînă la noi dispoziții. Restul familiei a fost Însă urnit la drum spre Germania. Weisz a rămas În ghetou În mîinile tremurînde ale unor funcționari mărunți, care nu știau ce să-i spună, după cum nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un apartament într-un bloc din centru, la etaj. Ii deschide o femeie care îl ține la ușă. Dl Iosif nu mai era. Fusese, dacă nu vă supărați, călcat de un camion militar acum două săptămîni. Iese Haikis din bloc năucit. Se urcă în Fiatul lui mititel și înainte de a o lua din loc apasă îndelung pe claxon, într-un fără rost semn de adio.
Un semn de adio by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7030_a_8355]
-
obișnuința normalității. În tot ce facem suntem fie abuzivi, fie indiferenți, fie nefericit plasați în raport cu obiectul de referință. Ce te șochează în comportamentul românului e un fel de familiaritate agresivă, abordarea ex abrupto, directețea, de nimic pregătită, a atacului verbal. Năucit, nici n-apuci să răspunzi primului șuvoi de fraze (de regulă, acuzații aiuritoare, ce n-au nici în clin, nici în mânecă cu gândurile, intențiile și actele tale) și cazi secerat valului următor de incriminări. "România scrâșnetului din dinți, a
De ce nu zâmbesc românii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7676_a_9001]
-
prinsă de baston, se afla cheia enormă a capelei. Dar picioarele nu îl mai ascultau, voia să alerge, s-o ia pe mama în brațe și să o ducă înapoi în camera ei de la conac, dar nu reușea. Lângă el, năucit, servitorul lega unele de altele hățurile ambilor cai, în tăcere. Dona Filipa înainta încet. Sub dantelele vălului trebuie să fi avut ochii ațintiți asupra lemnului roșu de la poarta capelei Caselor Noi. Octávio ar fi vrut să scoată un țipăt care
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
-n timpul nostru. Constantin Cojocaru l-a jucat pe Cioranul cu Alzheimer ca pe o frenezie dusă de viitură. Mersul, trenciul, părul, culorile, ba chiar și privirea "acelea știute" erau. Îl caut pe interpretul norocos al lui Cioran, îl găsesc năucit și fericit și-l întreb, galbenă de invidie: R.M.: Cum a fost? C.C.: Cel mai greu lucru - Limba. A trebuit să fac din limba franceză limba mea maternă ca să pot exista pe scenă. Trebuia să fiu un mic Napoleon cu
Mărturisirea unui actor by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7322_a_8647]