48 matches
-
așază. Nu sunt decât vreo 15 metri Între banca lui Zare și cea a țăranului cu capra și lumina este destul de puternică. Iluzia optică este exclusă și, În general, Zare știe despre el Însuși că nu-i un tip cu năzăriri, iluzii, vise cu ochii deschiși. Se așază din nou pe bancă și se decide să Înțeleagă lucrurile după cum sunt, nu după cum ar putea el să le transforme prin lucruri propriei minți. Se ridică Într-un târziu și dă să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aceiași ochi pe care i-am urmărit aseară când fata a intrat în chiler purtând strâns la sân ulciorul cu vin... Mă frec la ochi pentru a-mi da seama dacă imaginea din fața mea este aevea sau e doar o năzărire... În deschizătura ușii care se clătina din țâțâni nu era decât o rază mierie de soare tomnatic, care se mișca odată cu frunzele nucului din grădină, alintate de o pală de vânt... Fără voia mea, o picătură de tristețe s-a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lună în dusul ei spre moartea din zori, urcau spre nările tremurânde, ca și cum valuri de miresme veneau din aceleași nevăzute depărtări ale neatinsului, îi împurpurau obrajii și lăsau ochilor lumina aceea de sfârșeală când minunile văzute se pierd în vălătucii năzăririlor, când privești toropit ceea ce niciodată nu vei mai veda, când îl vezi gonind pe cel care nu va mai sosi niciodată, când venirea lui viitoare învolbură aerul, despică lumina, sfâșie straturile ascunsului și-ți biciuie privirea cu molatece atingeri, sfâșiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trecător: - Domn doctor, te implorez, nu mă pisa!... Lasă-mă cubic! Singura diferență dintre ei părea că Bibi umezea toate clanțele, pe când Robin doar ochii ălora pe care îi lăsa moștenitori. Nimic nu-l lăsa să creadă că-i o năzărire. Dacă se-ntorcea pe călcâie, făcând stânga împrejur, nimerea la altar. - "Te rog să nu consideri oferta pe care ți-o fac ca pe-o favoare. De fapt, este totuși o favoare. Favoarea ai să mi-o faci dumneata. Binevoiește
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
au, omenirea s-ar stinge de mediocritate. De nu ne vom sili noi să ne impunem în lume, se vor găsi alții care să-și construiască o glorie pe inerția noastră. Atâta vreme cât vor exista popoare, paradisul terestru este o nefolositoare năzărire. Istoria este un alt cuvânt pentru tragedie, precum viața pentru zădărnicie. Și dacă tot procesul umanității nu este decât o înălțare și o prăbușire de națiuni, o succesiune dramatică de destine, fiecare încercînd să-și legitimeze prezența printr-un plus
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Iachim -Chișinău- Decameron basarabean sau Dumnezeu i-a dat omului pușcă "Domnului Dumitru V. Marin, cu vechi sentimente de prietenie și cu veșnice sentimente de românism" - 2 aprilie 2005 (Huși, la "Prieteniile literare" ale lui Th. Codreanu) 20. Mihai Miron - Năzăriri - "Năzăririle anilor '60 lipsesc de aici - Poate le voi regăsi cu Marin" - 28.08.2005 21. Maria Cozma - Nisipul meu din clepsidră"Special pentru S.C. Cvintet Te-Ra S.R.L. și săptămânalului Meridianul Vaslui. Poezia este cea care ne apropie pentru a
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
-Chișinău- Decameron basarabean sau Dumnezeu i-a dat omului pușcă "Domnului Dumitru V. Marin, cu vechi sentimente de prietenie și cu veșnice sentimente de românism" - 2 aprilie 2005 (Huși, la "Prieteniile literare" ale lui Th. Codreanu) 20. Mihai Miron - Năzăriri - "Năzăririle anilor '60 lipsesc de aici - Poate le voi regăsi cu Marin" - 28.08.2005 21. Maria Cozma - Nisipul meu din clepsidră"Special pentru S.C. Cvintet Te-Ra S.R.L. și săptămânalului Meridianul Vaslui. Poezia este cea care ne apropie pentru a putea
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Când Elena îi spune lui Menelau cine este, acesta o invocă pe Hecate pentru a o implora să-i trimită fantome (phasmata) favorabile. Elena protestează, susținând că nu este câtuși de puțin o vedenie nocturnă (o halucinație a nopții, o năzărire de vis), dar Menelau nu poate fi convins, el se îndoiește de propria percepție și se întreabă dacă nu cumva și-a pierdut mințile. Să fi căzut oare într-un delir halucinatoriu, sursă a unor năluciri amăgitoare? Pe Menelau îl
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
al doilea, Macbeth își descrie propria „viziune”: „I see”; e vorba, prin urmare, despre o percepție vizuală reală, al cărei obiect rămâne însă nedefinit. „Is this a dagger?” („Să fie oare acesta un pumnal?”) N-ar putea fi doar o năzărire, o vedenie, o creație pur mentală („a dagger in the mind”), înșelătoare, zămislită de un creier aflat în plin delir, bântuit de halucinații? Și totuși ea are o formă, ca tot ceea ce este consistent, tangibil: „in form as palpable”. Cât
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
atât de mare, încât îl face să accepte iluzia oferită, amăgirea propusă (the offered fallacy). Dromio spune: „This is the fairy land”. Într-adevăr, suntem pe tărâmul minunilor. Prin jocul imprevizibil al dublurilor, pătrundem într-o lume a închipuirilor, a năzăririlor, unde iluzia poate fi luată drept realitate, unde totul te îndreptățește să crezi în existența fantomelor. Căci jocul dublurilor rămâne indisociabil de metamorfozele, de transformările produse deopotrivă în spirit și în formă; el aparține neîndoielnic domeniului magiei. În finalul piesei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fratelui său. Se zvonea că Iancu Georgescu ar fi murit în război, dar cârciumarul nu era sigur, avea halucinații, i se părea că vede umbra celui crezut mort, în spatele ferestrelor și îi aude vocea: "Credeai c-am murit, neică?" Ultima "năzărire" este într-adevăr înfricoșătoare. Într-o noapte cu viscol, o umbră (fratele viu sau mort) avea o mare datorie de plătit. Între cei doi frați se încinge o luptă crâncenă, hangiul este legat și în lumina unei lumânări, cu mințile
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a făcut toate demersurile pentru a-l moșteni oficial pe fratele său. Ceva se schimbă în atitudinea și comportamentul hangiului. El este chinuit de gândul că popa Iancu s-ar putea întoarce, are halucinații, visele devin obsesii, coșmaruri. O primă "năzărire" îl prezintă pe Iancu în haine de ocnaș, iar reacția hangiului, cu glasul încărcat de ură, gândindu-se că își poate pierde averea, scoate în evidența lăcomia care începuse să-l dezumanizeze. Cea de-a doua "năzărire" îl aduce în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
coșmaruri. O primă "năzărire" îl prezintă pe Iancu în haine de ocnaș, iar reacția hangiului, cu glasul încărcat de ură, gândindu-se că își poate pierde averea, scoate în evidența lăcomia care începuse să-l dezumanizeze. Cea de-a doua "năzărire" îl aduce în prim-plan pe Iancu, de astă dată ofițer care râde prăpăstios, în fața hangiului: "Gândeai c-am murit, neică?" Protagonistul avea reacții ciudate, devenise irascibil, suspicios, avar, nemilos (de pildă, scena cu fetița care vine să cumpere marfă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
afară privind-o ca un diavol... Oftând, își freca ochii pentru a alunga vedenia... Într-una din seri, însă, arătarea din fața intrării nu a mai dispărut nici după ce și-a acoperit ochii o vreme, cu gând că îi tot o năzărire. Când și-a luat mâinile de la ochi, haiducul ședea cu adevărat - cât era de înalt și spătos - în ușă, purtând pe chip un început de zâmbet. A simțit că inima i-a sărit din piept și că i s-au
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o rană. Tu știi ce a fost viața mea de atunci încoace. Anul de armată, apoi facultatea, cartea de povestiri cu succesul ei care m-a dat peste cap, apoi romanele, apartamentul din centru, Peugeot-ul... Delia, între atâtea altele. Toate năzăririle vârstei geniale rămase undeva în grosimea timpului, dar nu moarte, ca ale lui Savin. Pentru că mai este și Lulu. Greața și vertijul care m-au târât din clinică-n clinică. Nevroza mea refractară la psihanaliză, psihotropice, sex, băutură. Refractară, mă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nu-ți răspunde, că e doar un foșnet lin ce se Îndepărtează Încet; te uiți cu stupoare În jur și vezi că nu e nimeni, că n-a fost nimeni În locul acela și că totul n-a fost decât o năzărire a ta, o imagine inventată, o scamatorie a aerului Încins care ți-a dereglat funcțiile senzoriale. „Nu se poate“, strigi, „eu l-am văzut pe acel ins!“ Încerci să-ți fixezi În cuvinte toate detaliile, ca să nu ți se șteargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cânt polca celui care-o șterge, fredonând umilu tangou. Bătăioșii văd scris pă ușă Paturi pentru domni Începând de la 0,60 pesos și pă loc simțesc că ogeacu ie râie coaptă. Pă bune vă rog pă matale să nu luați năzărirea dă veritabilă, don Isidro. Cum te văd și cum mă vezi, am coteț particular, și momental Îl Împart cu Simón Fainberg, mai pă vorba prostimii Năsosu, da care ie mai mereu pă la Casa lu Catihetu. Ie ca rândunica, azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că hoitu n-o să-i cază cu tronc la cap lu Zarlenga; chiar așa, fincă stigleții l-au ținut În Întrebări până mult trecute dă unșpe, care În Noul Imparțial nu se mai poate d-acu aprinde lumina. În toiu năzăririlor, Îi dam nainte, guițând ca porcu matolit, că io sunt ca Napaleonu și fac multe chestii odată. Nu zic mai ceva ca a dreaptă: tot localu a venit În goana mare când am strigat ajutor, să nu-l uit nici pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Bobo. Poate se întreabă cum voi reacționa la vederea fratelui lui bâlbâit. Cum va reacționa el la vederea mea... Fetița a dispărut, oricum, iar aerul a redevenit transparent și lipsit de consistență. Și, de fapt, cred c-a fost o năzărire - ce mai, asta a fost, fără doar și poate! O năzărire a minții mele ame țite. îi zâmbesc năucă lui Eduard, în timp ce-mi pun niște întrebări mai degrabă retorice: oare ce s-ar întâmpla dacă toa te amintirile
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bâlbâit. Cum va reacționa el la vederea mea... Fetița a dispărut, oricum, iar aerul a redevenit transparent și lipsit de consistență. Și, de fapt, cred c-a fost o năzărire - ce mai, asta a fost, fără doar și poate! O năzărire a minții mele ame țite. îi zâmbesc năucă lui Eduard, în timp ce-mi pun niște întrebări mai degrabă retorice: oare ce s-ar întâmpla dacă toa te amintirile - fugare - pe care le reînviem în cele mai di verse lo
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mare. Nu mai zărește nici o mișcare. Fata care înota mai devreme în valuri a dispărut. Marea a încremenit dintr-odată, cuprinsă parcă, brusc, de un somn letargic. Probabil mi s-a părut, își spune Eduard, mirat. O fi fost o năzărire de-a mea, așa cum a fost și cu scena aia cu mingea... E o zi senină, încă destul de rece, de aprilie. Dar în curând nici marea nu va mai cuteza să-l trateze cu dispreț și să-l răstoarne ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de dinaintea epocii adamice! Dintr-un astfel de imbold revelat își extrage substanța vizuală tensiunea imaginativă a artistului. Pictura lui Zidaru ne propune, cu umilință aproape, această încremenire a unor vârste și realități imemoriale în fulgurante imagini simbolice. Vizualizarea unor asemenea "năzăriri", ce-și au obârșia în profunditatea ontogenezei lui culturale și, deopotrivă, în proteica viziune asociativă a poeticii lui plastice, îl constrânge pe artist la rezoluții extreme de lapidare. Instinctul său sculptural îl obligă la acest exercițiu de concizie imagistică, pe
Marian Zidaru () [Corola-website/Science/316848_a_318177]
-
au izvorât lacrimi și din ochii lui Iisus, din cealaltă icoană. I-a telefonat celui care pictase icoanele, părintele Visarion din Comarnic. Preotul s-a minunat și le-a cerut să atingă lacrimile, să se convingă că nu e o năzărire. În scurt timp, părintele Gherasim, prim-ucenic al părintelui Visarion, a venit în Brașov, întâlnindu-se în casa binecuvântată de Dumnezeu cu alți prelați ai bisericii. Protopopul Zenovie Moșoiu al Brașovului a îngenunchiat. Atunci, șiroaiele de lacrimi ale Mântuitorului s-
Miracole creștine ale ultimului secol () [Corola-website/Journalistic/105192_a_106484]