427 matches
-
Marius Chivu Ultima carte, era să zicem năzbâtie, a profesorului (și liber-schimbistului) Ștefan Cazimir se lasă cu greu încadrată într-un gen anume. Găsim în ea de toate: articole de critică și de istorie literară, eseuri pe teme libere, amintiri, farse, anecdote, ba chiar câteva mici texte ce
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
în care timpul de teme pentru acasă se preschimbă în bălăceală cât e ziulica de lungă, drumeții, săptămâni și chiar luni petrecute la țară, la bunici, plecări în țări mai mult sau mai puțin exotice și fel de fel de năzbâtii ce se cer povestite. Însă, după cum știm toți minunile nu durează mai mult de trei zile sau luni, în cazul de față și vremea cea fericită a vacanței, iată, e pe cale să se sfârșească. Nu a mai rămas decât o
Toamna, şcoala numără bobocii [Corola-blog/BlogPost/97412_a_98704]
-
ceva mai devreme ca-nalte dăți. Noaptea era cu lună plină, dar luna stingheră și leneșă îmi apăsa greu privirea rătăcită undeva pe turla din lemn a bisericii din sat. Mi-aduc bine aminte cum în adolescență luna îmi urmărea năzbâtiile erotice create sub acoperișul cerului. Motivația gestului meu de a mă confesa într-un spațiu eliberat de complexe poate a incomodat sau iritat forțele nevăzute ale binelui. Ei, bine, între aceste extreme oscilează întâmplări și fapte, uneori enigmatice, pe care
AZI NOAPTE AM VORBIT CU DUMNEZEU, UN BĂTRÂN CU OCHII STICLAŢI ŞI BARBĂ ALBĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380203_a_381532]
-
poetul se transformă într-un producător laborios, făcând lungi și complicate ocoluri artistice. Omul și inanimatele își vorbesc în multe versuri, își pun întrebări, aleargă pe străzi și strigă ori țin discursuri, ca într-un în care adevărurile profeților și năzbâtiile nebunilor se amestecă și se confundă. O ușă o ia din loc, camera se face și ea nevăzută, "întunericul a plecat/ a ieșit pe ușă/ înfundându-și/ jobenul pe ochi". Strada, ca domeniu public, comun, al maximei vizibilități, devine scena
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
explica, de fapt, inexplicabilul. Una e să ajungi la esențele ultime, precum Vladimir Jankélévitch, în clasica lui La mort sau în convorbirile adunate postum în volumul Penser la mort, și alta să îngrămădești, ca într-un abator al atrocităților "gândirii", năzbâtia intelectualistă și halucinația terminologică. Fie că e vorba de Melanie Klein sau de Julia Kristeva, studiile psihanaliștilor trebuie parcurse cu infinite precauții. Grăuntele de rațional și intuțiile valabile sunt parcă dinadins acunse sub un morman de absurdități isteric puse în
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
El susține că nu i se poate cere acum să îl ierte pe Traian Băsescu atâta vreme cât iertarea are nevoie de un interlocutor. „Când încerci să mă distrugi aproape fizic în chestiunea cu comisariatul sau când ieși la televizor și spui năzbâtii că eu în secret am semnat contracte cu băieții deștepți sau îmi jignești tot neamul spunân-du-i medicului care te-a salvat că-i primul armean bun... Mă întreb ce-ar fi spus omenirea dacă spunea asta unui evreu”, a conchis
Vosganian: „ Barroso mi-a mărturisit că Băsescu a uneltit împotriva mea ” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/42174_a_43499]
-
prostiile făcute la comun. Secvențele sunt savuroase, comparabile cu scene din Băiuțeii fraților Florian sau din REM-ul lui Mircea Cărtărescu. Imaginația băieților reușește să preschimbe orice obiect din casa părinților în jucărie. Dar Vlăduț se descurcă minunat să facă năzbâtii și de unul singur, cum se întâmplă în ziua în care se decide să facă o excursie cu tramvaiul în jurul Bucureștiului și este căutat de familie cu poliția până seara târziu, când vine acasă murat de ploaia torențială care se
Muzical by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4467_a_5792]
-
minor și nesfârșite inventare de șicane copilărești, o dorință puternică de altceva, care este a adulților, nu a copiilor. O dorință de refugiu și de tihnă, într-un loc în care răul cel mai mare e să nu poți stăvili năzbâtiile unor șotioși care se împung și tot ei se vindecă unul pe altul. Crescând, copiii de altădată vor avea, și ei, toate metehnele de care adulții încearcă să fugă: nestatornicia, slăbiciunea, ipocrizia. Pe măsură ce spiritul Medelenilor se diluează, viața-și cere
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
din cauză că o întrerupse șoferul) și porniră spre casă. După un timp, un copil întrebă, arătând spre un loc gol: − Dar aici nu stătea cineva? − Ba da! E locul lui Shelley! − Shelley!!! strigă disperată diriginta, care știa și ea multe din năzbâtiile fetei. Văzând că Shelley nu e în autocar, se întoarseră la mănăstire. − Cine a văzut-o ultima dată? − Era cu mine în osuar, chiar în spatele meu, spuse Marta, dar după ce am ieșit n-am mai văzut-o. Diriginta și șoferul
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
dea? Nu doar că vor sta împreună la aceeași masă și vor lucra pe aceleași texte, dar vor fi și acele pauze în care îi va oferi, cu absolută sinceritate și naturalețe, episoadele socotite mai interesante din universul său domestic: năzbâtiile și glumele cotidiene ale copiilor; micile ei „victorii” culinare; problemele administrative cu care se confruntă; unele întâmplări cărora le verifică semnificația relatându-le și lui. Toate acestea și multe alte comentarii pe cele mai diverse subiecte devin „capital” comun, depozitat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ce-ați vrea să facem? întrebă Vlad sceptic. Să mai mîncăm cîte o pară, trase concluzia Bărzăunul. E singurul lucru bun pe care-l mai putem face la ora asta. Mmmmm, se strîmbă la el Vlad scoțînd limba, numai la năzbîtii ți-e gîndul! Eu vorbesc serios, nu-mi vine să rîd... Eu m-am gîndit la ceva în acest sens... Cred că n-ar strica să scriem la toate ziarele și revistele în care a apărut știrea despre descoperire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pas". Fiindcă Negruzzi este un boier al refuzului, pe care revoltații și abstinenții de la societate interbelici și l-ar fi putut lua înaintaș. Cartea pe care o am în față e scrisă pe vîrste. Întîi, Cum am învățat românește, o năzbîtie de școală începînd ca un basm ("pe cînd uitasem că sîntem români și că avem și noi o limbă, pe cînd ne lipsea cărți și tipografie..."), care dă o idee despre ce va fi însemnat, în secolul națiunilor, românul pentru
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
alta, iar politețea cu mult mai strictă, lasă că nici măcar uzanțele timpului nostru nu se pripesc să accepte asemenea lejerități în discursul public, dar, vorba aceea, se pot isca oarecari neînțelegeri. Cum ar fi fost, de pildă, să povestim toată năzbâtia de mai sus aruncând în ring doar o jumătate de semnătură? Doar prima parte a numelui întreg cu care domnul Borza semnează? Cunosc măcar trei Cosmini bine educați care-ar fi roșit nițel...
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
și zi: ce vrei să faci aici? DĂNILĂ: Da' nu vezi? CODÂRLIC: Văd, da' nu pricep. DĂNILĂ: Îi pricepe tu, n-avea teamă; așteaptă numai pân-oi ridica clopotnița și-oi pune toaca. CODÂRLIC: Stăi, bre, nu te-apuca de năzbâtii. Iazul, locul și pădurea de pe-aici sunt ale noastre. DĂNILĂ: I-auzi! Și voi cine sunteți? CODÂRLIC: Eu îs Codârlic cel Isteț, mai marele peste doi draci și jumătate. Și alții, mai mari și mai mici decât mine, stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care Monciu-Sudinschi introdusese un capitol extrem de serios și documentat despre un filosof chinez pe nume Mon-chu. Acest Mon-chu trăise prin secolul al XII-lea, devenise celebru pentru faptul că se urcase pe o tulpină de hrean și pentru alte câteva năzbâtii din același registru. După absolvire, îl regăsim pe Monciu scriind prin revista Flacăra. Apoi a făcut greva foamei pentru că prietenul său, Cezar Mititelu, alt filosof extrem de original care nu a scris nimic, era arestat pentru parazistism social. Între timp a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
puțin convingătoare sunt paginile de jurnalistică în care autorul, el însuși angajat politic, comentează actualitatea politică a țării. Nu că nu ar fi adevărat ce spune, dar în economia cărții aș fi preferat ca Sorin să-și mai înșire din năzbîtiile copilăriei, decît să se războiască fără sorți de izbîndă cu morile de vînt ale disputelor sterile. E doar o sugestie, în fond această necruțătoare radiografiere a absurdului ce domnește în România de aproape un veac poate căpăta nebănuite valențe prin
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fost eu. Mă dădăcea de la un an, făcându-mi plăcerea de a mă da huța-huța pe picioare sau aruncându-mă în sus cu mâinile și prinzându-mă cu multă siguranță. Era de o bunătate rară, niciodată nu se supăra pentru năzbâtiile și șotiile făcute de micuțul ei ștrengar alintat. Toate astea au fost până la vârsta de 10 ani, când tata a fost închis, iar mama a plecat la casa părintească, însoțită de sora Dorina, forțată să-și schimbe domiciliul și să
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
respectarea unei cronologii stricte, după inspirație ori dispoziție, dar întotdeauna cu fler, cu haz și cu nerv, întâmplările, desigur memorabile, ale anilor de copilărie. În acest sens sunt de amintit relatările despre scăldatul la hârdău în ograda bunicilor ori despre năzbâtiile săvârșite cu inocență în timpul vacanțelor la țară, la Vârteșcoiu, în Vrancea, cum este cea cuprinsă în povestirea intitulată solemn "Marea scenă a potcoavei" sau pățania cu pântecarița, "când - mărturisește autorul - am jucat fără voie rolul de sconcs". Memoriei prodigioase a
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
nu mă înșală memoria, căzusem de acord asupra unei partide de șah, în care identitatea pieselor contează mai puțin decît veleitățile lor de mișcare. Paradoxal, dar frica este și motivul pentru care ai închis în atîtea rînduri ochii la diferite năzbîtii pe care ți le raportau unul și altul, și nu toleranța față de anumite idei sau comportamente. Sînt sigur că știi la ce mă refer, anume la principiile tale proprii, la patima de care ele îți erau alimentate și la aceeași
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai greu ca de obicei să se dezbrace, s-a gîndit Broscoiul, îl incomodează ghipsul, nu-și poate lăsa pantalonii pe vine cum trebuie, nu se poate așeza bine pe colacul veceului, ne-au trecut prin cap tot felul de năzbîtii din astea, pînă în clipa în care Monte Cristo s-a trezit să ne aducă cu picioarele pe pămînt: dacă pățise ceva rău? Nimeni nu va trebui să afle vreodată că ai prostul obicei de-a asculta pe la uși. Cine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cineva? — Poate chiar de tine, se hotărăște Milițică în sfîrșit să forțeze nota. De ce n-ar putea fi și asta o variantă? — Uite cine vorbește, îl repezește Roja. În timp ce voi stăteați bine mersi la căldurică și priveați la televizor ce năzbîtii mai fac teroriștii, alții își riscau pielea alergînd printre gloanțe. Asta nu mai făcea parte din plan, dom’ Roja, se aude și vocea Bulgarului, numai eu de cîte ori am încercat să vă conving să spuneți pas, să-l lăsați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ai mîini de aur Nepoțică, cîteodată chiar mă faci să-mi pară rău de bănuielile pe care le am legate de tine. Zău așa. Cine e dama? Ești sigur că nu urmărește altceva, că nu-i stă capul la vreo năzbîtie? îl întrebase Bătrînul în clipa în care îi dezvăluise că de fapt colaboratorul său numărul unu, persoana în care avea cea mai mare încredere din tot grupul, era femeie. Voia să știe cum o întîlnise, fiecare cuvințel pe care îl
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
stătea cu pumnii Încleștați În poale ne făcuse să ne lansăm in tot felul de speculații. — Cu siguranță că acesta este urmașul acestui loc, m-am aventurat - și, văzând că Dora nu catadicsește să răspundă, am adăugat: Pare pus pe năzbâtii. Uită-te numai la coșurile alea, la spatele ăla, la pumnii ăia. E supărat pe toată lumea! Cu doi tați, am continuat, se prea poate să ajungă așa. — Savurându-și momentul de glorie, Froehlich pare să fi uitat de obligații paternale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
le caut și să i le dau eu, Însă n-am făcut-o niciodată. Și era amuzant să-l văd așa aplecat deasupra lucrului, cu ochiul mare acoperit de albeață, privind cîș. Arăta ca un copil prins că face o năzbîtie. Și, ori de cîte ori reușea Într-adevăr să resusciteze cine știe ce drăcie muribundă, era atît de fericit că țopăia prin cameră rîzÎnd În hohote și chicotind de unul singur. Reparînd lumea: lupta unui mecanic. CÎnd Îl vedeam așa, Îmi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de bine să-ți placă să mănânci cu cineva, orice, nici nu mai contează ce e în farfurie. - Cred că mi s-a dereglat o rotiță în creier, s-a ars o siguranță, dorm ca întins pe cuie, visez numai năzbâtii, mă bat cu Furfur și Nergal... - Și care-i scorul până acum? se așază turcește. - Nasol pentru mine, n-am reușit să rup măcar o codiță, să scot vreun colț, nimic. - Ar trebui să-ți doresc să nu mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]