162 matches
-
A cumpenei prin timp nu seacă ciuturi. Arșița ori potopul sărăcește Pe cel care sădește doar ispită. Tu ai rodit o roză infinită Ce numărul de ani îl risipește. Iubirea chiar și orbii pot s-o vadă Eternizând pârâul în naiadă. *** Legenda spune că Naiadele trăiau pe insula numită Sirenum scopuli, care era înconjurată de stânci și pietre. Marinarii care erau în apropiere erau atrași de cântecul lor fermecător, făcându-i să se lovească cu navele de stânci și să se
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
nu seacă ciuturi. Arșița ori potopul sărăcește Pe cel care sădește doar ispită. Tu ai rodit o roză infinită Ce numărul de ani îl risipește. Iubirea chiar și orbii pot s-o vadă Eternizând pârâul în naiadă. *** Legenda spune că Naiadele trăiau pe insula numită Sirenum scopuli, care era înconjurată de stânci și pietre. Marinarii care erau în apropiere erau atrași de cântecul lor fermecător, făcându-i să se lovească cu navele de stânci și să se înece. Fărâme din pulberi
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
Pierdută, sau neantului dată Iubirea, prelinsă-n clepsidră De piatră, cunună la hidră Ajunge pe fruntea-i ridată. E secetă, moarte pe maluri, Arinii se-adapă din cruste, Pe plajele mute și-nguste Nisipul cerșește azi valuri. Pârâu părăsit de Naiadă, Țâșnire captivă-n izvoare. Puhoaie de raze de soare Fac cruda dogoare pocladă. *** Genealogia Naiadelor variază mult, un factor important fiind zona geografică și sursa literară. Naiadele erau fie fiice ale lui Zeus, fie fiice ale unor zei de râu
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
fruntea-i ridată. E secetă, moarte pe maluri, Arinii se-adapă din cruste, Pe plajele mute și-nguste Nisipul cerșește azi valuri. Pârâu părăsit de Naiadă, Țâșnire captivă-n izvoare. Puhoaie de raze de soare Fac cruda dogoare pocladă. *** Genealogia Naiadelor variază mult, un factor important fiind zona geografică și sursa literară. Naiadele erau fie fiice ale lui Zeus, fie fiice ale unor zei de râu, fie doar o parte din vasta familie a titanului Oceanus. Ca toate nimfele, Naiadele erau
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
cruste, Pe plajele mute și-nguste Nisipul cerșește azi valuri. Pârâu părăsit de Naiadă, Țâșnire captivă-n izvoare. Puhoaie de raze de soare Fac cruda dogoare pocladă. *** Genealogia Naiadelor variază mult, un factor important fiind zona geografică și sursa literară. Naiadele erau fie fiice ale lui Zeus, fie fiice ale unor zei de râu, fie doar o parte din vasta familie a titanului Oceanus. Ca toate nimfele, Naiadele erau din multe privințe sex-simboluri feminine ale lumii antice și jucau și rolul
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
Genealogia Naiadelor variază mult, un factor important fiind zona geografică și sursa literară. Naiadele erau fie fiice ale lui Zeus, fie fiice ale unor zei de râu, fie doar o parte din vasta familie a titanului Oceanus. Ca toate nimfele, Naiadele erau din multe privințe sex-simboluri feminine ale lumii antice și jucau și rolul de sedus, și rolul de seducător ... Răsfăț de ape Mă nasc purificat de-adâncuri, Din ale munților oblâncuri. Țâșnesc despovărat de vină Dar limpezit, chiar de lumină
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
săturate, Sau puști din sate când se scaldă, Ca broaștele în apă caldă. Noaptea comete oglindesc, Tușe-n spectacolul ceresc. Dar cea mai mare fericire Și poate marea împlinire, O simt când luna stă să cadă Pe trupu-ți suplu de naiadă. Iar eu sărut călcâi și gleznă Din trupul cufundat în beznă. Pătrunzi în mine, te pătrund Pe patul dragostei din prund. În tot adâncul îmi ascunzi Sânii și umerii rotunzi. Pârâu îți sunt și te-nvelesc, Naiadă-mi ești și
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
trupu-ți suplu de naiadă. Iar eu sărut călcâi și gleznă Din trupul cufundat în beznă. Pătrunzi în mine, te pătrund Pe patul dragostei din prund. În tot adâncul îmi ascunzi Sânii și umerii rotunzi. Pârâu îți sunt și te-nvelesc, Naiadă-mi ești și te iubesc ! *** Surse romane atribuie Naiadelor până și custodia râurilor din ținutul Hades, acestea fiind clasificate ca Nymphae Infernae Paludis sau Avernales. Iubindu-te, m-am preschimbat în munte Bazar cu fleacuri și trăiri mărunte Am fost
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
gleznă Din trupul cufundat în beznă. Pătrunzi în mine, te pătrund Pe patul dragostei din prund. În tot adâncul îmi ascunzi Sânii și umerii rotunzi. Pârâu îți sunt și te-nvelesc, Naiadă-mi ești și te iubesc ! *** Surse romane atribuie Naiadelor până și custodia râurilor din ținutul Hades, acestea fiind clasificate ca Nymphae Infernae Paludis sau Avernales. Iubindu-te, m-am preschimbat în munte Bazar cu fleacuri și trăiri mărunte Am fost sau, poate, doar telal veros; Iubindu-te m-am
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
neștiind să-i dea iubirii nume Nu are-a cere să colinde munți. Te-a ocrotit pădurea, pernă steiul, Din fulgi de nea ți-am zămislit pocladă Nici gând de somn, în doi țeseam temeiul, Pârâul fiu, miri, munte și Naiadă. Ne-ascunde noaptea sub umbrar de astre, Te-mbrățișez cu-atingeri de cascadă Munte sub munte, icnetele noastre Alungă zorii, nimeni să ne vadă. *** Dar, orice început are în el și sfârșitul: A fost să fiu. Tu mi-ai fost
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
din noi ducem povara unei tăceri ... ... și Dumnezeu mi-e martor că nu am rostit nici o altă rugăciune decât numele tău! NOTĂ: toate versurile îmi aparțin și au fost selectate din ciclurile volumului “Ucenic în dragoste” © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Naiadele / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1421, Anul IV, 21 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
secțiunea pusă sub semnul interogației, ...Viața?, pașii poetei conduc cititorul către marginile liricii. Subiectivitatea surprinde cromatici lirice iar stilistica iese în câștig: „Doar timpul/ își pierde secundele/ în genele răsfirate de catifea,/ într-o zare/ de lumină tăinuită,/ ca o naiadă/ ce-și poartă/ tumultul vieții/ spre un țărm îndepărtat” (Introspecție nocturnă), „Vorbim tăceri, ne ascultăm orgolii...” (Recurs la fericire), „mă contopesc cu vremea în abisul ei” (Rătăcire) ori „ne răspândim cuvintele-fluturi” când „beții de aripi lungi, ne cuprind” (Sensul vieții
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
de oțel care s-a topit peste noapte ca o feștilă prea scurtă pentru un Întuneric atît de lung istoria un coșmar din care tot Încerc să mă trezesc și paradisul aerul Începe să vibreze copacii sînt parcă locuiți de naiade ghirlande de viță sălbatecă la intrarea parcului Herăstrău un autocar cu turiști străini „wir haben das höchste Lebensniveau erreicht, wir sind alle potenzielle Selbstmörder“ domnul acela bătrîn cu gambetă duce În lesă un San Bernard și doamna aceea are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și tu, spuse cu blândețe Corodan. Ochii mari, frumoși, saturnieni ai secretarei se întoarseră spre director. — Multzumesc, spuse ea cu simplitate. Corodan continua s-o privească, admirându-i profilul palid, perfect desenat, pieptul plin, specific rasei ei, talia îngustă, de naiadă, linia fin curbată a șoldurilor. „Păcat că n-are picioare”, medită el dând cu ochii de locul unde trupul lui Noemi și al tuturor colegelor ei se termina inevitabil. — Introdu-mi, te rog, șefii de resoarte, spuse Corodan. Secretara dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să fie al Veronicăi, îl prindea-n contururi vagi, era un fel de Frumoasa fără corp, care-l ademenea... Amândouă năluci blestemate... Vis de nebun, ce-l tortureză și-l chinuie! Apoi femeia fuge spre orizont pe dealuri ca o naiadă dănțuind sălbatic, tot mireasă; faldurile rochiei îi flutură-n vânt și ea fuge ca nebuna și-i face cu mâna... De el se apropie un bătrân, un fel de satir cu rânjet de fiară, părea să fie chipul lui Moș
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
parfum adus de vânt și-a porumb și dovleac copt...Eu m-am așezat pe iarbă, mi-am lepădat un flanel și l-am așternut să vină și Agneta. Doamneee și frumoasă mai era când venea spre mine, ca o naiadă cu corpul ei sălbatic, se despletise și fuiorul părului îi atârna lung până la mijloc, avea ochii umezi și speriați, scăpase parcă de la moarte, dintr-o imaginară încăierare și se agățase de mine, ca o ultimă scăpare. Eu am luat-o
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
Pierdută, sau neantului dată Iubirea, prelinsă-n clepsidră De piatră, cunună la hidră, Ajunge pe fruntea-i ridată. E secetă, moarte, pe maluri, Arinii se-adapă din cruste, Pe plajele mute și-nguste Nisipul cerșește azi valuri. Pârâu părăsit de Naiadă, Țâșnire captivă-n izvoare. Puhoaie de raze de soare Fac cruda dogoare pocladă. *** ArtFoto: Paul Gronner - Instagram Referință Bibliografică: Fărâme din pulberi de stele ... / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1724, Anul V, 20 septembrie 2015. Drepturi
FĂRÂME DIN PULBERI DE STELE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366180_a_367509]
-
de manifestare a spiritului. Știu ce este femeia. Delir de îndoieli, văzduhul meu murea, mă amețea, seara pe praf de lună, intram la ea în casă ca într-un templu. Și mă întâmpina ea în toată goliciunea. Un corp de naiadă cu țâțele coapte, cu buze de vișină, cu picioare de sălbăticiune de pădure, cu brațe de meduză, asta era ea. Avea nume de pădure, o chema Căprioara. Știa să mă farmece cu daruri pe care nu le simți decât odată
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
a accede spre absolut. De aceea imaginea iubitei e ridicată la rang de mit, așezată pe un piedestal, adorată ca „o vestală-mveșmântată-n flăcări”, „nepământeană / ca un vis”, „înger și demon” la un loc, „păgână și biruitoare”, „rază caldă de soare”, „naiadă”, „început de curcubeu”, „izvor de apă vie”, „icoană de închinat și drac de fată pentru sărutat”. Se constată în continuarie același exces de pudibonderie, îndrăgostitul repudiindu-și chiar și o privire indiscretă: „Ți-am sugerat / ...să te dezbraci / să-ți
RECENZIE. CELLA NEGOIESCU. VOL. ARC DE CURCUBEU , AUTOR VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351689_a_353018]
-
-am desenat Precare echilibre se destramă Nici nu mai știu de ce mai sunt și când Un doliu ancestral din nou mă cheamă Și pașii se împiedică pe rând În cercul nostru strâmb și fără raze Nu mai încap decât melancolii Naiade împletite-n amperaze Din moșteniri pe care nu le știi Azi,dezolante incantații iar mă strigă Într-un ecou din margini de coșmar Și trupul enigmatic de ferigă Mi-l frânge tonul tău incendiar Referință Bibliografică: Încă o moarte / Violetta
ÎNCĂ O MOARTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355866_a_357195]
-
mi spuse: -Băăă, la ăștia nu e lucru curat, babornița aia citește toată noaptea Tora, legea lui Moise, e jidani, ăla citește o ditamai cărțoaia de Marx, e comunist; Prințesa dansează la patefon de-o găsesc dracii, despuiată ca o naiadă...e balerină...și ăia micii joacă pocăr pe bețe de chibrite! -Cum ai aflat, nea Ioniță?- îl întreb eu curios. -Am furat pâinea mamei de pe corlată, făcuse pâine în țest să plece la plug și eu am luat-o și-
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
la geam, alungându-mi vedeniile, mă rătăcesc singur printre chemări în ruine de drumuri și ascult romanța greierilor care-mi spune că n-am murit de tot, tu vii fără să vii printre vis prin sălcii ca un fel de naiadă a ploilor, alergând prin memorie înfășurată-n negura gândurile mele. vara și tu vara aceasta e ca o femeie în somn, văzduhul arde pe lângă ea în mătăsuri tremurate printre copacii hipnotici, ieșiți din mari urgii, în verdele lor de paradă
STROPI DE ILUZII-POEZII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346170_a_347499]
-
o viață nouă, frunze, trunchiuri fragile, flori, gâze, heroglifa unui zgomot zace pictată în aer peste grădina mea, o lumină de ambră peste tot din care fug încet sunetele, s-au șters demult pașii fetei care-mi apărea ca o naiadă și-mi mângâia fruntea surâzând și vorbind ca un zeu, spărgând clipa-n țăndări și fermecându-mă, eram ca limpezimea ce lunecă spre stele, ca roua-n palma ierbii, de constelații beat, o vedeam prin lucarnă cu pași ușori săltând
AMINTIRI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368958_a_370287]
-
într-un torent de sevă ca o apă. Un spectru alipit în spațiul straniu cu mâna tremurând pe gât și craniu, având radiografia unui cimitir între bătrân, matur, copil. Pe cal un călăreț cu o spadă surâsul adormit de o naiadă, departe cu avânt în luptă se adună cu mișcătoarea liniște de lună. Credința spală o moarte moartea se spală în somn. Referință Bibliografică: Departe / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1811, Anul V, 16 decembrie 2015. Drepturi de
DEPARTE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369896_a_371225]
-
înnobila, Mult până dincolo De cea a diamantului. Ridică-ți fruntea! Te vei afla printre Fulgurații celeste, Cu mult, o! Cu mult Devansându-le. Ridică-ți fruntea! Cu frunte-n semeție-mi vei apărea O tânără domniță Traversând spații mirifice Rezervate naiadelor. Ridică-ți fruntea! Tu, floarea mea de portocal, Nu te sfii, redă-i noblețea! Chiar lipsită de diademe, Ea va conferi ce-i ești Rang de Semiramidă. Ridică-ți fruntea! Da, fruntea, hai, spre Înalt Ridic-o! Așa vei ști
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]