4,628 matches
-
că acum, în buza lunii martie, un singur vot mai lipsește P.S.D.-ului spre a deține o majoritate. Un singur vot. Campion al voturilor norocoase, al năucitoarelor surprize, al fulgerătoarelor decizii, Dl. Corneliu Vadim Tudor ar putea fi acela, dând naibii un partid ingrat, care nu l-a apreciat la justa valoare, provocându-i necazuri și pierderi, cu toate că-i dăduse totul, precum pelicanul din mitologie. Alcibiade, modelul său din antichitate, a fost un as în materie, ilustrând grecescul metavoli - mișcare! Dar
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
Pentru că Europa "văzută de sus" nu și-a definit conturele, putând să înglobeze, în final, inclusiv zona Mediteranei și o parte din Orientul Apropiat). Partea a doua a cărții ar putea să plece de la o exclamație spontană a autoarei: "Cum naiba reușeau pe vremuri scriitorii diplomați să continue aplecarea spre literatiră?". Întrebare deloc frivolă care denotă schimbarea condiției diplomatului, dar în același timp relevă că un scriitor, chiar și atunci când nu "produce" opere literare poate oferi în schimb unghiuri inedite în
Meditînd la Europa by Ștefan Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15442_a_16767]
-
răzbunător în ochi. - Da. Eu zic să te duci acasă și să scrii chestia asta. - Să mă duc la mine și să... La mine, unde n-aș fi deranjat... unde aș putea să... O, patroane, patroane, dragul meu patron! Unde naiba fusei cât trăiși? Și unde erai, cât am trăit eu, toată viața mea? - Da, făcu redactorul. Fără a se clinti. Hai, du-te acasă, zise, aruncă cheia pe fereastră și scrie (...). Reporterul își luă pălăria inenarabilă, și, o secundă, se
PYLON (continuare) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15475_a_16800]
-
o săptămînă. Are o vîrstă de-acum, a sărit de patruzeci de ani cam de multișor, așa că ar trebui să țină regim, să se protejeze... Soneria, da, e prea devreme totuși ca să se fi întors Mirel de la școală. Pe cine naiba așteptai, Doruleț? Un tinerel cu barbă roșcovană, stătea cu niște cutii în brațe în semiîntunericul palierului - ceva ca un filtru de cafea sau storcător de fructe, un serviciu de cești, cîteva colecții de cuțite de bucătărie înșirate sub țiplă pe
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
uitară la el amândoi: fața, ochii arzători, întreaga lui înfățișare, din cap până-n picioare, constituiau o garanție regal pecetluită de dezinvoltură și de incorigibilă insolvabilitate (...) - Cât? Repetă Jiggs. - Dacă plătiți zece dolari, vi le păstrăm până mâine. - Zece dolari! Pe naiba, dom'ne. Poate că vreți să ziceți zece la sută (...) - Vreți să dați aconto zece la sută? - Da. Dacă dai zece la sută, poți să-ți cumperi și-un avion (...) - Asta-nseamnă doi dolari două-ș cinci, zise al doilea slujbaș
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
debutat cu o carte despre Eminescu - și de altă întrebare îngrozitoare a lui Noica, tot din '82, de care îmi aduc aminte întotdeauna. Nu i-am dat dreptate atunci, dar îi dau perfectă dreptate acum, după douăzeci de ani. "Cum naiba poți să scrii dumneata o carte despre Eminescu, dacă nu știi germana?" Atunci m-a supărat foarte tare, mi s-a părut că, dacă știu franceza lui Rimbaud și Baudelaire și Lautreamont, e perfect, ca acum să-mi dau seama
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
opună presiunii dinspre Cotroceni. Pentru el, a-i înlătura pe corupți înseamnă a-și ucide aliații. Oricum ar decurge lucrurile, Năstase A. șade pe locul mortului. Dacă se opune cererilor iliesciene va fi schimbat, dacă cedează dorinței prezidențiale se duce naibii baza de putere. A amânat atât de mult schimbările, fredonând aria amânării - „După Praga", - încât melodia s-a transformat într-un insuportabil scrâșnet al dinților.
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
fondul afectiv al limbii române, ca Malaparte, savurând umorul latin păstrat în starea lui genuină în Carpați. De ce, acestui autor nervos, hiper-rafinat, îi vine din când în când s-o dea pe românește? El, care, exclamă în text românește "la naiba, la dracu cu toți și cu toate"? Sau care, amintindu-și de un amor de-al lui din Iași, suspină "of, Marioaro!"?... Mai sunt apoi imprecațiile corespondentului de război văzând ororile, înjurând ca noi. Scrisul, stufos, febril, încărcat de atâtea
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
Iată o idee care l-ar putea face pe cititorul de azi să devină deodată atent și chiar să te stimeze, să umble după tine, să-ți ceară amănunte, să-i dai autografe... Pe urmă, trebuie neapărat să fii dat naibii, să iei oamenii de sus, să-ți dai importanță, fiindcă dacă nu ți-o dai tu, cine să se mai ocupe de acest lucru?... Trebuie să mai declari apoi că nu ești milos, că nu te-a interesat niciodată partea
Cum devii scriitor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14570_a_15895]
-
o tranzacție politico-militară ce ia în calcul dramatismul fără precedent al sfidărilor la adresa democrațiilor occidentale. Oricât de politically incorrect ar fi, afirm: iminenta integrare a României în N.A.T.O. înseamnă nu atât mai multă securitate pentru România (în fond, cine naiba ne amenință - în afara propriei noastre prostii, a tradiționalei leni și a binecunoscutelor tehnici de a ne da cu stângul în dreptul?), cât mai multă liniște pentru Occident. E un târg în urma căruia Vestul primește asigurări că măcar în această parte a
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
el nu e și mut, astfel încât deciziile lui nu fac decât să reia, în Braille-ul nesimțirii, deșănțării și impertinenței securiste, scenariile demult cunoscute din cuvântările dalmațienilor. Departe de ochii românului nelacom (vă amintiți, cel "care se mulțumește cu puțin") prosperă, naiba știe cum, românul care nu se mulțumește cu nimic. Dacă la bază îl poți determina să-și vândă mama pentru o cinzeacă de tărie, la vârf e selectiv până la nebunie: acolo e nevoie de sute și milioane de dolari ca să
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
Sibiu. Aveam să mă întîlnesc cu bunul meu prieten sosit din Franța și să stau pînă a doua zi. Uneori, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din tîrg, chiar dacă acesta este un burg medieval. Valul de reproșuri - de ce naiba mai ai mobil dacă îl ții numai închis? - alterna ca în dușurile scoțiene cu vorbe bune și calde de bun sosit. Bref, vestea morții unui amic foarte bun de la Rîmnic arunca în aer planurile noastre, lucru pe care s-a
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
duce la ștrand, pe când colegul său de salarizare își cumpără mașină (musai de la Mercedes în sus), își construiește vila iar concediile, împreună cu tot familionul, le petrece la Palmă de Majorca ori în Bahamas? Avansarea la gradul de general e însoțită, naiba știe cum, de-o serie de oportune decese ale unor mătuși îndepărtate, de bruscă generozitate a socrilor și de neașteptate succese financiare ale firmelor conduse. absolut întotdeauna . de soții. Aceleași soții care până mai ieri se ilustrau exclusiv că pașnice
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
caiete cu foi lucioase și înmiresmate (ah, mireasma aceea a caietelor de caligrafie de altădată, pe veci pierdută!) și discret liniate cu subțiri linii verzui pe care trebuia să scriem frumos, să caligrafiem, ca niște mici chinezi, era greu al naibii să caligrafiezi, mă străduiam, eram silitor, cuminte, fruntaș deh, și ce-am mai plâns când am luat un 5 pentru pagina cu litera D. Și la ce mi-a folosit? Niciodată n-am ajuns să scriu �frumos". M-aș mulțumi
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
mea că zeița Artemis a intervenit în cele din urmă pentru Ifigenia, care era o fată minunată, și că în locul ei a strecurat o căprioară, ca s-o salveze, a bătut din palme, cu satisfacție, exclamând ca o urziceneancă: Al naibii, tacsu! și era gata-gata!... În ultimii ani ai vieții - a murit la 86 de ani - citea cu un singur ochi, toată ziua. Când voia să pună la punct pe câte cineva, avea obiceiul să spună: Pe mine să mă lași
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
nume mari ale culturii române, nu s-a făcut nimic pentru această categorie. Că unii scriitori sunt detestabili, dubioși moral și respingători prin comportament, că adesea e preferabil să n-ai de-a face cu ei, e drept. Numai că, naiba știe cum, exact aceste persoane posesoare de condei au fost cel mai ușor asimilate de putere. Studiați lista scriitorilor �oficiali" de după 1990 și veți înțelege de ce iritarea puterii se răsfrânge asupra breslei în general. Fie că e vorba de-un
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
filosofi "de pază". Aceștia păzesc valorile inestimabile, au colți academici, dar au întotdeauna lanțul de gît. Filosofii "de apartament" sînt "micuți, nostimi și amuzanți". "Vin la rînd filosofii "polițiști", divizați și ei în mai multe cinuri: soiul cel mai al naibii - un fel de "dog german filosofic" - se ocupă cu "poliția gîndirii", adică îi cenzurează, în mod politically correct, în numele stăpînilor lor, pe toți ceilalți. Să-i vezi numai cum iau urma a ceea ce e declarat interzis! Adună cărți, recenzează, critică
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
chipurile, nimic pentru partid în periplurile sale planetare. Va să zică, asta era buba! Probabil orbit de ură, dl. Năstase își dă arama pe față: nu de țară îl doare pe el, ci de partid. România n-are decât să se ducă naibii, important e să supraviețuiască partidul. Pentru astfel de gânduri, dl. Năstase ar trebui declarat urgent - într-un limbaj adesea folosit de partidul al cărui membru a fost sub Ceaușescu - dușman al poporului și pus la stâlpul infamiei. Calculul d-lui
Cu marchizul de Sade în U.E. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15078_a_16403]
-
Laura Farina -, se zice că sunteți mai rău ca ceilalți, pentru că sunteți altfel. Senatorul nu-și pierdu cumpătul. Tăcu îndelung, cu ochii închiși, și cînd îi deschise iar părea că se întoarce din străfundurile instinctelor sale cele mai ascunse. - La naiba - hotărî. Spune-i ticălosului care ți-e tată că-i voi aranja treaba. - Dacă vreți, mă duc chiar eu după cheie - zise Laura Farina. Senatorul o reținu. - Uită de cheie - spuse - și dormi puțin cu mine. E bine să stai
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
un realist fără aere intelectualiste, al doilea, în primul rând un om al ideilor, de forță. Marin Preda aproape că zbiera cu spume la gură, citez, absolut exact, cel mai bun aliat al meu fiind memoria: " Și mai lasă-mă naibii cu Marx al tău! Să-l văd eu pe tac-tu că ară pământul de dimineață până seara, că apasă într-una pe coarnele plugului, nemâncat, cu soarele-n cap, să-l văd!" Țiu minte că, asemeni unuia care asistă
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
haz nebun: "Pulă, pizdă, fut erau cuvinte ce nu trebuiau spuse niciodată în prezența oamenilor mari. Ceva mai puțin grave erau căcat (și chiar rahat, deși pînă și ai lui mai ziceau așa) și dracul, în locul căruiatrebuia să spui mereu naiba." Rețeta e așadar aceeași ca în Aripa stîngă. Viziunile, visul, poveștile cu Badislavi pe de o parte, memorii alterate de scenarii fantastice, de cealaltă parte. Trebuie spus că acel personaj-copil din Ștefan cel Mare pare epuizat. Nu mai poate fi
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
către fiecare la rând... Toți aduceau niște laude penibile. După fiecare, Gogu aplauda, satisfăcut. Când îmi venise și mie rândul să-mi spun părerea, după ce Gogu, morfolindu-și muștiucul, își îndreptase spre mine, autoritar, brațul, eu spusesem calm, de-al naibii, că proza e un lucru greu, că e nevoie de experiență, cultură și talent, talent, talent, repetasem, cu pauze pline de subînțelesuri, rotindu-mi ochii, ca un inchizitor, asupra lașilor comeseni, - apoi terminasem brusc, parcă sătul de evidența acelei lipse
Culegătorii de omizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15223_a_16548]
-
Nici unul dintre ai noștri nu se clinti. Ceilalți dădeau deja să plece, jigniți, cînd, deodată, conducătorul caravanei noastre izbucni într-un uriaș hohot de rîs, căruia îi răspunse un alt hohot încă și mai sonor al celuilalt conducător de caravană. “Naiba să te ia, zise acesta din urmă înaintînd cu brațele deschise. Iar le-ai servit basmul tău cu caravana fantomă. Și s-au lăsat duși de nas! Peste tot, oamenii se ridicau, se îmbrățișau, își făceau invitații unii altora pentru
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
badineriei: "Adam se-ntinsese în iarbă/ Jumătate lucru verde-nisipos,/ Jumătate ființă murmurînd/ Cerul de ce e prea jos. ( ...) Adam era lipit pămîntului/ Și cum nu știe a visa/ El adormise ca un mormînt/ Pe umbra tulbure a sa.// Domnule somnule ce naibii faci/ Cu-acest mormînt previsătoriu?/ Un coridor, un coridor/ Pentru ivire de ivoriu.// Apoi s-a trezit pe-un bălegar/ De vise și de bumerange/ Lumina-i deschisese ochii/ Ca două goange.// Și pus în situația aceea/ De a se
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
Constantin Țoiu La Cluj ajung noaptea, și trag, de-al naibii, la cel mai elegant hotel. Deși nu mă schimb, nu mă spăl. Cobor așa cum am sosit, e drept că și mort de foame. Dar mai e altceva. Pentru care nu mă aranjez, cuviincios. Din liceu știu că ni se spune
Păcatul unui "om al muncii" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10433_a_11758]