411 matches
-
narator „era un cotoi negru, mare, căpățânos, fugit parcă din cartea lui Mihail Bulgacov” (p.26). Descriind arta de chiuretistă benevolă a celebrei Gotmother de la periferia interlopă a Brăilei socialiste și care niciodată nu dăduse greș cu firul ei de nalbă și cu pastila de ergomet, naratorul notează: „Fără bisturiuri și forcepsuri, mama răniților era la fel de îndemânatecă ca (sic) și madam Virghinskaia din Demonii lui Dostoievski, amfitrioana utopicilor petrașevskiști, unde se adunau nenumărați conspiratori, Tokacenco, Stravoghin, Șatov etc. etc.” (38). Imobilul
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]
-
gintele, își pierde dintele, îi bâzâie mințile, ca viermii-n șnițele. Brânza de-Olanda, nu ca-n Swazilanda, nici alandala, cum e la gala filmelor despre ecarisaj. Lord-cancelar, nu fii portar, fă-te portal la un local, își iei o nalbă, mai furi o salbă, Doamne, ce pierd? Pier pe un sfert. Un câine șchiop a rupt stejarul, în locul lui crescu măgarul, că nimeni nu moare numai de glonț, mai avem clonț, mai avem Kranz, lanț. Eu sar pârleazul, mă umflă
ERA UN PERETE LUNG de BORIS MEHR în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384616_a_385945]
-
îngrijiți, luminoși, „cu aură„ . Copiii pe care i-am zărit ici-colo, la porți jucându-se, erau frumoși ca fluturii ! Bănci erau mai la fiecare poartă și flori, multe flori, mai ales din acelea de piatră, multicolore, dar și mai înalte, nalbe cu mari cupe deschise... Era sărbătoare la sași, când au ieșit de la Biserică, drumul a înflorit cu ale lor costume tradiționale pe care eu le vedeam pentru prima dată, fermecată de grația lor ! Aerul din serile de vară, aer adevărat
ȘPRING ȘI SPRING de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383513_a_384842]
-
orașul visurilor sale, Cluj. Dar cum 31 ianuarie înseamnă ziua de naștere a lui Dominic Stanca, să recompunem o imagine dragă, de esență simbolică: „Într-o zi am ieșit în câmp / să-mi regăsesc amintirea. / Tu erai acolo: o fragedă nalbă. Într-o zi am intrat în crâng / Să-mi întâlnesc tinerețea. Tu erai acolo: o salcie albă. // Într-o zi am rămas pe colină / Să-mi aștept veșnicia. / Tu erai acolo: tăcerea, pământul, / Eu eram acolo: vântul, cuvântul” [Dominic Stanca
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92373_a_93665]
-
prezentului în trecut) și „eram” (o perspectivă de prezent a trecutului). Subtil raportul tu - eu, un Tot al căutărilor („tu”) și-al regăsirii („eu”). Versul-refren invocă cele trei trepte ale existențialului nostru: tinerețea feciorelnică și cea a rodniciei („o fragedă nalbă”, „o salcie albă”), urmată de statornicia și fidelitatea față de magma străbună („tăcerea, pământul”). Și-ntr-această îmbrățișare, cuvântul se dorește - lumină. Da, Cuvântul Poetului Dominic Stanca degajă Lumină întru duioasă Amintire. Livia Ciupercă, UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92373_a_93665]
-
Îndrăznești să respiri sau să vorbești sau să strănuți de frică să nu pulverizezi totul Într-un nor de praf. Mă uit la salcîmii chirciți ca jnepenii, la iasomia pipernicită care nu dă miros nici după ploaie, la frunza de nalbă, lată cît palma crăpată cu porii astupați de o acnee malignă pe care o absoarbe cu lăcomia Înecatului după aer. Îmi imaginez canalele secrete ale plantelor, nările, gurile lor și le ghicesc suferința În tulpinile răsucite convulsiv, În frunzele subțiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vapoare eșuate pe bancurile de nisip. Deasupra lor plutește o dîră subțire de fum care atenuează mirosul penetrant de putreziciune. Unde pămîntul suge din plin zemurile acelea organice, unde mîlul e lacom și cald și alunecos, apar cîteva flori de nalbă de un roșu sufocat. Spațiul e larg și gol. Nici o cioară, nici un cîine. Doar umbrele lungi ale blocurilor căzute pe pămîntul bătătorit. Un oraș culcat pe solul arid peste care calci indiferent. Și deodată acolo, lîngă gunoaie, un corp care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sumedenie de insecte de toate mărimile. Cearșafuri murdare zăceau pe podea ca niște trupuri descărnate, rupte, încremenite. Iar pe pereți, pe toți pereții, versurile Marseiezei își desfășurau cu litere delicate chemările războinice pe tapetul cu motive de margarete și de nalbă, iar nebunul scrisese și rescrisese aceste versuri ca pe niște litanii demente care ne dădură tuturora impresia că suntem închiși între paginile uriașe ale unei cărți atroce, și fiecare literă era scrisă cu degetele lui, cu degetele lui muiate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
rase, Înfășurau cărbunele uzat. "Stinse flăcări. Arsă, struna S-a lăsat în arcul lirei. Cartea singură mi-e urna Cu cenușile iubirii."1 Tu, salt, tu, creșteri stângi, urzică-nalbă! Acestui scris valah, ca din Sion Ridici o nevăzut de scumpă nalbă Și - adiată - boarea altui zvon. Un cânt de mat argint al palei Nine Mai greu ca orbul lunii îl socot, Curând un glas vom fi suind în tine Cum Heine sună-ntr-însul versul got. PROTOCOL AL UNUI CLUB MATEI CARAGIALE Președintelui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ai acoperit câmpia Și-ai prins pomilor o salbă De argint ca-n toată glia. Râuri par că sorb din halbă, Întețindu-și veselia... Cu hlamida ta cea albă Ai acoperit câmpia. Saltă-n trepte bucuria Înflorind ca flori de nalbă Și pe deal, copilăria Strigă fără fel de jalbă, Sub hlamida ta cea albă... Drag de primăvară Chiar din zori, așa deodată, par a-mboboci toți merii, Saltă ghiocei sub soare și nou val de viorele, Ce-și culeg din
ANOTIMPURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363472_a_364801]
-
27 februarie 2016 Toate Articolele Autorului În flori de lotus și de roze dalbe M-oi primeni, cu drag să te aștept, Să-mi simți, iubind, mireasma pielii albe, Mistuitorul dor ce-mi arde-n piept. Privesc de la fereastră printre nalbe, Tu vei veni, eu așteptare-accept, In flori de lotus și de roze dalbe M-am primenit, cu drag să te aștept. Te văd ! Printre mușcatele roz-dalbe, Cu pasu-ți sprinten și cu mersul drept, Ce-ți dau alura ta de înțelept
RONDELUL EMOŢIEI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367683_a_369012]
-
Articolele Autorului în iarna asta, cea mai albă, îmi primenesc veșmintele și părul meu, negru, din barbă, îmi tot arată... dintele. deși e iarna cea mai dalbă, din câte-au nins pe trupul meu, mi-a înflorit la geam o nalbă și eu mă sui spre empireu... în iarna asta, triumfală, e mult mai alb în așternut; ca o mireasă,-n catedrală, mă rog la cer, dar ceru-i mut. și încă nu-i destul de albă, pe cât îs negru-n cerul
ÎN IARNA ASTA TRIUMFALĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348762_a_350091]
-
în iarna asta, triumfală, e mult mai alb în așternut; ca o mireasă,-n catedrală, mă rog la cer, dar ceru-i mut. și încă nu-i destul de albă, pe cât îs negru-n cerul gurii, dar când miros floarea de nalbă, privesc pe geam și, iar, mă-nfurii... Referință Bibliografică: în iarna asta triumfală / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 738, Anul III, 07 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ÎN IARNA ASTA TRIUMFALĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348762_a_350091]
-
1527 din 07 martie 2015 Toate Articolele Autorului Icoana M-aud și azi, atât de cald, șoptind vocalele luminii, ce compun cuvântul mamă, astăzi, doar pruncii gângurind cu brațe-ntinse, mai dulce, maa-ma cheamă. Noaptea când se piteau Luceferii prin nalbe și candela se aprindea în sacru legământ, măicuța, împreuna, în rugă, ale noastre palme și amândouă Îi ceream, să fie bine pe pământ. Icoană dragă, îmi ești mereu în minte și îngeri mulți, safir din ochi, lacrima-ți adună, pe
BUCHET PENTRU MAMA... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350050_a_351379]
-
căciulă peste sat, Casele s-au ascuns în pădure, Acolo au prins rădăcini,n-au mai plecat Au rămas de straje la mure. Vitele pasc ploaia prin iarbă, În cer se-așează fânul în snop Împrăștiind peste lume iz de nalbă Când tremur pentru tine ca un plop. Alergăm împreună printre picături de ploaie Ca un dans ce-l dăruim acum Zilei ce sub tălpile noastre se-nmoaie Așezându-se înaintea mirilor drum. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Drum prin ploaie
DRUM PRIN PLOAIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366595_a_367924]
-
parte. Politică de confidențialitate: Datele personale și de contact ale participanților sunt strict confidențiale. Detaliile participanților pot fi folosite doar pentru funcționarea normală a concursului. Adresa pentru expedierea lucrărilor: Colegiul Național “Nichita Stănescu” Ploiești.Concurs Internațional „LECȚII CU NICHITA”, Str. Nalbei, nr. 3 , 100085 Ploiești, Județul Prahova Coordonatori proiect: prof. Argeșanu Carmen, director, Colegiul Național “Nichita Stănescu” Ploiești, prof. Corina Barbu, profesor de limbă română, Colegiul Național “Nichita Stănescu” Ploiești. Organizatori: o prof. Iuliana Boca, responsabil catedră limba și literatura română
CONCURSUL INTERNAŢIONAL „ LECŢII CU NICHITA ”-EDIŢIA A III-A, 2013-PLOIEŞTI de MIHAI MARIN în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351930_a_353259]
-
voi, mă-nșel pe mine, dară, Și-aș fi în fața lumii făcută de ocară! Sudoarea mă cuprinde, temperatura-mi crește, Decizia e luată. Ideea îmi dospește! Sunt vânzător de vise, muncesc cinstit... de mâine! Chiar dacă asta-nseamnă... iluzie pe pâine! NALBA Îmi împletesc cosița cu florile de nalbă Mătasea delicată îmi mângâie obrazul Cum să-mi împart plăcerea, iubirea și necazul Legând minunăția cu firele de iarbă? Necazul mi-l alin cu nalba luminoasă Mă-năvălui în miresme, plăcere, împlinire Culeg cu
POEZIA ŞI PENELUL ! de GETA ELIA VOICU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345650_a_346979]
-
aș fi în fața lumii făcută de ocară! Sudoarea mă cuprinde, temperatura-mi crește, Decizia e luată. Ideea îmi dospește! Sunt vânzător de vise, muncesc cinstit... de mâine! Chiar dacă asta-nseamnă... iluzie pe pâine! NALBA Îmi împletesc cosița cu florile de nalbă Mătasea delicată îmi mângâie obrazul Cum să-mi împart plăcerea, iubirea și necazul Legând minunăția cu firele de iarbă? Necazul mi-l alin cu nalba luminoasă Mă-năvălui în miresme, plăcere, împlinire Culeg cu mâna stângă, din inimă, iubire Și verdele
POEZIA ŞI PENELUL ! de GETA ELIA VOICU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345650_a_346979]
-
de mâine! Chiar dacă asta-nseamnă... iluzie pe pâine! NALBA Îmi împletesc cosița cu florile de nalbă Mătasea delicată îmi mângâie obrazul Cum să-mi împart plăcerea, iubirea și necazul Legând minunăția cu firele de iarbă? Necazul mi-l alin cu nalba luminoasă Mă-năvălui în miresme, plăcere, împlinire Culeg cu mâna stângă, din inimă, iubire Și verdele din iarbă mă face iar voioasă. Împletitura-i gata, și-atât de minunată... Mă-ndrept sfioasă-n grabă spre vechea oglinjoară Din rama ei sculptată
POEZIA ŞI PENELUL ! de GETA ELIA VOICU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345650_a_346979]
-
căciulă peste sat, Casele s-au ascuns în pădure, Acolo au prins rădăcini, n-au mai plecat Au rămas de straje la mure. Vitele pasc ploaia prin iarbă, În cer se-așează fânul în snop Împrăștiind peste lume iz de nalbă Când tremur pentru tine ca un plop. Alergăm împreună printre picături de ploaie Ca un dans ce-l dăruim acum Zilei ce sub tălpile noastre se-nmoaie Așezându-se înaintea mirilor drum. Dor Dor de tine Nu mai vine Pe
DRUM PRIN PLOAIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355420_a_356749]
-
naturală sau vopsită cu extrase din plante și minerale, în general, predomină culorile vii, vesele. Modelele sunt luate de pe covoare foarte vechi, din zona de sud a Olteniei, combinate după imaginația creatoarei. Dintre flori plante (flori) domină spicul de grâu, nalba, stânjenelul, ghiocelul, narcisa, trandafirul, macul, laleaua, garoafa etc. Unele modele florale sunt grupate pentru a se face ghirlanda sau vrejul, mai ales pe chenar. Foarte frecvent este pomul vieții care poate fi adaptat la un arbore genealogic. Inedit și cu
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
în Ediția nr. 1370 din 01 octombrie 2014. Poveștile sfîrșesc cîteodată în somn, alteori la o vîrstă cînd buzele tremură o dată cu vîntul și cred pesemne că fiecare om e un Meșter Manole și fiecare dor o pasăre peste obrazul lunii. Nalba de China se-ntoarce după soare cu ironia suavă a propriei căutări. În eternitate duminicile sînt fericite laolaltă cu podurile, gîndurile, gările cu fluturi în stare să treacă prin ziduri tăcute și pline de dragoste ori de cîte ori deschid
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
ori deschid fereastra spre necuprinsul toamnei. Citește mai mult Poveștile sfîrșesc cîteodată în somn,alteori la o vîrstă cînd buzele tremurăo dată cu vîntul și cred pesemnecă fiecare om e un Meșter Manoleși fiecare dor o pasăre peste obrazul lunii.Nalba de China se-ntoarce după soarecu ironia suavă a propriei căutări.În eternitate duminicile sînt fericite laolaltă cu podurile, gîndurile,gările cu fluturi în stare să treacăprin ziduri tăcute și pline de dragosteori de cîte ori deschid fereastraspre necuprinsul toamnei
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
la resemnare. Toate zac îngrămădite într-un gauche caviar plin de decoruri și întîmplări care-mi ocupă mintea, în fond ce altceva această veșnică sfîșiere desenată pe hîrtie de-o culoare indefinită. Din toate promisiunile rostite vreodată doar florile de nalbă, în mijlocul ploii, surîd a iubire. Fără acest adevăr, nimic nu are sens! Citește mai mult Și-acum îmi amintesc cîte ceva din rêves-éveillés,oamenii închideau în cuștihipopotami inocenți, departe de pășunile lor africanede răsăriturile lor splendideîn timp ce oglinzile vechi
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
alții umplu realitatea în numele unei liniști înscrisela resemnare.Toate zac îngrămădite într-un gauche caviarplin de decoruri și întîmplăricare-mi ocupă mintea, în fond ce altcevaaceastă veșnică sfîșieredesenată pe hîrtie de-o culoare indefinită.Din toate promisiunile rostite vreodatădoar florile de nalbă, în mijlocul ploii,surîd a iubire. Fără acest adevăr, nimic nu are sens!... XVII. ADEVĂRUL, ACEST NEASCUNS, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1172 din 17 martie 2014. 1 În căutarea distanței dintre instinct și icoană mă uit ca
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]