339 matches
-
Primul care se înfioră mai tare și dădu semnalul de alarmă fu Tomiță. Îl fugărește cineva! Cine să-l fugărească? izbucni fricoasă Ilinca. Păi... Și Tomiță nu mai avu putere să continue. Îl și vedea pe Napoleon fugărit de o namilă de urs... ori de Nicanor... ori de o haită de lupi... ori de niște mistreți înrăiți... ori... ce mai, Tomiță se răci de-a binelea. Ce-l poate fugări, bre, fricosule? se năpusti spre el Virgil. Dacă știi, spune! Tomiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bă, se face o hâdă. Ca nevastă-mea! După aia, când nici nu poți să te mai uiți la ea fără să țipi, ei stau împreună și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Ăăă, așa-i, Justino? Și aicea îi făcea namila un zâmbet de ne topeam toți. — Trăiesc împreună, încalecă pe-o șa, da’ nu fac copii, preciza Nea Nebunelea - și se întrista oleacă. Nenea Nebunelea și Tanti Justina n-au copii, dar pe-atunci nu știam că asta-i durea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și omul Îl Încălecă.Copilul bătea din palme, iar Zeul râdea. A doua Încercare la care fu supus omul, fu aceea de a se Înfrunta cu un ciclop.Da ciclop, frate, nu șagă!La fel, omul Începu să vorbească cu namila cea frumușică. -Mi-e milă de tine, prietene! Auzi obraznicie la omulețul ăsta, să creadă că ei sunt prieteni! -Mi-e milă, pentru că vezi tu, am venit să-ți scot ochiul. Ciclopului nu-i venea a crede ce aude. -Tu ești mult
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
purta sabia cu mândrețe. Împăratul Îi spuse și lui de cele trei probe și nerăbdator, cerea mereu știri despre Anul Nou. Flăcăul nu a stat mult pe gânduri, ci plecă să se Întâlnească cu ursul. Și era ursul acela o namilă nemaivăzută, cu dinții ascuțiți ca pumnalele. Când apăru În zmeuriș mormăind fioros, Anul Nou se scobea În dinți cu un pai. Ursul se miră.El știa că toată lumea se teme de el. -Uite, ce e, ursule, zise flăcăul. Am venit
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de mamă într-un loc ascuns și intră în tavernă, în vreme ce afară bat clopotele. Constată, iarăși justificativ, că localul era înțesat de lume comparativ cu biserica. Din crâșmă, coboară într-o pivniță, unde îl întâmpină un „gentleman” păzit de două namile îmbrăcate în negru și cu pistoale la brâu. Aceștia se gratulau cu termenul „frate”, de unde adolescentul nerăbdător deduce că aceștia ar fi „francmasoni”. Șerban jubilează că a obținut așa de ușor drogurile jinduite. Într-adevăr, câteva luni este în culmea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întunecimii pronunțate, putea da naștere ușor la foarte multe presupuneri! Tot ce putu el să distingă cu precizie fură două lămpi micuțe, dispuse de o parte și de cealaltă a sălii, ambele aprinse moderat, în apropierea cărora stăteau nemișcați două namile de oameni, din cap până în picioare îmbrăcați numai în haine negre și purtând fiecare la brâu câte un revolver cu țeavă dublă, și ele tot negre. Erau negre, de bună seamă, tocmai pentru ca să nu lucească în lumină; tânărul le putuse
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
guița, ca din gură de șarpe. Luați prin surprindere, vânatorii-braconieri tresar, sar în picioare, speriați, aruncând armele in apa lacului. Abia apoi se privesc, unul pe altul, cruciți, întrebându-se, reciproc: ce-o fi fost, oare, asta? Tu nu vezi namilele de porci din spatele nostru? Ce mai întrebi? Dar, ce să fac, învață-mă. Rupe-o de fugă, rapid, după mine. și armele? Lasă, că nu le mănâncă nimeni, acolo, pâna mâine dimineață. Atunci, pe lumină, vom reveni și ni le
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu le mănâncă nimeni, acolo, pâna mâine dimineață. Atunci, pe lumină, vom reveni și ni le vom recupera. Dar nici la braconat de mistreți, nu vom mai veni. De bună seamă că nu. Hai, dă-i bătăi, după mine. Că namilele revin. Retrasu' Așa se obișnuise de copil mic. Nu poate face nimeni precizarea dacă a procedat în felul arătat, la îndemnul cuiva, ori, dacă, singur se deprinsese, să fie astfel. Fapt este că era un retras, că, un retras a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu ultima licărire de viață din mine. Simțeam cum mă fac din ce în ce mai mic, devenind una cu troianul în care ședeam înfipt...Un nou lătrat! Ei! Pe aista l-am auzit parcă mai bine... „Și ce crezi, că un câine ca namila din fața mea îi un lucru de nimic? Dacă a ajuns la tine nu mai ai scăpare! Cu ce să te aperi? Cu mâinile goale? Te-o făcut ferfeniță cât ai zice pește”. - mi-a mai trecut mie prin cap înainte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mea îi un lucru de nimic? Dacă a ajuns la tine nu mai ai scăpare! Cu ce să te aperi? Cu mâinile goale? Te-o făcut ferfeniță cât ai zice pește”. - mi-a mai trecut mie prin cap înainte ca namila să se repeadă spre mine!!!... Când m-am trezit din sfârșeala care m-o cuprins, namila stătea deasupra mea, scheuna într-una și mă lingea de zor pe obraz!... Până la urmă mi-am dat seama că era câinele nostru, care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ce să te aperi? Cu mâinile goale? Te-o făcut ferfeniță cât ai zice pește”. - mi-a mai trecut mie prin cap înainte ca namila să se repeadă spre mine!!!... Când m-am trezit din sfârșeala care m-o cuprins, namila stătea deasupra mea, scheuna într-una și mă lingea de zor pe obraz!... Până la urmă mi-am dat seama că era câinele nostru, care m-a simțit de departe - chiar prin viscolul acela - și mi-a ieșit înainte. De bucurie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
momentul În care Începem să ne facem ochi dulci unul altuia, las-o-n pace! Așa c-am alunecat lin de pe scaun și m-am Întors către minotaur, Întrebându-l: — Vezi ce-ai făcut? Nu știi ce-a spus Heraclit? Namila m-a privit fix, clătinându-și agale domul de pe umeri. — Totul curge. Chiar și tu. Ca un făcut, genunchiul meu drept tocmai pleca Într-o călătorie de afaceri spre acea zonă a malacului care, folosită corect, putea să-i asigure
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mată de Întuneric, apoi, după o secundă, dispăreau brusc, lăsând loc unui alb imaculat. Am apucat-o de mână, trăgând-o spre ușă. — Trebuie să fugim! Repede! A-nceput să șteargă textul! Am ieșit alergând spre lift, sărind peste trupul namilei buimace. Cu piciorul, am aruncat lestul peste bord și-am Început coborârea. Jos, În stradă, toată lumea era liniștită. Nu se Întâmpla deloc ca În filmele apocaliptice, când o ciupercă de fum se Înălța deasupra orașului sau un val imens ridica
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
domol palma pe ficat. — ...căci ticălosul, deși am arsuri la stomac, n-a ezitat o secundă să mă transforme Într-un alcoolic. N-a contat că aveam platfus, sciatică și suflu sistolic, la fiecare pagină Îmi scotea În față o namilă pe care trebuia s-o plesnesc, ori mă silea să stau ore Întregi În picioare, urmărind prin ziare găurite soți infideli sau, cât cinism!, contabili. Știi că m-a pus să stau zece ore cățărat pe-o scară de incendiu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o țară africană care are mai multe războaie decât ploi. De vreo cinci-șase ori pe an, vin să inspecteze producția și calitatea mantalelor, patru bărbați Îmbrăcați În costume de haine cu croială impecabilă. Jeep-ul din care coboară este o namilă de mașină, de culoarea mov a panselei, cu scaunele și bancheta Învelite În piele bej, strălucitoare. Eu nu am de făcut nimic special: trebuie să defilez țeapăn prin fața lor, purtând pe rând, În ordinea gradelor militare mantalele confecționate, În timp ce ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lanț pînă la capăt iar cînd sîrma pe care luneca veriga s-a terminat, el s-a smucit și, cum între zgardă și lanț era legat cu o ață slabă, ața s-a rupt și m-am trezit cu o namilă cît un vițel în piept. M-a sfîșiat cu ghearele de la umărul stîng pînă la genunchiul drept, zgîrietura atingîndu-mă și pe aici arată Săteanu la mijloc -, de-am stat un timp în spital, infectat. M-ar fi sfîșiat cîinele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Alexandru Gheorghe. De ce nu te așezi lângă tizul tău, Alexandru Tocilescu? propuse femeia, profitând de faptul că colegul meu de bancă și prieten de o eternitate lipsea, fiind încă în vacanță. Alexandru Gheorghe era, aidoma numelui său de familie, o namilă de copil, încruntat, repetent, cu ochi răi și zâmbet sadic. Îl știam din vedere, un bătăuș putred la suflet, a cărui principală preocupare părea să fie spargerea de buze și de mingii ale copiilor mai mici (și mai mari, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
izvor. Aud: "Să te ia mama dracului! Ai cântat la fel până și doimea aceea imperială..." Iau o gură de apă, apoi încă una. Aud: "Gata însetatule! Vino să aplaudăm. Vine coloana oficială!"... Ridic ochii. Lângă mine se află o namilă de negru. Împotrivirea ar fi fost sinucidere curată. Prind însă curaj: în preajma negrului se afla doamna de franceză, care ținea de mână un copilaș foarte, foarte drăgălaș, negru și el. Aha. Sunt printre prieteni. Mă ridic greu. Văd. Se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-i sugerez să se ridice. Băiatul, bine crescut, se execută. Îi fac semn să se care undeva prin fundul clasei. Niciun moft. Scena e ruptă tot dintr-un film cu bandiți. Îl văzusem cu ligheanul bulgarilor. Mă așez lângă o namilă bronzată. Tipul nu știe ce carte să joace. Îi arat eu. Îi strâng bruma de cărți și caiete de pe bancă și-i dau de înțeles că a trecut granița cu ele. Îi dau și lui un cot, ca să se mute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de mamă într-un loc ascuns și intră în tavernă, în vreme ce afară bat clopotele. Constată, iarăși justificativ, că localul era înțesat de lume comparativ cu biserica. Din crâșmă, coboară într-o pivniță, unde îl întâmpină un „gentleman” păzit de două namile îmbrăcate în negru și cu pistoale la brâu. Aceștia se gratulau cu termenul „frate”, de unde adolescentul nerăbdător deduce că aceștia ar fi „francmasoni”. Șerban jubilează că a obținut așa de ușor drogurile jinduite. Într-adevăr, câteva luni este în culmea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
naștere ușor la foarte multe presupuneri! Tot ce putu el să Istorisiri nesănătoase fericirii 167 distingă cu precizie fură două lămpi micuțe, dispuse de o parte și de cealaltă a sălii, ambele aprinse moderat, în apropierea cărora stăteau nemișcați două namile de oameni, din cap până în picioare îmbrăcați numai în haine negre și purtând fiecare la brâu câte un revolver cu țeavă dublă, și ele tot negre. Erau negre, de bună seamă, tocmai pentru ca să nu lucească în lumină; tânărul le putuse
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a fost de părere Stup. -Nu cred, a fost de părere Cârtița. -Spune, hai spune! Ce ai simțit de sub pământul lor? a îndemnat-o insistent Ciric. -De ce să-ți spun? Nu cumva ai intrat la idei când ai văzut namila cea mare? l-a întrebat în batjocură Cârtița. -Defel. -Cum așa? l-a întrebat curios Trotinel. -Pentru că sunt niște șerpi obișnuiți. -Atunci ce-o fi ? a mai întrebat doar pentru el Căiță. -Stăpâne! i se adresă gărgărița. Vom fi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Trotinel. -Niciunul, nu este bun, zise Cârtița. Cred că cel mai nimerit ar fi Stup. Căiță era de aceeași părere cu gărgărița dar tăceau și așteptau mai întâi părerea celorlalți. -Nu știți cât de periculos este să te vadă această namilă în carne și oase, a fost de părere Stup. -Înseamnă că tu vei fi acela, a zis Buburuza. -Da, eu voi fi acela, zise mândru Stup, dar privirea era de mult trimisă către Căiță. Căiță s-a uitat mai întâi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vei urma același tratament, zise gărgărița către Căiță. -Nu mai înțeleg nimic, se plânse Zvârluga. De ce Trotinel va fi tratat altfel decât noi? -Pentru că stăpânul nostru și Trotinel vor fi nevoiți să lupte cu balaurul sau ce-o fi namila asta. -Bine, am înțeles cu toții. Acum așteptăm tratamentul tău, a mi adăugat Zvârluga. Toată trupa lui Căiță, în afară de Stup, era întinsă la pământ, dormind profund. Când i-a văzut în această situație câinele s-a speriat și a început să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a speriat și a început să mângâie fața lui Căiță, tremurând. La un moment dat au dispărut toți și a simțit o mână pe spinare auzind șoapte. -Stup, nu mai tremura atâta, pentru că suntem cu tine. Pregătește-te să ataci namila. -Cum să procedez? -Începi să latri și te îndrepți către locul unde este el. Stup a ieșit de după tufarii în care se ascunsese și în mersul grăbit a început să latre cu capul sus, pieptul ieșit în afară, pașii rari
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]