228 matches
-
o trimitere la sintagma ștrancheț napolitaine. Numai că, în franceză, tranche napolitaine este denumirea unei înghețate (Petit Robert, 1991). În Amintirile unui poet decadent, Al. Obedenaru evocă atmosfera de pe la 1870, când „doamnele din înalta societate își luau foarte tacticos înghețata napolitană a senatorului Capșa” (p. 62). Înghețata napolitană apare și azi în rețete ca una alcătuită din mai multe straturi, așa că n-ar fi fost imposibil ca de la ea să se fi extins, prin analogie, denumirea napolitanei. Se pare că există
Napolitane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5769_a_7094]
-
că, în franceză, tranche napolitaine este denumirea unei înghețate (Petit Robert, 1991). În Amintirile unui poet decadent, Al. Obedenaru evocă atmosfera de pe la 1870, când „doamnele din înalta societate își luau foarte tacticos înghețata napolitană a senatorului Capșa” (p. 62). Înghețata napolitană apare și azi în rețete ca una alcătuită din mai multe straturi, așa că n-ar fi fost imposibil ca de la ea să se fi extins, prin analogie, denumirea napolitanei. Se pare că există, totuși, o explicație mai bună, pe care
Napolitane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5769_a_7094]
-
Andrei Moisoiu (Google) Un membru de frunte al Camorrei, ramura napolitană a Mafiei italiene, a fost arestat în România, a anunțat vineri ministrul italian de interne Angelino Alfano, informează agenția DPA. Vincenzo Cesarano a fost arestat la Călărași, la 125 km de București, într-o operațiune comună a poliției Italia-România ce
Lider al mafiei italiene Camorra arestat în România by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/30614_a_31939]
-
Malta și Egipt. În viitor, cele trei sortimente menționate se vor vinde și în țările din estul Europei, astfel că „Joe Crunch“ va deveni o marcă regională importantă. Un studiu realizat în 2004 arată că peste 70% dintre români consumă napolitane frecvent și foarte frecvent. Napolitanele ambalate au reprezentat, în volum, 32% din totalul vânzărilor de pe piața dulciurilor din România (fără a include aici și bomboanele). DUȘAN BAISKI Grădinițele particulare l Supuse controlului Ca urmare a unei reclamații depuse de către o
Agenda2005-08-05-general6 () [Corola-journal/Journalistic/283410_a_284739]
-
Ei, bine? întrebă Gacel după ce-și bău ceaiul. Care-i propunerea ta? — Mai întâi aș vrea să mă prezint, începu tânărul cu o voce tremurândă la început, dar care se liniștea pe măsură ce vorbea. Mă numesc Pino Ferrara și sunt napolitan. — Știam asta. Avem pașaportul tău. — Bănuiesc. Dar ceea ce nu știți e că tata este unul dintre cei mai importanți bancheri din Italia. — Cred că am lăsat să se înțeleagă destul de clar că banii nu au nici o legătură cu povestea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
A apărut a doua zi după crimă, folosind ca pretext starea de război și frontul apropiat ca să ne spună că fusese autorizat să ne dea ordine. Matziev, fiindcă așa-l chema, un nume cu sonoritate rusească, avea alura unui dansator napolitan, o voce mieroasă și părul dat cu briantină, o mustață subțire, picioare suple și un tors de luptător grec. Pe scurt, un Apollo cu trese. Ne-am dat repede seama cu cine aveam de-a face: un amator de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Sau Palazzo Doria d'Angri. Ei, aici, e aici! De la balconul clădirii Giuseppe Garibaldi a declarat unirea Regatului celor două Sicilii. Era 7 septembrie 1860. Palazzo Pignatelli - dăruit împreună cu colecțiile de mobilă și porțelanuri statului italian. Palazzo Arcivescovile, reședința arhiepicopilor napolitani. Palazzo Firrao (sec. al XVI-lea în stil renascentist, apoi barocizat) cu o fațadă plină de statuile regilor napolitani. Nu în cele din urmă, Palazzo Capodimonte, reședința de vară a regilor Regatului Napoli, situat pe dealul cu același nume. Aici
NAPOLI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355003_a_356332]
-
două Sicilii. Era 7 septembrie 1860. Palazzo Pignatelli - dăruit împreună cu colecțiile de mobilă și porțelanuri statului italian. Palazzo Arcivescovile, reședința arhiepicopilor napolitani. Palazzo Firrao (sec. al XVI-lea în stil renascentist, apoi barocizat) cu o fațadă plină de statuile regilor napolitani. Nu în cele din urmă, Palazzo Capodimonte, reședința de vară a regilor Regatului Napoli, situat pe dealul cu același nume. Aici găsim Galeria Națională din Napoli (cu ceva picturi ale lui Tiziano, Caravaggio ... cam subțire), precum și alt muzeu de porțelanuri
NAPOLI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355003_a_356332]
-
vă spun că pe la 1030, ducele Sergiu al IV îi chemă pe normanzi să apere zona de amenințarea bizantină, salvând astfel Napoli (Noua cetate), fosta colonie grecească, preluată de romani, devenită ducat bizantin, ulterior independent și, apoi, capitală a regatului napolitan până la crearea Italiei Mari. (va urma) Sergiu GĂBUREAC Napoli, Italia Iulie 2012 Referință Bibliografică: Sergiu GABUREAC - CINCI ÎNTR-UNUL! FILE DE JURNAL PARANORMAL (1) - NAPOLI / Sergiu Găbureac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 584, Anul II, 06 august 2012. Drepturi
NAPOLI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355003_a_356332]
-
sticlele cu bulion. Estera încă mai era fascinată de povestea de iubire și de teamă și de speranță a frumoasei femei, care se îndrăgostise de bestia aia de Vascodagama, italianul acela fanfaron și lăudăros, acel țărănoi grosolan care cînta canțonete napolitane și aria cea vestită a Bărbierului din Sevilla, “Fluturaș nu mai ai aripioare/ Domnul conte ți le-a retezat ... ”, cu o voce puternică de tenor, care le făcea pe femei să se extazieze și, de ce nu, să viseze cu nostalgie
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
cele preferate de el, închid la un moment dat ochii, mă gândesc la tata, și vreau să cred că mâna lui mi-atinge ușor umărul,ca aripa unui serafin. În țară,adică în Israel, tata îmi cumpăra plăci cu canțonete napolitane,care ne plăceau amândurora,și altele cu muzica franceză( Aznavour,Yves Montând), iar în copilărie,îmi și recita unele poezii și-mi cântă arii din opere, de pildă Siciliana din" Cavaleria Rusticana ",pe care o închină Turiddu iubitei sale ,Lola
DADU...ÎNTÂMPLĂRI AMUZANTE, GÂNDURI,CRÂMPEIE DE VIAȚĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373162_a_374491]
-
Tom și Samuel au devenit negrii, iar prezicătoarea, o negresa. Ca să pună capac la toate, Romă era suficient de apropiată de Neapole pentru că Verdi să și poată permite să-și bage nasul în afacerile Teatrului Sân Carlo și ale cenzurii napolitane. A existat un numar de dispute cu cenzură din Romă, dar în final Verdi a simțit că libretul, nu numai că n-a pierdut mare lucru prin noua relocație, dar chiar a câștigat prin caracterul exotic pe care il exercita
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
precădere - pentru că e la modă - În Italia. Acolo simt inconfundabilul aer al marii aristocrații a Sudului, elegant, sobru, plin, În același timp, de pitoresc și culoare. Întorși În posomorâtul și cenușiul Albion, fondează la Londra „Macaroni Club”, unde vestitele macaroane napolitane devin cel mai căutat fel de mâncare. Prin 1770, clubul Își atinge apogeul, iar Nash (supranumit „Frumosul”) și Charles Ford sunt cei mai cunoscuți și demni reprezentanți ai săi. Dacă e să dăm crezare descrierilor din epocă, așa cum apăreau Îmbrăcați
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
marea și frumoasa uliță a Toledei. Citadini, gentilomi și lazaroni în amestec își da coate și se îndesa pe ulițe și în piețele publice; toate ferestrele scânteia de diamante, așternute cu bogate stofe și strălucitoare tualete ale frumoaselor și oacheșelor napolitane. Era 19 sept., ziua aniversară a Sântului Ianuarie. Vezuv era în liniște, golful de Ischia se colora de fețe pe jumătate senine, pe jumătate purpură, ce se răsfrângea fugind de razele cele din urmă ale soarelui; adierile vântului îmbălsămite, dulci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe jumătate senine, pe jumătate purpură, ce se răsfrângea fugind de razele cele din urmă ale soarelui; adierile vântului îmbălsămite, dulci și răcoroase, urma după aburii cei arzători ai zilei; pretutindeni recădea, în grațioase festoane și în bogate draperii steagurile napolitane, pe care strălucea, ca niște stele dătătoare de raze, armele Franței, Spaniei și Siciliei. Bucuria era în toate inimile, pentru că era o frumoasă zi aceasta de la 19 sept.! Fiecare se ducea cu grabă la bazilica St. Ianuarie, unde era să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
armele Franței, Spaniei și Siciliei. Bucuria era în toate inimile, pentru că era o frumoasă zi aceasta de la 19 sept.! Fiecare se ducea cu grabă la bazilica St. Ianuarie, unde era să se facă, peste câteva minute, minunea lămurirei sângelui martirului napolitan. Se întrecea care de care a veni mai aproape de altar ca să vază mai bine minunea ce se împlinea de atâtea veacuri, într-aceeași zi la același ceas, și totdauna așteptată cu aceeași nerăbdare, cu aceeași credință... Mai rămânea încă un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Sicilii. Miss Henrieta (așa se numea) pare că nu s-ar fi împărtășit nicidecum la bucuria generală ce auzea împrejurul ei. Gândul îi era aiurea și căutătura-i se pironea fără încetare în piața palatului regelui. În sfârșit, un păscar napolitan plin de tărie despică valurile zgomotoase ce se împotrivea {EminescuOpVIII 580} trecerii lui, se îndreptă către ospelul ambasadei englezești și peste curând fetișoara părăsi balconul... Într-același minut tunul castelului Neoga răsună în port; fanfarele războinice vestiră înfățișarea regelui de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și intransigență științifică folosită în cazul culturilor populare țărănești, de culturile populare urbane. Este de neconceput, de exemplu, un studiu precum cel dedicat de Lévi-Strauss unor mici popoare sălbatice - izolate și pure - despre poporul din Napoli. Impuritatea „structurilor” culturii populare napolitane este menită să descurajeze un structuralist care, evident, nu iubește istoria cu confuzia sa. Odată ce a identificat „structurile” unei societăți în perfecțiunea lor, el și-a epuizat setea de reordonare a cognoscibilului. „Structurile” culturii populare napolitane nu pot fi reduse
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Impuritatea „structurilor” culturii populare napolitane este menită să descurajeze un structuralist care, evident, nu iubește istoria cu confuzia sa. Odată ce a identificat „structurile” unei societăți în perfecțiunea lor, el și-a epuizat setea de reordonare a cognoscibilului. „Structurile” culturii populare napolitane nu pot fi reduse la nici o perfecțiune. Un mic popor închis de milenii sau secole în codurile sale trăiește încă, în accepțiunea etnologilor, in illo tempore; nu are stratificări; convenționalizarea, de altfel foarte rigidă, a relațiilor sociale are un singur
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
industriale și, mai ales, consumismul, ce a impus noi modele umane, au instituit cu vechile culturi populare o relație complet nouă și deci revoluționară în cadrul universului capitalist. Acum doi ani, pe o tarabă din Porta Portese 1, un vânzător ambulant napolitan a vândut niște „hârțoage vechi” unui cumpărător cult. Vânzătorii ambulanți care vin de la Napoli la Porta Portese aparțin încă, în limitele posibilului, vechii culturi populare: în mintea lor, conexiunea gândurilor, judecăților, evaluărilor, relațiilor sociale se supune unor reguli cărora burghezul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
din secolul al XVII-lea și îndeosebi în ultimele decenii. În orice caz, relația dintre vânzătorul ambulant de la Porta Portese și cumpărătorul cult se arată a fi întru totul tipică: este vorba despre cumpărarea-vânzarea unui bun de proveniență ambiguă. Pungașul napolitan va fi rămas cu siguranță convins că l-a „tras pe sfoară” pe cumpărătorul „fraier” care se interesează de „hârțoage vechi”; iar cumpărătorul va fi rămas satisfăcut atât de achiziția excepțională, cât și de faptul că s-a comportat cinstit
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fără să mai lase loc și pentru altceva. Fundalul este cel al unui Napoli burghez și cult (biblioteci, cafenele, teatre, editori, golful văzut prin ochii „alienați” ai unui aloglot). Se simte puternic și acel parfum exotic ce deosebește cultura burgheză napolitană de cultura burgheză italiană: un internaționalism istoric al său, relațiile directe cu Franța și Germania etc. Sunt suficiente cele câteva citări rafinate pe care Siciliano le face din poezia lui Di Giacomo în prefața sa, ca să te determine s-o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
citări rafinate pe care Siciliano le face din poezia lui Di Giacomo în prefața sa, ca să te determine s-o citești într-o lumină nouă. Adevărata „structură primară” a acestei poezii este relația dintre burghezul Di Giacomo și cultura populară napolitană, cultă în stratul său cel mai de sus, singurul loc în care era posibil conflictul, aparent erotic, de clasă. Ingenuitatea și puritatea lui Di Giacomo sunt uimitor de mimetice: dar ele imită un model inventat. În realitate, toată lumea sa populară
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care cultura clasei dominante este în curs de a-și încredința valorile culturii clasei dominate, iar aceasta este în curs de a și le însuși. Transsubstanțierea încă n-a avut loc. Prin urmare, la Di Giacomo nu există descrierea „subdezvoltării” napolitane și a culturii sale „sălbatice”. O astfel de descriere există, în schimb, măcar în parte, la Ferdinando Russo 1, poet mai discontinuu, dar nu mai puțin mare decât Di Giacomo. Ferdinando Russo a înfăptuit acea coborâre în infern (infernul „subdezvoltării
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
este vorba despre glorii folclorice. În fața napolitanilor săraci, el se comportă ca un entomolog ce vorbește glumeț despre obiceiurile insectelor, antropomorfizându-le. Pe de altă parte, un motiv recurent al acestor pagini ale sale este cel de a compara cultura populară napolitană cu cultura sălbatică a popoarelor exotice. Și, în afara oricărui principiu de valoare, un asemenea punct de plecare era în linii mari corect. His fretus, cu multă modestie și voioșie, Abele De Blasio acumulează în cărțile sale - cu multe repetiții - un
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]