69 matches
-
cu tente vădite de erotism vesel. "Tangoul este (...) fenomenul cel mai întunecat care a existat vreodată în vreun dans popular și numai un gringo poate comite tâmpenia de a discuta sau a se distra în timp ce dansează un tangou"168. Un napolitan care dansează tarantela se distrează, portenul, cănd dansează tango, o face ca să mediteze la soarta să, care în general este grea, sau ca să se gândească la existența omului, argentinianul nu râde și nici nu se distrează, iar dacă râde, o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și lumii apare de nesusținut. Wittgenstein a povestit cum a reacționat odată Sraffa la afirmația sa că o propoziție și starea de lucruri descrisă de această propoziție trebuie să aibă aceeași formă logică. Sraffa a imitat un gest cunoscut al napolitanilor și l-a întrebat pe interlocutorul său: „Care este, aici, forma logică?“73 Discuțiile cu Sraffa par să fi zdruncinat supoziții pe care s-a sprijinit până atunci munca lui Wittgenstein în filozofie. Ceea ce el a exprimat spunând că după
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
le vorbeau generațiilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea dintr-un unghi cu totul diferit de cel din care o făcuse poezia colectivă a romanticilor. Accentele de această factura generaseră epigonism și erau reperabile, deja în secolul amintit, în opera napolitanului Alessandro Poerio (1902-1848) sau în cea a mai cunoscuților Aleardo Aleardi (1812-1878) și Giovanni Prati (1814-1884). La distanță de pește cincizeci de ani, durerea reflectată în Canturi, pesimismul, singurătatea, într-un cuvânt condiția tragică a omului pe pamant erau destinate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în Occident a apărut noua falie dintre catolici și protestanți, urmată de alte divizări sectante de ordin spiritual-religios, încurajate de protestantism. Tot mai mulți oameni deveneau liber-cugetători ori deiști, pentru că atitudinile atee negau prea brutal divinitatea de neocolit. Scriitori ca napolitanul G. B. Vico, alți "indisciplinați" și "răzvrătiți" excluși de absolutismele monarhico-catolice, "eterodocșii" ostili tradiției ajungeau azilanți sau își publicau scrierile, respinse acasă, în revistele scoase de un Pierre Bayle (1647- 1706) în Olanda ori în alte țări din Nord și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
înlocuindu-le cu cele de psihologia dorinței și a neliniștii. Leibniz însă a publicat în 1714 Monadologia ca o metafizică a substanței. În pedagogie, Locke a promovat ca valoare principală formarea de individualități care să se manifeste activ în viață. Napolitanul G.B. Vico reușea să publice în 1725 "Stiința nouă", cu mai multe noutăți, printre care și cele despre ciclicitatea civilizațiilor umane. Scrierea va fi înțeleasă însă de-abia la sfârșitul secolului. În 1735, A-G Baumgarten a folosit pentru prima
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Apeninilor, înălțimea maximă găsindu-se Apeninii Abruzzi, în Masivul Gran Sasso d’ Italia (vârful Corno, 2914m). Apeninii Sudici (de la izvoarele Volturno până la extremitatea sud-vestică a peninsulei) formează sectorul cel mai complex din punct de vedere structural și morfologic. Includ Apeninii Napolitani și Apeninii Calabriei (care aparțin sistemului hercinic). Sunt puternic fragmentați, despărțiți în masive izolate (cu suprafețe netede ale culmilor, cu versanți abrupți) despărțite prin defilee adânci, depresiuni. Se găsesc în plină evoluție tectonică (dovadă gradul ridicat de seismicitate din zonă
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
de la Apenini spre țărmurile Mărilor Tireniană și Adriatică se face de obicei prin intermediul unor înălțimi submontane sau câmpii litorale. La vest de Apenini, de la nord la sud se înșiruie: Preapeninii Toscani (până la râul Ombrone), Preapeninii Romani (până la râul Garigliano), Preapeninii Napolitani (cu relief vulcanic: Vezuviu). La est de Apenini se găsesc: o câmpie litorală îngustă (la nord de peninsula Gargano), fragmentată de râuri scurte și paralele ce coboară de pe flancurile Apeninilor în Adriatica; Subapeninii Adriaticii (la sud de peninsula Gargano) reprezentați
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
Se numea Me-se-ket, Augustus, zise Imhotep, și am cunoscut mai mulți oameni care, cu ochii în lacrimi, au văzut-o arzând. Vâslele ei erau atât de lungi și de subțiri, încât, atunci când se ridicau deasupra apei, păreau aripile unor pescăruși. Napolitanul Euthymius, genialul inginer naval cu chipul ars de soarele din Misenum, contempla lacul și colinele care îl împrejmuiau. Spuse: — Un templu pe apă... Tot învârtea în mână micul lui codex, carnețelul de papyrus, privindu-l pe Împărat: — În mintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mari. Ridicaseră două structuri gigantice din lemn pe mal și continuau să lucreze. Iar într-o dimineață, păstorii din Aricia și din Lanuvium dădură fuga, strigând că enormele schelete de lemn alunecaseră pe apă și pluteau; erau două corăbii. Iar napolitanul Euthymius, care aținea calea tuturor fetelor, venise să cumpere vin pentru oamenii lui. Invitație pe Palatinus La puțină vreme după aceea, senatorul Calpurnius Piso, „nepotul otrăvitorului“, hotărî să se recăsătorească, la cincizeci de ani, cu o tânără celebră pentru trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
reciprocă substanțială și doar puține lucruri păreau potrivite să ne abată de la noi înșine. Până și când desenam sau făceam acuarele stăteam strânși unul într-altul. Din această călătorie, în afara pățaniilor mărunte la autostop - Anna, temându-se de un un napolitan și de însoțitorul acestuia, mi-a strecurat pe furiș briceagul ei elvețian - și de întâlnirea cu călugăr capucin bărbos, care ne-a arătatcu mândrie și râzând răsunător, în catacomba de care avea grijă, colecția lui de cranii umane așezate unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Toulouse, Roma, Madrid, Segovia -, acolo unde erudiția fraților predicatori și calitatea învățăturii lor reușesc să monopolizeze catedrele facultăților. Începînd cu mijlocul secolului, cei mai iluștri profesori ai creștinătății suabul Pierre de Tarentese, cel care va deveni Papa Albert cel Mare, napolitanul Toma d'Aquino sînt dominicani. Născute, ca și monahismul oriental, din dorința de a reveni la izvoarele creștinismului originar, ordinele de cerșetori apar, în plin Ev Mediu clasic, ca o armă spirituală, întru totul devotată instituției pontificale și consacrată sarcinii
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
frumusețe rară, plină de cântec, flori pastelate și soare arzător ce își oglindește razele în imensitatea apei. Iar, peste toate minunile acestui tablou feeric, auzul ne este atras de rezonanțele tamburinelor ce acompaniază cu înflăcărare celebra tarantella, cântecul tradițional al napolitanilor. Conceput într-o structură formală mai extinsă - introducere, A, B, C, introducere, A, B, coda - preludiul debutează cu alternarea celor două motive tematice ale secțiunii introductive, metaforă sonoră a unor ecouri îndepărtate ale clopotelor de sărbătoare, care par să anunțe
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
islandez(ă) i.sp. = iudeospaniol(ă) it. = italian(ă) înv. = învechit lad. = ladin(ă) lat. = latin(ă) lit. = literar litn. = lituanian(ă) loc. = locuțiune m. = masculin magh. = maghiar(ă) med. = medieval mod. = modern mong. = mongol(ă) mrom. = meglenoromân(ă) nap. = napolitan n. = neutru ngr. = neogreacă, neogrecesc n.n. = nota noastră norv. = norvegian(ă) n. pr. = nume propriu oc. = occitan(ă) ol. = olandez(ă) pl. = plural pol. = polonez(ă) pop. = popular port. = portughez(ă) prov. = provensal(ă) ret. = retoroman(ă) rom. = română, românesc rus
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
zahăr cu un pahar de apă și 3 linguri de cacao până se face o cremă ca o smântână. Se răcorește puțin și se adaugă 10 linguri de lapte praf, apoi 100 g unt și se umplu 4 foi de napolitan. CREMA MAIA Se pun la topit 250 g zahăr, apoi separat, se bat 5 ouă cu 200 g zahăr, după care se adaugă peste zahărul topit. Se mai pun 250 g margarină și se fierbe încet, până se îngroașă. La
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
știe să facă și nu împărtășește nimic din secretele meseriei sale. Oricât ar părea de ciudat, Italia, care pare că le permite emigranților să-și facă un rost, e de fapt rasistă. Un milanez nu are ce căuta alături de un napolitan. Sunt orgolioși din cauza originii lor. Cum crezi că sunt văzuți emigranții? Să nu crezi că sunt primiți de drag sau cu drag. Reprezintă doar forța de muncă ieftină. În timp ce mâncam, Concetta îmi spunea deseori: — Vezi, eu îți dau mâncare! Noi
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
-lea. Dar dominația franceză nu se limitează la literatură și la limba franceză. Europa se înscrie în școala franceză și în domeniul arhitecturii, picturii, sculpturii sau muzicii. Această dominație este pînă la urmă pe deplin acceptată. Ambasador la Paris, marchizul napolitan Caracciolo scrie Parisul, modelul națiunilor străine sau Europa franceză (1776), în timp ce Academia din Berlin propune ca subiect de concurs cercetarea cauzelor universalității literaturii franceze și premiază pe scriitorul Rivarol, al cărui discurs conține fraze ca aceasta: "Se pare că a
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
director general al muncii, al cărui nume îmi scapă (un fel de nume de plantă). A participat și Ex. Sa d. Chiggi, un tip tânăr cu înfățișare de locotenent. Îl aveam la stânga. La dreapta am avut pe un Sig. Pellegrini, napolitan, un om vioi și destul de plăcut, care mi-a vorbit de unele asemănări de limbă între română și napolitană. Le știam de la Castaldi 5: mama sora tata frate sogra etc. Ex. Sa d. Chiggi a vorbit de buna stare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și intelectual țărilor, scrisă pe la jumătatea secolului al XV-lea : englezii sunt „cruzi și sângeroși”, dar și negustori hrăpăreți, elvețienii sunt „oameni cruzi și grosolani”, scandinavii și polonezii sunt „oameni aprigi și apucați”, sicilienii „Își păzesc nevestele cu multă strășnicie”, napolitanii sunt „neciopliți și grosolani și răi catolici și mari păcătoși”, castilienii sunt „oameni iuți la mânie, prost Îmbrăcați și Încălțați, locuiesc ca vai de lume și-s răi catolici” etc. <endnote id="(41, I, p. 74)"/>. Într-o Scurtă descriere
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Impresia de veselie, dealtfel savant dozată cu cel mai autentic lirism, nu e falsă. Amestecul seriozității cu bufoneria e în linia Anton Pann. Efectul artistic constă în surprinderea suavității sub expresia de mahala. E vorba de un dialectalism, asemănător aceluia napolitan al lui Salvatore di Giacomo sau acelui roman al lui Cesare Pascarella, în care cu cât expresia e mai grotesc tipică, cu atât vibrația autentică e mai surprinzătoare. Acești hoți, borfași, țigani au toată gama lirică a umanității și o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
zahăr cu un pahar de apă și 3 linguri de cacao până se face o cremă ca o smântână. Se răcorește puțin și se adaugă 10 linguri de lapte praf, apoi 100 g unt și se umplu 4 foi de napolitan. CREMA MAIA Se pun la topit 250 g zahăr, apoi separat, se bat 5 ouă cu 200 g zahăr, după care se adaugă peste zahărul topit. Se mai pun 250 g margarină și se fierbe încet, până se îngroașă. La
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]
-
gama Do minor =(Do, Re, Mi Bemol, Fa, Sol, La Bemol, Si Bemol) acordul s este (Fa,La Bemol,Do). Deci, sL=(Fa,LaBemol,Re Bemol)=(Re Bemol,Fa, La Bemol)=triada majoră cu baza pe treapta ii Bemol=acordul napolitan N. Astfel, sistemul de acorduri al analizei funcționale are avantajul de a conține acorduri care altfel ar trebui considerate separat, de exemplu N. Walter Piston (1894-1976) a introdus în textul devenit clasic "" (engl. "Harmony", prima ediție 1941) o inovație în
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
debarcarea noilor trupe franceze. A fost prima confruntare între cei doi și Garibaldi avea să-și țină de atunci încolo distanța față de cel pe care îl numea „maestrul” ("maestro") său. La 9 mai, Garibaldi i-a înfruntat cu succes pe napolitani înainte de a reveni la Roma din cauza manevrelor lui Oudinot. Forțele franceze ajunseseră la , și acum nu mai putea anima rezistența din cauza disproporției între forțele prezente. În fața trupelor franceze, bine pregătite și bine echipate, a rezistat o lună, între 3 iunie
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
divizie (septembrie 1794). Petrece apoi o perioadă scurtă în cadrul „Armatei Rinului”, înainte de a fi afectat „Armatei din Italia”, comandând cotingentul aflat la Roma (1798). Este silit într-o primă fază să evacueze orașul, dar apoi îl reocupă în decembrie după ce napolitanii sunt învinși la Civita Castellana. Începând cu 13 februarie 1799 îl înlocuiește pe generalul Championnet la comanda armatei din Neapole și este victorios la Modena, unde este rănit, iar apoi est învins de Suvorov la Trebbia (17 - 19 iunie). Revine
Étienne Jacques Joseph Alexandre MacDonald () [Corola-website/Science/312382_a_313711]
-
Provocarea de la Barletta a fost un duel între 13 cavaleri francezi și alți 13 cavaleri italieni care a avut loc la 13 februarie 1503 în apropierea orașului napolitan Barletta, în cadrul Războiului Neapolelui. Înfruntarea s-a terminat cu victoria italienilor. În istoriografia spaniolă, această înfruntare se confundă uneori cu provocarea de la Barletta din 1502, care a avut loc între 11 spanioli și 11 francezi în același context istoric. În
Provocarea de la Barletta (1503) () [Corola-website/Science/323906_a_325235]
-
zile diferență în 128 de ani. S-a spus că Cezar era conștient de imperfecțiunea calendarului propus, dar a considerat că este vorba de o problemă minoră. Pentru a pune de acord anul calendaristic cu cel astronomic, la propunerea doctorului napolitan Aloysius Lilius, Papa Grigore al XIII-lea a decretat, la 24 februarie 1582, reforma calendarului. Noul calendar este cunoscut, de atunci, sub denumirea de calendarul gregorian. Acesta făcea reglarea funcție de echinocțiul de primăvară și luna sinodică (pentru Paște). Uneori, pentru
Calendarul iulian () [Corola-website/Science/297121_a_298450]