328 matches
-
este, prin structură, poate, iar prin experiență în mod cert, un sculptor de exterior, de spații mari, un artist al formelor grele și, mai ales, un vizionar al universurilor geologice. Adevărata sa operă, care este întotdeauna simultană și niciodată supusă narațiilor retrospective, este Tabăra însăși, așa, cu majusculă, și fiecare lucrare de la Măgura, indiferent de cine ar fi ea făcută, poartă puțin, atît de cît are nevoie memoria spre a nu se risipi, și semnătura lui Gheorghe Coman.
O dublă aniversare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16740_a_18065]
-
Ocna Sibiului. Licențiat al Facultății de Electronică și Telecomunicații din București, lucrează în domeniul apărăturii seismice la Institutul Național de Fizică a Pământului. Pasionat de arheologie și literatura, da la iveală românul istoric Tragă șerpilor, un debut surprinzător prin iscusința narației, prin echilibrul stilistic între relatarea aventuroasa, dramatică, descrierea eficientă, plastică și oralitatea caracterologica captivantă. Bref, e vorba de talent, de o intuiție artistică rar dobândită din primul foc, ceea ce ne face să credem că autorul va fi aproape obligat să
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
cea mai frumoasă fată din lume, nu poate da decât ce are. Orice ar fi, literatura începe cu ziceri. Pe urmă, observația complicându-se, avem povestea, romanul. La Dreptul clasic constituit, cu maximele sale imposibil de contrazis, se poate anexa Narația bine condusă...
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
și obiceiurilor pascale în general, pentru că alături de scenele canonice ale răstignirii, ale coborîrii de pe cruce, ale punerii în mormînt etc. sînt și lucrări de pictură populară și naivă pur și simplu, în a căror construcție hieratica postbizantină este înlocuită cu narația hazoasă despre sărbătoare, miel, cîine, biserică și popă, prezențe în primul rînd anecdotice și grotești și într-o mult mai mică măsură receptacule pentru lumina dumnezeirii și buni conductori pentru voltajul înalt al trăirii mistice. Cît de necesare mai sînt
Iconodulie și festivism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16215_a_17540]
-
în plină ofensivă, lectura unor eseuri de estetică poate părea o îndeletnicire desuetă, totuși cititorul care se va încumeta într-o astfel de "aventură", cu siguranță că nu va regreta. Căci metoda eseistului spaniol ni se înfățișează înainte de orice ca narație dramatică, peripeție. Această vocație a dramaticului, grefată pe intuiția autorului că orice temă (fie ea din sfera filozofiei, a științei, a istoriei sau a esteticii) este în fond o interogație, exemplele memorabile, de multe ori de domeniul anecdoticului, transformă eseurile
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
ca o fată adormită și adusă din Paradis de o inundație nocturnă și întîmplător descoperită de niște trecători ce ar fi acoperit-o în grabă cu ce le picase în mână, în timp ce se dormea încă... (Cătunul). Faulkner schimbă mereu registrul narației, unghiul, perspectiva naratorului intermediar îndreptat încoace și încolo ca un reflector, brusc stins, când nu mai este nevoie de el... Fraze lungi, stufoase părînd că nu se mai termină, pline de adjective, de adverbe, de fel de fel de incidente
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
de a pronunța o apărare a tatălui ei (versurile 558 - 609Ă, într-un lung discurs construit cu multă abilitate. În exordiu (versurile 558 - 562Ă, Electra răstoarnă teza mamei, opunându-i josnicia adulterului. Partea centrală a discursului (versurile 563 - 594 amestecă narația și argumentația. Pentru a combate acuzația împotriva lui Agamemnon, Electra dă o nouă versiune episodului din Aulis: tatăl a fost constrâns de Artemis să săvârșească sacrificiul, împotriva voinței sale, nu ca să-i facă plăcere lui Menelau. Electra trece apoi la
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
a individualizat. Organizat pe mai multe planuri, concepute, la rîndul lor, ca fluxuri narative, textul lui Dobrian este un adevărat roman al formației, un roman interesat în același timp de evoluția eroului său și de propria sa constituire. Dacă întreaga narație urmărește devenirea personajului, trecerea sa prin experiențe și prin medii diferite, permanent se abat de la discursul principal o sumedenie de povestiri care nu au o legătură directă nici cu viața exterioară și nici cu evoluția lăuntrică a artistului. Ele compun
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
Pavel Șușară Deliberat sau numai instinctiv, prin marile sale reverii pe marginea obiectualității Ion Bitzan a repus în discuție dimensiunea temporală a operei de artă, receptată multă vreme exclusiv din perspectivă spațială. însă nu prin narație exterioară, prin succesiunea episoadelor ori prin spectacole în mișcare i-a fost recuperată acesteia temporalitatea, ci prin convocarea la o nouă viață a unor forme în care timpul s-a așezat, vizual și tactil, ca un element definitoriu. Cartea veche
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
ironic imaginea vitrinei de magazin alimentar. Celei de-a treia căi i s-ar potrivi denumirea de construcție metonimică și ea se referă, în special, la instalațiile complexe de genul CÎNT|RII CÎNT|RILOR în care epica și personajele unei narații preexistente sînt introduse metonimic prin repere plastice minimale însă perfect definitorii pentru întregul acțiunii: de pildă pantofii bărbatului și ai femeii, ca substitut al personajului. Și, în sfîrșit, cea de-a patra cale este aceea a construcției în sine, indiferentă
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
lecția lui Corneliu Baba, el decontextualizează forma, purifică imaginea, extirpă reperele de parcurs și îi transferă privitorului întreaga responsabilitate a privirii sistematizatoare, apelînd subtil, prin stimuli subliminali și prin alte strategii psihologice, la memoria acestuia. Ieșind din imaginarul și din narația spectacolului biblic și pășind mai încoace, în lumea seculară și în spațiul culturii istoricizate, Zamfirescu nu-și modifică atitudinea și nici nu-și schimbă felul de a privi. Chiar dacă părăsește spațiul sacralității, el rămîne cumva în mitul exemplarității, ceea ce dovedește
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
se lipsește de metafizică. Moldoveanul pare a zice, - omu-i mare, ca intelect, însă mic fizicește. Psihologie de popor mereu atacat. în mijlocul bătăliei furioase, are loc și un fenomen natural pe care darul de prozator al lui Neculce îl introduce în narație cu o fină intuiție a contrapunctului sau contrastului: cade o ploicică... întru acele vremi, cînd să bătč, venit-au un nouraș can mic și tropič de ploaie. Și avemu grijă să nu dč atunce năvală călărimea... Iar muscalii nici să
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
care comentează ironic imaginea vitrinei de magazin alimentar. Celei de-a treia căi i s-ar potrivi denumirea de construcție metonimică și ea se referă, în special, la instalațiile complexe, de genul Cîntarea Cîntărilor, în care epica și personajele unei narații preexistente sînt introduse metonimic prin repere plastice minimale, însă perfect definitorii pentru întregul acțiunii. Și, în sfîrșit, cea de-a patra cale este aceea a construcției în sine, indiferentă față de modele și irepetabilă ca structură. Aceste construcții, fără a se
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
melodie "Pe fiecare clipă bubuie un fir de nisip" Cristian Simionescu, Frunza asta umană 3 martie, 2003 Înțep ușurel nervul hîrtiei cu buchiile mele și hîrtia mă îngăduie. Mi-am pregătit deja alte voci, alte încăperi, într-un cuvînt, altă narație, alt roman. Mă laud că știu ce va face cutare personaj, cutare ființă, ce-o să se întîmple în realitatea ficțiunii, a terfeloagelor mele, dar în cealaltă, în realitatea reală, rămîn complet neajutorată. N-am descifrat ce trebuia să descifrez în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Morților, Goli Otok. Fiecare personaj este unic, rigid și intratabil sub umbrela propriilor principii, dar în același timp pare a fi suma celorlalte, pare a fi dobândit ceva de la celelalte care îl preced și îl generează prin însumare în lunga narație. Oficial Salvatore este protagonistul, deoarece din haotica lui povestire apar necontenit liniile altor parcursuri biografice, rămășițe și fragmente pierdute ale altor vieți. Ca și cum vocea ce deapănă povestea în interiorul cărții (depoziția-monolog a pacientului față-n față cu medicul psihiatru) nu ar
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
albă, când bolnavul pălește deodată (inima), sincopa respiratorie -, sincopa albastră, oprirea respirației, fără oprirea, încetarea bătăilor inimii... Doctorul Lică Balcan, colegul meu din școala primară, îmi explică cele două feluri de sincopă. * Eu încerc să aplic aceste sincope la mișcările narației sincopate. Nota emisă pe un timp slab și partea slabă a unui timp prelungită pe un timp tare -, vezi jazzmanii de la New-Port, Dixieland, mișcare biologică prin excelență și de aceea fatală inimii -, stopul cardiac. Efect ritmic cu caracter dinamic obținut
De inimă albastră... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6248_a_7573]
-
Roman Jakobson însuși a lăudat comunicarea mea în plen și a dat-o drept exemplu pentru modul în care interpretam un fapt sintactic în cheie narativă. „Ați văzut?" i-am spus. Răspuns: „Nu știam că tehnica lingvistică poate interesa estetica narației..." Tudor Vianu, frecventînd lumea ideilor, nu se mai preocupa și de tehnica lingvistică a expresiei lor. Dar evenimentul principal (pentru mine) s-a petrecut în ziua de 19 august 1960. Aflasem, seara tîrziu, că la București soția mea, Florica, dăduse
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
înlocuiți de felurite tanti, mătuși, bunici etc. Deosebit de grijulie se dovedește autoarea, aici experiența și talentul narativ își spun cuvântul, în a evita melodrama, în a relata starea de fapt, aceeași și mereu deosebită, nuanțată de la caz la caz. Fluența narației este uimitoare, atât în română cât și în italiană, adesea poematică și emoționantă. În plus, felul de a fi, atmosfera tipică pentru lumea satului nostru, pe cât de arhaic și umil, pe-atât de prolific și plastic, inclusiv d.p.d.v. lingvistic, de
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
lefegiu cu tipicuri nelipsit de la conclavurile moftologice cu "amicii" își pune capăt vieții în preajma unei inspecții financiare cu toate că, așa cum se constată după deces, nu se atinsese nici cu o centimă de fondurile importante pe care le administra. În finalul acestei narații, final care se desfășoară în atmosfera macabră de la morgă, capătă dintr-odată relief zona misterelor care ne înconjoară existența: "- De ce?... de ce nene Anghelache? A întrebat plîngînd ca un prost cel mai tînăr. Dar, nenea Anghelache, cuminte, n-a vrut să
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
context politic? George Geacăr nu are în vedere valoarea estetică a prozei lui Preda, pe care diferitele momente, contexte, epoci nu o pot afecta. El se referă, în fond, la o ideologie (cu relevanță morală) care să ghideze naratorii și narația operelor respective. Există însă o asemenea ideologie pe care orice context politic o acceptă și o servește? O ideologie nu numai supratextuală, ci și, așa zicând, supracontextuală? Admițând că liberalismul este ideologia cu maximă toleranță, putem trage concluzia că el
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
câteva creații importante ale genului (Ultimele zile ale lui Immanuel Kant de Thomas de Quincey, Ultimele trei zile ale lui Fernando Pessoa - Un delir de Antonio Tabucchi sau Ultimele zile ale lui Baudelaire de Bernard-Henri Lévy), autorul descrie, prin intermediul unei narații la persoana întâi a futuristului italian Filippo Tommaso Marinetti(1876-1944), drumul spre moarte al celui mai cunoscut poet grec al secolului 20. La căpătâiul muribundului se perindă celebrități din lumea literelor - scriitori greci (Nikos Kazantzakis, Stratis Tsirkas) și străini (E. M
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
în măsură să descarce o enormă avalanșă de trăiri interioare. Poate mai mult decît oricare alt pictor contemporan, Ioana Bătrânu trăiește o continuă criză a mărturisirii și o la fel de mare sete de eliberare. Culoarea este un strigăt, compoziția o scurtă narație presărată și ea cu interjecții, iar imaginea, în anbsamblul ei, o autobiografie complex transfigurată. Grădina sau cimitirul, curtea ori fațada, formele somptuoase ale unui interior sau substanța eterică a drapajelor, care se învecinează cu lumina profundă a unui felinar și
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
ales ca pe Odiseea, pentru a fi pătrunși în cele din urmă de impresionanta reușită a ansamblului. În cazul romanului lui Cantemir, o lectură retro a rămas recomandabilă încă din momentul scrierii lui și cu atît mai mult astăzi. Artificialitatea narației le copleșește pe celelalte; nu există nimic „realist“ în stufoasa acțiune povestită. Locul unic de desfășurare a faptelor - Constantinopolul, dar nu orașul real, ci o cetate mai degrabă mitică, un tărîm de poveste. Nici o posibilitate, la Cantemir, de a identifica
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
aspirație (în)spre-acel „nimb” al nemuririi (Mihai Eminescu), al Divinului. „Când deschid piatra /cu flacăra privirilor / Pământul-mi spune alergând: / < Până și în aceste /mari depărtări /de culoarea amurgului /sufletul tău exilat /miroase-a stele!>(Sufletul exilat) În vizionarul negulescian, narația pare străpunsă de un dor mistuitor, ca o revărsare în trepte sonore („să dăm”, „să scoatem”, „să vedem”), voință, raționament inductiv, pe linia cronogenetică dintre virtualitate și realitate: „Să dăm la o parte /suflete / vălurile nopții / coborâte pe funii / de
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
Floarea Cărbune și-a valorificat originalitatea, dezvoltând cele mai diverse genuri și specii, scriind atât jurnal de călătorie, cât și roman, poezie ori poveste. În poveștile sale, împrumută puritatea copilăriei, intră într-un univers fabulos, explodând de culori și trăiri. Narația curge fluent, compact, impresionant. Valorificând experiențe populare, poeta-prozatoare se avântă spre o autentică aventură a cunoașterii. Simbolistica este nouă, scriitoarea preluând mituri, semnificații, legende și de la alte popoare, fiind atrasă în mod special de cele orientale, de care se simte
CARMEN CĂTUNESCU DESPRE SCRIITOAREA FLOAREA CĂRBUNE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349953_a_351282]