378 matches
-
În aceste contexte, cele mai reușite pasaje literare se dovedesc, după Dumitru Micu, descrierile de ceremonial, recompuse în spiritul caracteristic al fiecăreia dintre epocile „reactualizate”. În maniera lui Radu Theodoru, Paul Anghel, Vasile Știrbu, Eugen Uricaru, autorul mânuiește dezinvolt instrumentarul narato - logic al realismului tradițional. Realizează astfel un „mozaic de romane, înglobând, în ceea ce s-ar fi vrut un tot unitar, dacii, Reforma, Renașterea, „barocul” ardelean, vremea lui Brâncoveanu, romantismul prepașoptist, epoca Unirii, chiar dacă îi lipsește totuși acestui conglomerat un factor
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/94081_a_95373]
-
În aceste contexte, cele mai reușite pasaje literare se dovedesc, după Dumitru Micu, descrierile de ceremonial, recompuse în spiritul caracteristic al fiecăreia dintre epocile „reactualizate”. În maniera lui Radu Theodoru, Paul Anghel, Vasile Știrbu, Eugen Uricaru, autorul mânuiește dezinvolt instrumentarul narato - logic al realismului tradițional. Realizează astfel un „mozaic de romane, înglobând, în ceea ce s-ar fi vrut un tot unitar, dacii, Reforma, Renașterea, „barocul” ardelean, vremea lui Brâncoveanu, romantismul prepașoptist, epoca Unirii, chiar dacă îi lipsește totuși acestui conglomerat un factor
Semnal editorial şi Publicistic: Mihail Diaconescu – Prelegeri de estetica Ortodoxiei, ediţia a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2009 … [Corola-blog/BlogPost/94084_a_95376]
-
eul liric se prezintă drept clown avansând pe un fir, aidoma unui echilibrist pe sârmă, la mare înălțime - numai că firul histrionului traversează solul arenei; grimasele lui de falsă teroare pot amuza spectatorii. Nimic nu îmbogățește strofele următoare, totul rămâne narat sau rostit pretențios: Ťîmi lenevesc pe laturi universulť, Ťdă-mi timpul hotărârii nemutateť, etc. Într-o altă narațiune versificată, Ptolemeu Filadelphul, asistă la - ca să zic așa - inaugurarea farului din Alexandria, cu trufia de a-și vedea numele eternizat în litere enorme
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
să-și exercite talentul oratoric în ajunul bătăliilor ori al confruntărilor decisive; dar, mai ales, aceeași artă superioară în descrierea încleștărilor de mari mase umane, artă ce-i dă cititorului impresia că autorul s-a aflat de față la evenimentul narat, după un secol de la petrecerea lui - sau, în cazul lui Bălcescu, după două secole și jumătate: "în sfîrșit soarele veni să lumineze această mare zi de miercuri 13/23 august, menită a fi briliantul cel mai strălucit al cununei gloriei
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
este o tehnică preferată de autor, întâlnită în majoritatea cărților sale. Romanul are ca pretext istoria familiei Lewandowski din Baia Mare, numele de fată al Mariei Magdalena, mama autorului. De altfel, naratorul are aceleași date biografice cu ale autorului, iar întâmplările narate sunt confecționate din mărturiile unchiului Toni, protagonistul, și ale bunicii Livia, un fel de Ursula Iguaran dintr-un Macondo absurdist. Pe șablonul romanului sud-american se derulează și însingurările și insinuările politicului ce anunță apocalipsa unei lumi, chiar dublată permanent de
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
gesticulând, a cerut să vină copilotul să strângă ceștile de cafea și sticluțele goale, dar netulburat l am întrebat și pe copilot dacă lumea mai citește azi altceva în afară de o scriitură a sexului pus în cuvinte alese, pagini de crime narate, gratuite și nemaiînchipuite, transgresiuni verbale din ce în ce mai îndrăznețe și mai rupte de realitate. Hm, mai citește lumea și altceva? — Nu, mi-a spus el, trecând rapid și neîndrăznind să-mi ia tava. Hei, i-am strigat, dom’ șef, mi-e necaz
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în centrul discursului, nu doar prin faptul că discursurile tuturor celorlalte personaje se raportează direct la spusele sale, ci și prin conținutul monologului său ce transcrie fidel gîndurile scriitorului. E o situare ontologică a eului auctorial în relație cu lumea narată, metodă numită de Serge Doubrovsky "autoficțiune", iar de Gerard Genette "homodiegetică". în felul acesta, caracterul de mărturie patetică al scrierii dobîndește o pondere specială, augmentînd forța persuasivă a textului. Procedeul lui Sîrbu e cu atît mai relevant cu cît e
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
prezența femeilor. Aici se produce o legătură de destin explicită Între cei doi protagoniști ai cărții, o legătură făcută de prezența feminină, În ambele cazuri. Respingând, Ștefan Își ratează destinul, Rică evoluează, se Împlinește... Romanul depășește, Însă, spațiul și timpul narate. În stare de victimă a nevinovăției este omul dintotdeauna; În nefericitul siaj al nefericiților delatori, antieroi, asupritori sunt ceilalți; În situația de asumare În singurătate a experiențelor de viață, suntem toți. Cum calea de mijloc nu a Împăcat, Încă pe
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
tehnici cinematografice, viața lui Marilyn seamănă cu foile unei cepe care sunt decojite rând pe rând. Fiecare foaie oferă cititorului o mică revelație, un unghi nou menit parcă să dea sens existenței lipsite de orizont a actriței. Cu fiecare episod narat, ai sentimentul că înțelegi mai bine abisurile sufletului lui Marilyn, că ea nu este definitiv pierdută și că salvarea este încă posibilă. Din păcate după ce ultimă foaie este înlăturată ceea ce rămâne este vidul, neputința de a pricepe ceea ce s-a
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
frig tăios“. Aș vrea Însă să vă Încredințez, domnule, că Mendel Osipovici nu avea deloc o Înfățișare austeră, cum ar putea să transpară din proza sa ascetică, scrisorile adresate mie fiind scrise În manieră flaubertiană, În care relatează aceleași lucruri narate și În opera sa și În care ignoră aceleași lucruri eludate și În opera sa. Despre bucuria creației și despre criza creației, despre stări sufletești, despre orașe, despre hemoroizi, despre peisaje, despre motivațiile scrisului, despre deosebirile dintre proză și poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
va trebui să păstreze același ton în cursul relatării și să construiască un text limpede. În concluzie, elementele care vor da viață compoziției sunt: un context limpede, o structură de organizare care să permită dezvăluirea semnificațiilor mai geniale ale întâmplărilor narate, o bună înțelegere a detaliilor și plasarea corectă a accentelor pentru realizarea așteptării, confirmate sau înșelate, precum și un punct de vedere unitar respectat pe parcursul întregii narațiuni. Etapele realizării unei astfel de compoziții sunt: a) Alegerea subiectului b) Prezentarea începutului dat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de a epuiza interesul textului... În această Odisee concentrată, tragicul și derâderile lui domină orice experiment. Aici nu o dimineață este pierdută, ci întregul trecut, pe care se străduiește să-l capteze, revenind din Ithaca, noul Ulise, când narator, când narat, din Întâlnirea. Împletirea timpurilor, schimbarea unghiurilor de vedere, înmulțirea perspectivelor narative, monologul interior alternând cu discursul obiectivat, trecerea de la persoana întâi la a doua ș...ț nu ni se par a aparține categoriei experimentului în sine." (pag. 595) Sigur că
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
reieșea decât într-un mod vag locul de unde reveneau la matcă și contextul acestui drum încărcat de semnificații. Se întorceau cumva de pe frontul rusesc? Reveneau, oare, la ai lor după niște ani petrecuți în închisorile siberiene? Conturul istoric al episoadelor narate era deodată șters, dezistoricizat; de parcă nu Istoria mare ar fi dat greutate și sânge întoarcerii soldatului nostru. După mai multe decenii și o Revoluție care a eliminat din ecuație (auto)cenzura, iată că războiul făcut unic și într-un singur
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
început și de la sfârșit, lămurind miza aproape metafizică a romanului. Primul comentariu îl face psihiatrul Puértolas, cel de-al doilea îi aparține scriitorului Quique Aribau care îl rememorează în Epilog, ca o confirmare intuitivă că a asistat la împlinirea celor "narate" în celebrul tablou. Descrierea are valoarea unei mise en abyme: "Panoul cu Paradisul se află în stânga, în centru e Pământul, iar Infernul e plasat în dreapta. Această așezare de la stânga la dreapta, așa cum se citesc cărțile sau se privesc benzile desenate
Deliciile unei prefăcătorii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7114_a_8439]
-
un procedeu pînă atunci inuzitat în epopee. Vocația adîncă a poetului Bolintineanu - armonia fonică a versului - s-a manifestat la el constant; arta lui poetică a vizat recrearea unei armonii primordiale, în care cuvintele trebuiau să cînte, indiferent de istoria narată. Dacă inovația prozodică pare deocamdată a reprezenta originalitatea cea mai frapantă a lui Bolintineanu, viziunea poetică propusă de el rămîne la fel de ciudată în context pașoptist: e vorba mai ales de o senzualitate acaparantă, epuizantă, unită însă cu o omniprezentă obsesie
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
e The Memory Chalet / Cabana memoriei (Penguin Press, 2010.) Aici, Tony Judt nu are nimic de demonstrat. Pasiunea politică lipsește cu desăvârșire și, din întreaga panoplie a obsesiilor stângii, autorul a selectat o singură valoare: fervoarea umanistă. Indiferent de întâmplările narate, în centru se află omul: membrii familiei, personajele întâlnite de-a lungul vieții, prietenii și colegii. Scrisă la încurajările lui Timothy Garton Ash, cartea reprezintă încercarea unui om care știa că va muri - în acest sens, conceptul lui Chateaubriand, „memorii
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
și să nareze această non-viață. În Nekya, în această coborâre în lumea mor- ților, pe care poezia și umanitatea o fac de pe timpul lui Homer sau Ghilgameș, Caron separă nu numai vii și morții, ci și eul narator de eul narat; scindează «eul care nu sunt eu»; eul ce pare că se dizolvă în oscilarea de atomi care îl compune, și doar o mână anonimă, poate inexistentă, face fotografii; și nu este altceva decât o „gumă de șters”. Heimat? „Niciodată acasă
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
lumii sordide pe care, dincolo de Ocean, tânărul Dickens tocmai începea s-o pună sub lupă. Marea invenție a epocii constă în cristalizarea unui stil al relatării directe, al refuzului implicării pasionale, oricât de crude, chiar bestiale, ar fi fost evenimentele narate. Stilul dulceag al romanului sentimental e îngropat pentru totdeauna, deși temele sale - dispariții misterioase și reapariții improbabile, crime absurde și explicații fantasmagorice, violențe sadice și salvări miraculoase - supraviețuiesc mareei inflaționiste care continuă să scalde țărmurile literaturii populare. Marele câștig al
Hard-boiled by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5197_a_6522]
-
poate, în epilogul cărții. Problema este că finalul funcționează în sine, asemeni unei povestiri de sine stătătoare, fără ca experiențele parcurse la bordul vaporului Nausikaa să aibă vreo importanță pentru identitatea adâncă a personajelor. Faulkner a simțit însă precaritatea istoriei deja narate și, din instinct, a adăugat un apendice, așa cum, din precauție, deschisese cartea cu un prolog. Talliaferro (pe numele său adevărat Tarver) e varianta de Mississippi a faimosului personaj epic-poetic J. Alfred Prufrock, din poemul lui T. S. Eliot. De altfel
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
un dramaturg, piesa nu va fi niciodată mai mult decît un joc al tristeții, abia semnificația reală a unui întîmplări de referință preschimbînd piesa în tragedie autentică. Concluzia lui Carl Schmitt? Hamletul lui Shakespeare este o tragedie propriu-zisă fiindcă povestea narată face trimitere direct la epoca dramaturgului, iar nu la fictiva domnie a unui prinț în Danemarca. Fundalul piesei se referă la drama reginei Maria Stuart a Scoției, care s-a căsătorit cu ucigașul soțului ei, stîrnind ura reginei Elisabeta și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6522_a_7847]
-
mod misterios. Incercările de a o găsi sau măcar de a afla ce s-a întâmplat cu ea dau greș. Situație altminteri hitchcockiană, cu final deschis, orice ipoteză devenind posibilă după ce aflăm -din capitolul plasat la sfârșitul cărții, deși întâmplarea narată avusese loc în cea de-a doua zi a acțiunii - că, îndemnată de tatăl ei, Jesse se dusese să vadă și ea un fragment din Psycho în 24 de ore și că intrase în vorbă cu Finley care avea să
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
splendoare, Planeți, astre, luceferi, sisteme de lumină, Să lăudăm pe Domnul! Spre luminarea zilei, spre luminarea nopții în firmament ne puse drept candele de aur În tempul său cel mare, A fi imagini însuși nespusei lui splendoare: Reprezentați pe Domnul, narați a lui putere Și gloria-i divină prin legea ce vă puse. Lumină vă e vocea, prin ea vorbiți vederii. “ (Anatolida, II, 4) Rima a dispărut, strofa clasică de asemenea, Heliade urcă spre originile poeziei. Lumea concretă rămîne și ea
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
despre romanul modern sau despre experiențele ficționale postmoderne, principiul cauzalității este cel care determină într-o măsură mai mult sau mai puțin precisă firul relatării evenimentelor. Până și experiențele de tip textualist, presupun o dimensiune cauzală, dacă nu a evenimentelor narate atunci a relațiilor dintre cuvinte care, inevitabil, se supun unei anumite logici gramaticale. Dacă, însă, după cum afirmă fizicienii, cauzalitatea este cea care dă structura lumii, explicând atât consistența, cât și relațiile cauzale ale lucrurilor, atunci literatura sau ficțiunea, când relatează
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
Aeriene Britanice. Am insistat să prezint firul roșu al romanului Zbor spre libertate, fără a epuiza momentele de suspans și alte episoade colaterale, spre a sublinia personalitatea deosebită a Tinei Cosmin, alias Pia Pillat. Căci, oricât de fabulos-romanești par întâmplările narate, ele sunt, așa cum ne asigură și editorul, sută la sută autentice, doar numele localităților și ale personajelor, uneori chiar gradele de rudenie fiind schimbate de către autoare pentru menajarea celor rămași în țară și ferirea acestora de consecințele nefaste ale Securității
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
propunându-i-se autoarei să fie ecranizat. Refuzul categoric avea în spate teama de a nu periclita situația rudelor rămase în țară, care trecuseră deja prin experiența anchetărilor, încarcerării și a domiciliului forțat. După exact șaizeci de ani de la evenimentele narate și treizeci și patru de la publicarea în Occident, romanul a fost recuperat și în țara pe care Pia Pillat a fost nevoită să o părăsească, recuperare datorată nepoatei sale, Monica Pillat, îngrijitoarea ediției, și a traducătoarei Mariana Neț. Ediția de față cuprinde
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]