329 matches
-
de basm care-l decorează. Sensibilitatea tipic feminină ar fi fost detectabila pentru cititorul pe care il reprezint. Chiar daca as fi citit cartea fără să știu numele autorului, aș fi dedus, încă de la primele povești, că autorul e ... o autoare. Naratoarea, însă, domină în relația cu poeta, căci farmecul narativ, inventivitatea și buna stăpânire a meșteșugului canonic legat de basm, talentul portretistic (stimulat și de polivalenta artistică, căci, aflu, autoarea și-a ilustrat singură poveștile) sunt garanția nașterii unui alt povestitor
POVEŞTI DIN GRĂDINA VISELOR (POVEŞTI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 513 din 27 mai 2012 by http://confluente.ro/Colectia_magic_a_editurii_armonii_cul_gheorghe_stroia_1338098509.html [Corola-blog/BlogPost/358700_a_360029]
-
e scrisă cu calm, reflectat, cu maximă grijă pentru amănunte. Textul său "curge" somptuos, uneori meandric, lent, alteori drept, impetuos, sacadat. Deasupra lui plutește mereu o undă de poezie bună și, din când în când, una de umor subțire. Ca naratoare, d-na Isanos e un model de stăpânire de sine: expune, explică, nu compune rechizitorii. Subtil, îndeamnă însă la veghe, astfel ca lucrurile considerate ireversibile să nu mai revină totuși vreodată.” ETIMOLOGIA NUMELUI După cum arată Elisabeta Isanos în romanul „Cosânzenii
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
trebui să, a trebui neapărat să, etc.) pe care le utilizăm pentru a ne motiva. părți (engl. parts) = 1. un mod metaforic de a vorbi despre programe și strategii independente de comportament. Programele sau "părțile" vor dezvolta deseori o voce naratoare care devine una dintre caracteristicile lor de identificare. 2. o metaforă pentru a descrie responsabilitatea față de propriul comportament sub diverse aspecte ale psihicului nostru. Acestea pot fi văzute asemenea unor sub-personalități care au "o viață a lor"; atunci când acestea au
Glosar de termeni folosiți în NLP () [Corola-website/Science/313279_a_314608]
-
decât primul. Sezonul doi îi vede pe cei patru stagiari încă în primul an de rezidențiat. Distribuția principală începe cu Ellen Pompeo care o joacă pe Meredith Grey, unul dintre stagiarii de la Seattle Grace Hospital și protagonista serialului, de asemenea naratoare. Aceasta leagă o relație de prietenie strânsă cu Cristina Yang, jucată de Sandra Oh, un stagiar foarte competitiv care a absolvit prima în clasa ei. Printre stagiari se numără și Izzie Stevens, personajul lui Katherine Heigl, colegă de apartament cu
Anatomia lui Grey (sezonul 2) () [Corola-website/Science/325132_a_326461]
-
lupă de mărire, pipă, seringă) sunt scoase unul câte unul din cufărul aflat la banca Cox and Co. din Charing Cross și aduse înaintea camerei de filmat pe muzica lui Miklos Rozsa, inclusiv un solo de vioară pe fundal. Vocea naratoare a dr. Watson (interpretat de Colin Blakely) realizează o paralelă cu începutul povestirii "Problema podului Thor". Episodul din 1991 al serialului TV "Sherlock Holmes" cu actorii Jeremy Brett și Edward Hardwicke a respectat originalul, cu excepția faptului că după ce a fost refuzat
Problema podului Thor () [Corola-website/Science/324104_a_325433]
-
spre ușurarea soției, care nu a mai fost „testată“. Paginile sunt bântuite de amintirea Salemei, planturoasa și devoranta femeie prin care Walter dobândise atît sanatoriul, cât și o personalitate științifică și mondenă. În fond, Coca-Aimée era fiica lui vitregă, iar naratoarea reamintește întreaga poveste simili-incestuoasă din Drumul ascuns, insistând asupra proceselor pervertite din sufletul doctorului. Străina consfințește moartea fantelui de mahala, Lică Trubadurul, asfixiat împreună cu iubita de care îl lega o relație masochistă, moșica (duduia) Mari din Concert de muzică de
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
Notabil este voiajul de nuntă al cuplului Lucian / Ina, la Viena, însoțiți de Elena, care doarme în cușetă cu Ina, iar la hotel locuiește cu aceasta, în timp ce Lucian are cameră în alt hotel! Alteori, lucrurile sînt mai clar precizate de naratoare: Elena pentru Lucian, „ Da, fusese, era, după mamă-sa, idealul lui feminin ‒ care, cu cîteva riduri șterse, cu cîțiva ani mai puțini, ar fi fost idealul lui amoros, negăsit pînă atunci“ (p. 1134, Romanul alternativ).[3] O mecanică a cuplului
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
bun, care trecea asupra ei ca moștenitoare. Sentimentele ei erau calme și limpezi, analiza lor chimică n-ar fi dovedit nimic dubios; numai etichetele lipite pe flacoanele convențiilor sociale erau acolo supărătoare și cereau precauțiuni“. Alte comportamente asupra cărora ochiul naratoarei nu se pronunță, doar relatează sec, însoțesc acestă culme a arivismului, uneori colorate naționalist; în privința unui mariaj posibil al Hildei, prietena austriacă a Cocăi, se „păstra seminaristul (vărul tradițional) ca pe o rezervă onorabilă pentru cazul în care nu s-
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
o popularitate pe plan național în anul 2002, odată cu publicarea romanului ei de debut "Paměť mojí babičce", care a devenit una dintre cele mai citite cărți în limba cehă ale deceniului. Romanul este povestit din punctul de vedere al cinci naratoare de sex feminin din trei generații ale aceleiași familii mongole: o bunică, trei fiice și o nepoată. Ea a ales ca acțiunea romanului să aibă loc în Mongolia, pentru a evita necesitatea de a scrie despre „fenomene artificiale” contemporane precum
Petra Hůlová () [Corola-website/Science/337542_a_338871]
-
este în valoare de 50.000 Kč (aproximativ 3.000 de dolari). O adaptare teatrală realizată de Viktorie Čermáková a avut premiera la Praga, în 2007. Čermáková a ales să distribuie textul la cinci escorte feminine de lux și o naratoare. În 2008, cel de-al cincilea roman, "Stanice Tajga" - despre un om de afaceri danez pe nume Hablund care dispare în Siberia după cel de-al Doilea Război Mondial și un etnograf pe nume Erske care încearcă, 50 de ani
Petra Hůlová () [Corola-website/Science/337542_a_338871]
-
-se și asupra autoarei înseși. Date personale și fantezii trec într-o scriitură fără ornamente, care înregistrează traiul unei familii obișnuite așa cum arată în fața neamurilor (din casă și de aiurea), toți și toate găsind înțelegerea ironică și bonomă a unei naratoare cu o privire acută și intuitivă. Eu și tata facem sport (1986) continuă poveștile de familie în aceeași tonalitate robustă, autoarea realizând un fel de fotografii-instantanee, conturate cu ironie simpatică și tehnici fără pretenții. Un jurnal, pe care M. îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
vremuri de restriște. Regina încurcăturilor (1993) reia texte mai vechi, dar abordează teme sau situații mai noi, integrate în aceeași viziune ironic-înțelegătoare. Optimiștii înfrânți (1994) marchează o schimbare de ton: balansul ironie-grotesc este echilibrat de simplitatea uneori extremă cu care naratoarea se înfățișează pe sine însăși într-o lume aflată în schimbare și degradare. Este confesiunea unei femei care a traversat trei epoci istorice (de la încă binele din ’44 până la bulversarea postdecembristă), vorbind despre câte a trăit în tonuri umoristice, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
măsură considerabilă, prizonierul acelei tentații a dezumanizării și „mineralizării”, atitudine situată la antipozii biografismului din poezia mai nouă: După ce a împins poziția instanței auctoriale la limita „mineralului”, n-a avut puterea ori inspirația să facă pasul decisiv al re-biografizării vocii „naratoare” din poezie. Dacă ar fi făcut acel pas am fi avut în Bacovia un prim mare postmodernist 316. Oricum ar fi, rămâne de netăgăduit faptul că demersul bacovian, singular prin radicalitatea sa, inaugurează într-un fel acea tendință de „expansiune
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
decent boemă. În romanul următor, arbitrar intitulat Călător din noaptea de Ajun (1936; reeditat în 1971 sub titlul Anotimpul pierdut), faptele relatate sunt anterioare celor din Într-un cămin de domnișoare. Participantă, în 1931, la cursurile de vară de la Grenoble, naratoarea, una și aceeași cu eroina, face o pasiune devastatoare și devine obiectul unei pasiuni de aceeași intensitate a colegului german amintit, Peter. Amândoi ar vrea să se unească prin căsătorie, însă familia acestuia se opune. Relațiile se complică și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
să aibă un accident stupid în oraș, poate autoprovocat, în care își pierde viața. Narațiunea suscită interes, pe de o parte prin consemnarea reacțiilor unui copil precoce, isteț și cam afurisit, pe de altă parte, prin abilitatea compoziției, prin iscusința naratoarei de a provoca suspansuri și de a soluționa imprevizibil situații încordate, ca și prin relevanța detaliilor realiste. A doua parte a cărții, singura corespunzătoare titlului, se leagă de prima tot atât de puțin ca în romanul lui Camil Petrescu, „întâia noapte de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
care am surprins aceeași conotație autobiografică, însă din perspectiva psihanalizei). Structura circulară a romanului poate fi probată multiplu, dar relevă și un alt aspect nu lipsit de importanță pentru raportarea la complexul Pygmalion. Doamna T. este prima protagonistă, cea dintâi naratoare, însă și ultima parteneră de dialog, închizând cercul în Epilog II. Structura circulară a romanului constituie, în fapt, o formă simbolică: este rotundă, pentru că poate îngloba diferențele narative/auctoriale/actoriale, iar acestea nu există în număr limitat, ci, deliberat, complicat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
b) despre o frază atribuită tinerei care a plecat. În acest text, în întregime construit pe monologul unei bătrâne singuratice, vorbele celuilalt nu sunt clar ierarhizate în raport cu instanța care narează, nu sunt spusele unor personaje exterioare, ci provin din mintea naratoarei; tocmai discursul direct liber permite evitarea plasării ei în poziție de naratoare, în sensul obișnuit al termenului. După cum remarcă Laurence Rosier, "DDL este, în limba franceză contemporană, incarnarea lingvistică a modernității [...]. El permite un joc, o întrebare deci, cu privire la narațiune
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în întregime construit pe monologul unei bătrâne singuratice, vorbele celuilalt nu sunt clar ierarhizate în raport cu instanța care narează, nu sunt spusele unor personaje exterioare, ci provin din mintea naratoarei; tocmai discursul direct liber permite evitarea plasării ei în poziție de naratoare, în sensul obișnuit al termenului. După cum remarcă Laurence Rosier, "DDL este, în limba franceză contemporană, incarnarea lingvistică a modernității [...]. El permite un joc, o întrebare deci, cu privire la narațiune, la statutul ei, la enunțările sale puse în scenă; noul roman și
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
viața, eroii lui Giovanni Boccaccio salvează o întreagă lume. O carte nu este în ultimă instanță decât un strigăt disperat și o nevoie acerbă de supraviețuire. Dacă analizăm structura povestirilor, remarcăm faptul că povestitoarele stăpânesc retorica, cunosc tehnica discursului. Fiecare naratoare se adresează auditoriului cu o formulă plină de eleganță și de politețe. Urmează apoi o captatio benevoletiae, prin anunțarea unui adevăr cu caracter general (de multe ori o maximă sau un proverb, în stilul gnomic, ce va fi demonstrat sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Ibidem. 168 Ibidem. 169 Ibidem. 170 Ibidem, p. 85. 171 Ibidem, p. 106. 69 particular al logodnei cu Alessandro, mirele iubit, dragostea fizică nu mai cunoaște tabu uri, pudibonderii sau timidități artificiale nici din partea eroilor care o trăiesc, nici din partea naratoarei care o relatează. Argumentația fetei, în fața papei, pentru a motiva alegerea făcută, care părea imposibil de acceptat în epocă, datorită diferențelor sociale ce nu puteau fi ignorate, mai mult, încălcarea lor ducea la pedepse crâncene, dovedește o deplină stăpânire a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o poartă Federigo Alberighi, capabil a se ruina pentru ea și a-i oferi tot ce are, și îl acceptă ca soț chiar dacă nu mai deținea valori bănești, căci preferă „mai bine om odată să fie vrednic de avere”183. Naratoarea se dovedește plină de imaginație, inteligență, spirit critic și umor propunând, în a șasea zi, prin intermediul personajului Michele Scalza - „un hâtru bun de glumă”184, o povestire ce încearcă să elucideze cauza urâțeniei baroncilor, locuitori ai unui cartier din Florența
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu timiditate juvenilă și pudoare, „plină de gingășie” 222 , să se înscrie în rândul povestitorilor, urmează aceeași linie aristocratică pe care grupul o păstrează în ceea ce privește manierele alese și cultura. Deși în povestirile ei din primele două zile imaginile feminine lipsesc, naratoarea dovedind un umor fin în surprinderea unor aspecte legate de convertirea la creștinism a unui evreu, care descoperă cu stupoare corupția clerului, dar conchide că e bine să adere la această religie ce supraviețuiește în ciuda detractorilor săi, sau de proclamarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
precum prințesa de Clèves, Emma Bovary și Anna Karenina, deoarece întregul roman este o proiecție a sufletului torturat al unei femei îndrăgostite.” Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 39. (trad. n.) 238 ștefan Crudu, loc. cit., pp. XI-XII. 86 Încă din incipit, naratoarea Fiammetta se dorește o inițiatoare în complexa ars amandi, admirăm o scriitură feminină destinată doar femeilor: „Nu țin însă ca întâmplările mele să ajungă și sub ochii bărbaților, ba chiar, atât cât îmi e cu putință, le interzic acest lucru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
la turnire. Trăirile sunt denudate, sentimentele disecate, sufletul oferit tuturor prin confesiune. Nu mai crede într-o soluționare decât prin moarte, de la care este însă salvată prin intervențiile doicii și ale familiei. Scopul moralizator al cărții este subliniat chiar de naratoare: „să deveniți mai prevăzătoare și să nu vă mai dăruiți încrederea oricărui tânăr: și astfel poate că, în același timp, vă voi rămâne datoare povestindu-vă, dar mă voi și plăti sfătuindu vă, ori vă voi salva, atrăgându-vă atenția
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
feminină (ghicitoarea propusă de femeile de la curte, salvarea oferită de bătrâna care se va transforma într-o tânără ispititoare). Alte elemente antagonice: tinerețea și senectutea, frumusețea și urâțenia, originea nobilă și cea umilă, care implică bogăția și sărăcia.442 Satisfacția naratoarei nu poate fi tăgăduită. și-a luat revanșa în spațiul ficțiunii, deoarece l-a subjugat pe cavalerul libertin și, astfel, pe toți din tagma lui, având posibilitatea, prin surogatul ei - bătrâna, de a se imagina din nou tânără și frumoasă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]