221 matches
-
devine eroul unei povești erotice, cu tente moraliste și existențiale, dar sfârșite într-o manieră horror. Una peste alta, până la urmă avem de-a face cu două romane în corpul aceluiași text. Poate părea bizar, dar, din punct de vedere naratologic, mult mai interesant este romanul secund, cel pe care l-am definit ca fiind un Bildungsroman. El poate fi citit și ca un excelent studiu despre modul în care funcționează memoria umană. Privind retrospectiv, naratorul are revelația faptului că faptele
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
prea multe), odată încheiat, este un drum definitiv abandonat. Spre deosebire de alți autori care (re)scriu, la nesfârșit, variațiuni ale aceleiași cărți, Dan Perșa mizează cu fiecare nou roman care îi poartă numele, pe cu totul alte mize tematice, stilistice și naratologice. Dacă romanul de debut, Vestitorul (1997), era, practic, o rescriere a cronicilor medievale românești din perspectivă postmodernă, următorul Șah orb... (1999) putea fi citit ca o deconstrucție epică aplicată pe o poveste cvasi-contemporană din perspectivă istorică (coborârea în trecut nu
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
fi optat pentru ficțiune, ar fi avut toate șansele să devină un redutabil naratolog. Luciditatea sa textuală, aplicată și în cazul propriilor producții epice este una puțin comună. Întrebarea care se pune este însă în ce măsură aceste cărți, adorabile din perspectivă naratologică, dar în care, inevitabil, povestea trece pe planul al II-lea, pot fi citite ca romane pur și simplu? Pentru că, vorba unui personaj din Război ascuns, "în făpturile fără spirit, ca noi, zace plictisul (...) fiindcă sunt necreatoare și numai puterea
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
pantalonilor (costumul, deși era nou, fusese prevăzut cu o astfel de ușiță tainică)." (pp. 36-37). Personajul bate aici câmpii fără grație. E dreptul lui. Dar fragmentul ca atare, extrem de prost scris, este imputabil autorului. Am mai vorbit despre acest "alibi" naratologic al unora dintre prozatorii de azi: nu ei își scriu cărțile, ci naratorul la persoana întâi. Ei doar le semnează... În Luminița, mon amour, asemenea jenante derapaje sunt totuși puține. ținându-se strâns de povestea eșecului său, urmărind-o episod
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
D.Lihaciov, G.Fridlender, R.Neuhauser, J.Catteau, M.Jones, H.-J.Gerigk, W.Schmid, G.Kiraly, V.Vetlovskaia, Valeriu Cristea și alții. Sensul acestei noi interpretări constă în reabilitarea integrală a poeticii lui Dostoievski în toate dimensiunile sale: cea naratologică, a realismului fantastic și mitic, a imagisticii multidirecționale, asociativ-contrastive, a stilului contrapunctat, modern. În cazul unor teme reluate - cum ar fi cele comparatiste - se merge în adîncime; astfel, alături de Schiller, Goethe, Balzac, Camus, Faulkner, Gide sau Thomas Mann, apare tot
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
Popescu își privește în permanență cu un ochi critic romanul pe care tocmai îl scrie. Fluxul narativ este spart pe alocuri de considerații asupra tehnicii narative sau observații legate de cursul acțiunii. Unele dintre ele sunt foarte importante din perspectivă naratologică. Iată un exemplu de glisare dinspre întâmplare spre tehnica narativă, menit să lumineze întrucâtva felul de a scrie al prozatorului: "Ai rămas în compartiment mai mult de un ceas, aproape adormit și te-ai gândit la tine la persoana întâi
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
Prin fereastră răzbat glasuri de copii, explozie a vieții și a bucuriei". (p. 59) Chiar dacă nu sunt cu totul lipsite de interes întâmplările plasate pe două paliere temporale (stricta actualitate, respectiv, anii '50 ai secolului trecut) nu au o miză naratologică foarte mare. Ele sunt mai degrabă pretextul pentru descrierea monografică, aproape științifică, a unor realități politice și sociale. Procedeul este cel al oglinzii sparte. De altfel, motivul oglinzii apare la tot pasul în romanul Iolandei Malamen și el este principalul
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
analiză. În plus, Daniel Vighi filtrează acele fapte și acele obiecte prin poveștile celor din jur sau prin ochii copilului care era în urmă cu patru, cinci decenii. Cu volumul Cometa Hale-Bope, Daniel Vighi face un adevărat tur de forță naratologic. Povestirile care îl compun sunt scrise în formă fixă (toate au în jur de 1330 de semne). Ele reușesc însă performanța de a alcătui, din amintiri aleatorii și povești din alte vremuri, revenite mai mult sau mai puțin întâmplător în
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
este prima carte editată la noi, ilustrată cu un filmuleț documentar. Iar rezultatul este unul de toată isprava. Daniel Vighi este un excelent stilist și un iscusit arhitect al textului. Fiecare povestire semnată de el poate face subiectul unui studiu naratologic. Schimbarea continuă a perspectivelor - inclusiv în plan temporal - și a vocilor narative, finețea observațiilor și sentimentalismul retro care îi irigă în permanență textul, sensibilitatea de a descoperi viața în spatele celor mai banale obiecte, pe lângă care trecem cel mai adesea indiferenți
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
asupra gustului nostru. Sau asupra afectelor noastre livrești. Dacă am sta să reflectăm un pic, poate că am descâlci, antropologic și mentalitar, câteva ițe: să fie vorba despre frecventa invocare a celor patru Evanghelii? Să fie în cauză tiparul eminamente naratologic al acestora - fără nici o intenție blasfe-mia-toare - de la finalul neașteptat și până la comparația atentă a surselor? Să plutească acum în aer, pur și simplu, o atracție pentru ceea ce înseamnă destin, iar nu o banală succesiune de ani? În ceea ce mă privește
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
în carnea strămoșilor din mine,/ și din duhori și drojdii și sângiuri uterine/ mă îmbiam luminii să-i poposesc la sân" (citat după Lucian Vasile Bâgiu, p. 97). În al doilea capitol tematic - cel despre proză -, Bâgiu realizează, din perspectivă naratologică, o analiză strânsă asupra ineditului roman Străinii din Kipukua (1979). Aici punctează precis: "Romanul Străinii din Kipukua este o alegorie a morții și a învierii individului, dar sem-ni-ficația pe care o conferă Valeriu Anania acestei alegorii pare, la rându-i
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
oglinda celui românesc este mai puțin familiar cititorului de la noi, deși opera se găsește de mult timp în bibliografia obligatorie a programelor de literatură comparată oferite de universitățile occidentale (nu vă temeți; nu am intenția să inițiez o plicticoasă dispută naratologică, ci doar să clarific, pe un ton cât se poate de clar și de simplu, datele problemei). Povestea lui Genji este o scriere masivă, de peste o mie de pagini, numărând cincizeci și patru de capitole centrate pe detaliile vieții aristocratice
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
al Etei, de pe trupul său inteligent, cum îl descoperă amantul nărăvit, de pe "carnea ei intimă, trandafirie, plină de gusturi neuitate". Când vine și revine momentul prezentării pretinsei "bunicuțe" (o superbă matroană, o zeiță coaptă, de seducții garantate), protagonistul se înflăcărează naratologic și se lansează în descripții amănunțite. Erotica este, de altfel, specialitatea lui Virgil Duda. Însă cu cât analizele sunt mai minuțioase și examenul persoanei iubite, mai aprofundat, cu atât realitatea propriu-zisă a Etei, natura personajului feminin, se ascunde; se îndepărtează
Nu mai suntem tineri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7888_a_9213]
-
sesizând imediat punctele lor slabe, Erasmus are și capacitatea de a se detașa de sine însuși și a se studia cu egală obiectivitate. Răul făcut de el nu este amestecat cu binele, într-o perspectivă morală ambiguă și într-una, naratologic confuză, de martor necreditabil. Dimpotrivă, răul e clar disociat de binele la care personajul nu vrea să contribuie; și explorat, așa-zicând, pe întregul plan de incidență cu viața propriei familii. Înainte de a pleca în lungul său exil occidental, Petru
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
și, cu atât mai mult, interesantă - pentru sistemul de referință autohton. Nu însă și pentru cel, mult mai deschis dezbaterii, din Statele Unite. Codrescu sesizează, judecând, dacă nu la rece, măcar de la distanță, un artificiu ce ține mai degrabă de determinările naratologice: "Falsele biografii ale altora nu trebuie să producă doar variante convenabile ale Ťvieților altorať, ci și variante acceptabile pentru autobiografiile biografilor. Autobiografiile spionilor sunt scrise prin falsificarea informațiilor din biografiile subiecților lor." (pag. 183) Găsesc esențială această observație. Datorită ei
Cadavrul din debara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7678_a_9003]
-
Pe deasupra, suntem intelectualmente niște troglodiți, căci politologia de azi "a regresat spre un primitivism nebănuit vreodată, aproape medieval". Cum așa? "Toate textele pe care le putem citi sau auzi despre nazism, antisemitism, fundamentalism islamic ori terorism sunt turnate în tiparul naratologic medieval al luptei dintre bine și rău - mai bine zis al luptei dintre buni și răi" (D.U.). Ele se bizuie, "toate", pe prezumția că cei răi ar fi și iraționali. Nu decurge de-aci unica rețetă a violenței reciproce
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
surse inepuizabile de rearticulare, pentru ca, reformulate, să ricoșeze asupra sursei, adăugân-du-i semnificații noi. În plus, experiența unui déjŕ lu, a unei relecturi în care familiarul devine noutate, poate fi o experiență mai substanțială decât cea a descoperirii unei noi trame naratologice, deoarece textul se îmbogățește prin chiar potențialitățile sale, prin încercarea de a surprinde secretele acțiunii originale, prin răsturnarea unghiului de înțelegere a unei povestiri narată inițial dintr-o anume perspectivă și respusă ulterior în nenumărate alte feluri posibile. Elementele noi
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
miroase: „Nu, nu, eu nu am avut relații intime cu femeia aceea. Cu domnișoara Lewinski." Scandalul Lewinski nu este, însă, pentru Roth decât un pretext pentru a discuta unele dintre problemele grave ale Americii de astăzi. Din punct de vedere naratologic, constatăm că Philip Roth folosește acest episod care a făcut senzație la vremea lui pentru a crea ceea ce Roland Barthes numește „efectul de real"2. Construirea tramei prin referire la un eveniment care s-a desfășurat în afara textului, în lumea
Derridianul Philip Roth by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/6084_a_7409]
-
de moravuri ușoare, violența de la TV - bref, orice tip de exces. Ceea ce n-ar constitui neapărat o problemă, dacă acest discurs n-ar reveni obsedant de-a lungul întregului roman și dacă i s-ar putea identifica o minimă motivație naratologică. Reduse la niște scheme, personajele n-au culoare și nu se reține nici un caracter. Majoritatea par într-adevăr niște umbre ale discursului auctorial. Bunica Antonia, autoarea de drept a teoriilor apocaliptice, nu e un „personaj în carne și oase”, dacă
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
Romanciers o condamnaseră la infern: proza pe gustul bunicilor, demodata, prăfuita. Chéri, Claudine și celelate române ale ei, altădată atât de citite, declarate ilizibile. Era epoca în care Nathalie Sarraute afirmă că Dostoievski ar fi avut de câștigat din fineturile naratologice inventate de Le Nouveau Român. Încet, încet, Colette își reocupa locul meritat în cetatea literară. Nu puțini sunt cei care își reamintesc că scriitoarea provocase scandal în tinerețe, afișând moravuri foarte libere, căsătorită de trei ori, lesbiana din când în
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5067_a_6392]
-
aș vedea în asta o insuficiență sau o limită (îmi place să cred că nici Hergyan nu vede așa ceva). În fond, cotitura formalistă în romanul european modern, cu voga aferentă a romancierului-poetician, e de dată ceva mai recentă, iar competența naratologică a noilor romancieri francezi sau a celor postmoderni nu le face literatura superioară calitativ romancierilor mai „vechi”, care nu sesizau, vai, suficient de acut distincția autor-narator. Ar fi, desigur, multe de adăugat despre schimbarea de accent dinspre literatura-ca-formă-de-viață (implicînd disimularea
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
mare subtilitate, de la narațiunea obiectivă la relatarea onirică, halucinatorie sau paroxistică, desemnarea unui narator de o fantastică acuitate perceptivă, toate acestea imprimă povestirilor Hertei Müller, un registru de tulburătoare ambiguitate. Istoriile constituie un material excelent pentru o analiză în spirit naratologic. Conținut și formă, ce se spune și cum se spune, se sudează perfect.” Criticul, de obicei reținut în aprecieri, de data aceasta nu face economie de laude: „... iar sentimentul pe care îl am, la sfârșit de lectură, este că mă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3752_a_5077]
-
scrie despre lucruri asemănătoare nu din vocație neapărat, ci din nevoia urgentă de a resemnifica și stiliza. Din păcate, el nu s-a lăsat sedus nicio clipă de text, chiar dacă, atunci când vorbește despre contrajurnal, de pildă, intră într-o strategie naratologică numai bună de speculat. Scriitorul rămâne în afara unei ordini a discursului, preferând să jongleze existențialist pe o spirală constantă a semnificației. El caută paradoxul seducător, reabilitarea judecății comune, inversarea valorică. Redimensionarea virtuților acolo unde nimeni nu le cercetează sau nu
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
degrabă poietic) al scriiturii romanești propriu-zise. Astfel, Ciuleandra lui Rebreanu este pusă într-o nouă lumină prin comparație, printre altele, cu romanul Crimă și pedeapsă, ochiul critic urmând linia sinuoasă a asemănărilor și deosebirilor, cu precădere cele de natură tehnică, naratologică. Dacă ecoul dostoievskian este la Rebreanu unul implicit, constând într-o viziune de multe ori consubstanțială cu cea a scriitorului rus, în romanul Rusoaica al lui Gib Mihăescu, filonul dostoievskian apare explicit „prin citarea repetată a titlurilor, prin referiri la
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13612_a_14937]
-
tornadă“ dirijata „cu solomonarism“ de doamna-romancier, nenumăratele „doze“ de fabulos și de lirism arătându-și (pe muche de cuțit) prompt efectul benefic în eliminarea aridității și a pericolului profanării de arheu valah, de mume, de icoane mitosofice etc., din planurile naratologice: Ioan Pachia Tatomnirescu în ,, O carte pe zi., Publicațiile ARP, din noiembrie,. 2009. ,,Fascinantă, acaparandu-ti timpul pentru a o citi integral, cartea Melaniei Cuc vine că o gură de aer proaspăt într-o lume în care furnalele minților de
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]