7,852 matches
-
relația. Ea își hipnotizează prietena, o seduce, o părăsește, este elementul activ. Are relații paralele cu băieți (toți în mod obligatoriu artiști: pictori, scriitori...), este însă geloasă pe Alex (prietena ei) care încearcă, la rîndul ei, să se "cupleze". Personajul narator încearcă zadarnic să-și renege amiguitatea sexuală. Ar striga în gura mare că își iubește prietena. Marea piedică este însă chiar "iubita" ei care, nu se recunoaște în această ipostază, e departe de a accepta fățiș că între ele două
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
striga în gura mare că își iubește prietena. Marea piedică este însă chiar "iubita" ei care, nu se recunoaște în această ipostază, e departe de a accepta fățiș că între ele două există mai mult decît tovărășie de cameră. Pentru narator sexul este prin definiție legat de bărbați. Doar relațiile cu diverși "tipi" sînt însoțite de sex. Alex înseamnă, se pare, tocmai evadarea din jocul posesie-posedat. Și se poate specula la nesfîrșit pe această temă. De reținut este tocmai reținerea autoarei
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
brațe înfricoșate în fața unei lumi străine. Bărbații sînt caracterizați schematic, sînt tratați cu un amuzant "sictir literar", sînt ignorați tocmai ei, cei în jurul cărora s-au scris întotdeauna cărțile. Apropierea fizică este frățească, erotismul este un construct aproape livresc al naratorului. Aud zgomotul înfundat al apei care mătură urina din vas și gîndul mi se comută, ca la o comandă tainică, spre petrecerile copilăriei mele și spre teribilul Brifcor care-mi îndulcea zilele sărbătorești, în ciuda gustului său de sirop de tuse
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
Povestea, destul de comună de altfel - Cornelia Tudoran, femeia ce se ofilește în atmosfera călâie a unui mariage de raison, are revelația propriei feminități în brațele fermecătorului, dar nestatornicului, Traian Apostol - ajunge la cititor prin intermediul a trei voci: vocea insidioasă a naratorului omniscient, care vede totul, inclusiv gândurile personajelor, vocea ei, a Corneliei Tudoran, și, în fine, cea mai interesantă dintre cele trei, o voce a conștiinței, imperativă, scrutătoare, care cheamă la ordine: "Iată-te în fața oglinzii, Cornelia Tudoran. [...] Privește-te, doamnă
Romanul unei poete by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14816_a_16141]
-
Cristina Ionica Gheorghe Ispas, Ghe, zis și Petru Sandu" joacă rolurile de autor, narator și personaj principal în volumul de proză publicat anul trecut de Liviu Ioan Stoiciu, poet, prozator și publicist cunoscut. "Ghe" moștenește de la autorul de pe copertă unele date biografice și scrie "în fața cititorului" un fel de "jurnal al romanului" pe care
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
găsită în multe romane ale lui Breban. Și în Voința de putere, unul dintre protagoniștii principali, Amedeo Dumitrașcu, se transformă brusc dintr-un ziarist rațional, într-un militant pentru extrema dreaptă. Dumitrașcu este tipul țăranului ambițios, ne spune tot timpul naratorul tiranic, superomniscient. De altfel, s-a mai spus, naratorul este personajul dominant în orgia narativă brebaniană. Relația dominant-dominat este omniprezentă - de la structurile narative, pînă la personaje. Multe dintre romanele lui Breban par simple cărți de duzină de tip sado-maso intrate
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
Voința de putere, unul dintre protagoniștii principali, Amedeo Dumitrașcu, se transformă brusc dintr-un ziarist rațional, într-un militant pentru extrema dreaptă. Dumitrașcu este tipul țăranului ambițios, ne spune tot timpul naratorul tiranic, superomniscient. De altfel, s-a mai spus, naratorul este personajul dominant în orgia narativă brebaniană. Relația dominant-dominat este omniprezentă - de la structurile narative, pînă la personaje. Multe dintre romanele lui Breban par simple cărți de duzină de tip sado-maso intrate în metastază, umflate pînă la peste 600 de pagini
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
cu un pact realist, ci cu un pact "etic" romanesc. Breban scrie imense parabole cu cheie - dezlegarea lor stă în însăși schema amintită - o serie de 3-4 caractere (nu mai mult) luptă pentru supremație (în teritoriul discursului). De cîteva ori naratorul intervine în forță, moralizator, explicitîndu-și personajele: "Și astfel se întîmplă cu acele "mici prietenii", cu acele "alianțe secundare și provizorii", cu acei a-mici, pe care îi acceptăm, cu un ușor dispreț și silă abia mărturisită, în anturajul nostru, lăsîndu-i
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
Constantin Țoiu Lumină în august. 1960. Tehnica romanului. Povestirea unui personaj care a auzit întâmplările sau care a participat la ele. Povestire completă, cu deznodământ. Apoi prezentarea acestor fapte obiective direct de narator. Succesiunea evenimentelor fiind inversată uneori, privită de undeva din viitor spre trecut, ori din prezent spre trecut, într-o incoerență aparentă... De unde impresia de neconstruit, de libertate ce te dezorientează; deși intriga se supune unui plan riguros, superior, intuitiv. Timpul
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
este însă din plin compensat de fluxul tematic: România, românii și Europa în ultimul deceniu. Exilul apare descris într-o lumină foarte autentică. în Hotel Europa, rutina zilnică a unui cuplu este cutremurată de evenimentele din '89 din România. Ochiul naratorului este cinic nu de puține ori - el surprinde și reacțiile "telespectatorilor revoluționari" la revoluția românească transmisă în direct. în Maramureș sînt povestite scene în care francezii se îndreptau spre frigider, își luau provizii și se instalau confortabil în fotolii... Marianne
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
nu de puține ori - el surprinde și reacțiile "telespectatorilor revoluționari" la revoluția românească transmisă în direct. în Maramureș sînt povestite scene în care francezii se îndreptau spre frigider, își luau provizii și se instalau confortabil în fotolii... Marianne, soția personajului narator, este internată pentru un timp îndelungat. Micile bucurii ale eliberării de sub supravegherea consoartei sînt descrise cu lux de amănunte. Urmează și o eliberare de sub influența amantei... iar de aici drumul naratorului este liber (spre sfîrșitul romanului se va "încurca" cu
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
și se instalau confortabil în fotolii... Marianne, soția personajului narator, este internată pentru un timp îndelungat. Micile bucurii ale eliberării de sub supravegherea consoartei sînt descrise cu lux de amănunte. Urmează și o eliberare de sub influența amantei... iar de aici drumul naratorului este liber (spre sfîrșitul romanului se va "încurca" cu un încîntător personaj de-al său). Alt plan dezvăluie viața unui mic clan de români exilați - un tînăr proaspăt sosit din America își regăsește unchiul din Paris. O altă poveste este
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
de mai sus evoluează paralel un timp, iar apoi personajele încep să se intersecteze. Tînărul venit din America dăduse întîmplător peste pictorul Vasile pe care Gigi Kent vroia să-l "scape" de miniatură etc. Ultimul care pătrunde în poveste este naratorul - într-o călătorie spre Maramureș. Intră în joc multe personaje reale, din peisajul cultural și politic contemporan (mai ales românesc). Este descrisă o vizită la Paris a președintelui Emil Constantinescu, sînt ironizați Goma, Liiceanu și mulți alții. Există și multă
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
de-a doua parte probează caracterul operant al unui - deja - model teoretic propriu. Obiectul: textele istratiene (preferate sunt cele pentru care Istrati a conceput și o versiune în limba română). Metoda: considerarea pe acest teren a următoarelor raporturi: scriitor-narator, scriitor-cititor, narator - personaj-narator, limbă-lume și text-mesaj. Opțiunea pentru aceste cinci raporturi, spune autorul, ș...ț este susținută în primul rând de specificul organizării și constituirii semnificației artistice în textele istratiene. Vom pune în evidență atât particularitățile acestora din perspectiva narațiunii autobiografice, cât
O abordarea stereoscopică a lui Panait Istrati by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15389_a_16714]
-
atari întreprinderi este cel al multiplicării perspectivei printr-un joc al oglinzilor - ori, cu o formulă plastică a autorului, cel al unei "abordări stereoscopice". Fie din cauză că Istrati utilizează ficționalizarea ca tehnică narativă, tinzându-se astfel către o proustiană impersonalitate a naratorului care permite evenimentelor să-și cucerească autonomia în relația cu acesta, fie pentru că se servește, dimpotrivă, de deficționalizare, ca mijloc predilect de producere a verosimilului (ori de alternanța subtilă și inspirată a celor două procedee), scriitorul a tentat foarte adesea
O abordarea stereoscopică a lui Panait Istrati by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15389_a_16714]
-
pentru că personajele trăiesc într-o Transilvanie multietnică și oricît de felix ni s-ar părea astăzi această Transilvanie interbelică, interacțiunea dintre etnii nu a fost și nu este o realitate cu totul idilică. Fără ca autorul să cadă vreodată în păcatul naratorului reflexiv mai peste marginile iertate și fără a putea delimita vreodată o poziție apăsat pro sau anti-nazistă, totuși lumea reconstruită în roman se ordonează de la sine în funcție de cei doi poli ideologici pe care politica mondială a anilor '40 îi impusese
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
de oriunde și de oricând. Romanul funcționează, astfel, ca un subtil manual de creștinism în mai multe lecții. Pusă în această ecuație, nu ne e greu să-l "ghicim" în spatele călugărului Varlaam pe însuși Sf. Ioan Damaschin, deși în final naratorul se distanțează "obiectiv" de povestea pe care spune că a auzit-o "de la bărbați cinstiți și necredincioși (iată o convenție literară veche cât lumea). Romanul, însă, este încadrat cu grijă de o predoslovie în care ni se vorbește despre rolul
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
temei, de la ideea de "jurnal". Astăzi, după ce granițele acestei specii au fost modelate după bunul plac și nu doar de scriitorii târgovișteni, este evident faptul că T. Țopa, "încearcă" mai mult decât un fals-jurnal. Schimbarea numelor personajelor conferă "eu"-lui narator ceva din atribuțiile lui "el", avem cel mult un jurnal "la mâna a doua". T. Țopa nu este în situația lui M. Jourdain, el știe că "încercarea scriitorului" este tocmai abandonarea jurnalului prin trecerea dincolo", unde ficțiunea umple și prelungește
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
personaje incerte povestea a patru prieteni. Epilogul reia și explică parțial aceste scene ("fotografii") într-un discurs care se vrea o artă poetică, încărcat însă cu nume de autori și cu fraza îngreunată de mărturisiri din laboratorul de creație (ale naratorului?, ale autorului?), dar din care reținem "vreau să proptesc cercuri galbene pe niște pătrate inefabile". Călin Blaga - 15 păcate. Molia magnifica, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2001, 144 p., f.p. II A apărut la noi o primă carte din opera lui
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
din romanele generației dinainte. Romanciera care l-a marcat cel mai puternic în această privință pe Holban a fost Hortensia Papadat-Bengescu. în fine, nicăieri nu sînt mai multe ca la el elementele de metaroman, învățate de la Gide. Personajul principal e narator și scriitor totodată. El trăiește gelozia din Ioana, o narează și o scrie. Mai ales de pe la sfîrșitul anilor '60, cînd romanul nostru a redescoperit psihologismul, Holban s-a numărat prin modelele cele mai eficiente, deși foarte discrete.
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
românul și internetul". Un personaj pe nume Neagoe se află în căutarea unei partide de cybersex. Se încurcă în parole și cuvinte cheie și are o revelație mistică. Scenariul e perfect, scris amuzant. Dar supără foarte tare o voce a naratorului extrem de autoritară (voce de dramaturg?) care are grijă tot timpul să îngroașe ironia, să indice exact calea hohotului de rîs - autorul ține cu tot dinadinsul să-și ridiculizeze personajul, nu-i lasă nici o portiță de scăpare. O singură proză pare
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
dramaturg?) care are grijă tot timpul să îngroașe ironia, să indice exact calea hohotului de rîs - autorul ține cu tot dinadinsul să-și ridiculizeze personajul, nu-i lasă nici o portiță de scăpare. O singură proză pare a scăpa de sub tirania naratorului moralist: "Nașterea unei națiuni". Geneza poporului român este scrisă în două pagini cu un haz nebun - rîsul este garantat. Un amestec de cuvinte dacice, "cu mulți de z", viața unui guvernator roman în provincie, daci barbari și o Dochie care
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
o situație paradoxală: deși transfigurează diverse ipostaze ale identității feminine, atît viziunea, cît și mijlocirea logocentrică provin, în bună măsură, dintr-un mental de tip falocrat. Dacă obiectivarea specifică structurii romanești implică, oarecum obligatoriu, un model ordonator masculin, pe care naratorul și, uneori, personajul-reflector au menirea funcțională de a-l aplica - iar ciclul Hallipilor confirmă, într-un mod strălucit, această supoziție -, lirismul nuvelelor și povestirilor, cu o respirație narativă mult diminuată și, adesea, pur decorativă ar fi trebuit să conducă la
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
pare semnificativ faptul că subiectul privind influențele și linia prozei de la care se revendică opera lui Bănulescu este tratat în ultima parte a monografiei, ca o concluzie și nu un punct de plecare al analizei. Demersul critic pornește de la figura naratorului, și, prin ricoșeu, de la construcția personajelor. Alături de povestitor (sau povestitori), textul integrează personaje taciturne, atente însă la discuție: "cînd povestitorii tac sau ezită să meargă pînă la capăt, el îl provoacă prin întrebări menite să-i stimuleze, și eventual, să
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
contrastant cu cenușiul vieții din sătucul înglodat în noroi, și căutând o nuntă care s-a amânat fără știrea lor par desprinși din filmele lui Kusturica. Anatol Moraru surprinde foarte bine și potențează stilistic contrastele de care - se vede clar - naratorul se simte atras și pe care le tratează salvator cu familiară ironie. Aproape toată seria de artificii textuale de care optzeciștii au abuzat deseori se găsește și aici. Meritul autorului e că depășește fronda acestui tip de construcție textuală în
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]