252 matches
-
săracă pe lângă lingvistică. Simptom revelator. Al cui? Mai întâi, al supraevaluării limbajului de către omul cuvântului. Istoria trăită a speciei sugerează un: "La început a fost Imaginea". Istoria scrisă spune: "La început a fost Cuvântul". Logocentrism logic: limbajul onorează limbajul. Tautologie narcisiacă și publicitate corporativă care ne-au dezechilibrat conștiința faptului uman. Nu-i ușor pentru un om cu cap să admită că "omul a început cu picioarele" (Leroi-Gourhan) mersul biped și mobilitatea zinjantropulului; și că apariția subiectului este inseparabilă de cea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru care se duce azi o bătălie câștigată în multe locuri, este, prin excelență, anti-familia. O umanitate care ar evolua spre cel de la treilea sex este una sofistică în absolut, căci înseamnă familie pentru moartea speciei, epuizată într-o iubire narcisiacă, cel mult pasională. Căsătoria între bărbați și între femei, în măsura în care nu poate avea ca resort decât iraționalitatea pasiunii, nu este, in concreto, o căsătorie, ci o "condamnare radicală a căsătoriei", "profund legată de pasiunea pentru război", observă Denis de Rougemont
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cazul Terezei, este vorba de cățelușa Karenin, bolnavă de cancer, de la care Tomas și Tereza au învățat iubirea lor, iubirea de aproape, iubire necondiționată. Iubirea de aproape, în căsătoria sacră, apare ca idilă, fără nimic romantic în ea, fără pasionalitate narcisiacă. Aceasta trebuie să fi fost iubirea dintre Adam și Eva în Paradis, înainte de păcat. Privindu-și chipul în apele Paradisului, Adam nu se descoperea ca "om", ca Narcis. Asta se-ntâmplă în iubirea animalelor: "Nostalgia Paradisului e dorința omului de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
asociat unei timidități, unor gânduri dismorfofobice. Se pot dezvolta astfel unele comportamente reacționale sau defensive: toate aceste comportamente ale adolescentului pot avea drept scop căutarea unor dovezi privind valoarea sa personală. Suntem, bineînțeles, confruntați în această situație cu o problematică narcisiacă, conflictul principal situându-se între standardele ideale ale adolescentului și evaluarea eului prezent (vezi capitolul 6). Aceste exigențe ideale iau adesea o tentă megalomaniacă care amplifică în mod frecvent amenințarea unei pierderi de identitate (Ferrari și Braconnier, 1976). DEPRESIA DE
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
se confrunta cu această depresie. Acest comportament se observă foarte clar la pacienții cu anorexie mentală: numai după o perioadă destul de lungă de tratament psihoterapeutic, adolescenta poate să-și recunoască temerile legate de trăirea unei pierderi, de o profundă rană narcisiacă, de amenințarea prăbușirii, toate aceste temeri fiind adesea opusul afirmațiilor prealabile. Neimplicarea totală poate fi una din strategiile folosite pentru a nega orice sentiment de tristețe sau pentru a evita orice suferință depresivă. Experiența subiectivă a „vidului” (Kernberg, 1980) constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
amenințării depresive ce urmărește adolescentul în goană după un „obiect” niciodată satisfăcător: nu există de acum înainte nimic de așteptat, nimic de sperat, nimic de căutat, nici de iubit. Adolescentul devine distant, inaccesibil. Această experiență a vidului amenință rapid baza narcisiacă, putând culmina cu senzații de irealitate, de plutire (cf. exemplul Jacques). Pentru Gutton (1986), acest gol, această plictiseală intensă, constituie una dintre formele majore ale stării de proastă dispoziție și are drept rol tocmai evitarea efortului de reprezentare pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
oftalmologi și va trebui să fie ajutat pentru fiecare mișcare de o prietenă lângă care s-a refugiat, deoarece prima sa iubită l-a părăsit. Se consideră din acest moment un invalid neputincios. Această observație, pur produs al unei patologii narcisiace, are scopul de a revela imposibilitatea trăirii unei depresii atunci când, la vârsta de 15 ani, construcția narcisiacă perfectă și grandioasă a fost pusă în pericol de cele două agresiuni, acneea mai întâi și lovitura la ochi apoi. Jacques a evitat
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
refugiat, deoarece prima sa iubită l-a părăsit. Se consideră din acest moment un invalid neputincios. Această observație, pur produs al unei patologii narcisiace, are scopul de a revela imposibilitatea trăirii unei depresii atunci când, la vârsta de 15 ani, construcția narcisiacă perfectă și grandioasă a fost pusă în pericol de cele două agresiuni, acneea mai întâi și lovitura la ochi apoi. Jacques a evitat orice confruntare cu afectele depresive, cu această pierdere a stării de bine deoarece, dacă el n-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
-și construi propriul său sistem ideal. Aceasta se observă atunci când părinții au proiectat asupra copilului propriul lor ideal megalomaniac, fără să țină cont de realitate și nici de calitățile sau de limitele obiective ale acestuia. Este, bineînțeles, vorba despre sistemul narcisiac al unuia sau al altuia dintre părinți care generează această situație și despre modul în care acesta sau aceștia luptă împotriva propriei/propriilor sale/lor depresii. În cazul adolescenților copii unici, teama de a dezamăgi aspirațiile parentale, de a nu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
studiul posibilităților pe care le are adolescentul de a face deosebirea dintre reprezentările sale intra-psihice ale obiectului trebuinței, pe de o parte, și cele ale obiectului dorinței, pe de altă parte, sau, cu alte cuvinte, dintre reprezentarea integrității sale narcisiace, pe de o parte, și reprezentările învestirilor sale obiectuale libidinale sau agresive, pe de altă parte. Acest travaliu intra-psihic se bazează pe realitatea externă în tripla sa temporalitate viitoare, actuală și trecută: așteptarea obiectului transformațional care, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
părinții ca atare este vorba ci mai degrabă despre reprezentările acestora în psihismul copilului lor. Este evident că numeroase depresii ale adolescentului pot fi explicate, cel puțin în parte, prin aceste direcții conflictuale. Aceste lucru este valabil și pentru depresiile narcisiace din adolescență sau pentru patologiile cu aspect simbiotic apărute ca urmare a unei legături de o intensitate excesivă între un părinte și unul dintre copii: pierderea acestei legături poate reprezenta amenințarea unei prea mari suferințe la adolescent. Totuși, patologiile observate
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ale învestițiilor agresive ale acestuia. Acest travaliu psihic parental este susceptibil de a intra în rezonanță cu dificultățile adolescentului, conducând la situații familiale rigide și la probleme de dezvoltare pentru adolescentul însuși. Problemele de dezvoltare conduc mai ușor la depresii narcisiace, lucru pe care l-am spus deja. Observăm aceste probleme în mod frecvent atunci când mediul familial apare ca fiind deficitar sau vulnerabil, atunci când, de exemplu, un părinte este grav deprimat, are impulsuri suicidare sau chiar a efectuat tentative de suicid
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și prin amenințările cu separarea pe de altă parte. Această depresivitate parentală este adesea observată așa cum o atestă rezultatele anchetelor epidemiologice. Atunci când părinții „folosesc” copilul într-o manieră proiectivă, ești mai ușor confruntat cu o patologie cu aspect de depresie narcisiacă; în schimb, în cazul de care ne ocupăm acum, stabilirea unei legături intense încărcate de anxietate caracterizează adesea trecutul acestor adolescenți deprimați sau anxio-depresivi. CHARLES - TERAPEUTUL DEPRESIEI MATERNE Charles, 17 ani, prezintă de aproximativ doi ani o stare depresivă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
său, îi reproșează lipsa de interes și, bineînțeles, refuză orice apropiere de acesta. În aceste forme depresive moderate, în care semiologia depresivă este perceptibilă și chiar recunoscută de familie, dinamica ni se pare diferită de cea observată în patologiile depresive narcisiace. În depresiile pe care le-am califica drept „prevalent nevrotic”, legăturile de identificare sunt conflictuale și denunțate drept potențial patogene, câteodată de părintele însuși, ceea ce în mod subtil întărește legătura narcisiacă identitară și, în consecință, baza narcisiacă a adolescentului. Există
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
se pare diferită de cea observată în patologiile depresive narcisiace. În depresiile pe care le-am califica drept „prevalent nevrotic”, legăturile de identificare sunt conflictuale și denunțate drept potențial patogene, câteodată de părintele însuși, ceea ce în mod subtil întărește legătura narcisiacă identitară și, în consecință, baza narcisiacă a adolescentului. Există în aceste forme de depresie un travaliu psihic care respectă nevoile developmentale ale adolescenței. În schimb, în depresiile cu prevalență narcisiacă, legătura identitară este cea care, în general, este atacată în
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în patologiile depresive narcisiace. În depresiile pe care le-am califica drept „prevalent nevrotic”, legăturile de identificare sunt conflictuale și denunțate drept potențial patogene, câteodată de părintele însuși, ceea ce în mod subtil întărește legătura narcisiacă identitară și, în consecință, baza narcisiacă a adolescentului. Există în aceste forme de depresie un travaliu psihic care respectă nevoile developmentale ale adolescenței. În schimb, în depresiile cu prevalență narcisiacă, legătura identitară este cea care, în general, este atacată în primul rând prin constante descalificări fie
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
câteodată de părintele însuși, ceea ce în mod subtil întărește legătura narcisiacă identitară și, în consecință, baza narcisiacă a adolescentului. Există în aceste forme de depresie un travaliu psihic care respectă nevoile developmentale ale adolescenței. În schimb, în depresiile cu prevalență narcisiacă, legătura identitară este cea care, în general, este atacată în primul rând prin constante descalificări fie ale unuia sau ale ambilor părinți față de adolescent, fie invers. LOUIS - DEPRESIA CARE UNEȘTE TATĂ ȘI FIU Louis, 13 ani, prezintă o inhibiție relațională
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a nu se confrunta cu această nevoie pulsională care îi produce teamă. Este evident că această inhibiție, această repliere, această pasivitate pot deschide calea spre o stare depresivă mai mult sau mai puțin evidentă (Marcelli, 1991). MODIFICAREA ECHILIBRULUI DINTRE INVESTIȚIILE NARCISIACE ȘI OBIECTALE Modificarea echilibrului dintre investițiile obiectale-investițiile narcisiace este foarte importantă. Replierea spre sine însuși provine din nevoia ruperii de nevoile și investițiile din copilărie și din distanțarea de ceea ce este perceput ca o supunere față de imaginile oedipiene. În același
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
care îi produce teamă. Este evident că această inhibiție, această repliere, această pasivitate pot deschide calea spre o stare depresivă mai mult sau mai puțin evidentă (Marcelli, 1991). MODIFICAREA ECHILIBRULUI DINTRE INVESTIȚIILE NARCISIACE ȘI OBIECTALE Modificarea echilibrului dintre investițiile obiectale-investițiile narcisiace este foarte importantă. Replierea spre sine însuși provine din nevoia ruperii de nevoile și investițiile din copilărie și din distanțarea de ceea ce este perceput ca o supunere față de imaginile oedipiene. În același timp, constatăm destul de des o suprainvestiție a sinelui
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
am putea defini ca un travaliu intra-psihic de renunțare sau un travaliu interactiv de separare/schimbare a relațiilor părinți-copil. Care sunt posibilitățile adolescentului de a realiza o distanțare între reprezentările interne ale obiectelor sale de sprijin și de împlinire narcisiacă pe de o parte, și obiectele copilăriei sale care i-au satisfăcut trebuințele primare și obiectele libidinale, obiecte ale dorinței sau ale plăcerii pe de altă parte, obiecte susceptibile de a liniști pulsiunea genitală pubertară? Într-adevăr, odată cu apariția pubertății
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
satisfăcut trebuințele primare și obiectele libidinale, obiecte ale dorinței sau ale plăcerii pe de altă parte, obiecte susceptibile de a liniști pulsiunea genitală pubertară? Într-adevăr, odată cu apariția pubertății, obiectele investiției libidinale nu mai pot fi identice cu obiectele investiției narcisiace, oricât ar fi de intensă, la începutul crizei genitale, dorința tânărului puber de a le face să coincidă. De acum înainte între „obiectele iubirii primare” și „obiectele iubirii genitale” există o distanță ce nu mai poate fi desființată. Această distanță
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
mai poate fi desființată. Această distanță se află la baza conflictului narcisiaco-obiectal care apare ca ceva specific adolescenței (Jeammet, 1985); într-adevăr, la această vârstă totul se petrece ca și cum investițiile obiectale nu s-ar putea face decât în dauna investițiilor narcisiace și vice versa. Atracția pentru obiect este trăită de către adolescent ca o amenințare a integrității sale narcisiace: „dacă doresc atât de puternic acest obiect, nu mai sunt eu însumi; sunt amenințat de acest obiect și de dorința de a-l
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
adolescenței (Jeammet, 1985); într-adevăr, la această vârstă totul se petrece ca și cum investițiile obiectale nu s-ar putea face decât în dauna investițiilor narcisiace și vice versa. Atracția pentru obiect este trăită de către adolescent ca o amenințare a integrității sale narcisiace: „dacă doresc atât de puternic acest obiect, nu mai sunt eu însumi; sunt amenințat de acest obiect și de dorința de a-l avea”. Acest conflict narcisiaco-obiectală își găsește originea în opoziția, nouă datorită exigențelor pubertare, dintre obiectele trebuinței pe
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a corpului său lasă în umbră ambiguitatea raporturilor dintre obiectul trebuinței și obiectul dorinței, tensiunea dintre cele două organizări relaționale nu se face simțită. Imaturitatea sexuală protejează copilul și face inofensivă posibila investire oedipiană a părinților săi: acesta recuperează investițiile narcisiace care se sprijină pe investițiile în obiectele primare. Atunci când primele relații cu obiectele primare au fost defectuoase, provocând sincope în continuitatea narcisismului, investiția oedipiană în aceleași obiecte este capabilă să mascheze și să compenseze aceste defecte primare: acesta este motivul
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
adult înseamnă, printre multe alte lucruri, să accepți ideea că subiectul se înscrie, nolens, volens, într-o dependență relativă față de mediul său. Individul recunoaște că investițiile obiectuale, investițiile dorințe sunt necesare, că ele nu sunt obstacole sau distrugeri ale investițiilor narcisiace. La personalitățile numite „nevrotico-normale” există o fluiditate între investițiile narcisiace și cele obiectuale cu efecte de întărire pozitivă chiar. Într-un anume fel, iubirea aproapelui întărește iubirea de sine și nu o sărăcește. Kernberg a conceptualizat bine acest echilibru, opunându
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]