617 matches
-
spectacol vechi.Modernism- Nostalgie. Generația în blugi printr-un reprezentant tributar stilului unei epoci, prinsă în geometria actuală prin asimetria interioară: cap și cadru, bust neimportant ca detaliu, căci ceea ce contează aici este expresia candidă, formula, rezervarea proprie a spațiului, narcisismul adolescentin gătit în savoarea compasului din aparat (Geometrical bullcrap). Mâinile prinse la spate și dolarii de pe piept merg în amprenta dusă până la tulburare a imaginii de mare forță care este realismul contemporan. Dâra de sânge de la nas și cea de la
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
ordinea socială și moralitatea creștină prin alegerea personală a partenerului) și, mai ales, sub influența culturii trubadurești, modelul iubirii-pasiune este mitul lui Tristan și al Isoldei: ,iubirea reciprocă nefericită" (Denis de Rougemont), o iubire a iubirii bazată pe un ,dublu narcisism", pe o falsă reciprocitate, o iubire unde fiecare îl iubește pe celălalt pornind de la sine. Iubirea ca experiență imaginară, așadar. Opunîndu-se comunității și fiind o opțiune individuală, iubirea-pasiune are ca rațiune dorința (,Solitudinea în dorință este prealabilă în mentalitățile occidentale
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
și acest antologic volum nu face excepție - sunt episoade nete ale existenței lui, fâșii de piele smulse și cercetate cu o masochistă curiozitate. O permanentă curiozitate de sine. Autospovedania și autodelațiunea devin, atunci, structurile discursive prin care acest egocentrism fără narcisism se exprimă, și încă abundent, precum în confesiunile eroilor dostoievskieni: Atâta merit s-ajung: moartea. Baba nebună căreia toate mormintele îi sunt rude de gradul șaișpe-șăptâșpe, dar nici un mormânt nu îi e mamă, bunic, bunică sau tată. (Aici cititorii intonează
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
Un aliaj de un calibru neobișnuit va fi înălțat ca un model de alianță literară, el va dezminți colportajul că talentele nu se suportă între ele, că sunt mistuite de rivalități, că nu se pot defini decât prin egolatrie și narcisism. Să precizez încă o dată datele parteneriatului. Rezum, s-a înțeles, sper, faimoasa simbioză dintre Goethe și Schiller. Cu timpul, primul nu va mai fi privit de cei din jur ca un muritor de rând, la el se va veni în
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
luminos în care geometria se întîlnește cu poezia, în mod sigur, artiștii standard, adică aceia care nu s-au întîlnit niciodată cu științele exacte, l-or fi bănuit pe severul poet de pusee autoreferențiale duse pînă la cel mai înalt narcisism. Au trecut de la acel moment ani buni, din cînd în cînd afirmația poetului, construită cu o precizie de axiomă, a mai fost amintită, dar cum nu s-a găsit încă nimeni care să o ia foarte în serios și să
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
un instinct al seducției care intră mai curînd în tiparele feminității. Însă și într-o variantă și în alta, Flora și Constantin Răducan argumentează, împreună, un adevăr fundamental: anume acela că expresia artistică nu este nicidecum simplul reflex al unui narcisism exuberant, ci un comentariu riguros asupra unității profunde a lumii și asupra coerenței simbolice a acesteia. Cunoaștere și comunicare Dacă istoria literară poate recunoaște exact apartenența unui scriitor în funcție de limba în care scrie, indiferent care este sursa imaginarului său și
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
roman”. Deși am rămas cu o oarecare impresie că lui Gospodinov nu-i plac, de fapt, romanele; cred că Îl plictisesc (și aici mă refer la Gospodinov - personajul). Pentru că el se autotransformă Într-un personaj. Tehnica sa vrea să trădeze narcisismul din spatele stiloului, plăcerea și convingerea subtilă că cineva, undeva, ridică din sprânceană intrigat de carte sau surâde complice, ca la un desen animat: „Dintr-o dată ea scoate din copertă discul de deasupra și Îl aruncă pe geam. Ăsta e al
ALECART, nr. 11 by Vlad Tundrea () [Corola-journal/Science/91729_a_92887]
-
atașant în încăpățânata sa candoare, cum avea să-l descrie Matei Călinescu, douăzeci de ani mai târziu! El se întreabă dacă adeziunea sa notorie la comunism nu va fi fost dictată de un soi de sete de sacrificiu semănând cu... narcisismul. Confidențialul PC român se aruncase singur, în ilegalitate cerând, în 1924, la injoncțiunea Internaționalei comuniste, un statut federal pentru România abia reunită; MR Paraschivescu însuși visează la un asemenea stat federal, cu precizarea: "evident, ar fi de preferat ca acest
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
văd dacă Royal Fashion, pe care l-am văzut săptămâna trecută, a fost o eroare, sau doar începutul sfârșitului. N-am văzut niciodată ceva mai plictisitor semnat de Dan Puric. Am plecat din sală trist și, într-un fel, înciudat. Narcisismul acestui bufon de geniu pare să-l fi aruncat în cel mai convențional manierism: Royal Fashion mi s-a părut pur și simplu un colaj din toate producțiile sale de până acum, si, în plus, un colaj de mâna a
Puricul din vis by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82610_a_83935]
-
întâmpla, complexul de inferioritate se convertește într-unul de superioritate ce se dorlotează într-un limbaj ce riscă însă o oarecare inflație: Și dacă totuși scriu - în loc să citesc pur și simplu -, o fac deopotrivă din nihilism, din fascinație și din narcisism. Uneori e la mijloc orgoliul nelimitat că m-am născut pentru a spune lucruri care, altfel, ar rămâne pe veci închise în sine. E și bucuria ascunsă de a tăia arhitecturi ascunse în idee". Mărturisindu-și cu o ardoare adolescentină
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
mînă cam mare e, de fapt, propria-i imagine într-o oglindă care deformează? Nu cumva propria-i imagine în oglindă o privește ea așa intens? Ar fi logic, căci și puritatea excesivă poate, pe de o parte, îmbia la narcisism, iar pe de altă parte, poate să transforme o ființă nu numai într-un portret dintr-un muzeu, ci și într-o himeră reflectată într-o oglindă. În acest caz, meritul pe care Leonardo nu face nici un efort să și
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
meritul pe care Leonardo nu face nici un efort să și-l ascundă e acela de a fi (sur)prins într-o oglindă magică himera neprihănirii absolute și de a o fi imortalizat pe o pînză care dăinuie. Dar sugerînd astfel narcisismul Doamnei cu hermina, pictorul indică - oblic și discret, precum privirile modelului - și propriu-i narcisism. Leonardo pare a spune, peste veacuri: Priviți la cîte nivele am încifrat mesajul. Voi, contemporanii mei, cu toată știința voastră, nu cred că puteți să
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
a fi (sur)prins într-o oglindă magică himera neprihănirii absolute și de a o fi imortalizat pe o pînză care dăinuie. Dar sugerînd astfel narcisismul Doamnei cu hermina, pictorul indică - oblic și discret, precum privirile modelului - și propriu-i narcisism. Leonardo pare a spune, peste veacuri: Priviți la cîte nivele am încifrat mesajul. Voi, contemporanii mei, cu toată știința voastră, nu cred că puteți să mă înțelegeți. Poate, după multă vreme, cei care vor merge la Viena și vor contempla
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
în care privirile partenerilor nu se întîlnesc. Doamna îi arată licornului o oglindă, pe care o ține în mîna dreaptă. Cu stînga îi mîngîie grumazul. Iar licornul se privește în oglindă și îi vedem și noi chipul reflectat, astfel că narcisismul lui e dincolo de orice îndoială. Doamna privește înainte. Tracy Chevalier face din modelul doamnei o femeie oarbă. Amorul e orb pentru femei, pare a spune autoarea. Sau femeia trebuie să fie "oarbă" pentru a ceda fantasmelor amorului. Iar pentru ca o
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
știe că iubirea e ucigătoare sau ucisă chiar și atunci cînd e împărtășită. Mai ales cînd e împărtășită. Pentru a nu meduza, doamna e oarbă sau privește dincolo de zare. Pentru a nu fi meduzată, îl încurajează pe licorn pe panta narcisismului, folosind oglinda ca pe un scut. În tapiseria Doamna cu licornul, inorogul e simbol ambiguu. Hermină și basilisc, alternativ sau simultan. În romanul Doamna și licornul, tragediile sînt evitate sau măcar întîrziate prin faptul că, explicit, nici doamnele și nici
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
este că nu se ia în serios și are proprietatea termenilor, edificând în maniera sado-maso, ironic, persiflant, sarcastic. Dorind să se smulgă din captivitatea plictiselii (adevărata dramă a omului!), nu poate evita unele ieșiri în decor, agravate de puseuri de narcisism. în privința femeilor, nu este un cuceritor, drept care dă apă la moară maschiliștilor și strategiei lor de a degrada discursul amoros, de a-l coborî în deriziune. Terminat de nevroză, ajuns omul fără însușiri, nemulțumit de slujba la Castel, abulic și
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
pe cât e posibil, trebuie modificată. Critica se dedublează într-o teorie a criticii, însă nu într-o formă abstractă, ci într-una foarte personală. Spiritul critic este însoțit de un spirit autoreflexiv, reușind o echilibristică extrem de interesantă între metacritică și narcisism. E o formă de autocontrol și de automodelare. E. Lovinescu ține să-și arate în acest fel fidelitatea față de el însuși, în ceea ce are mai profund și mai personal ca psihologie și filosofie. Nu am folosit întâmplător noțiunea de fatalitate
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
consemnarea lui în text sînt singurii garanți ai experienței ca act tranzitiv. În consecință, numai tranzitivă experiența există, ceea ce confirmă diagnosticul pus de sociologul Jean-Claude Kaufmann individului contemporan occidental, de "extindere de sine", sau cel al sociologului Alain Ehrenberg, de narcisism virtual nelimitat. De unde însă nevoia aceasta de extindere, de unde insațiabilitatea etalării de sine? Tocmai din lipsa transcendenței sinelui (sau eului, prin conversie în registru psihologic). Lipsit de obiecte ale dorinței pe verticală, pentru că Dumnezeu a murit, eul le caută pe
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
autoreflexivitatea, adică întoarcerea limbajului către sine însuși, instrumentarea imaginii ca scop și nu ca mijloc și, în al doilea rînd, vocația etică și angajamentul moral, sondarea existenței și sancționarea istoriei. Dar, fie că este vorba de imaginea pură, abstractă, de narcisismul absolut al limbajului, fie că este vorba despre regresul umanității pînă la limita sălbăticiei, acolo unde se situează decapitarea ostaticilor din Irak, înjunghierea adversarilor din Afganistan, execuțiile prin împușcarea în ceafă din China etc. etc., evenimente care devin, cumva, spectacole
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
doar pe expresivitatea fragmentarismului. Câte din jurnalele contemporane răspund acestei pretenții? Prea puține. Publicarea confesiunilor, aproape în priză directă, nu mai e demult o modă. E aproape un tic profesional. Probabil și o formă a lenii, pe lângă indubitabila doză de narcisism presupusă de decizia de a-ți împărtăși micile sau marile gânduri. Toate acestea sunt de natură să-mi diminueze apetitul pentru lectură Atunci când distanța e anulată, când întâmplările sunt nu doar transcrise, ci și livrate public „la cald”, totul devine
Jurnal cu The Boss by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2810_a_4135]
-
prima parte. Ciclul se deschide cu textul Verbul calcă țanțoș..., titlu care dă, totodată, seamă de mândria și firea românității oltenești, modelate la modul ironic, ca trecere și prin bănăție, dar și cu o anume rigoare a actului clar de narcisism al lui Ion Barbu. Textul propune o poetică a oglinzii cvasibarbiană, geamul ținând loc de oglindă ca într-o celebră poemă a lui Lucian Blaga (Liniște). De astă dată, nu tăcerea razelor de lună se izbește de geam, ci „Bucuria
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
însăși, o analiză, prin imagine directă, a chipului interior pe care omenirea și-l descoperă din mers. În acest sens, compartimentele unei asemenea prelungite reflectări sensibile, cu alte cuvinte capitolele albumului, sînt chiar marile momente - de criză, de echilibru, de narcisism sau de revoltă - pe care omul le traversează sub impactul revoluției industriale și al deselor reconsiderări în raport cu imaginea consacrată despre sine. Astfel, titluri cum sînt Între două lumi, Romantismul, Realitatea, Impresioniștii, Simboliștii, Postimpresionistii, Perioada crizei, Cubiștii și futuriștii, Avangardă, Expresioniștii
O panoramă a picturii moderne by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17867_a_19192]
-
scurtă durată), ce ne-ar induce o percepție distorsionată. Deci, din nou, am fi - măcar în parte - dincolo, pentru că lumea pe care am vedea-o astfel ar fi guvernată de legi "strîmbe" în raport cu ipoteticul grad zero al cotidianului. Noroc că narcisismul, uneori, e salvator. Paradoxal, cel mai puțin riscăm să ne izbim de propria-ne imagine, să intrăm în coliziune (sau măcar în dezacord) cu propriul nostru eu, atunci cînd sîntem confruntați cu oglinzi convexe sau concave, bifocale, sferice, cilindrice... Deci
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
asta ne spune și Oglinda chinezească, cea în care-și vede chipul o femeie și-și imaginează - își închipuie - că a văzut portretul aceleia cu care bărbatul ei ar înșela-o. Ceea ce ar fi putut să fie un act de narcisism (căci, povestea nu o spune, dar "rivala" din oglindă nu poate fi altfel decît frumoasă sau măcar seducătoare, din moment ce poate să provoace gelozia) duce la schizofrenie. Dar de fapt, chiar este și un act - incipient - de narcisism - nu numai o
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
un act de narcisism (căci, povestea nu o spune, dar "rivala" din oglindă nu poate fi altfel decît frumoasă sau măcar seducătoare, din moment ce poate să provoace gelozia) duce la schizofrenie. Dar de fapt, chiar este și un act - incipient - de narcisism - nu numai o manifestare de schizofrenie -, dat fiind că victima (obiect al oglindirii) este pînă într-atît sedusă, încît, copleșită, deviază de la calea simplă a adevărului ce sare-n ochi. Ea evită să-și aproprieze chipul "inamic" pe care-l vede
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]