382 matches
-
obișnuitul entuziasm al cuiva mîndru de formația sa, de dascălii pe care i-a întîlnit, de aerul intelectual pe care l-a respirat. Becoming What One Is nu e deloc obișnuita carte de memorii, și prin "obișnuită" vreau să spun narcisistă, auto-justificatorie, angajată în patosul propriei interiorități. Warren nu e încîntat de spectacolul propriului sine, ci mai curînd intimidat de misiunea pe care și-a asumat-o: aceea de a reconstitui un traseu personal în cea mai rațională manieră posibilă, omițînd
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
cred că nu pe tine trebuie să te felicit pentru viața pe care ai dus-o ci viața merită să fie felicitată, pentru tine". Altfel spus, Alma pare să fi atins performanța supremă a oricărei muze moderne perfect adaptată spiritului narcisist al vremii: capacitatea de a se "autoinspira". De aici încolo viața muzelor poate deveni o infinită, nebănuită și captivantă aventură!
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
a putea pretinde că este femeie... Nu e o întîmplare că, în ultima scenă a filmului, Shakespeare este arătat scriind A douăsprezecea noapte, povestea a doi gemeni: un bărbat și o femeie. 2. Îmi pare că Florența este cel mai narcisist oraș din lume. E chiar și mai speculativ decît Veneția, cea - prin definiție - speculară. De aceea, în pofida aparențelor, Florența e orașul ce se lasă, cu cele mai multe reticențe, descifrat. Am fost întotdeauna fascinată, aproape pînă la obsesie, de o sculptură de
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
Cellini un personaj de neuitat. Poate că, tot din această perspectivă, nu e exclusiv un accident și un detaliu biografic faptul că a iubit atît de îndelung și de intens Florența. Altfel, altul, este însă Narcisul romantic. Pentru Dumas, dublul narcisist e rareori "simplă" imagine în oglindă. Oricum, despre ea voi scrie altădată. De cele mai multe ori, e un frate geamăn și/sau un portret. Exemplele în acest sens abundă, ca dovadă că e vorba de proiectul coerent al unei opere. Fiecare
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
Simona Tache Se tot vorbește despre reality-show-ul Închisoarea păcătoșilor, care a început, săptămâna asta, pe Kanal D. Ăla în care ucigașul Mihaelei Runceanu, un dependent de jocurile de noroc, o nimfomană, un afemeiat, o obeză, o narcisistă, un violent și o sinucigașă vor încerca, sub supravegherea unui psiholog, să se reintegreze social, să câștige simpatia telespectatorilor și, mai ales, să se reintegreze financiar, punând laba pe marele premiu de 10.000 de euro. Până să văd promo-ul
Jos labele de pe “Închisoarea păcătoşilor”! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20563_a_21888]
-
intitulat Închisoarea păcătoșilor. Reality-show-ul adună laolaltă câțiva oameni cu probleme, care, sub supravegherea unui psiholog, vor face eforturi să se reabiliteze și să se reintegreze social. Un criminal, dependent de jocurile de noroc, o nimfomană, un afemeiat, o obeză, o narcisistă, un violent și o sinucigașă vor încerca să câștige simpatia publicului și, odată cu ea, marele premiu de 10.000 de euro. Rudele Mihaelei Runceanu nu sunt de acord cu această poveste și cred că CNA-ul ar trebui să se
E OK un reality-show cu ucigaşi? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18361_a_19686]
-
vrei să salvezi lumea, trebuie s-o faci cu fiecare om în parte. Cine zice că o face altfel este fie vreun romantic grandoman, fie politician.” (Charles Bukowski) „O carte foarte veselă, în același timp foarte tristă și, în ciuda tonului narcisist, onestă de cele mai multe ori. Bukowski pare să fi fost scriitorul cel mai potrivit să descrie California de Sud în perioada războiului - un pămînt plin de spații terne, nesfîrșite, lipsite de cel mai mic interes, în care poate doar imaginația te
Noutăţi de la editura POLIROM la Librăriile RALU Braşov [Corola-blog/BlogPost/96964_a_98256]
-
foarte politizată, cu o puternică influență stângistă; iar în secțiunea Panorama are loc orice film iranian, cu subiect gay sau angajat. - Dieter Kosslick, directorul Berlinalei și cel care a transformat-o într-un imens succes de public, e un clov narcisist, dar nu foarte amuzant. - Berlinala e foarte schizoidă: în săli ai filme arthouse dificile, anti-hollywoodiene, și pe covorul roșu glamour cât cuprinde; - Jolie e îngrozitor de slabă, Meryl Streep e sublim de radioasă, Batman-ul Christian Bale e foarte pipernicit și
Învăţăturile Berlinalei 2012 [Corola-blog/BlogPost/97119_a_98411]
-
toată săptămâna trecută. Am ajuns ciucă bătăilor fără doar și poate. O să mă îndrept mai mult spre Eurovision. Nu că m-aș pricepe la muzică dar, după mai bine de treizeci de ani de scenă... Bun. Lăsăm introspecțiile cu iz narcisist și ne apucăm de analizat. Primele note sub ton. Ar fi de suspectat ceva probleme de impostație. Vreo două pasaje falsate discret, așa, doar pentru cunoscători. Coregrafi e cumințica, fără „fi r roșu”. O înșiruire de pași care a fost
Auuu!!! Bubaaa! [Corola-blog/BlogPost/97277_a_98569]
-
îngerii Domnului să fie gata să ne prindă. După unele clasificări “antropologice” și teologice oamenii ar fi de mai multe tipuri: carnali, naturali, induhovniciti. Omul carnal se iubește mai mult pe sine și se face ascultător placerilor, ispitelor hedonistice, epicureiane, narcisiste. Omul natural iubește pe oameni, dar nu-l iubește îndeajuns pe Dumnezeu. Iar omul spiritual, induhovnicit, iubește și pe semenii săi și iubește și pe Dumnezeu. Este de înțeles însă toate aceste tipuri și tipologii de oameni șanț nu numai
DESPRE IUBIRE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380154_a_381483]
-
LA Times a trimis un fotograf să mă fotografieze. De regulă, dacă am nevoie de o fotografie pentru publicitate, o folosesc pe cea făcută, acum cîțiva ani, de verișoara mea. Cred că e o poză reușită. Însă fotografii nu sînt narcisiști. Mai ales cînd fotografiază scriitori...
Nancy Crampton Fotografii nu sînt narcisiști by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/8389_a_9714]
-
este experimentata succesiv de zece cupluri de toate vârstele, în moduri cât mai variate cu putință, de la cel mai platonic, la cel mai dezlănțuit din punct de vedere sexual, filmul oferind o descriere a societății vieneze de la începutul secolului XX, narcisista și superficială. PROGRAM 2 - 8 august 2013 Vineri, 2 august 19:00 Starbuck de Ken Scott, Canada, 2011, 109 min. Comedie. Cu: Patrick Huard, Julie LeBreton. 21:15 360 de Fernando Meirelles, 2011, 110 min. Cu: Jude Law, Rachel Weisz
360, la Noul Cinematograf al Regizorului Român. Vezi programul by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77509_a_78834]
-
răsturnate. Revelator deopotrivă al ideilor primite, corpul poate fi un obstacol în calea receptării adecvate sau un perturbator al înțelegerii. Cum scriu despre corp un critic sau un poet, un îndrăgostit sau un mizantrop, un priapic sau un ascet, un narcisist sau un eisoprofob (cel ce se teme de oglindă)? Unde se despart aceștia - în scris sau în corp - și ce degajă literar această diferență?" (pag. 272) Iată, expusă - în mod excepțional - sintetic, adevărata miză intelectuală a Regăsirii intimității, dincolo de aparența
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]
-
În zadar până acum. Toți cei care s-au cocoțat pe fotoliile asigurărilor sociale (ca și pe toate celelalte) au avut grijă numai de buzunarele lor și o foarte mare grijă de imaginea lor. Cred că unii dintre ei sunt narcisiști și folosesc mai mult decât trebuie oglinda numai din supradimensionata dorință de a nu-și pierde imaginea. Pentru cine și de ce, nu s-au Întrebat și nici nu-și fac probleme În acest sens. Se cred nemuritori. Asta este nenorocirea
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
de mine? — Andreea, corazon. Cum să fac mișto de milioane de ani de evoluție fără pauză? Ești o creatură rară și îmi ții pantofii fără a ridica degetul mic. M-ai bănuit doar că aș purta pijama și papuci. Sunt narcisiști care ar ucide pentru mai puțin de atât. Gân dește-te cum te-ai simți dacă te-aș suspecta că porți bluze pe gât. După ce mi-a țipat să plec, în prag i-am aruncat răzbunător: — Mi se spune că
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
doi sau chiar mai mulți factori determinanți? Articolul aduce argumente foarte bune și clarificatoare împotriva fetișizării „talentului”: Enron a falimentat din cauză că pentru ei „nevoile clienților și ale acționarilor erau secundare nevoilor angajaților cu poziții cheie/principale” (p. 30); o companie narcisistă (precum Enron), ca și o persoană narcisistă, va exagera importanța talentului (companiile narcisiste devin mult mai influente decât este legitim în afaceri, la fel cum devin și persoanele narcisiste în organizația lor, datorită încrederii lor prea mari în a emite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Articolul aduce argumente foarte bune și clarificatoare împotriva fetișizării „talentului”: Enron a falimentat din cauză că pentru ei „nevoile clienților și ale acționarilor erau secundare nevoilor angajaților cu poziții cheie/principale” (p. 30); o companie narcisistă (precum Enron), ca și o persoană narcisistă, va exagera importanța talentului (companiile narcisiste devin mult mai influente decât este legitim în afaceri, la fel cum devin și persoanele narcisiste în organizația lor, datorită încrederii lor prea mari în a emite judecăți); inteligența organizației nu este o „simplă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
clarificatoare împotriva fetișizării „talentului”: Enron a falimentat din cauză că pentru ei „nevoile clienților și ale acționarilor erau secundare nevoilor angajaților cu poziții cheie/principale” (p. 30); o companie narcisistă (precum Enron), ca și o persoană narcisistă, va exagera importanța talentului (companiile narcisiste devin mult mai influente decât este legitim în afaceri, la fel cum devin și persoanele narcisiste în organizația lor, datorită încrederii lor prea mari în a emite judecăți); inteligența organizației nu este o „simplă funcție a inteligenței angajaților săi” (p.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
secundare nevoilor angajaților cu poziții cheie/principale” (p. 30); o companie narcisistă (precum Enron), ca și o persoană narcisistă, va exagera importanța talentului (companiile narcisiste devin mult mai influente decât este legitim în afaceri, la fel cum devin și persoanele narcisiste în organizația lor, datorită încrederii lor prea mari în a emite judecăți); inteligența organizației nu este o „simplă funcție a inteligenței angajaților săi” (p. 32); companiile „nu doar creează; ele execută și implementează și coordonează eforturile multor oameni diferiți...” în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
sale teribile?! Cioran coboară acum în eșec cu voluptatea celui care găsește aici singura justificare a prezenței sale. Iubirea eșecului este alternativa la soluția sinuciderii. De fapt, iubirea eșecului ascunde la Cioran iubirea de sine. Cum e vorba despre un narcisist, dar despre unul care știe deopotrivă ce este ura de sine, eșecul hrănește și orgoliul, întemeiat acum pe cunoaștere. În fond, convertind eșecul în șansă, boala în sănătate, nebunia în extaz, suferința în cunoaștere, Cioran instituie, din nou, legile unui
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
86) Pitorescul limbajului relativizează mereu pașii complicați și pătimași ai iubirii și diminuează accentele retorice și rumoarea senzațiilor, imprimând astfel narațiunii un ritm alert, ce potențează narativul. Ca alternativă la mizerabilismul fiziologic sau moral, la textele erotico-pornografice comerciale, la digresiunile narcisiste ori la ingineriile textuale și teoretizările excesive care cenzurează brutal dimensiunea vie, inevitabil patetică a existenței, Constanța Vintilă-Ghițulescu a scris un roman inedit în peisajul prozei românești contemporane, o poveste cu oameni vii, în care se iubește și se moare
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
respinsă ca un nonsens și o imposibilitate în sfera criticii literare, reprezintă precondiția obligatorie și, totodată, logica de existență și evoluție a criticii. Căci, la modul cel mai prozaic formulând întrebarea, câtă încredere poți acorda unui critic subiectiv, capricios și narcisist? Aș admira mult - spune frumos și ferm Mircea Martin - pe criticul care ar avea tăria să nu-și principializeze particularitățile, să-și recunoască defectele constitutive, să-și depășească prejudecățile atunci când o operă literară autentică i-o cere. La noi, Lovinescu
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
tocmai prozatorii români pe care pariez, împreună cu cei trei pomeniți mai sus, dar mă întreb ce le lipsește pentru a stârni un ecou important în Europa. Și un răspuns acesta ar fi: sunt prea livrești, prea eseistici, poate chiar prea narcisiști, parcă ar scrie numai pentru critică. De aceea și succesele lor sunt în mai mare măsură de critică decât de public. Prozatorului român actual îi lipsește experiența scenariului de film, cu două mari excepții: Mircea Daneliuc și Răsvan Popescu. Nu
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
Alcalay Pentru cine nu cunoaște limba franceză, o să menționez că termenul din titlu vine de la cuvîntul franțuzesc "nombril" care desemnează găurica din mijlocul abdomenului: buricul. Deci, prin nombrilism se înțelege acea pornire care-i face pe unii semeni, denumiți și narcisiști să practice aproape în exclusivitate - dincolo de discuțiile despre unele teme la zi, precum cele din actualitatea politică în cazul unora, inedite sau recente colportări în cazul altora - un nesfîrșit monolog raportat la propria persoană, propriul buric, cum s-ar zice
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
spiritul critic, atenția excesivă la modul în care opera se face stânjenesc în cele din urmă procesul creației, abătându-l de la dezvoltarea observațiilor sociale asupra obiectului său. Subiectul se sustrage operațiunii constructive de modelare a materiei, pentru a-și studia, narcisist, comportamentul, pe măsură ce își exercită acțiunea. Ca în Falsificatorii de bani, cunoscutul roman al lui André Gide, autorul adaugă personajelor inventate încă unul, oarecum neașteptat: însuși romancierul, etalându-și procesul de creație în conversații, reflecții, proiecte și jurnale. La Gide se
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]