KorAP: Find »[drukola/base=nastie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 >

75 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606

îi spuneam, ai găsit ceva care să aducă a suflet? Până la urmă am divorțat, de altfel familia lui mă detesta. Nici mama nu aproba căsnicia mea, deși acum o regretă. Din alte motive sau din aceleași, în fine, e complicat..." Nastia se ridică. O însoți până la sanatoriu, cu prosopul pe umeri, și îi ținu puțin mâna când s-au despărțit: "Mâine o să vin pe plajă chiar în clipa când soarele va începe să coboare peste estuar." A doua zi avea întâlnire

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
argument imparabil: exigențele neprevăzute ale zonei. Ea surâse în întuneric, fără să-i răspundă. După câțiva pași, se întoarse ca să-i facă semn cu mâna. Făcu la fel: ei da, trebuie să bați fierul cât e cald. A doua zi, Nastia se lăsă așteptată. Degeaba se străduise așadar să-l trimită pe învățător la plimbare! Dar până la urmă, își făcu apariția. Palidă (se vedea chiar și la lumina stelelor, nu mai era lună) și obosită. Nu s-a scuzat, a explicat

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
nou, cu ordinatorul pe genunchi. Sleit, locotenentul coborî pe plajă la sfârșitul după-amiezei și se întinse pe nisipul călduț, dinaintea mării calme, înroșită de apus. Privind suprafața apei, avu impresia că șiroia de sânge. Când se trezi, era deja întuneric. Nastia se așezase alături, înlănțuindu-și genunchii cu brațele. "Ei, ai dormit bine?" "Eram terminat." "Ai crede că l-ați împins pe Hitler afară din Polonia. Glumesc, deși am prea puțin chef de asta." O îmbrățișă ascunzându-și fața în magnificul

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
Un antiseptic? Îi fu rușine de ce-i trecuse prin cap și se grăbi să-i sărute mâinile. Făcură dragoste fără bucurie, aproape îndurerați, de parcă venea sfârșitul lumii. Cum apocalipsa întârzia, luară obiceiul să se întâlnească pe plajă în serile când Nastia nu era reținută la sanatoriu și locotenentul pe zonă. Totuși aranjă de câteva ori în același loc un chef cu taraf ca la Cetatea Albă. Zona răbda multe. Nastia venea calmă, niciodată grăbită, niciodată nerăbdătoare, invariabil în rochia cu bretele

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
întârzia, luară obiceiul să se întâlnească pe plajă în serile când Nastia nu era reținută la sanatoriu și locotenentul pe zonă. Totuși aranjă de câteva ori în același loc un chef cu taraf ca la Cetatea Albă. Zona răbda multe. Nastia venea calmă, niciodată grăbită, niciodată nerăbdătoare, invariabil în rochia cu bretele și sandalele în mână. Privind-o cum merge pe marginea apei, sigură de ea, cu un aer de femeie liberă, independentă, atât de rar în epocă, îi părea câteodată

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
strecura în trupul acestei femei reale. Aproape că avea iluzia că așa e. Nu totdeauna. Se scăldau împreună, goi, se îmbrățișau în apă, amețiți de imponderabilitate, ușori și fericiți. Înotau umăr la umăr, dar fără să se aventureze în larg. Nastia se întorcea prima, pretextând că i se întâmpla să aibă cârcei la picioare și nu voia să se aventureze prea departe. Și dacă nu era ea?... Zilele continuau să fie frumoase, dar, după apusul soarelui, se lăsa răcoarea. Îndrăgostiții de

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
Zilele continuau să fie frumoase, dar, după apusul soarelui, se lăsa răcoarea. Îndrăgostiții de seară au fost obligați să se refugieze lângă o mică dună, sub o pătură pe care, pentru mai multă comoditate, o lăsau acolo. Ideea fusese a Nastiei. Și tot ea descoperise pentru pătură o ascunzătoare, disimulată de bine de rău sub vegetația săracă și țepoasă a solurilor nisipoase. Într-o seară, întorcându-se să-și lase calul la grajd înainte de a coborî pe plajă să se întâlnească

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
tot ea descoperise pentru pătură o ascunzătoare, disimulată de bine de rău sub vegetația săracă și țepoasă a solurilor nisipoase. Într-o seară, întorcându-se să-și lase calul la grajd înainte de a coborî pe plajă să se întâlnească cu Nastia, locotenentul l-a văzut pe învățător. Dar de data asta, Nicolae nu era singur, ci însoțit de un bărbat destul de copt, care, din pricina spatelui lat, părea mai scund decât era. Ochii depărtați sporeau impresia că e făcut pe lățime, nu

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
în trap mărunt, mulțumit că nu mai simte ura pe care ochii depărtați o țeseau în jurul lui ca pe o aură de nenorocire. Și ar fi fost și mai mulțumit dacă ar fi putut să invoce adevăratul motiv, întâlnirea cu Nastia sub pătură!.. Abia ațipise că auzi o bătaie în ușă. Iar! "Veniți repede, domnule locotenent, rușii au intrat în Polonia și ne e frică să nu treacă și peste granița noastră!" Se sculă în mare grabă. În penumbra culoarului, se

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
război, domnule locotenent?" Războiul începuse deja, dar locotenentul încă nu era convins: Nu, nu cred, dar trebuie să fim gata..." Faptele i-au dat dreptate. Nici de data asta n-a fost nimic, chiar dacă alerta maximă a ținut câteva zile. Nastia dormea noaptea acasă. Locotenentul își făcea scurte apariții ca să se odihnească puțin și pleca iar, fără să fi dormit pe săturate. Și apoi, viața se întoarse la cursul ei aproape normal. Rămânând în continuare de veghe, au luat iar calea

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
mă caută decât ca să-mi combată ideile, pe care le consideră nocive pentru patrie. Dar mie mi-e milă de el, are o fire viciată de împrejurări deosebit de nenorocite. Și, pe deasupra, a mai făcut și pasiunea asta absolut demențială pentru Nastia. Acum un an, a cerut-o de nevastă. Nu era încă divorțată pe atunci, dar trăia deja despărțită de soțul ei. L-a refuzat categoric! Nebun de furie, ce vine să-mi spună? Nicolae, știi bine cât m-a costat

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
erotic. Gata cu hârjonelile pe nisipul cald, care veneau după elanurile spontane. De fiecare dată, trebuiau mai întâi să aranjeze cuibul, să întindă pătura, să se învelească, să închidă toate deschizăturile care ar fi putut lăsa să pătrundă frigul, iar Nastia punea în toate astea o îndemânare de bună gospodină. La început, locotenentul s-a amuzat, apoi, curând, s-a enervat. Și pe urmă maniera ei, pe care nu i-o știa, de a se instala în poziția cea mai bună

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
ea. Pentru cei interesați de tehnică, există anumite locuri deocheate. Încercase și el o dată și nu mai repetase. Lăsând deoparte temperamentul, se căsca, cred, între cei doi amanți ceva ca un decalaj istoric. Din cauza profesiei, dar poate și din fire, Nastia nu se împiedica nici în falsele pudori pe care epoca le recomanda femeilor, nici în slăbiciunile care treceau drept o scuză a sexului zis pe bună dreptate slab, și dacă nu avea o concepție cu totul medicală despre plăcere, așa cum

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
o scuză a sexului zis pe bună dreptate slab, și dacă nu avea o concepție cu totul medicală despre plăcere, așa cum era înclinat să creadă partenerul ei (îi amușina părul ca un câine ca să identifice antisepticul cu care se spăla), Nastia nu inversa mai puțin ordinea priorităților. Sexul mai întâi, dragostea venea pe urmă, dacă venea. Și apoi, beția se prepară tehnic, chiar așa! Nu aștepți nici să-ți cadă din cer, nici să năvălească peste tine, n-are importanță de unde

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
înfățișare stranie, de mediu subacvatic, unde oamenii nu-și mai aveau locul. Locotenentul își lăsă la grajd calul, nu înainte de a-l înveli cu un pled, căci ploaia răcise neobișnuit de tare aerul. Întorcându-se, o întâlni pe culoar pe Nastia care se întorcea și ea, dar de la plajă, sub braț cu pătura udă. Murmură fără să se oprească, subliniind cuvintele esențiale: "Ar trebui găsită altă soluție" și dispăru în adâncimile casei cu un zâmbet complice, care nu trezi în el

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
și va continua să te urască, chiar dacă te muți. Ești tânăr, chipeș, ai bani, ai tot ceea ce el nu poate și nu va putea niciodată să aibă. M-ar fi urât poate oricum, dar nu în halul ăsta. Rivalitatea pentru Nastia îmi iese pe nas." Locotenentul făcu o pauză și întrebă cu o mină încăpățânată, de parcă mai descoperise un motiv să fie contrariat: Cine cântă aici la pian?" Nimeni. Înainte, Grig aducea în sezon un pianist de la Chișinău și chiar o

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
curte câteva mobile mici, îngrămădite într-o căruță trasă de un catâr. Madam Segal și Motea, în capul scării, se priveau uluite. Locotenentul puse piciorul jos: "Dar ce se întâmplă, Motea?" Bătrânica își descoperi gura știrbă și îi suflă confidențial: "Nastia!" "Ce, Nastia?" "Au dat-o afară!" "De ce?" Motea își depărtă brațele într-un gest care putea să însemne că nu se știe sau că se știe prea bine. Deținea taina acestor răspunsuri care te lăsau să alegi între două interpretări

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
mobile mici, îngrămădite într-o căruță trasă de un catâr. Madam Segal și Motea, în capul scării, se priveau uluite. Locotenentul puse piciorul jos: "Dar ce se întâmplă, Motea?" Bătrânica își descoperi gura știrbă și îi suflă confidențial: "Nastia!" "Ce, Nastia?" "Au dat-o afară!" "De ce?" Motea își depărtă brațele într-un gest care putea să însemne că nu se știe sau că se știe prea bine. Deținea taina acestor răspunsuri care te lăsau să alegi între două interpretări contrare. "Și

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
băgăm înăuntru... chestiile astea", spuse locotenentul. Ajutat de Motea, depozită în capătul unui culoar puțin circulat cele câteva mobile și valize, strânse în grabă, ale căror boturi prost închise lăsau să atârne lenjerie de damă și alte mărunțișuri. Câteva zile, Nastia nu a ieșit din camera ei și nu a vorbit cu nimeni. Motea urca la ea cu mâncarea și se întorcea cu farfuria aproape neatinsă. Nici madam Segal nu se dovedi mai vorbăreață. Ziua, lucra în "atelierul" ei, o cămăruță

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
aici e altceva, aici suntem pe zonă. Cu cât vorbești mai puțin, cu atât o să fie mai bine. Altminteri, nu știu cum faci de cazi mereu peste... În fine, nu ești cumva oleacă pervers?" În noaptea următoare, foarte târziu, locotenentul dormea deja, Nastia se strecură în pat lângă el. I-a mângâiat obrajii subțiați, părul uscat ca frunzișul de toamnă și i-a sărutat mâinile. Făcură dragoste amorțiți și fără bucurie. Ea ieși ca o umbră, fără să-și fi descleștat maxilarele. Soluția

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
de toamnă și i-a sărutat mâinile. Făcură dragoste amorțiți și fără bucurie. Ea ieși ca o umbră, fără să-și fi descleștat maxilarele. Soluția fusese găsită în vreme ce locotenentul alesese deja, de la un moment dat, să se mute. Vai! concedierea Nastiei făcuse lucrul de negândit... În ciuda vremii execrabile, amestec de ploaie și zăpadă, porni la întâmplare spre restaurantul gării, sperând să-l găsească acolo pe învățător. Câțiva pescari așezați la o masă, într-un colț, ciocneau de câte ori ridicau paharele și beau

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
și prea frig pentru a începe o discuție care cerea timp, știau amândoi asta. Își dădură întâlnire pentru a doua zi, la Grigore, cu o oră înainte de a merge acasă la șeful de gară. Întorcându-se, locotenentul o găsi pe Nastia singură în salon, prăbușită într-un fotoliu, cu mâinile în buzunarele paltonului. Asta voia să spună că se hotărâse în fine să iasă, dar când se întorsese dacă paltonul avusese timp să se usuce? Da, am făcut o plimbare pe

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
după-masa asta, nu vrei?" Vocea lui, pe care și-o voia normală, sună teribil de fals, își dădu și el seama, și tuși ușor ca să-și recapete sângele rece. Tusea sună și mai fals. O scânteie ironică luci în ochii Nastiei. S-a prefăcut că nu observă și ieși ca să se întoarcă cu un coș mare. "Era un țărănuș care dârdâia pe marginea drumului, în ploaie, i-am cumpărat toată marfa, cu coș cu tot. Uită-te ce frumos e împletit

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
marea bucurie a pescarilor care îl aplaudară frenetic. Faci acum pe muzicantul satului, Filip?" Dacă le place Mozart, de ce nu? "À propos, ce-ai hotărât? Vrei să cânți ceva la concertul sanatoriului?" Nu pot să particip la concertul de la sanatoriu. Nastia și, mai ales, madam Segal ar vedea asta foarte rău. Dar avem timp puțin. Spune-mi, de ce au concediat-o? Povestea e complicată, Filip. Pe de o parte, a acționat spiritul vremurilor. Poate ar trebui să zic, spiritul noilor legi

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
cam într-o ureche (după el, bolnavul care nu crede în Dumnezeu îi face bisturiul să dea greș, așa că ateii n-ar trebui să fie operați), tocmai s-a împăcat cu fosta amantă, o doctoriță, pe care o părăsise pentru Nastia. Și această cucoană cu nas foarte fin a pretins ca Nastia să plece pentru că nu-i suportă mirosul! O cunosc bine pe Nastia. În fiecare an făceam apel la ea, ca, de altfel, și la alte infirmiere, dar numai ea

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]