71 matches
-
este proprie bărbaților. În cazul discuției noastre, tații singuri, chiar dacă ar dezvolta practici de tip matern, ar fi totuși limitați în comparație cu femeile aflate în aceeași situație. Mă delimitez față de această poziție, deoarece permite căderea în capcana atribuirilor care decurg din naturalitate, din biologic. Desigur, ceea ce ține de natură este diferit și de aceea permite experiențe diferite. Numai că experiențele femeilor conduc către asumări de roluri prioritare privind îngrijirea copiilor, iar experiențele bărbaților le-ar limita acestora implicarea privind copiii. Mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
instinct matern ar fi ceva nefiresc, chiar nenatural. Ajungem, astfel, într-un tip de etică naturalistă (eticile naturaliste pornesc de la presupunerea că binele poate fi definit cu ajutorul unui obiect natural, existent aici și acum, perspectivă din care maternitatea este asumată naturalității). Erich Fromm arăta că diferența față de iubirea erotică, unde doi oameni care au fost separați devin una, este că, în iubirea maternă, doi oameni ce au fost una se separă (1995, p. 50). Din această perspectivă, mitul androginului poate căpăta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
iar copiii și femeile nu sunt liberi, ci supuși tatălui/soțului lor. Practic, se întărește distincția dintre sfera publică și cea privată, în sensul primordialității relațiilor de tip contractual în sfera publică și a celor naturale pentru sfera privată. Temeiul naturalității este deseori invocat mai ales când se justifică raporturi de tip ierarhic, cum ar fi subordonarea femeilor față de bărbați, a copiilor față de părinți. Naturalitatea este baza de asociere a femeilor cu maternitatea, dar și a obligațiilor care rezultă prin derularea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
primordialității relațiilor de tip contractual în sfera publică și a celor naturale pentru sfera privată. Temeiul naturalității este deseori invocat mai ales când se justifică raporturi de tip ierarhic, cum ar fi subordonarea femeilor față de bărbați, a copiilor față de părinți. Naturalitatea este baza de asociere a femeilor cu maternitatea, dar și a obligațiilor care rezultă prin derularea relației de îngrijire a copilului. Atunci când ceva este etichetat drept natural, se subînțelege că va avea loc cu obligativitate, în mod necesar, ca decurgând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
serie de valori, prin regruparea după orizonturile de interes și afinități); un anumit nivel de interactivitate (participarea prin discuții prin e-mail asupra unor subiecte); comunicare sincronică (dialogul în timp real permite indivizilor dezvoltarea unor relații spontane, încărcate de emoții, de „naturalitate”); diversitate a participanților (emergența unei comunități virtuale presupune interacțiunea unui număr suficient de persoane - de obicei, mai mult decât două - din zone diferite, cu culturi și experiențe multiple); un nivel minim de adeziune și de participare (atașament, adeziune comună, implicare
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
creației sale se alătură pasiunii pentru explorarea cântecului păsărilor și a muzicii indiene, totodată construcțiilor elaborate ce au influențat hotărâtor serialismul integral al unui Boulez sau Stockhausen. Iar alți elevi ai lui Messiaen, Gerard Grisey și Tristan Murail, seduși de "naturalitatea" armonicelor sunetului, vor inaugura orientarea spectrală franceză, cercetând "interioritatea" sunetului în celebrul laborator acustic-electronic parizian, IRCAM. Pe aici se perindă mulți compozitori de avangardă, puțini nu confundă însă tehnica sofisticată a muzicii asistate de computer cu substanța muzicală însăși. Dintre
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
în deceniile din urmă ale veacului trecut, perpetuîndu-se și astăzi cînd, alături de cele mai neaoșe ori, dimpotrivă, mai altoite forme de modalism, tonalism sau serialism, și-a făcut simțită prezența și sistemul spectral, cel ce a instaurat nostalgia pentru recuperarea naturalității și intimității sunetului, precum și șansa muzicii culte de a ieși din criza ei de autoritate și chiar de identitate, criză în care a intrat tocmai datorită coabitărilor circumstanțiale ori fortuite. Pentru cel ce scrutează sistemul modal în întreaga lui imensitate
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
să ațintească fără preget rădăcina de gîndire abstract geometrică din care Mediterana știuse a extrage forțe pentru cele mai invidiabile îndrăzneli contemplative. Săpat în stîncă, drumul spre misterele ultime ale cugetului alia acolo, la cumpăna expunerii, strictețea neîntrecută și o naturalitate dezarmînd orgoliile. Cum îl înfățișa imaginea izvodită de compatriotul nostru - culoar inițiatic, triumfător smuls negrului compact, - în tăcerea lui, 25 de veacuri păstraseră fascinant chemarea Sibyllei de la Cumae. O restituție ca aceasta, întreprinsă cu o angajare gravă, la adăpost de
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
a prozei romantice ruse (gen Fata căpitanului sau alte bucăți pușkiniene); evocarea unei atmosfere intens cosmopolite, specifice orășelului universitar din Galiția ori Saxonia, atmosferă inedită în proza noastră; dar, mai presus de toate, arta dialogului, afișarea unui limbaj de mare naturalitate, produs în diferite idiomuri și mereu cu funcție comică. Prin Micuța, Hasdeu face cu adevărat figură de scriitor sosit din altă lume. Structura textului adună numeroase ingrediente romantice: caietul găsit, finalul nuvelei scris de altă mînă, scrisori schimbate între personaje
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
multe ori abia cu ea, îndealtfel lipsiți de orce studii preliminarii, de orce tecnică (prin care despre partea tonului și a gestului devine individualitatea proprie întru adevăr organ al artei) ba mai mult încă cu ton si gest abandonate unei naturalități brute, astfel pășesc cei mai mulți membri ai acestei arte la ea și ajută astfel la ruina ei și favoriză astfel discreditul acestei activități. În neci o activitate artistică nu se pare așa de ușoară posibilitatea de-a se produce așa fără
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
frumosul și adevărul sunt momente neseparabili de reprezentațiunea dramatică. Fiecare din ele menținută unilateral (singură) ridică (anulează) ființa artei noastre. Daca actorul dramatic nu vrea să se supuie decât legei frumosului, căutând numai la idealitatea formei, atunci îi sacrifică ei naturalitatea (adevărul natural) și-și răpește adevărata valoare a operei sale, adica de-a-l purta pe spectator prin toate fazele vieței sale sufletești și de-a simți din dispozițiunea lui (răsunetul) ecoul tuturor afectelor sale proprii. Valurile simțirei se frâng de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sunt interpretatorii oamenilor lui Shakespeare; și asta nu dintr-alt motiv, ci pentru că numai o natură genială de artist poate încorpora adâncimea cea plină de mister al acestui om atât de ideal, care cu toate astea se mișcă într-o naturalitate atât de deplină. Cum au înflorit în poet la crearea acestor microcosme toate puterile și au produs fructul acestor personalități eterne, tocmai așa trebuie să se agite toate puterile sufletești și în reprezintatorul acestui poet și a tuturor caracterelor care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a realităței ordinare în care idealul s-au stins cu desăvârșire. Aci cuvinu-se a se pune cele mai multe tipuri din dramele lui Schroeder și Iffland și figurele mai bunicele dintr-acelea ale lui Kotzehue, cărora nu li se poate disputa o naturalitate (Naturwahrheit) oarecare, o viață proprie, stătătoare de sine, cari însă prin puținul lor conținut nu s-au ridicat asupra valului vieței de toate zilele. În dreptul acestora au ieșit creațiunile cele ideale ale lui Schiller și ale lui Goethe, în toată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sau a cititorului. După toate relațiunile, tot așa se bazează esențialminte și aparițiunea lui Eckhof, care-a făcut epocă mai mult pe aceea că a lucrat contra patosului sec a vechei școale franceze prin producțiunea sa ațintită totdeuna la o naturalitate nobilă. Precum a adus Lessing ca poet și cu deosebire ca critic căderea dramei franceze și a acestei direcțiuni (Richtting) întregi, tot astfel a întemeiat Eckhof ca actor ruptura cu modul de (reprezentațiune) joc bazat pe retorică și declamațiune și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o natură impresionabilă, atrasă de reprezintarea din partea poetului a unor situațiuni și tipuri în cari se regăsește oarecum, sau dusă de avântul liric al poetului, dacă, luîndu-se în total, poate să ni le imprime în suflet ca [o] (un adevăr) naturalitate oarecare, asta nu e neci o dovadă și neci o garanție că am fi dat într-adevăr de un talent destinat pentru adevărata reprezintare a omului și marcare a caracterelor. Talentul se arată abia atuncea când e să se (dea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fine ale caracterului și ne da totdeuna un întreg organic. Întreaga sa direcțiune, așadară, în unire cu mijloacele sale, îl avizau mai mult la reprezintarea caracterelor civile decât la acelor ideale. Cu asta stă naturalminte în legătură și adevărul natural (naturalitatea) în sensul ei cel mai nobil. De-aceea și era impresiunile făcute asupra publicului și a actorilor așa de mari. Gothe zice-n astă privință (Opere, XXXXV, p. 5): "Înțelepciunea cu care acest artist disparte (sondert) delaolaltă rolele sale, știind
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
posibil numai întru cât e activ în Seydelmann și momentul nemijlocirei. Cumcă Seydelmann aparține stadiului artei dramatice pe care noi l-am dezvoltat ca pe-al treilea și cumcă în cercul acestui stadiu el gravitează mai mult spre adevărul natural (naturalitate) decât înspre partea idealităței asta-i sigur și stă în strânsă legătură cu spiritul propriu numai lui și cu mijloacele sale naturale. E într-adevăr vreme ca astfel de categorii repetate papa[ga]licește să nu mai facă pretențiunea de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai mare copiozitate de tonuri, până și acela are trebuință de cultură, căci cultura abia îi supune artistului aceste daruri naturale, astfel încît individul poate dispune după voie-și de întreg coprinsul vocei sale. Un organ lăsat simplu în brațele naturalității sale, nedominat prin cultură, de-ar fi chiar cel mai bogat și mai plin de (sunet) timbru, totuși nu ne va putea transporta într-o dispozițiune sufletească așa de artistică ca un organ cu puțin cuprins, fără timbru metalic chiar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și rădăcina pronunției spurii. Aicea-i lucrul de căpetenie de-a nimeri tonul fundamental al simțământului și de-a-l reproduce sub o formă nepretențioasă. Pentru asta sânt cu deosebire potrivite micele cântece ale lui Gothe, cari răpesc prin simplitatea și naturalitatea lor și a căror suflet consistă parte într-un abandon cătră ființa iubită, parte din simțământul naturei. Cititorul prin studiul lor va putea să câștige cu deosebire declamațiunea bine esecutată și nuanțată până-n detalii a unei singure simțiri fundamentale. Drept
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ne va mișca numai ceea ce e în genere umană. Scenaria este romantică. Cuprinsul: pasiunea, mișcările vieței 410 {EminescuOpXV 411} sunt în Sh[akespeare]. Byron. // Înlăturarea superstițiunii. Trebuie poetul ca să fie servitorul credințelor populare? Goethe (: Faust, P. II). Originalitate și originalitate. Naturalitate potențată și veridică. 10/1 [1873] Înnobilarea neamului omenesc. Consolidarea formelor artei prin obicei în oameni. Legătură d. ex. cu darwinismul. Diferențele ce le naște cultura. Omul în felul său de a reagia asupra altuia - apoi omul cult[ivat] deja
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mass-media, semiotica cinematografului, semiotica publicității etc.), în care dimensiunea epistemologică, socio-culturală și praxiologică se articulează inextricabil". Breșa semiotică (coupure sémiotique) este evenimentul fondator al subiectivității și deci al identității (...) semiotica nu poate apare decît pe baza refulării de către oameni a naturalității lor. Este sensul socializării dorinței, maladiei, performanței, al legii în genere (socializarea practicilor și comportamentelor noastre" (B. Lamizet, 1992: 145). Semiotica are un cîmp clar de investigare: limbajul (mai exact limbajele) și practicile de semnificare/comunicare ca practici sociale. Postulatul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
este consumat dintr-o dublă perspectivă: ca obiect și ca semn (al unui anume standing). Săpunul va fi consumat utilitar, dar și socio-cultural (mai ales dacă se numește LUX, Camay Elegance sau Camay Chic) și mitic (Citron vert, Fa mitul naturalității, al prospețimii sălbatice sau purității începuturilor). Automobilul va fi consumat și el ca obiect și ca poziție socială. De fapt prin deplasarea mesajului publicitar de la rațional-informativ la sugestie și afect, produsul este din ce în ce mai puțin cumpărat pentru utilitatea sa obiectivă, cît
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de izotopia publicitară care articulează conotațiile, ideologia subiacentă într-un ansamblu de semne persuasive (lingvistic și iconic). Ideologia în sensul de articulare a conținuturilor dintr-o cultură dată este valorificată publicitar printr-o opoziție fundamentală natură-cultură, rezolvată în favoarea primului termen. Naturalitatea produselor apă pură, lapte adevărat ne circumscrie mitologiei creștine, principiului lucrurilor intacte, direct ieșite din mîna creatorului. Nu numai numele produsului, ci și întreaga gramatică narativă sînt dirijate de intenția publicitară care instituie propriile sale evidențe pe baza unui verosimil
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
constituie imaginea produsului). Conotația dominantă este cea de italianitate, derivînd din structura sonoră a numelui Panzani, dar și din asamblarea culorilor roșu, alb, verde ce sugerează drapelul italian. Legumele proaspete și modul "tradițional" de a face piața adaugă conotația de naturalitate, contact nemediat cu natura în timp ce "punerea în pagină" a elementelor adaugă și o conotație estetică picturală (nature morte, still life). Barthes consideră aceste sisteme de conotații drept ideologia societății (în termenii teoriei semnului semnificatul), asociată cîmpu-lui retoric al expresiei. Ulterior
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
copilăresc de natură și animalitate al copilului. De unde întemeierea unei pedagogii a îndreptării, care va domina mult timp istoria educației occidentale, până în secolul al XIX-lea, cu toată contestarea de către unii medici și filosofi. De altfel, putem crede că ideea naturalității violenței infantile, fixată în cadrul unei agresivități înnăscute, își are rădăcinile în definiția occidentală a omului și a relațiilor pe care acesta le întreține cu descendenții. În această concepție, esențială este o categorie majoră a limbii și gândirii, "vârsta rațiunii", care
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]