84 matches
-
a frumuseții sau a spiritului, ci mai curînd într-o confuzie tulbure. Apare aici, în acest fel, o perfectă lipsă de spirit: nu acea lipsă de spirit ingenuă, neștiutoare, ignorantă, ci aceea în care conștiința spirituală înaltă decade pînă la naturalitatea originilor." În acest punct tot pe tema religiei hinduse sînt semnalate pozițiile înalte și cele joase. Într-adevăr: "În primul rînd trebuie să ne facem o idee despre înălțimea spirituală și mistică a brahmanilor; în al doilea rînd trebuie văzut
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
principii empirice. E drept, fericirea este semnificativă și dincolo de granițele empiricului, însă numai pentru că ea a căpătat drept de existență între ele (între aceste granițe). Ea ține subiectul în condiția unei ființări a cărei esență, paradoxal, se află în plină naturalitate. Subiectul apare ca un "fenomen" supus total legilor de constituire a acestuia, așadar, în strictă dependență empirică. De aici faptul că scopurile sale nu pot fi decât relative, condiționate prin facultatea inferioară de a râvni. Subiectul empiric relaționează cu obiectele
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
aluneca În delăsare. Or școala - ca și biserica - trebuie să-și păstreze rolurile de „stâlpi” axiali concreți, de instanțe bine „Înșurubate” În real, dar care lucrează - pe termen lung și În zarea valorilor ultime - În beneficiul omului, Întru firescul și naturalitatea lui! 3.7. Noi evoluții ale formării Problematica virtualizării formării, a dilatării spațiului de livrare a educației, a sensibilizării publicului față de virtuțile educogene ale noile tehnologii devine din ce În ce mai evidentă și mai discutată. Tot mai multe luări de poziție, de implicare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
acută Înțelegere? Nici aceasta. Poate iubirea imperativă, autoimpusă În urma unor conjuncturi și conveniențe (că așa se cade, că face bine)? Cu siguranță nu. Acestea nu sunt forme ale iubirii, pentru că e afectată firea lucrurilor. Iubirea este aducătoare de evidență și naturalitate, de firesc și libertate. Iubirea instaurează o ontologie autentică, ingenuă, primordială, evidentă și chiar crudă. Ea face să apară ceea ce realul nu permite, nefiind pregătit și rămânând opac. Iubirea este deasupra oricărei forme de existență. Ea este Înainte și după
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
al lor este că s-au Încumetat să discute despre povârnișuri și limite. Nu au avut În vedere doar „strălucirea” ființei, ci și „Întunecimea” ei. Au făcut o sondare a intervalului dintre bine și rău, dintre adevăr și falsitate, dintre naturalitate și artificialitate. Iată un prim exemplu, cu referire la răul din noi. Se știe că o mare Încercare a omului stă În atitudinea lui față de ispite, cele făcute, dar și cele nefăcute. Dar să ascultăm ce spun acești Învățați. Prin
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
multe ori abia cu ea, îndealtfel lipsiți de orce studii preliminarii, de orce tecnică (prin care despre partea tonului și a gestului devine individualitatea proprie întru adevăr organ al artei) ba mai mult încă cu ton si gest abandonate unei naturalități brute, astfel pășesc cei mai mulți membri ai acestei arte la ea și ajută astfel la ruina ei și favoriză astfel discreditul acestei activități. În neci o activitate artistică nu se pare așa de ușoară posibilitatea de-a se produce așa fără
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
frumosul și adevărul sunt momente neseparabili de reprezentațiunea dramatică. Fiecare din ele menținută unilateral (singură) ridică (anulează) ființa artei noastre. Daca actorul dramatic nu vrea să se supuie decât legei frumosului, căutând numai la idealitatea formei, atunci îi sacrifică ei naturalitatea (adevărul natural) și-și răpește adevărata valoare a operei sale, adica de-a-l purta pe spectator prin toate fazele vieței sale sufletești și de-a simți din dispozițiunea lui (răsunetul) ecoul tuturor afectelor sale proprii. Valurile simțirei se frâng de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sunt interpretatorii oamenilor lui Shakespeare; și asta nu dintr-alt motiv, ci pentru că numai o natură genială de artist poate încorpora adâncimea cea plină de mister al acestui om atât de ideal, care cu toate astea se mișcă într-o naturalitate atât de deplină. Cum au înflorit în poet la crearea acestor microcosme toate puterile și au produs fructul acestor personalități eterne, tocmai așa trebuie să se agite toate puterile sufletești și în reprezintatorul acestui poet și a tuturor caracterelor care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a realităței ordinare în care idealul s-au stins cu desăvârșire. Aci cuvinu-se a se pune cele mai multe tipuri din dramele lui Schroeder și Iffland și figurele mai bunicele dintr-acelea ale lui Kotzehue, cărora nu li se poate disputa o naturalitate (Naturwahrheit) oarecare, o viață proprie, stătătoare de sine, cari însă prin puținul lor conținut nu s-au ridicat asupra valului vieței de toate zilele. În dreptul acestora au ieșit creațiunile cele ideale ale lui Schiller și ale lui Goethe, în toată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sau a cititorului. După toate relațiunile, tot așa se bazează esențialminte și aparițiunea lui Eckhof, care-a făcut epocă mai mult pe aceea că a lucrat contra patosului sec a vechei școale franceze prin producțiunea sa ațintită totdeuna la o naturalitate nobilă. Precum a adus Lessing ca poet și cu deosebire ca critic căderea dramei franceze și a acestei direcțiuni (Richtting) întregi, tot astfel a întemeiat Eckhof ca actor ruptura cu modul de (reprezentațiune) joc bazat pe retorică și declamațiune și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o natură impresionabilă, atrasă de reprezintarea din partea poetului a unor situațiuni și tipuri în cari se regăsește oarecum, sau dusă de avântul liric al poetului, dacă, luîndu-se în total, poate să ni le imprime în suflet ca [o] (un adevăr) naturalitate oarecare, asta nu e neci o dovadă și neci o garanție că am fi dat într-adevăr de un talent destinat pentru adevărata reprezintare a omului și marcare a caracterelor. Talentul se arată abia atuncea când e să se (dea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fine ale caracterului și ne da totdeuna un întreg organic. Întreaga sa direcțiune, așadară, în unire cu mijloacele sale, îl avizau mai mult la reprezintarea caracterelor civile decât la acelor ideale. Cu asta stă naturalminte în legătură și adevărul natural (naturalitatea) în sensul ei cel mai nobil. De-aceea și era impresiunile făcute asupra publicului și a actorilor așa de mari. Gothe zice-n astă privință (Opere, XXXXV, p. 5): "Înțelepciunea cu care acest artist disparte (sondert) delaolaltă rolele sale, știind
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
posibil numai întru cât e activ în Seydelmann și momentul nemijlocirei. Cumcă Seydelmann aparține stadiului artei dramatice pe care noi l-am dezvoltat ca pe-al treilea și cumcă în cercul acestui stadiu el gravitează mai mult spre adevărul natural (naturalitate) decât înspre partea idealităței asta-i sigur și stă în strânsă legătură cu spiritul propriu numai lui și cu mijloacele sale naturale. E într-adevăr vreme ca astfel de categorii repetate papa[ga]licește să nu mai facă pretențiunea de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai mare copiozitate de tonuri, până și acela are trebuință de cultură, căci cultura abia îi supune artistului aceste daruri naturale, astfel încît individul poate dispune după voie-și de întreg coprinsul vocei sale. Un organ lăsat simplu în brațele naturalității sale, nedominat prin cultură, de-ar fi chiar cel mai bogat și mai plin de (sunet) timbru, totuși nu ne va putea transporta într-o dispozițiune sufletească așa de artistică ca un organ cu puțin cuprins, fără timbru metalic chiar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și rădăcina pronunției spurii. Aicea-i lucrul de căpetenie de-a nimeri tonul fundamental al simțământului și de-a-l reproduce sub o formă nepretențioasă. Pentru asta sânt cu deosebire potrivite micele cântece ale lui Gothe, cari răpesc prin simplitatea și naturalitatea lor și a căror suflet consistă parte într-un abandon cătră ființa iubită, parte din simțământul naturei. Cititorul prin studiul lor va putea să câștige cu deosebire declamațiunea bine esecutată și nuanțată până-n detalii a unei singure simțiri fundamentale. Drept
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acest sens al dreptății, am putea construi un nou sens al mitului păstorului Gyges, fără ca acest nou sens să fie incompatibil interpretărilor recepte: într-adevăr, mitul poate însemna faptul că omul, în afara caracterului public al dreptății, este o fiară, că naturalitatea lui este originar violentă, sau că locul dreptății este spațiul vizibil social al unei distribuții. În schimb, Leo Strauss a sesizat încă un aspect al mitului celebrului inel: „În cetatea taberei înarmate nu există nici un fel de echivalent al faimosului
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lecție de ficționalizare - mimetică, am spune azi -, introducând noutatea personajului numit cititor, a plăcerii lecturii etc. Închei, Întrebându-mă cum poate ficționalizarea reprezenta și critica În același timp ideea naturalizării. Sună destul de abstract. Un exemplu: redefinirea umanității omului, prin dezbaterea naturalității sale, față de orice proteză umană. Trăim azi posibilitatea reală ca definiția omului să fie refăcută prin manipularea organicului. Ficționalizarea ar putea duce la o redefinire a umanității, la limită. Altfel, ar rămâne un marsupiu al literaturii. Mihaela Ursa: I-aș
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
serie de valori, prin regruparea după orizonturile de interes și afinități); un anumit nivel de interactivitate (participarea prin discuții prin e-mail asupra unor subiecte); comunicare sincronică (dialogul în timp real permite indivizilor dezvoltarea unor relații spontane, încărcate de emoții, de „naturalitate”); diversitate a participanților (emergența unei comunități virtuale presupune interacțiunea unui număr suficient de persoane - de obicei, mai mult decât două - din zone diferite, cu culturi și experiențe multiple); un nivel minim de adeziune și de participare (atașament, adeziune comună, implicare
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
o presupune rememorarea, etapă obligatorie în procesul transformării „adevărului personal” în „adevăr al poemului”. Această metamorfoză nu se face nicidecum la întâmplare, ci respectă reguli stricte, una dintre cele mai importante fiind aceea că nu există, la urma urmelor, o naturalitate a rostirii, ci ea trebuie construită, mimată. Este crucială, de asemenea, menținerea poemului în echilibru, pe frontiera dintre două teritorii, dintre lumea scrisă și cea nescrisă. Nu încape îndoială că scriitorul încearcă să descopere o modalitate poetică în stare să
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nu e mai puțin vrednic de laudă. D-na Evolschi a reprezentat până-n capăt, cu toată frumoasa cuviință, caracterul resignat și înțelept al țarinei, întrerupt numai prin puternicul amor pentru contele Sapieha. D-na Conta a jucat cu simțământ și naturalitate pe Olga, iar d. Manolescu a fost de astă dată mult mai bine înrolul de amorez, decât în alte piese și au avut momente îndestul de frumoase. Nezicând pîn' acum decât bine despre reprezentația de joi, vom trebui să rugăm
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
copilăresc de natură și animalitate al copilului. De unde întemeierea unei pedagogii a îndreptării, care va domina mult timp istoria educației occidentale, până în secolul al XIX-lea, cu toată contestarea de către unii medici și filosofi. De altfel, putem crede că ideea naturalității violenței infantile, fixată în cadrul unei agresivități înnăscute, își are rădăcinile în definiția occidentală a omului și a relațiilor pe care acesta le întreține cu descendenții. În această concepție, esențială este o categorie majoră a limbii și gândirii, "vârsta rațiunii", care
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mass-media, semiotica cinematografului, semiotica publicității etc.), în care dimensiunea epistemologică, socio-culturală și praxiologică se articulează inextricabil". Breșa semiotică (coupure sémiotique) este evenimentul fondator al subiectivității și deci al identității (...) semiotica nu poate apare decît pe baza refulării de către oameni a naturalității lor. Este sensul socializării dorinței, maladiei, performanței, al legii în genere (socializarea practicilor și comportamentelor noastre" (B. Lamizet, 1992: 145). Semiotica are un cîmp clar de investigare: limbajul (mai exact limbajele) și practicile de semnificare/comunicare ca practici sociale. Postulatul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
este consumat dintr-o dublă perspectivă: ca obiect și ca semn (al unui anume standing). Săpunul va fi consumat utilitar, dar și socio-cultural (mai ales dacă se numește LUX, Camay Elegance sau Camay Chic) și mitic (Citron vert, Fa mitul naturalității, al prospețimii sălbatice sau purității începuturilor). Automobilul va fi consumat și el ca obiect și ca poziție socială. De fapt prin deplasarea mesajului publicitar de la rațional-informativ la sugestie și afect, produsul este din ce în ce mai puțin cumpărat pentru utilitatea sa obiectivă, cît
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de izotopia publicitară care articulează conotațiile, ideologia subiacentă într-un ansamblu de semne persuasive (lingvistic și iconic). Ideologia în sensul de articulare a conținuturilor dintr-o cultură dată este valorificată publicitar printr-o opoziție fundamentală natură-cultură, rezolvată în favoarea primului termen. Naturalitatea produselor apă pură, lapte adevărat ne circumscrie mitologiei creștine, principiului lucrurilor intacte, direct ieșite din mîna creatorului. Nu numai numele produsului, ci și întreaga gramatică narativă sînt dirijate de intenția publicitară care instituie propriile sale evidențe pe baza unui verosimil
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
constituie imaginea produsului). Conotația dominantă este cea de italianitate, derivînd din structura sonoră a numelui Panzani, dar și din asamblarea culorilor roșu, alb, verde ce sugerează drapelul italian. Legumele proaspete și modul "tradițional" de a face piața adaugă conotația de naturalitate, contact nemediat cu natura în timp ce "punerea în pagină" a elementelor adaugă și o conotație estetică picturală (nature morte, still life). Barthes consideră aceste sisteme de conotații drept ideologia societății (în termenii teoriei semnului semnificatul), asociată cîmpu-lui retoric al expresiei. Ulterior
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]