159 matches
-
primește amenințări ca și cum ar fi subordonat : concluzia? Înregimentat, ori nu, ești șantajabil; ești fragil ; ești un Nimic! Ți se pun condiții fără să ți ofere certitudini : „Angajata : Iubita - las-o! Uit-o! Îți trebuie o iubită de la noi, nu face nazuri. Ca să ajungi sus, să-ncepi de jos. Ca să devii moral, să fii mai Întîi imoral.[...] Avem exact iubita care ți se potrivește. Pentru că tu ești tăcut, ea tre buie să fie locvace.” Uneori, replicile sunt cam lungi și didacticiste („ Orice
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
facă, le făcea bine. Știa să-ți facă injecție fără să te doară; se pricepea de minune să introducă supozitorul În fundul colonelului, aproape fără ca acesta să simtă; gătea acceptabil și mai știa, de asemenea, să facă dragoste fără prea multe nazuri. Totuși, de această dată comisese o greșeală și nu-și dădea seama care anume. CÎteva secunde, prin mintea ei se perindară mai multe epitete jignitoare la adresa maiorului, printre care și acela de „impotent“. Pe urmă, Însă, ca orice femeie grijulie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nedumerire ceva mai tîrziu, cînd colonelul o Întrebă dacă e fată sau băiat. Nu era singura lui (ei) ciudățenie. Aproape la fel de ciudat era faptul că se dezvolta foarte repede, indiferent ce ar fi mîncat - și mînca orice, fără prea multe nazuri. Îi plăceau mai ales peștii mici și aripile de la puii de găină. În schimb, laptele nu-i priia defel, după ce bea un pic, făcea diaree sau Îl vomita. CÎnd spunem cuvîntul „pisică“, cei mai mulți dintre noi ne reprezentăm o femelă. CÎnd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lași în pace să pot vorbi, ori descurcă-te singur, ce alegi? zice Santinelă iritat dezlipindu-și stația de la ureche, lăsîndu-și mîna în care ține strîns aparatul să-i alunece pe lîngă corp. — Uite ce-i, eroule, zice Gulie, dacă faci nazuri, schimbăm foaia. Ai uitat cine dă ordine? adaugă făcîndu-i semn înspre buzunarul de la piept. Știi ce am aici, sau ai uitat de la mînă pînă la gură? — E abia în Drumul Taberei, vine încoace ca să monteze nu știu ce aparate, camere de luat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să-mi concentrez eforturile asupra Grădinii Publice, aflată În vestul pieței, la doar cîteva sute de metri. Și cu aceasta sper că v-am convins din nou că, În ciuda tendinței mele de a visa, care m-ar Îndreptăți să fac nazuri, am totuși toate cele patru picioare bine Înfipte În pămînt și, dacă trebuie, pot să fiu destul de pragmatic. Pentru a putea pleca În această călătorie aveam nevoie de o noapte ploioasă, În care oamenii să fie mult prea ocupați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
împrumutase bani de la ea în urmă cu doi ani. Nu era o sumă mare, dar el nu-și mai achitase niciodată datoria. Probabil uitase cu totul, dar ea nu uitase, iar acum o să-i amintească. Și, dacă avea să facă nazuri, avea și el o nevastă care habar n-avea de vizitele de curtoazie pe care soțul ei le făcea în casa domnului J.L.B. Matekoni. Amenințarea că toate acestea ar putea ajunge la urechile soției i-ar stimula, probabil, bunăvoința. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
s-a întâmplat, o întrebă Carmina deși cam bănuia despre ce era vorba, că nu era prima oară când femeia venea învinețită la serviciu. Ei, ce să fie domnișoară, cele din totdeauna, al meu o venit aseară făcut și cu nazuri, m-o vrut la pat, da numai bărbat nu era el, că adormea, se trezea, iar adormea, iar se trezea. Măi omule, i-am zis, apoi ori laie ori bălaie, că vine dimineața și numai eu știu ce trag cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lași în pace să pot vorbi, ori descurcă-te singur, ce alegi? zice Santinelă iritat dezlipindu-și stația de la ureche, lăsîndu-și mîna în care ține strîns aparatul să-i alunece pe lîngă corp. — Uite ce-i, eroule, zice Gulie, dacă faci nazuri, schimbăm foaia. Ai uitat cine dă ordine? adaugă făcîndu-i semn înspre buzunarul de la piept. Știi ce am aici, sau ai uitat de la mînă pînă la gură? — E abia în Drumul Taberei, vine încoace ca să monteze nu știu ce aparate, camere de luat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
coarne! Futu-vă muma-n cur de răpănoși! La colectivă cu voi, la coada vacii, dacă nu vă convine! Tovarășul a spus clar: "Nicio masă fără pește!" Tovarășul vă alintă, partidul vă alintă, directorul vă alintă, iar voi, voi faceți nazuri, căcăcioșilor! De mâine vă îndop cu curechi și slănină. Mama voastră de lepre! 4 dimineața. Frig, întuneric, umezeală. Câțiva pași până la capătul holului. După ușă, o umbră lichidă, gelatinoasă, hâdă, ruptă din tencuiala zidului, crescută din mozaicul lipicios al pardoselii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
viață, fiecare bătaie de inimă) sau se trăiește în paranteză pătrată ca într-o delimitare de fagure. Iluziile cazone, topite precum ceara unei lumânări menite pentru toate văduvele satului. Bă, mi-ai văzut bruneta? E faină fată! No, bine, faci nazuri, e într-a unșpea la Șaguna. Am țucat-o toată noaptea, are țâțele ca de chiatră și mi-i moale când o țâu în brață. Iar te lauzi, bozgore! Erai singur la discotecă, nu te văzui cu nimeni! Astea-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cu cheie. Atunci când are timp din belșug și nu e ocupat cu farafastâcuri metafizice, românul adoră orice efigie, pe care icoană-ntr-un altar s-o pui. Cu precauție, însă. Din păcate (morale!), românul îi cere acesteia simbrie. Dacă face nazuri, nu-i nicio problemă, găsește pe loc altă efigie. Mai disciplinată. Mai umană. Mai înțelegătoare. Mai concesivă. Mai devotată. Mai aproape de ceea ce și-a clădit el, în secret și culant, în mintea cea de pe urmă. În general, românul nu cunoaște
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
De ultima oră, de elementul surpriză al lumii (prea) previzibile în care se mișcă. Și acționează în sensul reducerii surprizei. Asta era, și în lumea lui Caragiale, calea de urmat. Discuția Tipătescu- Cațavencu, în care prefectul plusează, iar candidatul face nazuri, îl condamnă pe ultimul. Vina lui cea mai mare este că nu știe ce vrea, ce să ceară. Sau se preface a nu ști. Firește, Andronic nu este o canalie. A nimerit, malgré lui, într-o lume care nu-i
Detalii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5402_a_6727]
-
noastre, ca femeia lui Loth, spectacolul dezastrelor din urmă. Și cum să nu împietrești? Abia la doi ani după douăzeci încheiați de la istovirea omenirii prin război, ani de sforțări dumnezeești pentru zidirea veacului pașnic, lumea este din nou cuprinsă de nazurile omului bolnav; atâtea țări fac mofturi de timpuri bune, mofturi ciudate, deoarece huzurul, care să le justifice, lipsește; totul arată un fel de vânzoleală a națiunilor, o neurastenie care simulează buna dispoziție, o stare histerică profund amenințătoare. Numai să recapitulăm
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
analizează - preschimbă flacăra în lumină. Până acum așa a fost împărțită extraordinara colaborare - bărbat și femeie - pe lume. Orientalul este bărbatul Europei !” Cât despre poetul din Alexandria, Kavafis, „înțelept, ironic, hedonist, seducător, plin de memorie”, cu vocea sa „plină de nazuri și de culoare”, el e o primă emblemă a împetirii celor două lumi. Ai spune că străbaterea deșertului nu poate prilejui pagini mai strălucite: aventură în care Kazantzakis se recunoaște din spiță beduină (ca orice cretan, crede că are și
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
același timp jubilează pe seama ignoranței lui, se deșteaptă și se dovedește a-i fi tras el pe sfoară, jocul se termină într-o dezamăgire unanimă. De fapt, lumile, cea copilărească și cea adultă, nu se despart niciodată, fiecare tinzând, cu nazuri, cu mofturi, spre cealaltă. Caion îl acuză pe Caragiale de plagiat, producân-du-i destulă supărare, cu pretenția lui de a fi descoperit secretul Năpastei. Scă- pat de nedreapta învinuire, Caragiale declară că „acuzația de plagiat a fost o impertinență de copil
Secrete mari și mici by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4145_a_5470]
-
renumitele “ceaiuri” ale acelor ani, sau “reuniuni tovărășești”, cum se vor numi mai târziu. De fapt, acolo locuia unul dintre amicii noștri, care împreună cu mai mulți băieți, amenajase două încăperi de la subsol, acceptabile pentru pretențiile noastre tinerești. Fetele nu făceau nazuri referitoare la luxul încăperilor, așa că petreceam sâmbătă seară la dans și pupături prin cotloanele mai întunecoase ale subsolului. Din puținii bani pe care îi aveam fiecare, cumpăram câte o bere sau o sticlă de Cico pentru fete. Alteori, mergeam la
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
este Călătorul clipei către moarte. Viața-i scurtă, ca o adiere, Zilele ‒ mici cupe, în care bei Porții de otravă și de miere, Fără să înțelegi de ce le iei. I-am gustat otrava cu plăcere, Uneori, la miere-am făcut nazuri... N-am să iau, când plec, nici-o avere, ... Citește mai mult ÎN REST...de Nicolaie Tony DINCĂM-am tocmit cu viața multă vreme,Am vândut și-am cumpărat iluzii;Când credeam că n-am a mă mai teme,M-au
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
că omul esteCălătorul clipei către moarte.Viața-i scurtă, ca o adiere,Zilele ‒ mici cupe, în care beiPorții de otravă și de miere,Fără să înțelegi de ce le iei.I-am gustat otrava cu plăcere,Uneori, la miere-am făcut nazuri...N-am să iau, când plec, nici-o avere,... XXI. ACESTE TIMPURI NECESITĂ O FABULĂ. MUNCĂ ÎN ZADAR, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2166 din 05 decembrie 2016. MUNCĂ ÎN ZADAR de Nicolaie Tony DINCĂ Meșteri de fețe frumoase
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
căci dacă te naști fată, destinul ți-e pecetluit. Noi privim femeia altfel decât voi europenii, o privim chiorâș. De mică. Căci dacă o privești chiorâș de mică, ea înțelege până la urmă care-i e menirea și nu mai face nazuri. Dar dacă te naști băiat? - întrebă Metodiu. — Voi lua cazul meu - răspunse turcul - fiindcă mi-e mai la-ndemână și-ți voi da un singur exemplu. Cea mai îndepărtată amintire pe care o păstrez e legată de faptul că tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dinspre malurile Arnului. Locul spre care se Îndreptau nu era aproape. Aveau nevoie să treacă de ziduri, pe drumul de dincolo de pajiștile de la Santa Maria Novella. La ora aceea, porțile erau Închise, dar străjerii nu ar fi făcut prea multe nazuri, mai ales dacă ar fi fost Încurajați cu câțiva bănuți. Dante se Întoarse spre femeie pentru a-i estima forțele. Era zveltă la trup, cu o musculatură puternică, și putea Înfrunta drumul lung. Dar mai apoi Își aminti de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mei, omule? Sunt singurul stăpân acolo! - Ei, ehei! O duci bine, omule... Îți surâde o noapte ca pe vremuri? Am mai fost noi doi... Am două fete amabile... Ei, ce zici? - Hm! Îmi surâde ideea, amice... Verificate? Să nu facă nazuri la momentele intime neprevăzute. Ce zici? întrebă Mișu, privindu-și cu îndoială prietenul în ochi. - Băi, omule, dacă am zis că sunt amabile, află că este suficient, a subliniat Doru, stăpân pe sine, zâmbind superior. Marfă a-ntâia, omule, sub
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
când se afla în criză de bani, dar sumele erau modice față de nevoile actuale. Va mai face ea și rate la unele obiecte electrocasnice, dar nu putea să se angajeze la asemenea cheltuieli cu salariul său de bugetară. Nu făcuse nazuri până acum cu el și se ducea în vizită ori de câte ori era invitată, dar de când apăruse la orizont perspectiva palpabilă ca să-l înlăture, înlocuindu-l cu altul mai tânăr și poate mai potent financiar, nu numai sexual, parcă nu o mai
GARSONIERA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363020_a_364349]
-
renumitele “ceaiuri” ale acelor ani, sau “reuniuni tovărășești”, cum se vor numi mai târziu. De fapt, acolo locuia unul dintre amicii noștri, care împreună cu mai mulți băieți, amenajase două încăperi de la subsol, acceptabile pentru pretențiile noastre tinerești. Fetele nu făceau nazuri referitoare la luxul încăperilor, așa că petreceam sâmbătă seară la dans și pupături prin cotloanele mai întunecoase ale subsolului. Din puținii bani pe care îi aveam fiecare, cumpăram câte o bere sau o sticlă de Cico pentru fete. Alteori, mergeam la
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
de ochii lumii. El spera c-o sperie pe Ioana, să n-o ia razna și să înceapă să de dea „cu dumneaei în populație” după cum îi plăcea lui să zică. Dar Ioana nu prea mai avea vreme de făcut nazuri. Au trecut tinerii în odaie și Mărin Chibrit a plecat la ale lui sperând din tot sufletul ca iubițeii să nu țină cont de amenințările lui. Cum au ajuns în odaie, Ioana l-a luat în primire pe Vasile: Hai
PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ: MIERLA LU CHIBRIT -BAZATĂ PE O ÎNTÂMPLARE REALĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368509_a_369838]
-
nu pricepem țărmuire, Luăm lucirea ca stihie, și stihia târguire, Rânduim sortirii valuri fără dorul de sublim; Nimicind aprig nisipul, nu suntem oare nisip? Când vremea-și surpă clepsidra și ne-aruncă pe talazuri, Noi, feciorii veșniciei, cumpăniți de-atâtea nazuri, Ne facem una cu lumea și ne luăm al lumii chip; O dăm straie pe trup gol, dar lipsit de goliciune, Bătând clipele-n cununi, cununăm clipa cu lumea, Timpu-i mut, căzut pe urmă, facut una cu genunea, Sufletul se
AUTOR MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367966_a_369295]