484 matches
-
leagăn pentru dor. Printre frunzele de măr Îți anin steluțe-n păr, Printre frunzele de tei Te-ntreb, dragă, de mă vrei. De mă vrei, să mă iubești Iar de nu, să te topești Sub al soarelui sărut În izvor neînceput. Cine-și udă-n apă buza Să și-o frigă de la spuza Ce-a rămas din dorul meu Care-i singurel și greu. Să și-o frigă, să și-o ardă Liniștea pe veci să-și piardă Că mi-e
AȘ VREA, DRAGULE! de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381644_a_382973]
-
poziția mîinilor) dacă trăiești în trecut ai șansă să-ți recuperezi adolescență ai șansă să-ți întâlnești idealul pierdut ai șansă să cuprinzi brațul bărbatului ales să te conducă spre noaptea sărutului aprins de stele albastre, de flăcările abisului încă neînceput, neștiut dar presimțit, ca si cum roua dimineții este gustata întâi și întâi nu ștearsă de tehnologia înaripării voite!? dar tu ce ai ales? moartea părinților în celălalt capăt de lume când nu te-au urmat în Continentul minunilor? visele reținerii în
PUTEREA CUVINTELOR / THE POWER OF WORDS (POEME BILINGVE / BILINGUAL POEMS) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381706_a_383035]
-
dar auzul meu nu-i deplin, mâinile mele sunt drepte, dar pline de tină și colb, ființa mea e născută din Tine, dar o simt încărcată de moarte! Vino, Părinte blând, Vindecă-mi toate păcatele, șterge-le cu Lumina Ta neîncepută, spală-le cu Jertfa Ta nemuritoare, Usucă-le cu suflul Tău Sfânt, Ridică-le cu mâinile Tale de Foc! Îți mulțumesc, Părinte blând, Că mă asculți în fiecare clipă, Nu mă trimiți în bezna neființei, Ca plată pentru ce sunt
VINO PĂRINTE BLÂND... DE PASTI ! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381797_a_383126]
-
Simona Tache Acum mai mulți ani, pe vremea când lucram la Humanitas, i-am cerut colegului Radu Paraschivescu o grisină, dintr-un pachet neînceput pe care-l avea pe birou. Răspunsul m-a făcut să râd: “Voiam să le trimit unor rude din Australia, da’, acuma, dacă mi-ai cerut, îți dau, ce să fac? Nu pot să te refuz”. Ceea ce m-a amuzat
Gânduri pentru cei fugiţi de-acasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20896_a_22221]
-
se apropie de noptiera pe care se zăreau medicamentele. Apucă cutia lunguiață din care, văzuse că mama sa lua în fiecare seară, sau mai ales atunci când nemulțumirile o tulburau peste măsură, diazepamul prescris de medic și își strecură o folie neîncepută de pastile în buzunar. Apoi, se îndreptă spre bucătărie, unde, direct pe mușamaua care acoperea masa, zdrobi apăsând cu lama unui cuțit, pastilele. Scotocind într-un alt sertar, dădu peste un tub de vitamine gol, pe care, după ce adună în
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
epos simbolic divulgă elanurile originare, disciplinate însă cîtuși de puțin radiate: "lumini moarte pe geam șarpele cernea / în limbi legate cu inel fluorescența / interioară de picioare sortite să alunece / pe ele însele cînd a atins pardoseala era / un bărbat tînăr neînceput de viață dar / terminat de moarte în verdele apoteozei / ochii lui de noapte sorbeau ziua reziduală / din ochii celorlalți pe măsură ce toți se / uscau el cobora în văgăuna nespusă înainte / de a fi și s-a prelins într-o ceață ce
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
văzuse sorbindu-și vinul. Era o turistă albă, aproape nerușinată, nu pentru că bea vin, ci pentru că stătea nemișcată, susținând privirea până la capăt a bărbatului care se uita înspre masa ei. Rămăsese cu furculița în aer și paharul de boukha 3 neînceput, iar ea continua să soarbă și să privească: "Apropie-te, ai fi zis că-i spunea cu ochii, dar nu era sigur, nici nu voia să încerce și să se facă de râs. "Apropie-te", dar el ezita și-atunci
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
pe dos. Pentru mine a rămas întortocheat în suișuri printre bolovani până a coborât în brațele mamei care m-a legănat și mi-a cântat despre amforele de sticlă din lumea ei. Ulcioarele au dispărut, fetele duceau paus cu apă neîncepută din fântână pentru toți morții din sat. Un bocet metafizic s-a desprins din frumosul chip, inteligent și distins al mamei care m-a vegheat. Din zori și până-nserat. Al cui era blestemul în familia mea? Unde și cât s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sufletului, este ea un fel de Iona care va ”răzbi la lumină” ieșind din burta peștelui ?! Pentru prima dată femeia fără oglindă ”cu o privire stângace, nouă, păienjenită, străină, se uita împrejur”, ar putea fi primul pas pe un drum neînceput, s-ar putea interpreta ca o disponibilitate pentru altceva sau ca o resemnare totală, primind ce îi va oferi destinul. HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU ȘI KATHERINE MANSFIELD “Literatura la feminin” articol de Andreea Rasuceanu O neștiută competiție pare să se desfășoare, în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cuvinte au umplut eterul, Cu nimburi de văpăi încoronate, Ca să vestească-ntregii lumi misterul. De-atunci, prin mii de veacuri călătoare, Înaripate de-o chemare-naltă Cuvintele, prin orfice poeme. Se-ntorc în armonia de-altădată. Iar armonia primordială, armonia neînceputului, este vecină cu transposibilul. Fenomenologia creației poetice Sublimul adevăr noi l-avem din cer. Eminescu O problemă esențială a poeziei, a artelor în general, este mecanismul creației, fenomenologia izbucnirii spontane, incontrolabile a viziunii, a ideației și a înfăptuirii actului creator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
se vindece de singurătatea din Ajun creând lumea umană, urmată apoi de suferința unei realizări imperfecte, astfel că "doar el și-aude plânsu-și". Or, Eminescu optează pentru prima hipostază a demiurgului. Poezia Lacul se transformă în prezentul etern cosmic al neînceputului: apa, albastrul originar, și nuferii primi născători nedesfăcuți, petrec solitudinea pregenezică viețuită de poet. Așteptarea rămâne în prag. Un prag dincolo de care ar fi putut începe, dar a fost evitată, o fenomenologie a "vremuirii". Această ambiguitate a Spiritului Timpului, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
am fi fost ca la 'nceputuri, Chaos/ Plutind etern în cosmicul abis!" (ms.2290). Iar în Archaeus: "O lume ca nelumea este posibilă, neîntreruptă fiind de-o altă ordine de lucruri". Prin urmare, eliberare ultimă însemnează întoarcerea în Preludiu, în Neînceputul absolut, dincolo de orice model de ființare, de orice model de "lume". Giordano Bruno concepea de asemenea o transcendență, un dincolo de orice sistem ontologic, un sens suprem fără nici o definiție, o antilume. Nelumea este sălașul geniului, pentru că el nu se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
deschid un nou plan, dincolo de cel terestru și de cel astral, dincolo de spațiu și timp, dincolo de orice experiență a simțurilor și a intelectului, empirică sau transcendentală. Salvarea de o lume a amăgirii, a distrucției și a suferinței este întoarcerea în neînceput în neexprimat. În increat. Dincolo de posibil și imposibil, prin urmare, în transposibil. Acesta era absolutul deschiderii intelectului "eroic" eminescian. Așa cum am mai relevat, aceasta este experiența originară a lui Eminescu, experiența unei cugetări petrecută constant în tensiunea semnificărilor cosmice a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și delira, și nu era deloc disperat. Așa că a intrat În casă Încercând să zâmbească, și-a salutat părinții cu respect, le-a spus convingător că nu Îi e foame și s-a Închis În dormitor, unde Îl aștepta, nedeschisă, neîncepută, Istoria literaturii române a lui George Călinescu. Totuși, ce ascundea maistrul Căreală În creierul lui scelerat? Ce anume Îl chinuia pe el Într-atât, Încât să ajungă să bea până la inconștiență? Ce anume Îl Îngrozea? Un om simplu, ca acest
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
spuma mării, cu potcoave de argint, cu coama Împletită-n șase. Erau caii soarelui luminoși, blânzi și frumoși de ziceai că sunt coborâți dintr-un tablou. Prințul Îi adăpa cu mâna lui și le dădea numai apă de izvor, apă neîncepută. Prințul Îi hrănea cu mâna lui, le dădea numai fân curat și ovăs ales. Prințul Îi țesăla privindu-i cu drag, vorbindu-le ca unor copii și chemându-i pe nume. Însă Într-o noapte furtunoasă niște hoți de cai
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ne subțiam de atâta iubire, de muchiile ei ascuțite ca orbii ne loveam. durerea ne adăuga sclipăt de nea în ochiul înghețat. abia mai vedeam, doar slobozeam lumii scurte semnale. spre polul nord urcam, sfâșiați de insomniacul alb. atâta alb neînceput, joc dens, orbitor și rapace, ne sorbea în fumegarea lui nevăzută, în așchii ne preschimba, fără timp ne-nnoda în flăcări albastre crescând, bulimic arzând, întregindu-ne-n scrum. fuioare de fum noi doi nu vom mai fi o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
o chestie mai subțirică în ce îl privește pe Mitruță. Nu vrea să se lase el de cărăușie așa de florile mărului...Tu știi ca și mine că el are o nevestică nurlie...S-o sorbi înhtr-un pahar cu apă neîncepută. Si ce? Nu mai sunt oameni care au neveste nurlii? Sunt, da’ pe acelea poate nu le apucă strechea. Si ei nu lipsesc de acasă zile și nopți, cum lipsește Mitruță. Si poate nu au vecini ca Iordache Cocoșitu ista
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ai găsit, Doamne, numai pământ nenorocit, Îmbibat cu apă și alte elemente nocive, supuse putreziciunii? S-ar fi putut căuta( cu puțină bunăvoință), ceva mai bun!. Karma! Karma! Ducă-se pe „apa sâmbetei”, pe drumul pâraielor, râurilor, mărilor... că „apa neîncepută”, n-a ajuns pe la noi. În schimb, vrăjitoria și ritualurile magice sunt la mare căutare. N-are rost să vă risipiți puținii bani... File de jurnal. Un revelion / 1 .01. 2001 Ce trist! Mulți sărbătoresc, dar eu nu pot, n-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fără glas. Veni însă Alex cu îndemnul: - Haideți să mâncăm ceva, mai avem și alte treburi astăzi. Alex luă de pe masă ceva în fugă, grăbindu-se să plece la serviciu, iar Ina rămase cu aceeași bucată de pâine în mână, neîncepută. Singurul care mâncă fu Mihăiță. Ina, venind lângă băiat, îl alintă, dar privind ceasul îl îndemnă mai mult din priviri decât cu vorbe că e timpul să plece la școală. Mihăiță își luă geanta, o sărută pe obraz, cum făcea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
apăsată, întregește imaginea fetei în mintea obosită de nesomn a lui Mihai. Inflexiunea vorbelor dă contur feminin, matur, chipului de adolescentă, aprinzînd simțurile, și-așa răvășite, ale lui Mihai, pentru care fata începe să fie o Marie Săteanu tînără, fruct neînceput, gata să i se ofere; trebuie doar mîna lui să se întindă și să-l rupă. "O, Doamne, nu!..." se cutremură Mihai dezgustat de gîndul său. Azi vii pe la noi? aude întrebarea Doinei. Numai dacă mămica ta găsește sîrbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ar fi faptul că mama lui Alvin Își fracturase femurul sau despre Red Sox. M-am Întors sus, În cameră. Parcă era deja plecat de ani de zile. N-am putut să desfac capacul de pe Skippy. Pe masă era franzelă neîncepută Sunshine, așa că am ronțăind prin plastic și am mîncat o parte din ea. Am stat toată noaptea În fotoliul cel mare. Pentru a nu mă mai gîndi la Jerry, am plecat la Paris, În căutarea casei În care a locuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
avea sentimentul deplinei singurătăți. Cred că veți fi de acord cu mine cînd voi afirma că noi amîndoi avem de îndeplinit o misiune, aici, în Vladia. Sîntem îndeajuns de singuri pentru a ne permite așa ceva. Toți tîrgoveții, negustorii, țăranii ăștia neîncepuți și mai ales neterminați nu-și pot îngădui așa ceva. Ei sînt nevoiți să trăiască de-a valma, să aibă grijă unul de celălalt, să se încuscrească, înrudească, să pună la cale afaceri, să se nenorocească, să dea faliment, să sufere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
limba și l-a lovit cu un cocoloș de hârtie. Băieții s-au strâns În jurul lui să vadă ce avea În tașca lui nouă de pânză, un caiet cu coperți nisipii, un mic atlas de buzu nar și o cutie neîncepută de creioane colorate. I-au rupt cărțile și au făcut din ele avioane pe care le-au aruncat În aer ca pe niște săgețele. Adam privea cum bucățele din atlas zburau În jurul lui; harta verde și roz a Statelor Unite a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ostil. Mă simte un fel de prizonieră a afecțiunii lui Rusalin? Cînd am ajuns la Dorobanț, în urmă cu trei săptămîni, lada de gunoi de lîngă gard era plină cu pensoane, cu spatule, cu schițe rupte, cu tuburi de vopsele neîncepute. Rusalin ne-a întîmpinat cu un bandaj pe ochiul stîng, semn că mai încercase o operație. Mi-am imaginat cu groază irisul sîngerînd. Livingul enorm, fără uși se îmbogățise cu o icoană pe sticlă, superb finisată. E din școala de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Iordan). M-am născut printre vărsători și am un deficit de imaginar cînd rămîn mult timp departe de-o apă. Poate că are dreptate Gaston Bachelard: apa curgătoare e "sublimarea mîngîierii". Cred în Apa Ta, Doamne, cred în apa primordială, neîncepută, așa cum cred în apa "lină" a lui Blaga, în apa "moale" a lui Pillat, în apa "adormită" a lui Macedonski. Am băut din apa "dulce și rece" a fîntînii lui Creangă, din "alb izvor tremurător" (Eminescu), din "iezerul" lui V.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]