440 matches
-
să urle ca un cîine. Sînt pomenite "sufocarea cu un dop", tatuajele ad-hoc, capetele rase pe loc, fierul roșu, acestea din urmă aducînd trupul supliciatului la condiția de "hartă sau parcardă". Dînd telefon, la terminarea durei lecturi, aflu că autoarea neîndurătorului eseu, Ruxandra Cesereanu, e o ființă de o neverosimilă gingășie... Contaminat de apetit doct-speculativ, simt, la rîndu-mi, nevoia recurgerii la... eseu. Dacă tot e vorba de relația călău-victimă, să revăd, la Muzeul de Artă de la Palat, marea pînză a lui
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
mine aș fi vrut să scriu despre tine... Mai selectez, dintr-o lungă listă, "spusa" Martei Petreu, în încheierea volumului propriu-zis, "introdusă" de un fragment din jurnalul lui Kafka, Scrisoare către tata. Un tată semănînd cu Dumnezeul Vechiului Testament, aprig, neîndurător, tăcut. Titlul evocării ei, Căci a ta este împărăția..., e o recunoaștere îndoită a unei puteri "odioase", exagerînd, de bună seamă, disprețul față de învățătură al unora din oamenii de la țară. Ștefan a Petrei Ciubotariul și Ilie Moromete, mult mai "cruzi
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
învățătură al unora din oamenii de la țară. Ștefan a Petrei Ciubotariul și Ilie Moromete, mult mai "cruzi", mai dogmatici, trăiesc simultan în felul cum și-l amintește fiica pe acest țăran ardelean de modă veche, priceput la ale lui, dar neîndurător cu pasiunile altora. După moartea lui, "l-am visat, ani mulți, pe tatăl meu cu fața întoarsă de la mine. Mă trezeam ca atinsă de grație, bucuroasă că el mai este în mine, înspăimîntată de faptul că stă mereu cu spatele la mine
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
zece ani așteptând/ uneori resemnată, alteori rugându-se cu lacrimi/ la Dumezeul ei unic/ pentru un semn de vindecare,/ îmbătrâni fără să primească nimic/ în acești zece ani nesfârșiți/ decât paharul zilnic cu lapte, hrana fără foc,/ certitudinea unui destin neîndurător/ și neputința bărbatului de-a etanșa definitiv/ spectrul morții într-un poem magic“ (lunetistul). Cu alte cuvinte, poetul ar vrea să fie Orfeu, însă el nu doar că a pierdut o Euridice (soția), ci a visat toată viața la o
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
2011, unde a înregistrat un succes fulminant. Ce spun criticii din România și din străinătate: ”Și totuși există metereze în care lupta nu se isprăvește, în care artiștii cu har nu vor să cedeze fast-food-ului cultural devastator, cel care asfixiază, neîndurător, arta adevărată. Bogdan Ota, cu muzica lui, este în linia întâi” [Sergiu Alex, autorul cărții ”Bogdan Ota și pianul care apropie Cerul”] ”Bogdan Ota este un compozitor de elită. Îndemânarea muzicală cu care se mișcă și înțelegerea structurii compoziționale de
Pianistul și compozitorul Bogdan Ota în concert pe scena Filarmonicii Brașov [Corola-blog/BlogPost/98670_a_99962]
-
reușita măsurilor de combatere al corupției, tocmai pentru a favoriza utilizarea Talentului, hărniciei, cinstei ca mecanisme de promovare în funcții de răspundere. Marii conducători, de la Alexandru cel Mare, Cezar, Napoleon pînă la Vlad Țepeș au rămas în Istorie și ca neîndurători față de corupție. Ori, mai ales în zona balcanică, bieții țărani, meșteșugari, mici negustori NU puteau supraviețui fără a da mită slujbașilor intermediari, pe lîngă birul cerut de ocupația străină (turci, austrieci). După cum a arătat profesorul Lucian Boia, mita și corupția
CORUPȚIA, UN MOTOR AL SOCIETĂȚII UMANE ? de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380102_a_381431]
-
Astăzi, nimeni nu mai pune la îndoială capacitatea de anticipație a scriitorului francez, care se bizuia, de fapt, pe descoperirile tehnice ale timpului său; Jules Verne le intuia, însă, viitorul. Sedus de progresele tehnico-științifice, secolul al XIX-lea se afirma neîndurător sub imboldul devizei „Time is money” (Timpul înseamnă bani). Mai cu seamă în Anglia, unde la 16 noiembrie 1830 a început să circule, în premieră mondială, cel dintâi tren de călători, între Liverpool și Manchester (52,5 km), cu 35
Agenda2005-50-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284493_a_285822]
-
și dezinteresul arătat. Știa că forța ei e uriașă pentru că avea mai multă răbdare, și-n starea aceea care-i răvășea sângele, nu se mai putea măsura cu bătrâna. Știa de asemenea la fel de bine că dacă în loc să fie bătăioasă și neîndurătoare, nu i-ar păsa, ar câștiga, dar nu mai putea. Nu mă întrebi nimic? o provocă viclean, cu o furie indignată, privind-o cu ochi răi, ghemuită în ea, înfricoșată și-ngrețoșată, parcă ar fi simțit pumnii cuiva și niște gheare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
reacție s-ar fi așteptat din partea fiului său, numai la efuziunea aceea de bucurie nu. O, tată! Ce minunat! Asta trebuie să fie. Nu m-aș fi gîndit niciodată. Da, Omul... Am auzit despre el povești înspăimîntătoare. E puternic. E neîndurător. E deștept. Da, tată! S-ar putea să ai dreptate. O, în sfîrșit, o cale de urmat... Înțeleptul se grăbi să-i potolească entuziasmul. Realizezi că nu avem indicii care să ne asigure că nu ne înșelăm... Și conștientizezi riscurile
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fost... Atunci Sântilie se mânia, Îl punea pe Ilie-Pălie, vizitiul său să Înhame caii la căruță și gonea prin cer, izbindu se când de norii mari, când de norii mici, lăsând În urma lor tunete și fulgere, ploi zdravene și vânt neîndurător. Povestea se repeta În fiecare an.Și auzeai pe câte un copil care Întreba: Cine e Sântilie? Iar mama lui Îi spunea că e un zeu al focului, că ține acasă, Încuiate Într-o cămară, tunetele, trăsnetele și fulgerele. Și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
confruntări pe câmpul de bătaie, ca să nu mai vorbim de cele interconfesionale dintre arieni și catolici, dintre creștinii de rit roman și creștinii de rit bizantin, dintre longobarzii încă păgâni și biserica ariană. Așadar o Italie de ev mediu timpuriu, neîndurătoare și captivantă, recuperată printr-o vastă galerie de tablouri vivante într-o povestire densă, alertă, scrisă pe înțelesul tuturor și totodată în lumina esteticii romanului postmodern, amintind de romanele istorice ale lui Amin Maalouf sau Valerio Evangelisti. Publicăm în aceste
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
în care a aflat că în marea sa milă tătucul țar l-a iertat, chiar înainte ca plutonul de execuție să-l ia la ochi. De altfel, atît de cumsecadele și adeseori umilul între egali Dostoievski, era, uneori scîrbos și neîndurător cu slugile. O explicație ar fi că la un moment dat viața sa a depins de slugile îmbrăcate în uniformă ale țarului. Iar în perioada deportării sale, aceleași slugi i-au făcut viața amară și și-au bătut joc de
Marele câștig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9320_a_10645]
-
cu adevărat luat în serios. Atunci de-abia s-a rupt cuiul care oprea dosarele în drumul lor, pînă atunci parcurs cu țîrîita, spre CNSAS. În timp ce Traian Băsescu îi săruta mîna patriarhului Teoctist, dosarele de Securitate ale preoților se îndreptau neîndurător spre CNSAS, urmînd același drum ca dosarul susținătoarei sale, Mona Muscă și al unora dintre sprijinitorii pe față din presă și din lumea intelectuală ai președintelui. Nu știu cît l-au costat sentimental pe Traian Băsescu aceste victime din rîndul
Agonia secretelor Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9368_a_10693]
-
să meargă într-o direcție controlată, spre Răsărit. Destinația lor nu e clară, dar nomadismul lor nu mai e liber, trebuie să respecte o constrângere, ce devine din ce în ce mai opresivă și mai sumbră. Șătrarii își citesc condamnarea în ochii oamenilor. Sentința neîndurătoare și inexplicabilă este citită mai întâi în ochii jandarmilor: "Jandarmii se uitară unul la altul. Zâmbiră o clipă. Apoi zâmbetele le pieriră și fețele li se împietriră. Se întoarseră și priviră șatra. Și, deodată, lui Him bașa îi zvâcni inima
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
orice dimensiune a turmei, astfel că raționalitatea individuală va conduce în mod inevitabil la depășirea capacității de susținere a pășunii și menținerea consumului la nivelul de supraexploatare. În termenii lui Hardin, „în acest punct logica inerentă a bunurilor comune generează, neîndurător, tragedia [...]. Fiecare individ este prins într-un sistem care îl constrânge să își crească turma fără limite - într-o lume limitată” (Hardin, 1968, p. 1244). Exemplul pășunii lui Hardin este simplu de înțeles într-o caracterizare mai formală, în cadrul limbajului
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
dornic de liniște atât în interior cât și în afară, șiret în relațiile cu alți conducători politici, avea și unele defecte, care, însă, nu-i știrbesc prestigiul de care se bucură. În relațiile cu vasalii din interiorul statului otoman era neîndurător. Așa s-a întâmplat cu șeihul Bededdin Mahmud, care a fost înlăturat din demnitatea pe care o deținea, aceea de kazasker al Rumeliei sau beilerbeiul aceleiași provincii, exilat, apoi închis în localitatea Tokad. Mehmed I Cu Imperiul Bizantin a avut
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
cu respect și considerație, găsesc, în a-și scoate viețile la stradă, o plăcere fără rezerve. Sînt niște clovni, antrenați pentru mascaradă. Și noi, care știm, vorba lui Fowles, că entuziasmul lor disperat se va lovi, fără scăpare, de inima neîndurătoare a cetății, rîdem. Rîdem fiindcă știm ce-i așteaptă, fiindcă vedem mai bine decît ei ridicolul în care se pun. Cealaltă parte de volum, Ale vieții valuri, o rescrie, dintr-o perspectivă mai neutră, dar ceva mai puțin reușită, pe
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
Bajnorică, vai de steaua lui, făcuse niște fălci ca genunchii de capră și mai erau și bivolițele alea cu uitături de diavolițe vădane, întristate și lacome, bărbătoase și cu bărbile încleiate de bale și nămol, și tot într-o sâsâială neîndurătoare își legănau capetele romboidale pe sub ușa lui Bajnorică și pe la ferestre, iar de-acum nimic nu-i mai cădea bine și doar un pahar cu lapte de bivoliță era mâncarea lui pe o zi întreagă și se trezea în puterea
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
înaintea ochilor și... Petrache a auzit zgomotul din fața lui. Involuntar, a făcut un pas înapoi, dar... parcă un mal s-a prăvălt peste el și i-a smuls umărul... A căzut amețit... În acel miez de noapte, doar răpăitul ploii neîndurătoare stăpânea firea... . Petrache a deschis ochii. Apa adunată în șanțul în care căzuse îl cuprinsese din toate părțile. Nu-și dădea seama unde se află, ce se întâmplase cu el și de când zăcea acolo... „Parcă eram cu Costăchel și mergeam
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
era scăldat în lacrimi... Nu-și mai dădea seama cât mai au de mers până în lagăr... Formație, stai! Începând din flancul drept, numără! - s-a auzit urletul gardianului de la poartă. Unu... doi... trei... răsunau vocile deținuților, înnecate în valurile lapoviței neîndurătoare... Lipsește unul! Unde i? - a sărit gardianul ca ars. Este aici!... E ... mort! - a răspuns cu glasul sugrumat Costăchel... În prag de seară, două umbre își târau picioarele prin colbul drumului... S-au oprit la fântâna din răscruce. Au scos
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
său, el băgă de seamă că parcă ceva îl tot supără și nu-i dă deloc pace. De fapt, simțea din ce în ce mai limpede cum sufletul i se întunecă, iar inima îi zvâcnește cu putere, prinsă parcă de o gheară ascuțită și neîndurătoare. Avea impresia vagă că uitase ceva acasă dimineață - deși nu știa ce - și simțea inexplicabil fiori tot mai mari de amețeală și de dor față de aceasta. Avea un puternic tremur de emoție în stomac. „Ei, drăcie! Cred că m-am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
din cauza hohotelor de plâns. Am dormit la ea În acea noapte de iarnă. Orice mângâiere era de prisos. Sufletul avea legile lui nescrise, necunoscute. Vedeam hăul, vedeam singurătatea, cum așteaptă să mă devoreze lent, clipă după clipă. Cunoșteam fața necruțătoare, neîndurătoare a acestui sentiment adevărat călău cu sânge rece. Doar calmantele m-au ajutat să fac față ( Într-o mică măsură) acestui eveniment ( aparent simplu) pentru cei neimplicați Într-o astfel de poveste de viață și de dragoste târzie... A ajuns
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
căpătâiul bunului său prieten. Apoi, cu palma apăsată pe inimă, Începu să clatine mustrător din cap, În timp ce lacrimi mari i se răsfirau pe barbă. De afară răzbăteau confuz voci aglomerate și din când În când motorul unei mașini pornite rupea neîndurător Înserarea. Când nea Gore Începu să povestească același vis, identic, pe care l-a avut În ziua morții tatălui meu, domnul Martin simți un jet de greață pe esofag și se cutremură cu fața congestionată. Rămase siderat, cu privirea spânzurată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Sunt un om bătrân. Bătrân și Împuținat la trup (mai ales după oribilul accident). Mă aflu la trecerea timpului... și nu am Încotro. Vulnerabil, neputincios, Într-o veghe continuă, asemeni animalului slăbit din mijlocul preeriei, Înconjurat de colți flămânzi și neîndurători. Sunt la discreția timpului. Și asta este, poate, cea mai mare nedreptate! Sunt și un om singur. Aș putea spune chiar foarte singur. Părinții mi-au murit când eram licean, striviți de un camion. Căsătorit nu am fost niciodată. Pur
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
intelectuali mic burghezi. Să nu vă mire, dar comunismul a mai păstrat pe ici pe colo câte o rămășiță a burgheziei, nu i-a Închis chiar pe toți reprezentanții ei și nu i-a strivit pe toți sub copita lui neîndurătoare. Plăpând și bolnăvicios, Încă de la naștere, mi-a plăcut să stau de mic copil mai mult singur. Camera mea era locul În care mă simțeam cel mai bine. Nu În parcuri, nu În excursii, nu cu părinții În vizite, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]