132 matches
-
elementului ei național. Trist este pentru acea nație când, netrăgând nici un folos din {EminescuOpX 127} nebuneștile ei jertfe, nu poate barem să-și mănție neatinsă întregimea pământului strămoșesc și, deși biruitoare, este silită a ceda trei ținuturi unui puternic și neîndurat aliat și trebuie umilită să se supuie poruncei dinafară întru reorganizarea ei dinlăuntru. Trist este când o așa nație, după atâtea nefericiri de care în nici un chip nu este răspunzătoare nu știe a cere socoteală sumară guvernului smintit ce a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acestui partid pus la index și care nu pierde nimic din superba sa mândrie, partid ce amestecă amenințările cu blestemele și în cari un tribunal, avîndu-și scaunul în întuneric și arogîndu-și cu toate astea drepturile unui judecător suprem, rostește hotărâri neîndurate atât contra unor clase întregi ale societății, cât și contra unor indivizi izolați, citind zic acele profesii de credință e natural că funcționarul public cât și burgezul nu se simt tocmai în apele lor și se-ntreabă ce trebuie să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
prețuiește parcă altfel cuvîntul, iar spectatorul este învățat să asculte cuvîntul. Fără mișcare, fără decor, fără nimic din angrenajul unui spectacol. Așa a fost într-o duminică, la prînz. Cu Rodica Mandache. Și tot ce a fost greu, urît, de neîndurat, s-a topit în metamorfoza Fainei. Și în zborul ei. Vînzoleala unor femei care inventează mereu cîte ceva halucinant pentru ca să trăiască, să supraviețuiască, să poată să spună „ce frumoasă ești, Fidji!". Am uitat de pian! Pianul mutat de colo-dincolo, pianul
Fafocika- Papocika by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6037_a_7362]
-
din preferatele lui. Să nu-ți faci griji pentru cravată, am zis. O să-ți luăm alta. — Te doare ceva? a întrebat. — Nu. În acel moment, nu simțeam nimic. Șocul, bunul nostru prieten, ne ajută să trecem peste ceea ce e de neîndurat. Dar tu? —Puțin. Atunci am știut că era rănit grav. Am auzit sirenele în depărtare, s-au apropiat și au devenit mai puternice, apoi erau chiar lângă noi, până când, abrupt, în plin țipăt, s-au oprit. Sunt pentru noi, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
brusc. Dar asta era și mai rău. Dacă ar fi fost închis sau răpit sau chiar dacă ar fi dat bir cu fugiții, aș fi avut speranța că s-ar putea întoarce la un moment dat. Și vina mea era de neîndurat. Povestea lui fusese întreruptă așa de brutal și de prematur, în timp ce eu eram încă aici, încă vie și teafără și în mișcare și având toate posibilitățile. Trupul lui preluase întreg impactul accidentului așa că simțeam că murise pentru ca eu să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mă duc singură într-o vacanță, undeva unde nu au Ziua Recunoștinței. E o zi pe care s-o petreci cu familia. Și n-aș putea suporta. A început să plângă încetișor. Să pierzi un copil e o suferință de neîndurat. O să întâlnești pe altcineva, Anna, dar eu n-o să-mi recapăt niciodată copilul. Mai trecusem prin asta în puținele ocazii când vorbiserăm. Inițiase o competiție a suferinței. Cine era mai îndreptățită să fie devastată? O mamă sau o soție? — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Mi-e foarte dor de tine. Mi-e foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte dor de tine. În tot răstimpul de când murise, nu mă simțisem niciodată mai singură și amintirea a ceea ce făcusem anul trecut pe vremea asta era aproape de neîndurat. Avusesem o aniversare așa de minunată. Cu câteva săptămâni înainte, mă întrebase ce îmi doream să fac și eu spusesem: — Hai să plecăm undeva. Fă-mi o surpriză. Dar să fie într-un loc care n-are nimic de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să îți faci ucenicia trecând mai întâi prin sexul fără fasoane și poate că, peste zece ani ne-am fi mutat în suburbii și ne-am fi trezit în mijlocul unei situații scandaloase, palpitante, cu schimb de soți. Ceea ce era de neîndurat erau toate ocaziile pierdute - aproape fiecare dimineață din viața mea alături de el. În timp ce ne pregăteam de plecare, obișnuia să se învârtă prin cameră dezbrăcat, încă ud după duș, cu instrumentul atârnându-i, și eu treceam în grabă pe lângă el, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
erau văruiți în roz, iar perdelele groaznice din jurul paturilor arătau asemenea celor dintr-un motel transilvănean din Iad. Și zgomotul! Celelalte mame scânceau și se văitau mai tare decât copiii lor cei plângăcioși. Într-un final, totul a fost aproape de neîndurat. Amanda încercase, în fază inițială, să pună mâna pe una dintre puținele rezerve private de recuperare, dar acestea erau alocate pe principiul primul născut-primul servit. Cum travaliul Amandei durase, până la urmă, douăsprezece ore, se trezise rămasă pe dinafară. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se comportase tocmai ireproșabil, lui Alice îi venea greu să uite felul în care o tratase Jake. Alice s-a uitat din nou pe fereastra bucătăriei. Era o zi cu cer senin și soare. O ieșire era o tentație aproape de neîndurat. Dar, dacă Jake afla că s-a întâlnit cu Hugo, s-ar fi înfuriat. Cu toate astea, ținând cont de recentul lui comportament, ce drept avea el să se înfurie, indiferent de motiv? Pe de altă parte, oare putea Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Dar gândul de a-și ține fiul cel vesel și plin de viață, obișnuit acum cu prezența altor copii, închis în casă numai cu amărâtul lui tată și cu amărâtele lui strădanii de a avea grijă de el era de neîndurat. Theo merita mai mult. Și, oricum, gestul de a-l retrage de la Chicklets ar fi simbolizat ruperea ultimei legături cu vechea și fericita lor viață împreună. Iar Hugo nu se simțea capabil să facă asta. Bărbatul a coborât la parter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pribegit de timpuriu în România. Încuscrindu-se cu familia străveche a Basarabilor, au adus pieirea acesteia și pieirea țării. Mâna lui Dumnezeu e grea. Basarabii - și Dănuleștii și Drăculeștii - au avut parte de binefacerea comună tuturor neamurilor ostenite de bântuirile neîndurate ale istoriei, s-au stins. Dar acei cari i-au dărâmat au avut nefericirea de-a vedea, neam după neam, înjosirea politică și morală a unei vechi și glorioase țări. Și oare nu înjosire este când mînile unor nevrednici turbură
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lor de străin, fără tradiții hotărâte, fără patrie hotărâtă, fără naționalitate hotărâtă, nu putea să sufere acei stejari de seculi, pe acei boieri mari, stâlpi ai țării, cum se numeau, neîndoiți de furtună cu toate vijeliile vremurilor, plecîndu-se uneori bătăilor neînduratului Dumnezeu, nefrîngîndu-se niciodată! Aceasta este istoria fanarioților, a căror misiune era de-a dezrădăcina și corumpe pe boieri; aceasta a fost misiunea voastră și ați îndeplinit - o. Înzecit, însutit de mari greutăți publice trebuie să suporte poporul românesc nedîndu-i-se nimic
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
viclenia, rumegarea continuă a preocupațiilor mici de curte cari răsar nemijlocit după planuri de cuceriri și afaceri de stat. Aceste contraste îl fac tragic, fac din el o natură problematică, dar impuitoare prin mărimea patimelor ei. Astfel e rece și neîndurat ca un tiran neîncrezător și prepuielnic, gelos, ambițios, vecinic calculând, având asupra tuturora iubirea pentru viitorul Rusiei și ură neîmpăcată pentru oricine se opune intențiilor lui. Figurile cari încadrează acest tip sunt asemenea frumos și curat desemnate; astfel Caterina, principele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mișcări ale gestului, a mînilor chiar, totul era studiat în amănunțime. Am admirat într-adevăr acele tonuri cu care d-sa colora tranziția dintr-un afect la altul. Acuma mușchii feței se dispuneau într-un gest de o rece și neîndurată viclenie, ochii pândeau și musculatura gurii arăta un ușor tremur de nerăbdare; acum aceeași fizionomie arăta hotărârea, cruzimea, furia. Tot astfel a fost și vorba. De la vehemență până la tonul cam răgușit al patimei ascunse, scara întreagă de tonuri a fost
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
un obraz destins. Să numesc asta curaj? E, poate, mai bine să evit o părere. Mexicanii n-au pretenția că fac filozofie. Pur și simplu, ei procedează cum simt. Sunt încredințați că fără un sceptru ironic, moartea ar fi de neîndurat. zeița cu fusta de șerpi Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, lucrătorii care săpau într-o piață din Ciudad de Mexico au dat peste o statuie impunătoare și teribilă. Era o sculptură de aproape trei metri în înălțime și două
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ar trebui să sun Înainte să plec, ca să mă asigur. Nu a fost o mișcare prea inteligentă să-mi amintesc de sală. Acum, creierul meu bâzâia de ipoteze și, În starea În care mă aflam, efortul Îmi provoca dureri de neîndurat. M-am ghemuit cu genunchii la piept și-am Încercat să adorm la loc. Mi-a luat ceva timp să reușesc. * * * Am ajuns la sală pe la trei, cu Încă două tablete de solpadeină În mine și cu o perspectivă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
gând, vorbă sau faptă, împotriva divinei tale măreții, stârnindu-ți pe drept mânia și supărarea împotriva noastră. Ne căim din toată inima și suntem îndurerați pentru faptele noastre rele, a căror amintire ne scormonește sufletele, a căror povară e de neîndurat...“ Diane rostea molatic aceste cuvinte solemne și teribile, îngenuncheată în obscuritatea bisericii friguroase St. Paul din Victoria Park, la slujba de la opt dimineața (la care asistă foarte puțină lume). Rostise de nenumărate ori, încă din copilărie, aceleași cuvinte, le molfăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care totul era abia de făcut. Dar ce anume erau aceste datorii și această hidoasă libertate, și acest ceva cu care îl tortura noul simț al posibilităților! Gândul că ea se găsea încă în Ennistone era, s-ar zice, de neîndurat. Ah, Dumnezeule, dacă ar fi fost departe! Dar poate că și era, posibil să se fi găsit dimineața aici, și acum să fi plecat. Și dacă ar fi fost așa, însemna că el se afla din nou acolo unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
început, și-a ascuns hotărârea față de el însuși, imaginându-și că se eliberase definitiv din umilitoarea relație. „Simțeam că am terminat pentru totdeauna cu el, îi spusese George Stellei, numai că... vezi tu... m-a provocat într-un mod de neîndurat...“ Acest lucru vine în concordanță cu ceea ce mi-a povestit Tom despre extraordinara „expresie radioasă“ (cuvintele îi aparțin lui Tom), despre acel nefiresc calm vizionar zugrăvit pe fața lui George în seara când se întâlniseră la Diane, curând după ce George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să plătești În plus pentru Înjurat, ca să te mai ierte...”. „Cât?” veni cuvântul așteptat cu drag de Titel. „Păi, ce să zic, dă și tu trei lei În loc de unul, așa, ca să-i potolim.” „Dau.” Numaidecât, Însă, măscările se făcură de neîndurat. Femeile din neamurile celor Înjurați se Împreunau de-acum nu numai (cele frumoase) cu Odraslă, ci și cu tauri, berbeci, țapi ori armăsari. Prin vorbe erau pătrunse, În felurite locuri ale trupului, de măciuci noduroase, oiști nesfârșite și chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu ceva În neregulă ca să mă trimită la zdup. Unul, săracul, ceva mai răsărit la dovlecel decât alții - fapt pentru care l-am și iertat, până la urmă -, când vedea cum mă uit la el zâmbind strâmb și cu obrăznicie de neîndurat, ajunsese să ofteze numai, cumva resemnat, și să-mi ordone cu glas potolit: „Marș În fața corpului de gardă! Te pui sub paza comandantului gărzii sau a locțiitorului, predai centura, cureaua, stema de la bonetă și nasturii de la veston pe care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
răvășit: dinspre gura grotei Înainta către ei potera ce trebuia să-i pedepsească pentru furt. Apucă să simtă cum sulițele urmăritorilor Îi străpunseră pântecul, pricinuindu-i dureri de moarte. Părăsi scurt visul și se trezi zvârcolindu-se În chinuri de neîndurat. Îl duseră la spital, unde medicii Îi cârpiră cât se putu de bine stomacul găurit de nemâncare și alcool. El zâmbise blând tot timpul cât i se umblase prin burtă și după aceea. Nu-l mai Încercase durerea, copleșită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai „realului” dat de-a gata) nu poate accepta, În simultaneitate, o asemenea tensiune. Iată de ce s-a inventat timpul 1, o ficțiune destul de grosolană, dar eficientă, despre un fel de afectare, de boală a lucrurilor, care sub povara de neîndurat a imperfecțiunii macină și spulberă totul. Cu ajutorul acestei invenții, istoria interioară (mereu contradictorie, dar mereu toată) a ființei tale poate fi tăiată În felii diferite, explicitată și astfel anihilată. P și non-P nu pot fi ambele adevărate În același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ci invers, aceasta îmi face ceva mai puțin întunecat misterul celeilalte”. Întemeiată deopotrivă pe adevărul revelat și pe multipla experiență personală a sfinților, doctrina mistică are privilegiul de a fi un corp de principii îndelung verificate prin sita celei mai neîndurate critici și astfel ea poate sluji de îndreptar luminos când ne coborâm ca într-o subterană în misterul psihologic de unde răsar operele de artă. Care e puntea de legătură între cele două ordine de fenomene, prin care Bremond își justifică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]