120 matches
-
limba română, scrisă cu caractere chirilice, păstrată astăzi în catedrală, care spune așa: „Inscripție deasupra monumentului Subt acest monument zidit Jertfelnic bisericii vechi existând La anul 1806 în pământ clădită Cu hramul Adormirea Maicii Domnului slăvită Sub oblăduire otomană fiind Neîngăduit deasupra a fi zidită La anul 1851 din nou s-a înființat Sub acel hram înălțat Și cea veche s-a stricat Prin îndemnul Părintelui Protopop Anume Drăgan Mirodat Sub îngrijirea dumnealor Manole Grabobici și Daniil Denea Epitropii acestei biserici
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
sau inițiatice); cazurile inverse se efectuează prin viclenia lui Făt-Frumos, care fură vesmintele unei zâne aflate la scăldat. Totuși zânele bune au limite în bunăvoință și uneori pedepsesc îndeosebi pe cel care le calcă un tabu declarat (de exemplu, intrarea neîngăduita pe un teritoriu controlat de zâne), pedeapsa curentă fiind orbirea. Zânele rele sunt uneori bătrâne, urâte, uscățive, alteori tinere, ispititoare, dar sadice față de oamenii îndrăzneți. Acestea sunt adesea confundate cu Ielele, insă prin contaminare, căci sunt divinități structural și atributiv
Zână () [Corola-website/Science/296914_a_298243]
-
Apus, Frederic al III-lea, alarmându-i cu ultimele vești din Constantinopol. Dacă nu era trimis imediat un ajutor, cetatea avea să cadă în mâinile turcilor.Efervescența activității diplomatice din Veneția era impresionantă, dar venea prea târziu. Erau întârzieri de neîngăduit în echiparea flotei venețiene. Papa, care trimisese deja trei corăbii genoveze, a făgăduit să pregătească încă 5, care să fie armate la Veneția. Dar și acestea erau reținute din cauza tocmelilor la cheltuieli pentru echipament și la plata echipajelor. Între timp
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
femeie, iar erosul supranatural produce eliberarea unei conștiințe pure, rupte de timp, ce poate înălța personajele deasupra condiției lor. "„Carnea lui se risipea înnebunită, căci voluptatea îl sugruma, îl umilea. Gura Christinei avea gustul fructelor din vis, gustul tuturor bețiilor neîngăduite, blestemate. Nici în cele mai drăcești închipuiri de dragoste nu picurase atâta otravă, atâta rouă. În brațele Christinei, Egor simțea cele mai nelegiuite bucurii, o dată cu cereasca risipire, împărtășire în tot și în toate. Incest, crimă, nebunie - amantă, soră, înger... Totul
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
și copii au plecat pe jos și au făcut câteva sute de mile ca să se întâlnească cu soțul ei în Virginia de Vest.Copil fiind Booker a început să lucreze la un cuptor. Avea o sete mare de învățătură , lucru neîngăduit sclavilor;dar pe vremea aceea în tot ținutul nu era un negru care să știe să citească sau să scrie. Fără îndrumător a început să învețe plin de râvnă dintr-un abecedar vechi.La sosirea unui negru tânăr care putea
Booker T. Washington () [Corola-website/Science/317533_a_318862]
-
limba greacă de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Schitul Lacu - Sfântul Munte Athos, Edit. Evanghelismos, București, 2003, p. 274. 24 3. Nesocotirea, adică săvârșirea actelor fără a mai ține seama de persoana și situația noastră; 4. Nestatornicia, când, din pricina alipirii de plăcerile neîngăduite, părăsim hotărârile bune și evlavioase. Voința desfrânatului este ca și paralizată în ce privește săvârșirea binelui. El este ca un om în lanțuri; se convertește foarte greu. Cade ușor în toate celelalte păcate, îndeosebi în: invidie, ură, risipă, gelozie, furt, disperare, lene
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Dumnezeu. Dușman al altarului, împotrivitor jertfei lui Hristos, trădător al credinței, călcător al religiei, serv îndărătnic, fiu nelegitim, frate dușman, disprețuind pe episcopi și părăsind pe preoții lui Dumnezeu, îndrăznește săși clădească alt altar, să facă altă rugăciune, cu cuvinte neîngăduite, să pângărească adevărul jertfei Domnului prin sacrificii mincinoase și nu știe că cel ce se împotrivește ordinii lui Dumnezeu, din cauza îndrăznelii lui este lovit de pedeapsa dumnezeiască. Astfel, Core, Datan și Abiron, care au încercat să răpească lui Moise și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
asemănării. Poate că mă rușinam. În zilele acelea i-am povestit tot Planul, Încheiat În cele mai mici amănunte ale lui. Ea știa de boala lui Diotallevi, iar eu mă simțeam cu musca pe căciulă, de parcă aș fi făcut ceva neîngăduit, și Încercam să i-l povestesc drept ceea ce și era, un joc plin de bravură. Și Lia mi-a spus: „Pim, povestea ta nu-mi place“. „Nu-i frumoasă?“ „Și sirenele erau frumoase. Ascultă: ce știi tu despre inconștientul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mai lungă, dar nici pe departe atât de lungă precum ar fi fost pe cal sau pe jos, prin codrii Olteniei. Iar drumul prin Banat, de acolo spre Țara Bârsei, Țara Loviștei și prin trecătorile munților Carpați, ar fi durat neîngăduit de mult. Da, Dunărea l-ar duce, fără efort, la cetățile Moldovei. Chiar dacă ele nu aparțineau voievodului Ștefan, ci Țării Românești, teritoriile care le Înconjurau erau ale Moldovei. Un al treilea sârb se apropie de ei. Slavomir era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un prilej nimerit să-l revăd și eu. Uneori, mi-e dor de acest spadasin simpatic, alături de care mi-am petrecut o bună parte din tinerețe... Cei trei ieșiră În lumina caldă a Începutului de septembrie. Veneția li se păru neîngăduit de veselă. Bărci frumos Împodobite ieșeau În golful San Marco, unele Îndreptându-se spre insulele din apropiere. Departe, În larg, se zărea silueta unei galere de război. Alexandru Își aminti că și Serenisima se află În război, dar acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
recunoască ascendentul ierarhic și, pe de altă parte, pentru că, spre deosebire de Diomede, care cutează să-i înfrunte pe zei (pe Afrodita, pe Ares, lovindu-i, rănindu-i), Ahile, orice ar zice uneori, pune voința lor hotar între sine și orice exces neîngăduit de ei, acceptând până și să dea înapoi alor săi leșul lui Hector. Supunerea lui nu este mai mică față de evidența adevărului, când e vorba de cineva detestat, ca Agamemnon, căruia îi recunoaște meritul de a fi fortificat bine tabăra
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
care s-au stabilit atribuțiile patriarhului-regent, precum și soluția intermediară pe care acesta a propus-o: suspendarea funcției de patriarh, Nae Ionescu dovedește o dată în plus, pe baza canoanelor, absurditatea situației, întrucât suspendarea temporară a unui patriarh este o inovație surprinzătoare, neîngăduită de spiritul Bisericii și de canoane. Alegerea unei fețe bisericești pentru îndeplinirea anumitor funcții ecleziastice nu este numai o operație lumească, ci ea include și un element de natură mistică. Suspendarea din funcție cu voia însăși a celui suspendat este
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
privește căderea Paștilor înainte de Paștele iudeilor. Fixarea Paștilor înainte de isimeria cerească (iar nu de cea astronomică) înseamnă "îndrăgirea lumii simțurilor în disprețul lumii neschimbătoare a gândului dumnezeiesc", această sărbătorire ducând la "săvârșirea a două Paști în cursul aceluiași an, lucru neîngăduit de Așezămintele apostolești"12. Mircea Vulcănescu operează o mică distincție între semnificația ontologică a Paștilor liturgic, al "săvârșirii și împlinirii jertfei" care se oficiază în orice zi și cealaltă semnificație, cea a rememorării și sărbătoririi care are loc o dată pe
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
însuși rațiunea secundară de a fi (secundară, dar suficientă, într-un anume sens, pentru ca omul să existe în el însuși) fiind dotat cu perfecțiuni, mărginite ce e drept, dar proprii, existând per suam essentiam, deosebite de perfecțiunile spirituale mai înalte, neîngăduite decât celor în stare de har"9. Antropologia ortodoxă nu a operat niciodată în același mod disocierea între actul creator al lui Dumnezeu și actul de har; dimensiunea harică nesuprapunându-se dimensiunii naturale. În percepția ortodoxă, omul creat nu este
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
la episcop care reprezintă plenitudinea harurilor. Depunând, deci, efectiv funcțiunile jurisdicționale, Î. P. S. Miron Cristea a depus și calitatea de patriarh. Deci: sau e patriarh, și atunci nu a depus (decât prin delegație) funcțiunile jurisdicționale (ceea ce înseamnă că încălcarea puterilor neîngăduită de constituție persistă); sau a depus atribuțiunile judecătorești și administrative, și atunci nu mai e patriarh. Aceasta din urmă însă nu se poate, pentru că de la ea suntem opriți de Epistola Sinodului al III-lea Ecumenic către Sinodul din Pamfilia". 7
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
spre aducere-aminte de Cel ce a murit o dată" (cf. Didascalia et Constitutiones Apostolorum, ediția Fr. Funk, Paderbornne, 1905). În circulara imperială a Sfântului Constantin cel Mare se spune: "a prăznui Paștele de două ori în același an este cu totul neîngăduit" (Sf. Eusebiu, De vita Constantini, 1. III. C. XVIII, în P. G., t. XX, col. 1073). 24 Nae Ionescu, Pentru reintrarea în Ortodoxie, în "Cuvântul", an V, nr. 1387, 2 martie 1929, p. 1, reprodus în Nae Ionescu, Teologia. Integrala
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
saturnaliilor, purtând tichia de măscărici Pileata Roma (Marțial) a izbutit să-și păstreze întreaga forță și întregul farmec în cele mai tenebroase perioade ale Evului Mediu"181. Un aspect aparte îl reprezintă conferirea de către biserică a unor libertăți până atunci neîngăduite mirenilor, chiar dacă numai în anumite perioade. Aceștia își permiteau să ia în derâdere orice subiect în zilele de sărbătoare sau în timpul recreațiilor școlare. "Sărbătoarea nebunilor", care avea să dea naștere acelui tip de măscărici cu o carieră atât de îndelungată
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
caracteristică oricărei ființe reduse ia determinat acțiunile“. O asemenea percepție diferită a eroului nu poate fi generată decât de complexitatea unui personaj care se sustrage interpretării univoce. Cred că al reduce pe Ion la statutul de „brută“ înseamnă a simplifica neîngăduit de mult o structură sufletească definită prin trăiri dilematice, prin zbuciumul ființei care aspiră spre demnitate și iubire, întro lume care judecă omul după mărimea delnițelor pe care le stăpânește. Prin eroul său, Rebreanu demonstrează că a avut curajul să
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
caracteristică oricărei ființe reduse ia determinat acțiunile“. O asemenea percepție diferită a eroului nu poate fi generată decât de complexitatea unui personaj care se sustrage interpretării univoce. Cred că al reduce pe Ion la statutul de „brută“ înseamnă a simplifica neîngăduit de mult o structură sufletească definită prin trăiri dilematice, prin zbuciumul ființei care aspiră spre demnitate și iubire, întro lume care judecă omul după mărimea delnițelor pe care le stăpânește. Prin eroul său, Rebreanu demonstrează că a avut curajul să
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
abundențe”, și - pe de altă parte - impulsul de a interveni În ordinea stagnantă a realului, În sensul dinamizării, „deschiderii”, transformării sale. Bucuria „Îngăduită” de a surprinde metamorfozele universale Își găsește complementul necesar În actul transgresării prin verbul poetic, a ceea ce, neîngăduit fiind („le terrible interdit” suprarealist etc.) se opune ca obstacol social, natural ori subiectiv. Amintita obsesie a deschiderii vizează, În ultimă instanță, realizarea Între ființele și obiectele lumii a unei situații de „vase comunicante”, a unei depline transparențe și permeabilități
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
în România pitorească, derivat din motivul folcloric prezent în „Soarele și Luna”. Autorul plasează acțiunea basmului său dramatic la o Curte domnească, într-un timp indefinit. Asemenea Craiului de Rouă din eres, Alean, fiul Doamnei Luna, rod al unei iubiri neîngăduite, este condamnat să ispășească păcatul părinților săi printr-o existență nocturnă. Chemarea lui la tron, de cei care nu-i știau blestemul, nu se poate împlini. Alean este expresia dualității lumină-întuneric, înlăuntrul căreia oscilația și ezitările au ca deznodământ moartea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
recunoască ascendentul ierarhic și, pe de altă parte, pentru că, spre deosebire de Diomede, care cutează să-i înfrunte pe zei (pe Afrodita, pe Ares, lovindu-i, rănindu-i), Ahile, orice ar zice uneori, pune voința lor hotar între sine și orice exces neîngăduit de ei, acceptând până și să dea înapoi alor săi leșul lui Hector. Supunerea lui nu este mai mică față de evidența adevărului, când e vorba de cineva detestat, ca Agamemnon, căruia îi recunoaște meritul de a fi fortificat bine tabăra
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
săpun nu fusese văzut de gardienii vigilenți, fiindcă într-un astfel de caz ar fi fost distrus; gardienii care controlau pachetele primite de deținuți se asigurau că nu există mesaje subversive - or, un „te iubesc” constituia un asemenea mesaj subversiv, neîngăduit. Bărbatul acela îi scrisese riscând enorm soției sale că ÎNCĂ o iubește. Era un gest esențial, de memorie, de rezistență, de etică. Studenții mei îmi mărturiseau că astfel de rămășițe ale memoriei îi captivează, că o astfel de etică îi
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
luăm fructe, zise copilul? Ba da, răspunse tatăl. Atunci de ce nu iei? Pentru că adesea trebuie să ne înfrânăm chiar de la ce este îngăduit. Dar de ce, tată? Pentru ca să ne vină mai ușor să ne înfrânăm cu mai multă putere de la cele neîngăduite. Copilul a înțeles frumoasa pildă. 65. „Nu judecați, ca să nu fiți judecați, căci cu ce judecată veți judeca, cu aceea veți fi judecați” (Matei VII, 1-2) Un om căruia totdeauna îi plăcea să judece pe alții se întâlni cu un
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
inițiativa corespondenței evidențiază prestigiul de care se bucura Labiș între colegi. Multă vreme editorii corespondenței lui N. Labiș n-au cunoscut cine este acea enigmatică „Lucica” căreia, din Văleni, poetul îi adresa, la 1 septembrie 1953, declarația că „o iubește neîngăduit de mult”. Identitatea ei va fi descoperită mai târziu. Colegii de la Fălticeni știu că e vorba de Lucia Boroianu, elevă a liceului de fete. A fost marea și se pare unica iubire a poetului. Cu un an sau doi mai
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]