37 matches
-
Marius Miheț Din dialogul ratat în 2010 cu Gabriel Liiceanu se remarcă excesele rechizitoriale ale Hertei Müller, semn că ea nu mai poate privi fără mânie înapoi. Nimeni nu scapă din închisoarea părăsită, pentru că, în privirea ei neîngăduitoare, toți au fost și sunt vinovați. Cale de mijloc nu există, nici inocență, nici rezistență intelectuală. Absolutizarea aduce mai degrabă cu atitudinea celui care a înțeles că numai exagerând poate sublinia o normalitate. Altfel nu e cu putință ceva nou
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
supușeniei, smereniei și castității devenea sursa unei vieți de privațiuni adevărate, spre deosebire de traiul mai blînd și mai comod al regimului monahal. Iar în virtutea obîrșiei și educației primite, lui Toma îi era hărăzit drumul monahal de afirmare teologică, iar nu asprimea neîngăduitoare a nevoințelor călugărești. Și cu toate acestea, încălcînd tiparele în uz ale epocii, Toma devine călugăr dominican la vîrsta de 19 ani. Familia reacționează imediat, răpindu-l pur și simplu pe tînărul călugăr și claustrîndu-l în castelul din Roccasseca, în
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
dările. Organele subalterne, ce n-au nevoie de-o asemenea admonițiune, n-au așteptat să li-o spună de două ori. Cine să execute însă? Poporul e mai iritat decât oricând și în adânca sa ignoranță identifică pe perceptor cu neîngăduitorul creditor, cu statul. Firește. Cel ce ia grâul de pe ogorul țăranului și-l silește a-și vinde marfa câteva săptămâni după secere, când e naturalmente mai ieftenă pentru a plăti dări cu banii; cine-l face pe țăranul viier să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de reculegere. Și m-am gândit chiar în acea clipă dacă nu cumva o durere ajunsă la paroxism n-are ceva extatic în ea. Și am mai făcut un pas, cu altă întrebare: chiar așa, cu junghiul acesta puternic și neîngăduitor, nu pot oare să-l depășesc? Să mă dedublez adică, să știu că junghiul există și mă aservește lui, dar că și eu aș putea să-l depășesc, fără să-l pot totuși evita, și să fiu în stare, odată cu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de corecție, îi râdeam în nas. După ce pleca, mă duceam în dormitor, îmi puneam perna pe cap și plângeam în voie. O dată, am auzit din coridor, trăgând cu urechea, ce discuta cu directorul. Îl sfătuia să fie aspru cu mine, neîngăduitor; își închipuia că astfel voi fi îmblînzit, pus cu botul pe labe. Când a ieșit din cancelarie, a tresărit văzîndu-mă; a vrut să se întoarcă, să-i spună directorului că ascultasem la ușă, apoi a renunțat. "Te urăsc", i-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
caricatural. După Vatican II, Biserica intră din nou în rezonanță cu lumea și cu istoria lumii noastre, deschizându-se, în același duh patristic, atât spre celelalte religii, cât și spre curentele pe care până atunci le tratase cu un radicalism neîngăduitor: mă refer în primul rând la ateism și la marxism. Fără compromisuri dogmatice, dar renunțând la morga autosuficienței pedagogice, magisteriul catolic încearcă o nouă împăcare cu „veacul acesta”, gest ale cărui consecințe încă nu s-au epuizat. Vatican II nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de corecție, îi râdeam în nas. După ce pleca, mă duceam în dormitor, îmi puneam perna pe cap și plângeam în voie. O dată, am auzit din coridor, trăgând cu urechea, ce discuta cu directorul. Îl sfătuia să fie aspru cu mine, neîngăduitor; își închipuia că astfel voi fi îmblânzit, pus cu botul pe labe. Când a ieșit din cancelarie, a tresărit văzându-mă; a vrut să se întoarcă, să-i spună directorului că ascultasem la ușă, apoi a renunțat. „Te urăsc”, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
București, 2005, p. 190. 138 Joan Bewan, „Wittgenstein’s last Year“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 4, p. 137. 139 Malcolm se declară surprins: „Dacă mă gândesc la pesimismul lui profund, la intensitatea suferinței sale mintale și sufletești, la modul neîngăduitor în care și-a mânat intelectul, la nevoia de iubire legată de duritatea lui, care o respingea, sunt înclinat să cred că viața lui a fost extrem de nefericită. Și totuși, el a exclamat la sfârșit că ar fi fost «minunată
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
determinat o asemenea pornire. Dreptul Judecător nu-i izbăvește de cel viclean pe cei ce n-au iertat, fără întârziere, greșalele greșiților lor, chiar dacă se roagă de iertare. Pe cei ce nu și-au iertat greșiții - rămânând cu inima împietrită, neîngăduitori și spurcați prin legea păcatului - îi părăsește, îngăduind să fie biruiți de cel viclean, ca unii ale căror patimi de necinste vin de la diavolul, punându-le pe acestea în locul necesităților firești ale făpturii omenești, curată la început, așa cum a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
București, 2005, p. 190. 138 Joan Bewan, „Wittgenstein’s last Year“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 4, p. 137. 139 Malcolm se declară surprins: „Dacă mă gândesc la pesimismul lui profund, la intensitatea suferinței sale mintale și sufletești, la modul neîngăduitor în care și-a mânat intelectul, la nevoia de iubire legată de duritatea lui, care o respingea, sunt înclinat să cred că viața lui a fost extrem de nefericită. Și totuși, el a exclamat la sfârșit că ar fi fost «minunată
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
descrie ca pe: . În Past and Present I, apare imaginea unui cuplu în care soțul își confruntă soția cu o scrisoare care pare să fie dovada infidelității ei. El este plasat în dreapta imaginii și are aerul unui om aspru și neîngăduitor. Ea este răvășită de asprimea momentului. Jumătate din mărul pe care tocmai l-a curățat este încă pe masă. Cealaltă jumătate a căzut. Fetele, de vârstă mică, construiesc un castel din cărți. Cea mare privește înspăimântată la scena pe care
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
luate fin în răspăr și cu o subtilă psihologie desfășurată în elipse, ce întreține o atmosferă de suspans de cea mai bună calitate. Singura grijă majoră a profesorului pare a fi aceea de a-și ține aventurile departe de ochii neîngăduitori ai confraților universitari, dar și de ai surorii sale, Marianne, cu care întreține o relație fuzională, deși conflictuală. Doar anumite aspecte din trecutul lui Marc revin, anxiogene, tăioase ca niște cioburi de sticlă, dar el nu le formulează și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]