76 matches
-
ar fi putut să aibă milă de victima sa moartă, ar fi adunat ceva pământ și ar fi acoperit cadavrul. Și atunci, chiar dacă ar fi fost cei mai cruzi oameni, ce puteau să facă mai mult decât să-l arunce neîngropat și să plece pe drumul lor, și, poate, vreunui trecător i-ar fi stat în cale și privindu-l, atins de milă pentru firea noastră comună, s-ar fi gândit că este de datoria sa să-l îngroape (De Josepho
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
motivul care stă în spatele preocupării față de soldații dușmani uciși. În concluzia fragmentară din Sulul războiului, un alt sul faimos descoperit regiunea Mării Moarte, găsim referința la Kittim (romani) căzuți și la aliații lor. Cadavrele lor zac pe câmpul de bătălie, neîngropate. Preoții, inclusiv marele preot, stau lângă ele și se roagă lui Dumnezeu. Nu ni s-a păstrat ceea ce spuneau (1QM 19,9-14 = 4Q492, fragmentul 1, liniile 8-13), dar e posibil ca preoții să fi supravegheat îngroparea cadavrelor și curățirea țării
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în jurul ei. Poruncile Scripturii, luate împreună cu tradițiile care privesc pietatea (în special, așa cum o exemplifică Tobit), impuritatea cadavrului și evitarea pângăririi țării, sugerează clar că, în împrejurări obișnuite (adică în timp de pace), niciun cadavru n-ar trebui să rămână neîngropat, fie că vorba de evreu sau păgân, de nevinovat sau vinovat. Toți trebuiau îngropați. E foarte interesant că unele tradiții analizate anterior ar putea avea o legătură directă cu mediul sacerdotal, sau chiar ar putea fi rodul său (ca în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
potrivite pentru a ne oferi dovezi ale răstignirii au supraviețuit mai puțin, pe când e puțin probabil ca cele conservate mai bine să fi aparținut unor indivizi care au fost răstigniți. A patra obiecție: majoritatea miilor de evrei răstigniți și lăsați neîngropați în primul secol în apropierea Ierusalimului au murit în răscoala din 66-70 d.C. Nu au fost îngropați pentru că Roma se afla în război cu poporul evreu și nu avea interesul să țină cont de sensibilitatea iudaică, așa cum făcea pe timp
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cercetători că sutele, chiar miile, de evrei răstigniți și lăsați să atârne de cruce în afara zidurilor Ierusalimului în timpul asediului din 69-70 d.C. confirmă practica obișnuită a romanilor în Palestina. Analiza lui Josephus sugerează, din contra, că lăsarea trupurilor celor executați neîngropați nu era o normă, ci o excepție. De fapt, era o abatere de la practica romană obișnuită în Palestina iudaică. Desigur, în unele circumstanțe, există și dovezi istorice în care se arată că cel osândit la moarte nu era îngropat. Evreii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
victima nu avea parte de îngropare. Cazurile când nu avea loc îngroparea (pe care le menționează Josephus) privesc uciderea sau executarea osândirii la moarte prin mâinile evreilor răzvrătiți. Indignat de insulta rebelilor față de preoții uciși, ale căror trupuri erau lăsate neîngropate, Josephus remarcă: „Evreii sunt atât de grijulii față de ritualurile funerare, încât chiar și răufăcătorii care au fost condamnați la răstignire sunt dați jos și îngropați înainte de apusul soarelui” (Războaiele iudaice 4.317). De multe ori Josephus îi denigrează pe rebelii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
romani este că la iudei trupurile erau date jos de pe cruce, cel puțin în cazul în care au fost crucificate într-un teritoriu locuit de evrei (cf. Filon, Flaccus 83). Niciun cadavru din apropierea unui oraș evreiesc nu a fost lăsat neîngropat până la apus, în conformitate cu legea lui Moise (cf. Dt 21,23). În plus, ar fi fost de neconceput ca trupurile să rămână neîngropate în imediata vecinătate din afara zidurilor și porților Ierusalimului, conform devoțiunii pioase față de cei morți și legilor iudaice stricte
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
teritoriu locuit de evrei (cf. Filon, Flaccus 83). Niciun cadavru din apropierea unui oraș evreiesc nu a fost lăsat neîngropat până la apus, în conformitate cu legea lui Moise (cf. Dt 21,23). În plus, ar fi fost de neconceput ca trupurile să rămână neîngropate în imediata vecinătate din afara zidurilor și porților Ierusalimului, conform devoțiunii pioase față de cei morți și legilor iudaice stricte cu privire la impuritatea cadavrelor, chiar în cazul unui criminal justițiat. Se pare că în Palestina, în timp de pace, administrația respecta sensibilitatea evreilor
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Mc 15,42-16,6; 1Cor 15,4). Isus a fost dat la moarte ca un ucigaș și a fost îngropat ca atare (Mișna, tratatul Sanhedrin 6.5; Semahot 13.7). ipoteza stranie că poate Isus a fost lăsat pe cruce, neîngropat (cum se întâmpla de obicei în afara lui Israel; cf. Suetonius, Augustus 13.1-2; Petronius, Satyricon 111), sau că cel decedat a fost aruncat într-un șanț, acoperit cu noroi și lăsat să fie sfâșiat de animale este complet neverosimilă. Obligația
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
răzbuna pe Oderzo; dădea de înțeles regelui, dar Arioald era preocupat în primul rând ca ducii să-și respecte angajamentele față de el. Gaila se gândea deseori la Romilde și, cu toată rușinea pentru o astfel de mamă, suferea știind-o neîngropată. Eu mă simțeam strâmtorat în rolul frivol pe care-l jucam și încercam să strecor, deși fără succes, în cugetul lui Rotari o viziune de stat pe care nimeni altul nu o dorea. Să nu mai fie vorba despre ocupanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de bătaie se află nori de muște acoperind cadavrele, corbi mari care smulg ochii și își iau zborul, goniți de câinii sălbatici care ling sângele închegat al muribunzilor implorând ajutor și urlând de durere, erupțiile fetide provocate de pântecele celor neîngropați, înnegrite și umflate de soare. Și, așa cum se întâmplă întotdeauna, au existat viteji care au devenit fricoși din pricina unui atac de panică și lași care, cuprinși de groază, s-au transformat în eroi. Frica a fost sora tuturor, dar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ți le spăl cu peria ca să strălucească la soare? Câți ochi ai scos tu? (Tăcere.). Dar calul ți l-ai îngropat? Calul tău, care te-a adus până aici, ți l-ai îngropat? Nu e bine să-ți lași calul neîngropat... Pentru că te visează... (Tăcere întrebătoare.) Te visează urât și începi să te înăbuși prin somn.... (Calul însuși se zvârcolește prin încăpere și mușcă din urechea lui PARASCHIV.) Da... Uite... Chiar acum se zvârcolește prin încăpere și mușcă din urechea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
eul ca univers e secretul poeților - și mai cu seamă al sufletelor poetice. Acestea - dintr-o pudoare ciudată - îmblînzesc prin surdină simțirea, pentru ca o încîntare fără margini și fără expresie să se prelungească neîncetat într-un fel de nemurire visătoare, neîngropată-n vers. Nimic nu ucide mai mult poezia lăuntrică și vagul melodic al inimii ca talentul poetic. Sânt poet prin toate versurile ce nu le-am scris... Obsedat de el însuși, poetul este un egoist; un univers egoist. El nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vină mai degrabă, cugetă, mai departe, Fandarac, regretând, în sinea lui, că discuția asta n-avusese loc în bodegă, să-l pună pe Șofronică pe jar. La urma urmelor, ce sunt statuile dacă nu tot un fel de morți, dar neîngropați ? Așa că, atunci când or să sune trâmbițele, statuile or să aibă mai puține pregătiri de făcut, ajung mai degrabă. Judecata de Apoi a statuilor o să fie un fel de repetiție generală pentru cea a oame nilor. În felul ăsta, nouă o să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e vorba. — E interzis ! schelălăi bătrânul. — Atunci e în regulă, își întrerupse Maca rotocoalele lângă trotuar. Dacă parcarea e interzisă înseamnă că pot să stau liniștit. N-o să mă deranjeze nimeni. Mai ales că mata, cum văd eu că umbli neîngropat, o să stai acolo, să ții de șase. Nu ți-am zis să te cari ? se congestionă bătrânul, sufocându-se de indignare. Grijania ta de cocalar ! Maca își scoase casca, scuturându-și părul impresionant. Se uită la fereastră, măsurând distanța care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui Oreste. Hecuba lui Euripide se deschide, în prolog, cu apariția fantomei solitare a lui Polidoros, umbră ce rătăcește în apropierea țărmului mării, dublu al unui cadavru azvârlit în valuri și purtat de ele de colo până colo, „neplâns și neîngropat” - psyche care, părăsind învelișul trupului, plutește de trei zile în aer, trecând mereu în zbor pe deasupra mamei sale, căreia i se arătase mai înainte în vis. El se retrage la sosirea Hecubei, iar femeia intră în spațiul tragediei înspăimântată de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și-ar fi dorit să fie înmormântat după datină, Teucros va ieși învingător în disputa cu Menelau, Agamemnon și Ulise, care se împotriveau acestei dorințe, voind să-și supună dușmanul celei mai mari umilințe: aceea de a rămâne nejelit și neîngropat. Teucros obține pentru Aiax mormântul cuvenit unui erou, mormânt care va aminti lumii faptele lui de vitejie, căci, așa cum va recunoaște până la urmă Ulise, „Nimeni nu are dreptul să-și bată joc de trupul neînsuflețit al unui viteaz, oricât de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Un alt ilustru cadavru absent din scenă, dar omniprezent în acțiune este cel al lui Polinice din Antigona lui Sofocle. Ca și Teucros în cazul lui Aiax, Antigona refuză moartea înjositoare, batjocorirea trupului neînsuflețit al fratelui ei, lăsat să putrezească neîngropat din porunca lui Creon, Antigona care se trage totuși, așa cum îi reamintește Ismena chiar la începutul tragediei, dintr-un neam blestemat să piară de moarte violentă (de esemplu, automutilarea lui Oedip ori sinuciderea Iocastei). Gata să se sacrifice pentru a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a morții ca repaus definitiv și veșnică rămânere în amintirea celorlalți. Un bocet din care nu lipsesc formulele de exorcizare, menite să alunge toate relele ce ar putea veni fie din partea unor vrăjitori, fie din aceea a spectrelor celor rămași neîngropați: Vrăjitor să nu te-atingă! Nici o vrajă nu te-nvingă! Și strigoii te-ocolească! Nici un rău să nu te pască! Odihnește-n pace și mormântul Fie-ți lăudat de-ntreg pământul!2 Rugăciune, așadar, pentru o moarte într-adevăr „frumoasă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
locuințele oamenilor. Și la Strindberg bătăile repetate în poarta casei, vântul care deschide și închide ușile au aceeași putere evocatoare, sugerează prezența unui invizibil care, la autorul suedez, este întotdeauna legat de trecut. În Pelicanul, duhul tatălui mort și încă neîngropat trimite semnale amenințătoare: curenții de aer pătrund prin toate deschizăturile, fac să se trântească ușile, să zboare hârtiile de pe birou, să se clatine un ghiveci de flori așezat pe o consolă, să cadă o fotografie de pe perete sau să se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
răscoalelor țărănești împotriva colectivizării. Această hartă cuprinde sute de sate, din toate județele țării, care au fost colectivizate numai după ce au fost asediate de armată, numai după ce ulițele le-au fost acoperite de trupurile țăranilor împușcați și lăsați să putrezeasca neîngropați, ca să genereze supunere și spaimă. Această hartă arată lumii că expresia “Mamăliga nu explodează”, nu are nici o justificare. Și eu mai cred că versurile poetei Ana Blandiana din poezia “Eu cred”: “Eu cred că suntem un popor vegetal, De unde astfel
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
destul de evidentă, căpitanului sud-american ocazia de a sari în barca sa pentru vînat balene. Cereno nu ezită și, deși rănit de Babo pe neașteptate, ajunge alături de oamenii lui Delano, strigînd dramatic (înainte de a leșina din nou): "Prietenul meu ucis și neîngropat!" Aluzia este la Aranda, al cărui schelet devine astfel cheia rezolvării întregului mister. Vasul lui Don Benito nu a intrat în derivă din cauza furtunilor și a epidemiilor, ci datorită răscoalei sclavilor negri (conduși de Babo). Aceștia pun stăpînire pe corabie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
medicamentele necesare medicilor ce se deplasau prin satele contaminate; totodată, s-au dat dispoziții străjii pământești, la 4/16 iunie, de către Comisia carantinelor pentru supravegherea înhumării morților de holeră la cimitirul Moara de Vânt din Iași, aflîndu-se acolo mulți decedați neîngropați 36. Dar epidemia bântuia cu violență; de frica molimii, consulul englez, care trebuia să meargă la Iași și la Galați, a raportat superiorului său, la 22 mai/3 iunie 1831, că s-a mărginit a se deplasa numai în cel
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Patrocles, Antiloh este cel de care Ahile se apropie mai mult decât de oricare alt aheu). Apoi s-au adunat cu toții, toate căpeteniile, și l au plâns și ei, cu o durere adâncă. În timp ce Patrocles zace mort în tabără, încă neîngropat, toți mirmidonii udă cu lacrimi grele armele lor și nisipul țărmului. Iar când îl duc spre rug, leșul lui este acoperit de pletele pe care războinicii și le taie deasupra lui, în semn de durere și de doliu. Zeus însuși
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și s-o cucerească. Dar se oprește, își amintește un lucru pe care nu s-ar fi căzut să-l uite nici măcar o clipă și totuși era gata să-l uite de atâta avânt: că leșul lui Patrocles zăcea încă neîngropat. Și atunci se întoarce în tabără târându-l pe Hector după carul lui. Nemăsurată era puterea de mânie a acestui om. Iar mânia îl făcea să sufere în adânc și îndelung, ca de o rană. Și îl determina să facă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]