59 matches
-
an în urmă. De fapt, ai de partea ta toate șansele să găsești calea cea bună atunci cînd îți faci din „libertatea-mi de-a rătăci în pustiu /(...)/ un fel de-a tatona spațiul în care / atîtea lucruri au rămas neîntîmplate” (Așa de frig și de liniște). Altminteri, în vremea de azi, dacă te lași cumva în seama drumului să te ducă el singur ca în antichitatea romană, se cheamă că ești nu poet, ci mecanic de tren. Emil Lungeanu Referință
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
referitoare la ceea ce înseamnă starea de fapt existențială a egoului, care se cere eliberat de umbrele întunericului. Entitatea-om nu are puterea detașării de real însă poetul-om desăvârșește întunericul prin fascicul vizionar și urmărește tăcut, încă din viața celor neîntâmplate, cursul timpului viitor. Inițiat prin suferință și plămădit să fie cel care să vadă vibrând scânteile de vis, Bacovia lasă ca testament al nevolniciei omenești poeziile sale întocmai marelui prevestitor Ioan. Catrenul, din una dintre creațiile sale, pe care nu
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
vîrful măturii, după ce ai dat cu ea peste o podea plină de praf inclusiv libertatea-mi de-a ratăci în pustiu, asta contează mai puțin, e pe gratis, un fel de-a tatona spațiul în care atîtea lucruri au rămas neîntîmplate precum mîinile mele încă tînjesc, să atingă fericirea. Pînă la urmă nevoia de mituri e și aceasta o nostalgie, purificată de aceeași flacară care se ridică pentru a spune mereu melancolic că, Timpul fără Dragoste, e gol. Referință Bibliografică: Așa
AŞA DE FRIG ŞI DE LINIŞTE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354312_a_355641]
-
de cultură cu coada spartă caut acel ciob pentru a-i ridica imaginea la complexitatea undelor ceaiului sau cafelei un adevărat vulcan se ridică deasupra noastră sfertul academic se consumă rapid informațiile răvășesc blana pisicii adormită întâmplător într-o întâmplare neîntâmplată ea o găsește repede când mă privește fiecare rază a irisului meu îi trezește firele de blană pisica mea doarme pe o haină din lâna oilor timpului transhumanței tresare din când în când poate amintirile o pișcă sau puricii adunați
DIN MERS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360300_a_361629]
-
spintecă același cer iar și iar. umbrele ni se suprapun și inima ta tresare atunci când inima mea zvâcnește. dar ochii nu ni se mai întâlnesc în schimb echitabil de energie calorică. pășim însingurați vinovați fără vină părtași ai unui ieri neîntâmplat încă Referință Bibliografică: stingheri / Nuța Istrate Gangan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 521, Anul II, 04 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nuța Istrate Gangan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
STINGHERI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340670_a_341999]
-
-n celulele unui raport de constatare a timpului, adică a trecerii. Cât Edi caută-n cadouri și se minunează că a primit exact ce și-a dorit, de unde o fi știut Moșul?, pe mine mă săgetează tot felul de flash-back-uri neîntâmplate încă. Sunt captivă într-o filmare pe care un copil, astăzi extaziat, o va privi poate -blazato-nihlist - peste câțiva ani, după ce avea toate piesele puzzle-ului și câteva dintre cărțile lui Cioran în dulap. Majoritatea am fost acolo. Unora dintre
Acum două seri, într-un cartier al Constanței, o mașină a oprit lângă mine, iar un bărbat m-a întrebat dacă nu vreau să fiu „ajutorul Moșului” () [Corola-blog/BlogPost/337890_a_339219]
-
gândul, ca-ntr-un salt de leopard, se-ntoarce în cuvânt să poată scrie ce ochiul minții n-a-ncetat să vadă. Cârpindu-și zilnic mantia-i de lut, cu sufletul colindă, hăt, pe unde vibrând flămând, nicicând îndestulat, pe coapsa timpului neîntâmplat ritmic lovesc cuvintele rotunde. Cu lacrimile timpului în palmă, un ne-nțeles, e uneori proscrisul ce demn acceptă orișice sudalmă, ori...înțeleptul, cititor în stele, din Căi Lactee alăptându-și visul. Când noaptea va cădea, într-un târziu, poate că
LA LIZIERA DINTRE VEȘNICII de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379359_a_380688]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ATINGEREA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1461 din 31 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Atingerea ta îmi face pielea fierbinte palmele de abur ale mâinilor, alunecă împărțind fibrele emoției pe neîntâmplatele nostre zboruri ce cheamă-n văzduh păsări de metal deasupra de norii de fum de unde coboară himere de lux până-n inima noastră. Se-nalță și cad anotimpurile aripi mari invizibile. pe deasupra de orașele oarbe și mute, minți amorțite, fățarnice, întregesc
ATINGEREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374385_a_375714]
-
mai 2015. Gânduri, dureri înăbușite, speranțe zădărnicite Clocotesc în străfunduri întunecoase Și erup în cuvinte fierbinți, Dureroase, ce rânesc. Îmi dezbrac straiele sufletului și rămân goală în fața ta, Nicio urmă de pudoare, Doar sinceritate pură Și sfâșietoare tristețe, A lucrurilor neîntâmplate Și imposibil de controlat sau oprit! Mă simt golita de idei, Secătuita de forțe, Descurajata de neputința De a-mi îmbracă sufletul cu straie noi, Care să reînvie iubirea, setea de viață, Să-mi însenineze față, Să-mi redea speranța-
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
are chiar acest rol de a fi repetabila Itacă, mereu înnoitul drum al lui Ulise - poetul, către iubita lui soție Penelopa care-l așteaptă cu credință și devotament: „Metafora, chiar risipită, / nu e trădare, / e doar taina neîmplinitei dorinți, / dorul neîntâmplatelor vieți, visul...” În lumea în care trăim și printre noi oamenii care citim, scriem literatură, trăim în mod sensibil purtând cu noi multe doruri, cartea aceasta s-ar cere să aibă căutare și să fie dorită. Folosofia poetică pe care
ALEXANDRU UIUIU DESPRE VALER COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371313_a_372642]
-
Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Trupuri de piatră cu mâini de piatră prind la piept orizontul, munții fac zid și așteaptă. Izvoarele își sapă văile, timpul se rostogolește în sine, apele întâmplărilor neîntâmplate se varsă-n turbinele mării. Arborii au inima-n frunze, respiră cerul cu stele cu tot. Verdele îmbrățișază anotimpurile, trec în herghelii caii nopții spre câmpiile unde ochii vântului păzesc grânele semănate de veacuri. Vorbele nu încap în cuvinte, iedera
ARBORII AU INIMA-N FRUNZE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346510_a_347839]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PRINTRE COPACII MORȚI DIN DRAGOSTE Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 666 din 27 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Pentru că am descoperit potecile de argint pe care ai trecut spre un eveniment neîntâmplat, pentru că mi-ai îmbrățișat imaginea nesosirilor în pragul cascadelor de suflet, pentru că sunt fluture la pieptul tău, pentru glasul care mi-a pronunțat numele într-un ecou fără timp, Îți dăruiesc primul dans al acestui decor; l-am ales din
PRINTRE COPACII MORŢI DIN DRAGOSTE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346534_a_347863]
-
scoarța unor brazi, sub lună plină ți-am picurat apoi, ți-am fost lumină și ți-am fost vreasc în focul nerostit. Fă-mă iubire, eu mai știu să cânt cu acest sânge, cântec despre toate. Mestecenii cad albi, pe neîntâmplate povești cu foc, cu iarbă și pământ Fă-mă iubire, cântă-mi până iar plutim de prăbușire printre zorii viorilor și coapsei și ninsorii cu suflet descheiat până la jar. Fă-mă iubire, cântă-mi până iar... Camelia Radulian Referință Bibliografică
FĂ-MĂ IUBIRE de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378107_a_379436]
-
îngeri peste fuste de bătrâne adunându-te din crudul verde. Verde viscol, fără timp, cu nesaț de flori înalte și de tot ce nu rămâne Hai, să-ti pun din nou pe brațe, ca pe-un prunc de lapte dulce, neîntâmplatul anotimp! Dacă noaptea mă îndură să mai urc pe pragul verii, pașii mei îi leg cu iarbă, ca din tine să-mi adun, ca o purpură flămândă, sub potecile din talpă, sub târziul tău de humă, verdele de rămas-bun. Camelia
VERDELE DE RĂMAS-BUN de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/378102_a_379431]
-
cu umeri subțiri Și-acel vis de absint, mângâieri ca de nea Înflorind iasomii pe deșertul din noi Era foame de crini și pe străzi erau ploi De viori, și de vechi, și de inima mea... Răvășind iar un dor neîntâmplat de nebun Trupul tău de fântâni, ochiul tău de abis Ne-am găsit prea târziu, ne-am iubit pe un vis Dintr-o luntre de flori cu petale de scrum. Ne-am iubit într-un dans de pumnal, în oglinzi
ÎNTR-O CAMERĂ BEJ… de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378109_a_379438]
-
Articolele Autorului Gânduri, dureri înăbușite, speranțe zădărnicite Clocotesc în străfunduri întunecoase Și erup în cuvinte fierbinți, Dureroase, ce rânesc. Îmi dezbrac straiele sufletului și rămân goală în fața ta, Nicio urmă de pudoare, Doar sinceritate pură Și sfâșietoare tristețe, A lucrurilor neîntâmplate Și imposibil de controlat sau oprit! Mă simt golita de idei, Secătuita de forțe, Descurajata de neputința De a-mi îmbracă sufletul cu straie noi, Care să reînvie iubirea, setea de viață, Să-mi însenineze față, Să-mi redea speranța-
IN ABIS de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373253_a_374582]
-
spun, iaca și tatăl copilului intră pe ușă, flămând și necăjit ca vai de el. - Ce este? Ce v-au găsit? Atunci ele, mai venindu-și puțin în fire, începură a-și șterge lacrămile și a-i povesti despre întîmplarea neîntîmplată... Omul, după ce le ascultă, zise: - Bre! mulți proști am văzut eu, dar ca voi n-am mai văzut. Mă... duc în toată lumea! și de-oi găsi mai proști decât voi, m-oi întoarce acasă, iar de nu, ba. Așa zicând
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ce nu poate fi pusă la îndoială, fiindcă a fost dictată secretarilor (exclus secretarelor, fiindcă ele au fost fufe dintotdeauna) de însuși Dumnezeu, stăpânul de necontestat al cerurilor și pământului, a văzutelor și nevăzutelor, a întâmplatelor și a celor încă neîntâmplate. Și am început cu cartea „Facerea” ca orice bun creștin care citește Biblia. Cu începutul, începuturilor, am dat-o în bară chiar de la începutul cărții, fiindcă fără preaviz Biblia mi-o trântește franc: „Dumnezeu a existat dintotdeauna”. Deci sărmanul a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ar fi așteptat numai pe mine, Bunè seară! ne vorbim pentru prima oarè în seara asta, Bunè, Matei! Ce faci tu? ea ar vrea sè știe ce mai fac eu, Nu bine! aș vrea sè-i pot povești despre dânsul nostru neîntâmplat, iarèși Matei transferând viață într-o lume imaginarè, ăsta ți-a reproșat întotdeauna și Corina, cè trèia impresia de a fi fècut cu tine lucruri pe care nu știe sè le fi fècut vreodatè, dar a cèror amintire sugeratè de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lume imaginarè, ăsta ți-a reproșat întotdeauna și Corina, cè trèia impresia de a fi fècut cu tine lucruri pe care nu știe sè le fi fècut vreodatè, dar a cèror amintire sugeratè de tine o durea că un vis neîntâmplat, nu-i voi spune despre dans, Bine! Și tu? Bine! Fumèm amândoi în noaptea de afarè luminatè de becurile de la ferestrele casei, petrecerea s-a încins înèuntru, invitații directorului meu se simt tot mai bine, eu suferind de neputința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
putea s-o condamn pentru asta! Cu siguranțè insistentul domn procuror n-o lasè sè plece pânè când nu danseazè cu el primul dans, te rog, numai unul, parcè îi aud vocea insinuant poruncitoare, ea, binecrescutè, nu-l poate refuza, neîntâmplatul dans cu Matei devine realul dans cu domnul procuror, dau semne de nerèbdare, M-aș duce dupè ea dacè n-aș fi destul de lucid încât sè prevèd ridicolă poziție în care m-aș pune în fața tuturor, Ți-ai uitat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
românească și o variantă de aglutinare prin ura comună față de Rege și Iliescu. Dar există oare, simetric, și o întîlnire prin simpatie comună? Cine spune că facticitatea istoriei este "realistă" și rațională minte; este suprarealistă cât se poate! Orice istorie neîntîmplată încă este neverosimilă și ea nu devine mai puțin așa doar pentru că s-a întîmplat. Or, asta înseamnă că în istorie "tot ce e real e irațional". Și tocmai de aceea în istorie nimeni niciodată nu a putut să anticipeze
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Oamenii nu pot face neîntâmplate cele care s-au întâmplat. Arhimandrit Justin PÂRVU Memoriei tatălui meu, Petru Mâță, al cărui contingent, încorporat în anul 1937, n-a mai revenit la casa părintească decât în iunie 1948. Concentrat, el a combătut cu Regimentele 15 și 32
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
cititorului. Timpul narativ predominant este prezentul: Dicomesienii revin a doua zi și invadează insula. [...] Caii se sperie de foc și fug... (Ștefan Bănulescu, Cartea milionarului) Narațiunea anterioară este utilizată pe spații mai reduse, fiindcă momentul istorisirii anticipează timpul unor evenimente neîntâmplate încă, proiectate ipotetic în viitor. Narațiunea de tip „predictiv“ (de tip „profeție“, cum o numește Tzvetan Todorov), în care axa temporală este orientată spre viitor, apare în secvențe narative inserate în narațiunea anterioară ori simultană. Modurile și timpurile verbale specifice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de auscultare, poetul (căutător in aeternum) aude voci; îl vedem selectând și luând în posesie (fragmentar) lumi impalpabile. În fapt, la construcția unui edificiu poetic durabil participă memoria abisală, acționează semnale arhetipale și rezonanțe inefabile, fascinează, dincolo de cunoscut, amintirea evenimentelor neîntâmplate, acestea, toate, componente de infrastructură, instituind o cunoaștere fabulatorie, magică, onirică, spontană. Pe de altă parte, în suprastructura ascensivă se interferează pulsiuni imanentiste și transcendențe, lumina diurnă și ora astrală, penumbre și halouri cosmice. I Acolo unde antenele cunoașterii și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]