44 matches
-
Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Ion Caraion, Mihai Crama, cu atît mai puțin în cea a scriitorilor afirmați în 1965, în cap cu „pleiada” Nichita Stănescu-Marin Sorescu- Adrian Păunescu. E un prilej de frustrare ori un beneficiu? În situația unei atari neașezări ar fi cu putință apariția unor epigoni ai celui în cauză? La o asemenea întrebare a intervievatoarei, răspunsul vine resignat-casant. Posibilul regret e disciplinat cu discreție de conștiința valorii proprii: „N-am fost la modă, deci mi-am cruțat posibilitatea
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
intelectual de cea mai înaltă clasă și o veritabilă conștiință civică. Ce minte a fost capabilă să-i pună pe aceeași listă, fără să-i treacă prin minte ideea minimei responsabilități morale? În nodurile de acest fel se află explicația neașezării societății românești. Nu ne putem niciodată decide între bine și rău. Adulăm ceea ce, cu doar o secundă în urmă, am disprețuit furios. Ne îndoim din șale în fața unor piticanii pe care, în particular, le disprețuim de moarte. Zâmbim afabil monștrilor
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]
-
fie atât de profundă într-un minister care are responsabilități uriașe față de economia națională. Acest minister are nevoie de prestigiu, de stabilitate și de respect. Și dacă vorbim de subminare, poate ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva această neașezare, această ambiguitate, confuzie, care planează asupra clasei politice care schimbă miniștrii și care consideră că a schimba miniștri este un gest de mare satisfacție, nu este cumva tot un fel de a abate economia de la drumul ei drept', a afirmat
Ministerul Economiei a fost nimicit, destructurat și lipsit de autoritate, spune Vosganian by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/34869_a_36194]
-
tot așa.” Viața lui e o sumă de situații banale, de șanse, vorba vine, care i se oferă să se facă om ca toți oamenii. Le îndepărtează, firește, pe toate și până și-n ducerea lui la cele veșnice învinge neașezarea. Nici Popa Duhu n-are locul lui sub soare. „Aci era la Socola, aci în Iași, aci la monăstirea și în Târgul-Neamțului profesor”. Mai curând decât anapoda în fapte, precum Cănuță, preotul e nestăpânit la cuvinte. Ochiul lui nu știe
A trata cu refuz by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5682_a_7007]
-
aroganță, după împrejurări, ca și cum n-ar trebui să ne înscriem în fluxul devenirii culturale, ca și cum noi am fi pururi întemeietorii, ca și cum ne-am începe toate activitțăile ab origo. Și poate că explicația nu rezidă numai în extrema frămîntare, în dramatica neașezare a actualității ce ne confiscă, ci și într-o superficialitate egotică a mentalității noastre care se lasă în voia unei amnezii confortabile, tangente la o ambiție excedentară. Dacă oficialitatea comunistă obișnuia a rescrie trecutul în conformitate cu intențiile sale propagandistice, a-l
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
care se impune fie și numai prin amănuntul că textele care au rămas în manuscris sînt scrise la prima mînă, d’emblée, fără retușuri ulterioare și fără dorința de a le aduce la forma unei versiuni finale. Explicația ține de neașezarea epocii: lui Pandrea îi lipsea timpul și tihna, tracasat fiind de griji meschine: bani, mîncare și nesiguranța privind viitorul familiei. „La 1 august va veni restul de 1500 de lei din rata a doua și prelungim agonia financiară pe luna
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
-n datine, în purtarea armelor și-n uzul uneltelor, originea și migrațiunea românilor rămânea totuși o cimilitură nedezlegată și mărturisită de cei învățați și pătrunzători, cimilitură a cării soluțiune n-a izbutit pe deplin nici până în ziua de azi. Înnăscuta neașezare și movibilitate a acestei nații, împreună cu relele unei poziții civile în multe părți opuse dreptului natural, apoi administrația tiranică și arbitrară produseră prea adeseori vacanțe de tron și schimbări de Domn, iar acestea toate exercitau o reacțiune stricăcioasă asupra existenței
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
este în măsura în care are hotare. Actul hotărârii este actul ontologic suprem. Se poate desigur imagina o lume a indistincției, a informului sau a inconstanței, o lume în care totul se preschimbă înainte de a apuca să fie. Despre o asemenea lume a neașezării s-ar putea spune că este, fără ca propriu-zis ea să și fie. O lume de magme, de lichide, de aburi, de substanțe moi, de curgeri - pe scurt, o lume indecisă, nedeslușită, în care nu a apărut nici un hotar, este mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
noastră către noi, este succesiva noastră de-finire. Pentru că nu sîntem niciodată în odihnă, pentru că sîntem mereu în proiect, sîntem mereu în alt loc decât în cel în care ne aflăm. Sîntem ființa indefinită care se definește liber în raza neașezării sale. Sîntem mereu în fața următorului hotar de atins, mereu în fața noastră, sîntem fără încetare preluați în proiect. Orice hotărâre, orice instituire de hotare este o preluare în proiect. Proiectul este expresia plasticității hotarului care ne definește succesiv înlăuntrul destinului nostru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
primul rând cel instalat în mijlocul acestei păcăleli ontologice. Orice înzestrare poate fi înecată în incapacitatea de a compune cu tine. Cauza acestei incapacități nici nu mai contează. Că ea se exprimă prin lene, destrămare interioară sau prin restriște istorică și neașezare socială, rezultatul e mereu același: o așteptare neîmplinită, o promisiune făcută praf. miercuri, 19 septembrie Așa cum nu ne putem trăi moartea prin "moartea celorlalți" decât într-un sens vag și discutabil, nu ne putem reprezenta vârstele pe care nu le-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dăruii, bineînțeles ca să-și amintească această vizită, Încîntat de alegerea la care curiozitatea ei se oprise (avea atunci numai 18 ani), În timp ce maică-sa, mult mai pragmatică, cerceta din ochi, gospodărirea camerei de la față, dar era nemulțumită că În așezarea, neașezarea lucrurilor ce o mobilau, precum și În nemișcarea perdelelor lungi de la ferestre, de catifea, nu putea desluși ceva anume ce spera să i se dezvăluie din natura secretă a celui ce locuia acolo, pe care era convinsă a-l cunoaște dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
barbari la hotar-după căderea generalului roman, el notează că "Istrul poate fi trecut în voie de barbari". Suidas menționează "limba latinilor", care nu poate fi decât dialectul romanic nord-dunărean. În această perioadă, la slavii din regiunea carpato-dunăreană, se constată o neașezare, o lipsă de viață politică și de rânduială, după autorul Strategicon-ului, Mauriciu. Acum, a doua jumătate a secolului al VI-lea, agricultura le era străină slavilor, ca unor "neașezați" ce erau-ei au trebuit s-o învețe de la alții, de la stratul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unor umbre se întrezărea./ Probabil că zeițe casnice luau zugrăveala/ Pe când ferindu-se din calea omului/ Sau a femeii/ Ce se întoarce de la lucru/ Se rezemau în grabă de pereți". Poetul cântă marea, "leagănul de veci al materiei/ Marea această neașezare de veci a materiei! Am plecat pentru că mi-e frică de moarte". Sub o altă formă, poetul reia meditația în jurul unei cunoscute idei: "trăind murim câte puțin". "Acest lucru depinde cu exclusivitate de moarte/ Lasă-mă să trec, i-am
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu cade niciodată") și sîntem încrezători că cel puțin în parte, am urmat calea deschisă de junimiști și, așa cum citim în salutul transmis de Virgil Nemoianu, "prin "Convorbiri literare" a avut loc cu adevărat o restaurație". Într-o lume a neașezării și discontinuității, am pășit în temeinicie și normalitate. La moment aniversar sîntem datori să mulțumim din inimă tuturor colaboratorilor, fără de care revista nu ar fi ceea ce este. Mulțumim și echipei tehnice, care aduce în formă tipografică accesibilă lecturării travaliul literar
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Celuilalt și calea spre Altul. Și aceasta, printr-o percepție cu totul specială a subiectivității, în care subiectul, traumatizat de propria-i prezență, de propriu-i trecut, se "dezbracă" de sine pentru a se oferi celuilalt, un subiect puternic prin neașezare, prin ființarea pe cale, fără răgaz, prin riscul asumat de a-și pierde orice autonomie sau certitudine, evoluînd pe frontiera dintre sine și anonimat. Ne aflăm în fața unei gîndiri extrem de subtile și armonice, greu de urmărit în meandrele multiplu determinate de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
inaccesibil altfel decît în imaginație celor care nu au cunoscut toată gama de trăiri contradictorii asociate exilului: de la bucuria nemărginită a accesului la libertate, într-o societate funcțională, coerentă și deschisă, pînă la neliniștile, îndoielile și, uneori, sentimentul unei veșnice neașezări, al unui dramatic între, pe care îl traversează majoritatea celor plecați. Un ochi alert și sensibil discerne imediat, în acest univers, bogăția de resurse exploatabile narativ, cum face și Tudor Alexander în toate romanele sale Fugarii, apărut la București în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
atunci cînd contradicțiile privitoare la tot ce ține de natura umană tind să devină aporii. Decuparea și placarea unor anumite tipare de gîndire peste configurația simbolică a unei alte limbi poate reprezenta o mediație înțeleaptă între spirala vertiginoasă, anihilantă, a neașezării existențiale și o reală "plăcere a textului", tulburătoare, periculoasă, dar care între-deschide o ușă: A scrie este o provocare, o privire din fericire falsă asupra realității ce ne situează deasupra a ceea ce este și a ceea ce ne pare a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
este în măsura în care are hotare. Actul hotărârii este actul ontologic suprem. Se poate desigur imagina o lume a indistincției, a informului sau a inconstanței, o lume în care totul se preschimbă înainte de a apuca să fie. Despre o asemenea lume a neașezării s-ar putea spune că este, fără ca propriu-zis ea să și fie. O lume de magme, de lichide, de aburi, de substanțe moi, de curgeri - pe scurt, o lume indecisă, nedeslușită, în care nu a apărut nici un hotar, este mai
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
noastră către noi, este succesiva noastră de-finire. Pentru că nu suntem niciodată în odihnă, pentru că suntem mereu în proiect, suntem mereu în alt loc decât în cel în care ne aflăm. Suntem ființa indefinită care se definește liber în raza neașezării sale. Suntem mereu în fața următorului hotar de atins, mereu în fața noastră, suntem fără încetare preluați în proiect. Orice hotărâre, orice instituire de hotare este o preluare în proiect. Proiectul este expresia plasticității hotarului care ne definește succesiv înlăuntrul destinului nostru
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]