185 matches
-
are ceva parcă desuet și tardiv - deși acțiunea filmului este plasată în 1973 -, și aduce în scenă un „pensionar”, pe George Smiley, căruia Gary Oldman îi împrumută o față de șobolan opărit în ale cărui priviri sclipesc vii scânteile unei inteligențe neadormite. Reuniunea decidenților, a celor puternici, precum Bill Haydon (Colin Firth), Ricki Tarr (Tom Hardy), Ryp Bland (Ciaran Hinds) etc., nu are aparent nimic spectaculos. Figurile poartă amprenta secretului și a unei oboseli cronice, figuri cianate, consumate parcă din interior, cu
Șah-Mat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4881_a_6206]
-
-n soare, Mi s-a părut a fi un rafinat Joc de zaruri... Astăzi o vacă fără istorie adulmecă Pământul negru oleacă aburos, închis Între filamentele ploii, rare Dar sigure fire ale aducerii aminte. Din VIAGGIATORE INSONNE [Il viaggiatore insonne] [ Neadormitul călător] Neadormitul călător Atunci când trenul s-a oprit Pentru o clipă poposind Să-și tragă sufletul A simțit oftatul Acelui ținut întunecat Într-un acord laconic... Prezentare și versiune în limba română de Geo Vasile
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]
-
Mi s-a părut a fi un rafinat Joc de zaruri... Astăzi o vacă fără istorie adulmecă Pământul negru oleacă aburos, închis Între filamentele ploii, rare Dar sigure fire ale aducerii aminte. Din VIAGGIATORE INSONNE [Il viaggiatore insonne] [ Neadormitul călător] Neadormitul călător Atunci când trenul s-a oprit Pentru o clipă poposind Să-și tragă sufletul A simțit oftatul Acelui ținut întunecat Într-un acord laconic... Prezentare și versiune în limba română de Geo Vasile
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]
-
mine. În odaia asta prăpădită, de trei pe patru, cam două mii de autori stau cu ochii pe mine - a mai vorbi de singurătate cred c-ar fi culmea! Dac-a existat vreodată un personaj ridicol împresurat de mii de priviri neadormite, acela am fost eu stând la masa-mi de lucru și gândind la voi. Cea mai simplă poezie Cât voi avea zile, când s-o lumina, vrăbiile-or să vină la fereastra mea. Apoi, fiind căderea-mi certată cu moarte
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
Acasa > Literatura > Evaluari > PETRU VASILE TOMOIAGĂ - OCHIUL NEADORMIT AL BUFNIȚEI - UN NOU VOLUM SEMNAT DE ION MARIN ALMĂJAN Autor: Petru Vasile Tomoiagă Publicat în: Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Scriitor în adevăratul sens al cuvântului, Ion Marin Almăjan a simțit că proza îi
UN NOU VOLUM SEMNAT DE ION MARIN ALMĂJAN de PETRU VASILE TOMOIAGĂ în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384832_a_386161]
-
-i România./ Cuvinte puturoase, slove ce duhnesc a hoit/ semănând pretutindeni ură și scârbă/ pentru tine, Românie, patrie fără noroc/ în care Dumnezeu și-a uitat speranțele”. -------------------------------- Petru Vasile TOMOIAGĂ 21 februarie 2017 Timișoara Referință Bibliografică: Petru Vasile TOMOIAGĂ - OCHIUL NEADORMIT AL BUFNIȚEI - UN NOU VOLUM SEMNAT DE ION MARIN ALMĂJAN / Petru Vasile Tomoiagă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2248, Anul VII, 25 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Petru Vasile Tomoiagă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
UN NOU VOLUM SEMNAT DE ION MARIN ALMĂJAN de PETRU VASILE TOMOIAGĂ în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384832_a_386161]
-
Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1726 din 22 septembrie 2015. TOMNATIC GÂND Mai cade iată câte-o frunză Se mai alungă câte-un vis Și timpul ne-nțeles mă doare Și ce departe astăzi mi-s! De marea ta neadormita mare De ochii tăi nepotoliți Și mă întreb de-atatea ori De ce suntem mereu grăbiți! Mai cade iată câte-o frunză Mai cade undeva în mine Alunecă încet,tăcută Încercând dorul să-mi aline! Citește mai mult TOMNATIC GÂNDMai cade
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
cade undeva în mine Alunecă încet,tăcută Încercând dorul să-mi aline! Citește mai mult TOMNATIC GÂNDMai cade iată câte-o frunzăSe mai alungă câte-un visși timpul ne-nțeles mă doareși ce departe astăzi mi-s!De marea ta neadormita mareDe ochii tăi nepotolițiși mă întreb de-atatea oriDe ce suntem mereu grăbiți!Mai cade iată câte-o frunzăMai cade undeva în mineAlunecă încet,tăcutăîncercând dorul să-mi aline!... XXIX. DINCOLO DE VIS, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1720
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
m-am oboist. Tu ține minte că, mereu, / Precum un iepure dorm eu! Pe lângă ăști doi ochi, măi fată, / Să știi că mai am unul. Iată, Ochiul acesta-i așezat / La ceafă și-i bun de vegheat, Căci veșnic e neadormit / Și-astfel văd totul, negreșit. Că-i zi sau că noaptea se lasă, / Eu văd ce se-ntâmplă prin casă. Ai priceput ce-am zis, fătucă?” / „Am înțeles, dragă mămucă” - Răspunse nora, după care / Mai zise: „Ceva de mâncare...” „Da
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
doar au rămas Acasă, lângă soacra lor. / Atunci, baba, nurorilor, Le-a dat de lucru de îndat’ / Iar ea s-a dus de s-a culcat, Așa precum obișnuia. Mai înainte însă ea Nurorilor le-a povestit / De ochiul ei neadormit Cu care veșnic le veghează / Ca să le vadă cum lucrează. Nora cea mare a-ntărit / Ceea ce baba a vorbit Și amândouă se-ndemnau / În lucrul care îl făceau, De teamă ca să nu le vază / Baba, că prea încet lucrează. Dar binele
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
zise. / Voi nu vedeți că printre vise Umblă bătrâna? Doarme dusă!” / Când auziră a ei spusă, Femeile i-au zis de-ndată: „Nu te gândi că e culcată, Căci chiar dacă ea horcăiește, / Nu doarme, ci ne urmărește Cu-n ochi neadormit pe care / Află că pus în ceafă-l are. Necontenit ea a văzut / Tot ceea ce noi am făcut. Mămuca, nu știi tu cine-i / Și n-ai mâncat tu, moarea ei!” „La ceafă, ochi? Și vede tot? / N-am mâncat
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
-ar ciuma de nurori!” „Da! Te-au văzut! Dar au plecat, / Căci să te scol, n-am cutezat! D-apoi mămucă, eu știu bine / Că tu nu dormi, căci despre tine Aste nurori mi-au povestit / Că ai un ochi neadormit, Cu care cred că i-ai văzut / Pe-ai mei părinți, dar nu ai vrut, În urmă, ca să te trezești, / Căci nu voiai să le vorbești. Tătucu chiar a zis o dată: / „Da’ cuscra o fi supărată, De nu vine să
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
trăind din milostenii, părintele era mult milostiv: purta de grijă elevilor orfani ai Seminarului (de la Mănăstirea Radu Vodă - București, unde era profesor), le achita bursele, le cumpăra haine și cărți, și pe toate le știe Dumnezeu. Parcă urma rânduiala Sfinților neadormiți, care opreau în mănăstire cât le era de trebuință pentru hrana zilnică și restul împărțeau până seara” - după mărturisirea făcută în această carte, la ultima rubrică a ei, de către Părintele Adrian Beldianu - Parohul Bisericii Mihai Vodă din București - fost elev
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
și reci. Se-aud misterioase șoapte; Se-ntinde neagră o mantie, Iar zgomote se sting în noapte Și ora s-a făcut târzie... Orice mișcare a-ncetat, Iar timpul parcă s-a oprit, Dar curge-ncet și măsurat. Arar vreun glas neadormit Răsună-n liniștea profundă, Mai rar, mai rar, până ce moare. Și totu-n noapte se afundă. Că ești într-un pustiu...îți pare. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Noapte / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul I
NOAPTE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364490_a_365819]
-
viață. Acestea sunt călătoriile căii celei cumplite, pe care mulți călătoresc. Dar și sălașul cel cuvenit lor îl vor afla. În locul desfătării, foamea; în locul beției, setea; în locul odihnei, chinul; în locul râsului, tânguirea; în locul alăutei, plângerea; în locul îngrășării trupului, viermele cel neadormit; în locul jocurilor, a fi împreună cu demonii; în locul meșteșugirilor drăcești, întunericul cel mai dinafară și gheena focului și cele asemenea acestora. În ziua cea înfricoșătoare a Judecății fiecare va fi întrebat dacă a păzit și dreapta mărturisire a credinței, neîntinată de
EFREM SIRUL DESPRE MÂNTUIRE de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361326_a_362655]
-
acest dar prețios toată viața. Întâmplarea (nouă ni se pare că a fost o întâmplare!) face ca la casa lor să poposească într-o zi un călugăr care venea din Asia Mică, din Bitinia de la Biserica zisă a achimiților (a neadormiților - a celor care veghează și se roagă în permanență) în drumul lui spre Țara Sfântă. Copilul a văzut în aceasta un semn de la Dumnezeu pentru a-și pune în aplicare planul său de a deveni monah deși nu avea decât
CUVIOSUL IOAN COLIBAŞUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363781_a_365110]
-
lui avva Gherasim alături de sfanțul riu Iordan și i-a spus: - Cum poti sta aici cu atâta arșiță și cu atâția țânțari (atâția viermi de lemn care te supără)? Bătrânul i-a răspuns: - Rabd viermii ca să scap de "viermele cel neadormit". De asemena suport și atâta arșiță de frica focului cel veșnic. Arșiță de aici este trecătoare, focul celălalt nu are sfârșit. CAPITOLUL 142 ALT RĂSPUNS ÎNȚELEPT A LUI AVVA ALEXANDRU Un alt frate s-a dus și el în lavra
LIVADA DUHOVNICEASCA (46) de ION UNTARU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363197_a_364526]
-
de bogată și variată: speciicare îl contrariau cu cât înainta... Temperatura aerului creștea evident. Se strecura prin desiș urmărind susurul care se amplifica. Auzea inconfundabil apa curgând și simțea aburi, condens...” Un izvor termal” s-a gândit, „o zonă vulcanică neadormită”... Înainta mânat de descoperire. „Totuși, și-a amintit, harta nu specifică acest relief, zona e nudă, nici versantul nu apare”... un pâlc în fața lui, s-a aplecat să se strecoare... Nădușea, aburii ca de saună, plante mai mult tropicale... Era
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
Petre Publicat în: Ediția nr. 375 din 10 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ascute-ți aripa-n durere și în umbră, De fiecare dată când mai vrei să zbori, Eu îți aștern Lumina lunii să-ți ajungă, Pe geana visului neadormit în zori. Și nu răspunde strigătului blond de ielă, Din noaptea răstignită-n amăgiri, E-acolo, printre drumuri, o rebelă, Mistuitoare vrere de iubiri. Eu mă ascund așa neterminată, În singurul rotund ce-a mai rămas, Acolo nu voi pierde
SINGURUL ROTUND de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361902_a_363231]
-
iunie 2014 Toate Articolele Autorului NEPUTINȚĂ Când ai trăit la cote nalte, Pe creste de Anzi și Pirinei E greu să te cobori la Marea Moartă, Printre fanatici și mișei. Când ai visat la luna cea albastră, Din codrul cel neadormit E greu să mături marea de păcate Și să te-nchizi în valul cenușiu. Elena Trifan Referință Bibliografică: NEPUTINȚĂ / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1261, Anul IV, 14 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan
NEPUTINŢĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365481_a_366810]
-
stâncă la înălțimea de aproape 30 de metri deasupra mării. Aici îmbracă schima marelui și îngerescului chip cu numele de Iosif. Ajunge, ostenindu-se ca sihastru în pădurile din împrejurimi, la măsura desăvârșirii primind de la Dumnezeu darul lacrimilor, al rugăciunii neadormite și al vindecărilor. Astfel că mulți călugări atoniți de la mănăstirile Hilandar, Xiropotamu, Vatoped dar și din altele, din schituri și chilii primesc vindecare în urma rugăciunilor sale. După alți cinci ani petrecuți în adâncă smerenie, post și privegheri nenumărate, la cererea
SF. IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ de ION UNTARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365040_a_366369]
-
utilitatea și valoarea peste timp. A scrie poezie e ca și cum ai trăi o stare vecină cu „nebunia” (acea nebunie - frumoasă), a te arunca în flacăra unui foc nestins pentru a-ți confirma supraviețuirea, a prinde în palme scânteia unui fulger neadormit - pentru a ți-o așterne în privire, a deveni furtună cu aripi de gând. A scrie poezie înseamnă - de multe ori - să „evadezi” din corpul fizic, căpătând versatilitatea corpului eteric, pentru a putea trece prin mai multe lumi deodată: îngemănarea
INSTANTANEE CULTURALE BOGDANIA LA GALERIILE DE ARTĂ DIN FOCŞANI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364890_a_366219]
-
trăind din milostenii, părintele era mult milostiv: purta de grijă elevilor orfani ai Seminarului (de la Mănăstirea Radu Vodă - București, unde era profesor), le achita bursele, le cumpăra haine și cărți, și pe toate le știe Dumnezeu. Parcă urma rânduiala Sfinților neadormiți, care opreau în mănăstire cât le era de trebuință pentru hrana zilnică și restul împărțeau până seara” - după mărturisirea făcută în această carte, la ultima rubrică a ei, de către Părintele Adrian Beldianu - Parohul Bisericii Mihai Vodă din București - fost elev
RECENZIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 78 din 19 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350496_a_351825]
-
din jertfa Mielului și a lui Vodă Brâncoveanu. Atâtea frumuseți ne întâmpină și ne poartă nu în lumi de basm, ci în triumful pe care doar jertfa de pe Golgota îl întreține, iar Vodă Brâncoveanu s-a legat de cruce prin neadormită slujire. Măreția logosului se vede în fiecare vas de preț pe care l-a ales autoarea și pentru care îi aducem un mulțam din inimă smerită. București, 4 iulie 2013, A.D. Bibliografie: 2 Ștefan Ionescu si I. Panait, Constantin voda
IN NIMBUL CRUCII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350569_a_351898]
-
risipă de opale. Un arbore cu două ramuri noi Ca două instrumente-ntr-o orchestră, Firavă violină și oboi În orchestrațe extraterestră. Când umbrele-nserării se adună, Iar ramurile parcă-s văruite, Sub strălucirea razelor de lună Doar cântecele sunt neadormite. Pe-o ramură - corolă luminoasă A răsărit într-o fereastră-albastră; Pe alta, ca o veste norocoasă, A poposit o PASĂRE MĂIASTRĂ. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Două ramuri / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 330, Anul I, 26
DOUĂ RAMURI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351536_a_352865]