56 matches
-
Această lămurire completă sau „iluminare a tuturor” este studiată în cartea următoare, Panaugia. Omnes omnia omnino videre possint - declară Comenius. Nu doar câțiva aleși au acces augic. „Toți pot să vadă totul.” Iar lumina nu trebuie căutată în afară. Făclia neaprinsă se află în mintea fiecăruia și are trei izvoare divine: lumea, rațiunea și revelația. Desigur, există dificultăți în a înțelege pe deplin și integral complicata Orbis; iar Ratio se poate împiedica adesea pe povârnișul cunoașterii universale; există însă Revelatio - care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un colegiu de educație fizică. Ținea în poală un buchet de gardenii de parcă era o minge de volei dezumflată. Ședea pe bancheta din spate, presată între soțul ei și un bătrânel micuț, în redingotă și joben, care sugea un trabuc neaprins. Doamna Silsburn și cu mine ocupam strapontinele - genunchii atingându-ni-se fără vreo urmă de indecență. De două ori, fără nici o justificare, am aruncat priviri aprobatoare bătrânelului pipernicit. Inițial, când încărcasem mașina și ținusem ușa deschisă pentru el, avusesem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de după ureche și a aprins-o. În spatele mașinii, doamna de onoare a scos un scâncet de frustrare și de ciudă. După care s-a așternut tăcerea. Pentru prima oară, după lungi minute, mi-am întors privirea spre bătrânelul cu trabucul neaprins. Întârzierea părea să nu-l fi afectat deloc. Comportamentul lui tipic de pasager așezat pe bancheta din spate a unei mașini - mașini în viteză, mașini staționate și chiar, nu te puteai împiedica să nu-ți imaginezi, mașini prăvălindu-se de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
gânduri.) Doamna de onoare s-a întors și, pentru prima dată, s-a adresat direct bătrânelului pipernicit de lângă ea. Spre nesfârșita mea satisfacție, omulețul continua să privească drept în față, de parcă peisajul lui personal nu se schimbase cu nimic. Havana neaprinsă era fixată între două degete. Deducând, probabil, din aparenta lui nepăsare față de teribila larmă produsă de cohortele de tobe și trâmbițe sau, posibil, conform unei teze necruțătoare că toți bătrânii trecuți de optzeci de ani trebuie să fie sau surzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
în sine era o priveliște scandaloasă în această casă. Patul era chiar sub fereastră. Acolo, în umbrele lăsate de obloane, zăcea o siluetă întinsă, nemișcată, moartă, întunecată. O altă siluetă, nemișcată, vie, și tot întunecată, stătea lângă pat. O lumânare neaprinsă era așezată pe o masă de la capătul patului. Silueta din pat era scundă: leșul răsucit al lui Ignatius Quasimodo Gribb, odinioară profesor de filozofie, bigot și învățat. Silueta în picioare era proaspăt văduvita lui soție, Elfrida Gribb, odinioară Elfrida Edge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
În poloboc ce rămăsese pe chișcă, scoteam mațul, băteam vrana la loc. Urcam la lumină și la căldură, ținând brăcacea cu amândouă mâinile, „de subțiori”. - S’ trăiești, băi’țălu moș’lui... Moș Iacob așeza „țăharca di titiun” deja răsucită, dar neaprinsă, pe capacul tabacherei, pusă alături, pe truchină, lua brăcacea cu amândouă mâinile, o ridica, bea. Se oprea, plescăia din limbă - Îi era bun, jinișoru’. Aprindea țăharca, trăgea din ea, trăgea din brăcace. Îi știam măsura: un litru și jumătate; Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
el, spuse, mai bine împușcați-l. Să nu se mai chinuie... Făcu câțiva pași spre porumbiște, privind obosit în jurul lui, ca și cum ar fi căutat un loc mai ferit de arșiță, să se odihnească. Dar se întoarse curând, posomorât, cu țigara neaprinsă în colțul gurii. - S-o luăm din loc, spuse. Zamfira se ridicase în picioare, dar nu-și desprindea privirile din ochii rănitului. - Dacă am ști rusește, i-am cere să ne binecuvânteze, vorbi încet, parcă mai mult pentru sine. Așa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe Ovi, care scoate din sîn un număr din Libertatea și apoi aprinde lumina din tavanul mașinii (horoscopul fiind distracția favorită a soldatului român). — Auzi, dar sigur nu vezi măcar un băț de chibrit pe-aici? Îl Întreb molfăind țigara neaprinsă Între buze. Nu, nu văd, Îmi răspunde tacticos de după ziar. — Tu nu te-ai apucat de fumat Între timp? — Nu, nu m-am apucat. După care Îl urmăresc cum strînge ziarul, Îmi smulge țigara dintre buze, iese din mașină și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai civilizați ca ei, ar trebui să-i invidiem? cască el, căznindu-se să-și țină ochii deschiși. Aha, interesant, zic. Dar n-ai cumva idee cu ce- și aprindeau romanii țigările alea igienice? mai zic și-mi privesc vîrful neaprins al țigării pe care o strîng Între buze. — Ba da. Cre’ că, spre deosebire de tine, umblau cu o torță la ei. Pentru o clipă se face liniște. — Auzi, dar tu insinuezi că put, zic, ridicînd brațul și Încercînd să-mi apropii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
arteziene care împroșca apă printre corpurile îndesate ale păduceilor. Două lebede licărinde lipăiau aproape adormite în apa neagră a iazului decorativ și auziră gîgîitul somnolent al unei gîște de pe insula din mijloc. Peste Kelvin era un pod cu candelabre metalice neaprinse la capete. Thaw își sprijini coatele pe parapet și zise: — Ascultă. în apropiere, o lună aproape plină era pistruiată de frunzele din vîrful unui ulm. Rîul gîlgîia abia auzit printre malurile de lut, iar arteziana susura în depărtare. — Minunat, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
amănunt în plus. Sânt incapabil să-mi aduc aminte ce s-a întîmplat cu biletul acela. Ce știu sigur e că l-a găsit Dascălu sub ușă. Ridică din umeri. Cristescu se opri în fața lui ținând în mână o țigară neaprinsă. ― Vi s-ar părea imposibil ca biletul să fi fost expediat chiar din casă? De exemplu, unul din bătrâni deplasîndu-se sub un motiv oarecare și scontând pe un element psihologic ― o scrisoare găsită în antreu îți poartă automat gândul dincolo de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plătește nimeni ca să păzesc toți nebunii! Se agăță de brațele balansoarului. Fiecare să-și păzească pielea, domnule. Ăsta mi-a fost principiul în viață. ― Sînteți un om cu principii... Am remarcat de la prima vizită, făcu maiorul răsucind între degete țigara neaprinsă. În ce relații erați cu domnișoara Scurtu? Popa reteză aerul cu palma. ― De nici un fel. Persoana nu mă interesează. ― În ce sens? întrebă candid Cristescu. ― În toate sensurile. N-am vocație pentru cretini. Vă satisface argumentul? Cristescu clătină din cap
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se controbăi printre haine. După o clipă scoase la iveală o cheiță. ă Unde ați găsit-o? întrebă Porfiri, luând-o și examinând-o. ă La bruta cea mare. Porfiri puse cheia în buzunar și își scoase tabachera. Cu țigara neaprinsă în gură o studie pe Zoia pentru ceva timp încercând să se hotărască ce e de făcut cu ea și apoi se uită în jos la fața speriată a fetiței care se agăța încă de babushka ei. ă Cine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
bărbatul care zăcea mort pe podea. Porfiri încuviință distrat. ă Dar ai spus că se aflau doi bărbați aici? Ai spus că ai auzit două voci, nu-i așa? ă Da. Așa este. Porfiri arătă spre cadavru cu o țigară neaprinsă. ă O vocea era a lui? Tolkachenko aprobă. ă și cealaltă? Ai recunoscut-o pe cealaltă? ă Păi, aici e aici, spuse Tolkachenko. N-am recunoscut-o. și apoi am recunoscut-o. ă Ce? lătră Salitov. ă Vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cecurile! Domnul Redbone este solid și pătrățos ca un lingou de aur, cu ochii străjuiți de niște imense sprîncene negre. El nu este o „tîrfă artistică“, așa cum apare, sub Loplop și lîngă omphalos, Într-un costum negru elegant. Un trabuc neaprins i se ițește dintre buze, perpendicular pe falusul omphalosului. Palmer rîde nervos și Își scurtează discursul. Deci, ăsta-i omul, patronul lui fantomatic. Wakefield se ridică să-i strîngă mîna, dar Redbone Îl Împinge Înapoi pe scaun. — Manîncă, manîncă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pentru că examenul pe care-l anunța cu tunete și fulgere părea să fie cel mai greu dintre toate. El se sprijinea într-un singur cot (cealaltă mână o ținea în aer, într-o poziție nefirească, jucându-se cu o țigară neaprinsă) și surâdea unuia și altuia. Cu toate acestea, nu privea pe nimeni în ochi, deși avea răspunsuri pentru toți. Doar în ziua în care Erika se aplecă peste catedră prezentându-i o ciornă de proiect, el fu smuls parcă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
stomacul umflat. Am încercat degeaba să râgâi, am pufăit și am bombănit. Înaintea lui 433 m-am simțit mai ușurat și am deschis repede ușa. Hector stătea pe pat, liniștit, cu mâinile și picioarele încrucișate, molfăind între dinți o țigară neaprinsă. Nu se uita la mine. Linoleul era curat. - Unde-ai plecat? l-am întrebat, nu mi-a răspuns. Unde ți-e gângania aia nouă? am continuat, dar tot nu mi-a răspuns. N-am zis nimic de restul cărăbușilor, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
străine, după ce se descălțau la intrare și își puneau niște papuci de casă, defilau în grupuri mici prin apartamentele greviștilor. aceștia se lăsau fotografiați în exercițiul tăcerii, așezați la mesele lor de lucru, nemișcați în fața foilor albe sau a computerelor neaprinse, cu privirile aspirate de vid. în șoaptă, ghizii expuneau pe scurt biografiile respectivilor, rezumînd de asemenea, în cîteva cuvinte, subiectele romanelor scrise de ei pînă la acea oră. Uneori, cînd soțiile greviștilor erau acasă, vizitatorilor li se propunea și să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ordine și ștergea praful! Legătura școlii cu familia se ținea astfel prin intermediul mamei care știa că se poate bizui pe el nu ar fi mințit-o niciodată! În pauze pleca adesea alături de colegi să fumeze. Lui îi plăcea mirosul tutunului neaprins dar mergea împreună și era solidar cu ei, în recreația mare, indiferent la urmări. Ieșeau din curtea mare a școlii, pe lângă teatru unde se afla parcul. Vedeai un autobuz casat, fără roți, fără geamuri, fără motor, ruginit din care ieșea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și Soția Dosarului) Doamne ajută! (cei doi îi răspund cu "Bună dimineața") Iar am întîrziat... și asta din cauza bisericii... omul care deschide biserica ar trebui sa o facă la ora 6... dar arareori face asta... iar am rămas cu lumînările neaprinse... Bodigard I: (apropiindu-se de grupul Dosar nr. și soția acestuia) Buletinul dumneavoastră, vă rog (Dosar nr. i-l dă) Aveți numărul 1. (către soție) Dumneavoastră? Buletinul... Soția dosarului: Eu nu... l-am condus pe soțul meu... (pleacă) Dosar nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
învățând la curtea contelui, după obiceiurile acelor vremuri. Mobila trosnea mutându-și mereu locul, diverse obiecte zburau prin cameră, după care se așezau la locul de unde plecau, ușile și ferestrele se deschideau sau închideau singure, lumânările policandrelor se aprindeau singure, neaprinse de nimeni, clavecinul și trompeta cântau melodii superbe, fără ca cineva să facă aceasta. Acum când Rafael avea cincisprezece ani, totul era clar, comunica cu spiritele celor dispăruți, atenționând prezența lor prin diverse fenomene, dar fără a pricinui rău cuiva. La
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
am strecurat afară să trag un fum de țigară Firește, În clipa În care am aprins bricheta, celularul meu a țipat din nou. — Ahn‑dre‑ah! Ahn‑dre‑ah! Unde ești? Unde dracului ești În clipa asta? Am aruncat țigara neaprinsă și m‑am repezit Înapoi, cu stomacul arzându‑mi atât de violent, Încât mi‑am dat seama că aveam să vomit - chestiunea era doar unde și când. — Sunt În fundul Încăperii, Miranda, am zis eu, m‑am strecurat pe ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
calma nervii sau de-a umple o pauză În conversație, dar renunțasem la fumat după un acces de pneumonie, iar tabuurile sociale erau acum atît de puternice, Încît nu mai puteam ajunge nici măcar să-mi pun Între buze o țigară neaprinsă. Totuși, În Estrella de Mar, constrîngerile noului puritanism nu păreau atît de viguroase. Am lăsat motorul pornit și am deschis portiera, hotărît să cumpăr un pachet de Toro și să-mi testez puterea voinței În contra unei convenții sociale obtuze. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gata. Hai că v-am dat prea mult nas. Loați-vă și voi un sanviș ceva și vedeți-vă de treabă. Perfect Match Îmi pipăi buzunarele. Știu că am o brichetă pe undeva. N-o găsesc. Renunț și rămân cu țigara neaprinsă în gură. Mă uit în jur. Pe lângă fântână sunt destui oameni, de toate vârstele. Nici unul nu fumează. Asta e una dintre legile lui Murphy, evident. Trebuie să studiez câteva fețe și să ghicesc care e fumătorul, ca să-i pot cere
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ca atunci cînd îți dai seama dintr-o dată că e primăvară, că ai renăscut și tu împreună cu natura. Îți plac magnoliile? mă întreabă doamna Teona. Întorc privirea spre ea. Ține cotul stîng pe spătarul scaunului, iar mîna dreaptă, cu țigara neaprinsă între degete, stă peste dosarul cu contracte. Și-a ridicat piciorul drept peste genunchiul piciorului stîng, așa de bine că fusta ei face o scobitură, ca o vale pe o cîmpie verde, nesfîrșită, în care privirea mea se pierde cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]