104 matches
-
meu, îi zise lui Constantin. Constantin tresări, ușor vizibil, se apropie de intrus și-i întinse mâna: ― Poftește, te rog! Prietenii lui Petrică sunt și prietenii mei. Dumnezeu să-l odihnească și să-l ierte! Dumitru rânji și cu ură neascunsă, îi spuse: ― Pe dracu! S-o credeți voi! Dumnezeu nu o să vă ierte pe voi, ticăloșilor! Cei doi priveau speriați spre Dumitru. Dar, Constantin își reveni și se apropie amenințător de bărbat! ― Ce spui, mă? Vii aici și ne insulți
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
când, băiet fiind, o fugărise și-o șmotrise pe Ienăchița, fata boierului Havuz, cel care, sub pretext că le ia partea împotriva răzășilor mai bogați, le luase vitele răzășilor mai săraci. — Măria-Ta - grăi el tare, pășind în față spre neascunsa mirare a tuturor - sora cinstitului han ar vrea să te cunoască, dar nu cutează. Dacă ea nu cutează, eu cutez și rogu-te dară... Dar aici glasul i se poticni și nu mai sfârși. Barzovie-Vodă, cât de întristat era, prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Mai ciudat a fost că, după ce s-a sculat din scutece și-a început să umble prin curte cu piciorușele ei drăgălașe, Despina a început să-i spună „Niță” și calului lui Samoilă. Când, cu glăsciorul ei striga „Niță”, spre neascunsa jenă a slugilor, apăreau în curte și Samoilă și calul. De jucat, se juca la fel ca toți copiii, cu diferența că finalitatea fiecărui joc trebuia să fie la ea, săparea unei gropi. Cu timpul, gropile ajunseseră un scop în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nuc maroniu, înțesată de volume legate în piei. Primul care păși în salon fu Metodiu. Aruncă o privire blândă, dar scurtă doamnei și zise în polonă: — Obișnuit nu sunt a intra în încăperi unde ochii mei pot fi izbiți de neascunsa maiestate a unei femei date într-un atât de frumos pârg. Veți înțelege astfel, scumpă doamnă, emoția firească ce mă paște: sunt om și nimic din ce-i femeiesc nu mi-e strein. — O! - suspină doamna Potoțki, privindu-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Parker era atât de absorbit de strălucirea suplimentară a Îmbujorării ei, Încât a uitat să tragă scaunul pentru Sally și a rămas paralizat de jenă. Amory se așezase de cealaltă parte, sigur pe el și mândru, și o privea cu neascunsă admirație. I s-a adresat imediat, ca, de altfel, și Froggy: — Am auzit multe despre tine din zilele când aveai codițe... N-a fost ciudat că după-amiază...? S-au oprit amândoi. Isabelle s-a răsucit, timidă, spre Amory. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fără coșmar În lumea fără vină, în care sunt un dar Și-un zâmbet de lumină, în nuanțe violet, Nectar și miere, floare de câmp într-un buchet... În care-mi cânt iubirea de Om și lume nouă O lume neascunsă , unde penelul plouă Doar picături de rouă din zorii clipei mele În care mă trezesc ascunsă între stele... Veniți în lumea noastră de veghetori divini. E lumea-n care gîndu-i curat și fără spini. O lume ideală pictată doar din
VEGHETORI-DUPĂ PICTURA MAIEI MARTIN VEGHETORI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361413_a_362742]
-
aparatul fotografic, dar și o serie de caricaturi ale unor celebrități în muzică de jaz. Benny Goodmann, John Lee Hoocker, Louis Armstrong, Charles Mingus, Carlos Santana sunt surprinși în atitudini comice cu un excelent simț al umorului, dar și cu neascunsă simpatie. Ironia subtilă, umorul discret, concepția originală conferă portretelor amuzante o încărcătură simbolică. Zvi Peter Gall, auto-identificare cu produsul artistic Obișnuit al galeriei și trăitor în lumea lucrărilor plastice, Zvi Peter Gall esențializează cu firească încărcătura filozofică, într-un context
EXPOZIŢIE DE ARTĂ PLASTICĂ LA HAIFA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364217_a_365546]
-
va mai binevoi în mine Câmpia plânge când vine zăpada Calea Ta cea sfântă plină de minuni Pocăința crește în al meu sine Numai Tu Doamne în necuvânt m-aduni PSALMUL 77 Puterile și minunile toate Din neam în neam neascunse de părinți Fiii ce se vor naște le vor dorinți Când prin facerea Lui totul se poate Pâine îngerească a mâncat omul Nimic nu lipsea din cele ce pofteau I-a hrănit Domnul cu toate ce-și doreau Așa cum toamna
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
formele și calitatea interrelaționării cu oamenii, și prestațiile profesionale în televiziune, scenă și spectacol. Din acest orizont de determinare un adevăr fundamental în legătură cu Lorenna este frumusețea neunivocă, estinsă ca expunere în tot ce e vizibil la ea. Există o sublimitate neascunsă în toată înfățișarea ei, atât cea corporală cât și cea atitudinală, ca persoană publică și, evident, cea oglinditoare a prestațiilor artistice. Între ceea ce este și ceea ce vrea și trebuie să fie Lorenna există deplină compatibilitate. Mulți artiști se dorește a
LORENNA. UNIFORMITATE ÎNTRE CE TREBUIE SĂ FIE ŞI CE ESTE ARTISTUL… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364759_a_366088]
-
moștenitoare, păstrătoare și purtătoare la urmași a moștenirii folclorului muzical revendicat pe două maluri de apă și de istorie, ale Milcovului cel frate între inime surori! Indiciul acesta este cel la prima vedere: curățenia sufletească, spiritul vulturului, voioșia, sinceritatea, neocolirea, neascunsul... E un om plăcut pe cât îi este de plăcută vocea, un om frumos pe cât îi sunt de frumoase cântecele. În cosmosul spectacolului folcloric e o lună ce albește drumul între umărul pământului și văzduh și împletește între ele cântece de
GETA POSTOLACHE. PRIMITOARE, PĂSTRĂTOARE ŞI DĂRUITOARE A MOŞTENIRII FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365457_a_366786]
-
recunosc, absolut specifică stilului lui Zoltan Terner, un scriitor ale cărui rânduri, departe de a ne explica problema abordată, ridică atât de multe întrebări, încât puțini sunt cei care au puterea de a merge până la capăt. Spun aceasta cu o neascunsă admirație, dar mai afirm și că metoda este benefică pentru că acei trudnici care reușesc traversarea textelor, unele dintre ele de-a dreptul hermetice, și au la sfârșit o iluminare, fapt care, fără îndoilală, chiar dacă nu o va afla niciodată, îl
REALISMUL INCREDIBIL AL EXISTENŢELOR DE SUB POD de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351890_a_353219]
-
asta. Maria, o nemțoaică rezidentă în Sri Lanka are o superbă locuință chiar pe malul râului și bine-nțeles o barcă cu un căpitan bun, Nadescha. Am format un grup și împreună cu Căpitanul Nadescha am plecat să descoperim frumusețile ascunse și neascunse ale râului. În primele patru ore ne-am bucurat pe deplin de peisajul superb ce s-a desfășurat în fața noastră care a fost animat de mulțimea păsărilor cu pene frumos colorate pe care le întrecea doar frumusețea florilor de lotus
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
evident în chiar titlul volumului; Poeme erotice cu un subsol titularizat ca fiind DOR DE ȚARĂ! A se vedea; truda anilor nemunciți! Fidele - perverse! Viață dulce -amară! Creațiile poetice cuprinse în acest volum reprezintă în fapt scene reale de viață, neascunse de cortine, spuse cititorului sub forma unor tablouri știute de noi toți, dar pe care le mascăm cu temere. Noi încercăm să ascundem pur și simplu adevărul transformându-l în ceva fariseic. Dorul de țară fiind descris ca un tablou
ASPECTE INEDITE ÎN POEZIA LUI STEJĂREL IONESCU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351273_a_352602]
-
să mă întrebi și despre acest aspect, nu? - Sunteți extraordinar, doctore! exclamă Ofelia, nu atât de surprinsă pe cât de preocupată era să-și etaleze formele, pe care le ascundea imaginar sub halat, deznodând și înnodând cordonul, în timp ce-l privea cu neascunsă doză de tandrețe. Întotdeauna știți ce gândesc... Cum intrați în mintea mea? - Intru pentru că tu îmi permiți, domnișoară... - Vai! Domnișoară, ziceți dumneavoastră doar așa, în glumă, să mă simt bine, știu eu... Aș dori să mai fiu, dar mi-a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
decoruri și întîmplăricare-mi ocupă mintea, în fond ce altcevaaceastă veșnică sfîșieredesenată pe hîrtie de-o culoare indefinită.Din toate promisiunile rostite vreodatădoar florile de nalbă, în mijlocul ploii,surîd a iubire. Fără acest adevăr, nimic nu are sens!... XVII. ADEVĂRUL, ACEST NEASCUNS, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1172 din 17 martie 2014. 1 În căutarea distanței dintre instinct și icoană mă uit ca Ianus cu un chip spre neant și cu altul înspre anotimpurile din Antiohia, de augurium lume
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
este în cele din urmă recunoscută: „nu pot iubi cu măsură. Nu am sentimentul că îmi împart viața cu cei dimprejurul meu, ci cu tine. Toată ziua am fost împreună. Tu ești în inima mea.” (p. 150) Altădată recunoaște cu neascunsă gelozie: „Inima mi se face arici, ghem de țepi, dacă văd o femeie în preajma ta” (p.194). Personajul e din familia eroilor camilpetrescieni, ce tind spre împlinirea la modul absolut, dăruire totală, refuzul oricărui compromis. Dragostea în concepția ei trebuie
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
teamă să nu calci pe ele - negre ca pietrele vulcanice pe care se întind. * Păsări: piquero pata azul, gaviotin, fragata, cormorant, piquero de nasca. Un cormoran pe cuib, clocește. Nu-i pasă de noi. Are cuibul la suprafață, printre iguane. Neascuns, neprotejat ca să nu-i fure cineva ouăle... De ce? Fiindcă n-are prădători. * Multe foci cu coamă (sea lion: Eumetopias jubata). Animale endemice: iguane, crabi, păsări, broaște țestoase, scoici. * Broaștele țestoase gigantice (tortugas gigantes sau los galápagos) au dat faimă locului
O CĂLĂTORIE ÎN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354455_a_355784]
-
a dovedit noblețea și în aceste împrejurări, primind să sufere singur. Nu a făcut din propria viață analiza unei arte a analizei, și-a trăit-o fiindu-i cel mai aspru critic tăcerea, uneori, fiindu-și însuși critic, alteori, făcând neascuns evocări nelacunare despre sine. Nu a avut și nici posteritatea nu va avea nevoie de dezambiguizări. A fost sincer și curat. Făcea un umor sobru. Părea că are în inimă numai iarnă. Dar nu e adevărat. Era un sentimental! Arderea
NAE LĂZĂRESCU. MARII ACTORI RĂMÂN ŞI DUPĂ PLECARE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353166_a_354495]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ADEVĂRUL, ACEST NEASCUNS Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 1172 din 17 martie 2014 Toate Articolele Autorului 1 În căutarea distanței dintre instinct și icoană mă uit ca Ianus cu un chip spre neant și cu altul înspre anotimpurile din Antiohia
ADEVĂRUL, ACEST NEASCUNS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1172 din 17 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354142_a_355471]
-
o experiență ce șterge nevoia infantilă de răspunsuri în ciuda sfîrșitului a tot și toate, ca atunci cînd dai ceasul înapoi în mijlocul zilei și te gîndești la neastîmpărul căutărilor tale prin cele mai îndepărtate unghere ale memoriei. Referință Bibliografică: Adevărul, acest neascuns / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1172, Anul IV, 17 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ADEVĂRUL, ACEST NEASCUNS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1172 din 17 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354142_a_355471]
-
imediat, însă pentru micii comandați trebuia să mai așteptăm. Era cel mai nimerit prilej să aflu și să aflăm povestea Tuchilatei. La o masă chiar lângă scările casei stătea o femeie îmbrăcată într-un halat roze, cu un păr bogat neascuns de vreun acoperiș. Ni s-a spus că este însuși Tuchilata. Această femeie ajunsese pe aceste meleaguri imediat după cel de al doilea război mondial. A fost găsită ascunsă de o patrulă militară în retragere undeva printr-o pădure din
BIOGRAFIA TUCHILATEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359074_a_360403]
-
Foto: Guliver Getty Images - Ia-mă de mână și trage-mă mai aproape. - De ce? - De mână. Avea ochi albaștri ca un cer dezbrăcat de iunie și buzele îi erau cireșii, așa goale, neascunse sub vreun ruj aiuritor. Îi picaseră obrajii de boală și totuși era atât de frumoasă. Părul pieptănat atent, cu cărare pe mijloc, era des și alb. Semăna cu doamna din Titanic, cea care, în tălpile goale, s-a suit pe
Inima doamnei Maria () [Corola-blog/BlogPost/337792_a_339121]
-
zăvorâtă a unei inimi măcinate continuu de temeri, îndoială, deziluzie, coșmaruri și dorinți. Iar toate astea s-au întâmplat poate și pentru că în sângele său se zbăteau cu năvălnicie valurile uneori blânde, alteori furioase ale lui Hapi, glăsuind cu fală neascunsă lumii despre misterul greu deslușibil al vechilor piramide din Egiptul antic, dar și despre o civilizație a faraonilor cu chip cioplit în piatră la a cărei semantică profundă nu este posibil a ajunge lesne vreodată și cu orice preț, dacă
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
raport: "Raportul finitului către infinit" (ms. 2267). 2. Cetatea (palat, arc, turn, portaluri, clopotniță) Zidul este pentru Eminescu imaginea securizantă a omului care a ridicat o barieră între el și moarte: "împotriva cărora oamenii se îndiguiesc cu obeliscuri și piramide". Neascunsă, "rivalitatea demiurgică" este reluată, generație după generație, de popoarele cu "țeasta de furnică". O predilecție pentru "satanic", pentru "rebel", "demonic" ca forme ale revoltei este altoită pe principiul schopenhauerian al răului în lume, ca lege supremă a schimbării: "contra lui
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cumplită dezechilibrare mintală”, sau Cazul Cezar Petrescu, unde tot G. M. Vlădescu îl creditează în alb pe întemeietorul „Gândirii” ca „una din marile nădejdi literare”, somându-l însă la replică în acuzația de plagiat avansată de F. Aderca. Notele, de neascunsă ironie, de la rubrica „Reviste” confirmă partizanatul publicației: „Încetarea «Sburătorului literar» aduce fără îndoială o pierdere. Erau câteva tinere nume cari acolo se manifestaseră și acolo publicau mai mult: Camil Petrescu, Sanda Movilă, Vl. Streinu, I. Valerian. Întrebăm, fără să fim
LICARIRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287802_a_289131]