105 matches
-
de domol încît nu trădează deloc nici graba, nici bucuria ce resimte. Are un joc de scenă foarte imperfect. Așteaptă impasibilă până când [î]i vine rândul replicei următoare. Caracterul esențial al d-șoarei Popescu este o afectare exagerată și o încredere neascunsă în talentul d-sale. Luând bine seama la jocul ei se vede răceala care provine din nepriceperea rolului și lipsa de simțire, iar trăsătura de mai sus provine din ovațiunile nemeritate ce le-a primit din partea prea indulgentului nostru public
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care sugerase că îi venise în cap un gând, mai degrabă o întrebare pe care aștepta să i-o pună la urmă soțului ei; în această amânare savura parcă reacția lui, cu care urma să se delecteze și prin priviri neascunse pe care mi le arunca din când în când, îmi promitea că și eu o să mă distrez; soția își cunoștea soțul, punctele lui vulnerabile; firește, nu le va dezvălui, să-l facă de râs, dar nici nu va ezita să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
felul cum i se adresase Matilda, era fratele ei (în minutele următoare această impresie mi se confirmă și îmi amintii că de fapt știam că are un frate Petea, dar uitasem), or el mă privise de la început cu o ostilitate neascunsă și Matilda bineînțeles că observase și totuși, ca să zic așa, puțin îi păsa, ca să nu zic mai rău, dimpotrivă, îi vorbise cu o vie afecțiune. Aceste șocuri, care se înlănțuiau, sfârșiră prin a mă anestezia, dîndu-mi sentimentul aproape infantil, bizar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care trebuie să dispară... Totdeauna m-am uitat cu neliniște la tabloul lui Sandro Botticelli, în reproduceri, căci originalul e la New York, care înfățișează împărtășania sfântului Jerome. Cei din jur, în special preotul îi întinde agresiv lingurița cu o expresie neascunsă de satisfacție că el e viu, gras și sănătos în timp ce sfântul va fi în curând mort, deja, cu paloarea pe chip, cu privirea rătăcită... nu mai e sfânt, ci un biet bătrân muribund, întru totul în ghearele morții neîndurătoare... Desfrânații
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
părea să rumege ceva în sensul că nu era bine ce se întîmplă, dar nici n-avea ce să facă. Oricum, nu era treaba lui. Tamara își deschisese pleoapele lăsate și se uita la mine cu o curiozitate lacomă și neascunsă, aproape sfidătoare. Părinții și bunicii mei se uitau și ei la mine parcă mi-ar fi spus: dă-i afară pe toți, sânt contra ta și a noastră. Tasia rupse tăcerea. "Matilda, hai, gata!" Gata ce? "Lasă-mă Tasia", zise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acest amestec de afecțiune și cinism priapic față de femei și care îmi stârnea o mare veselie și în același timp o împăcare neașteptată cu lumea, izbucnii iar în hohote și punîndu-i mâna pe umăr îl împinsei mai încolo cu o neascunsă simpatie. "Rîdeți, ai? zise, tot așa, râzând el însuși pe sub mustață. Ce vă înveselește așa, dom' profesor?" mă întrebă curios. "Cum, răspunsei, veselia ta!" " Deci mă găsiți un om vesel?" Da, foarte vesel, cunoști femeile." "Cum să nu le cunosc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sacrificat în van. M-am privit în oglindă și am fost nevoită să recunosc că arătam bine. Eram înaltă și slabă și aproape elegantă. Nu se mai vedea nici un pepenaș prin zonă. —Dumnezeule, a exclamat Helen clătinând din cap cu neascunsă admirație. Uită-te la tine! Și-a trecut așa de puțin timp de când erai o nemernică obeză! Asta era o adevărată laudă! —Strânge-ți părul sus, mi-a sugerat Helen. Nu pot. E prea scurt, am protestat eu. —Ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sale agitate, l-a apucat răul de mare, alb ca un polip, contractat cum era. În timp ce vomita, Dingbat îl ținea strâns din spate - era băiatu’ lui și avea de gând să îl scape și din ghearele morții - și pleda cu neascunsă amărăciune și dezamăgire „Măi frate, abține-te, pentru numele Domnului!“ Dar Nails a continuat să se înece și să înghită aerul în piept, iar părul îi atârna umed pe fața rece și peste ochii ce tânjeau la uscat. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
jumătate pe patru metri), sărăcia lucie și rânjită a ziarelor îngălbenite, lipite pe pereți pe post de tapet și în care erau înfipte (drept cuiere) cuie și piroane lungi, excrescențe ruginite în care spânzura spartan, etalată la bună și la neascunsă vedere, întreaga avere portabilă a locatarului, compusă mai cu seamă din bulendre, obiele, țoale desperecheate și prosoape căpătate în timp, de pe la lichidări de stocuri, solduri, ajutoare, pomeni, priveghiuri și înmormântări, o constelație de borfeturi și de gioarse inomabile, de căcățișuri
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o coală cu timbre fiscale - căci știa din urmă cu un an că se găseau greu și la prețuri de speculă. Prevederea lui se dovedise, Însă, zadarnică: funcționara de la un ghișeu Îi azvârlise Înapoi coala, cu scârbă, dar și cu neascunsă satisfacție, și-l anunțase că acele timbre ieșiseră din uz cu câteva săptămâni În urmă. Repetentu se Înroșise, Înghițise În sec și - după ce auzise Îndemnul rostit În franceză al maestrului ce se odihnea pe o bancă („Mai ales nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a fi pe deplin conștient. Nu suntem nici noi, cititorii, decât atunci când, vreme de câteva zile, în Wichita, ia identitatea unui bărbat (încă) tânăr în care a supraviețuit nu doar codul cavaleresc al romanticilor, ci și o dorință puternică, de neascuns: Am lipsit zece zile. Părinții lui Merle erau oameni șterși, amabili, răbdători. Trăiau într-o casă veche, pe o stradă liniștită și umbroasă. Când le-am povestit ce am crezut de cuviință că ar trebui să știe, au început să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu o icoană bizantină. Mersul îi e zorit și nesigur, glasul e, tot așa, precipitat, cu o tonalitate variabilă. Este în toată ființa lui S. un mare neastâmpăr și o mare bunătate. O bunătate activă, ușor agitată, și o voință neascunsă de a se identifica total cu noua lui condiție. Nu își pierde vremea, are rubrici în revistele vremii, ține predici, îndrumă vizitatorii, din când în când călătorește. În 1982 publică un eseu despre Geo Bogza, apoi Critică la persoana întâi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
În tren.”. E o retragere discretă, abilă, dar sortită eșecului, de pe scena amorului clandestin. Subterfugiul reflectă psihologia bărbatului angajat sentimental de voie, de nevoie, și pentru care relația amoroasă și femeia Împovărează. „Un negustor băcan, foarte deștept, partizan hotărât și neascuns al conservatorilor” e supus unui boicot de către liberali, un boicot inițiat de către cuconul Iancu, din cauza opțiunilor lui politice; e, În fapt, un boicot În mare parte doar oficial: „liberalii, pentru a nu-și călca jurământul și totdeodată a nu se
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
catastrofsim panicard vremea (definitiv dușmănoasă și periculoasă). Fetița nu este și nu se simte În niciun fel persecutată de singurătatea ei la geam. Din contra, ea caută firesc și benefic tovărășia soarelui căruia-i zîmbește știrb, fără rețineri, deschis și neascuns. Prietenia nepretențioasă, fără menajamente a stihiilor Îi e deajuns. Fereastra nu este pentru ea termopanul protector, ci modalitatea de a cocheta prin transparența ei cu stihia momentan interzisă de cei atît de chibzuiți. Și aici rolurile se inversează deja: soarele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cere ieșirea neîntârziată a comuniștilor din guvern, PCE preferă să rămână un „partid al războiului”, chiar dacă descurajarea și înfometarea se generalizează. în aprilie, ministrul Apărării, socialistul Indalecio Prieto, opus tutelei PCE, prezenței agenților și militarilor sovietici și, profesând un pesimism neascuns, este demis, dar faptul nu schimbă în niciun fel deznodământul. Barcelona cade în ianuarie 1939, iar 450.000 de spanioli se refugiază în Franța. Pe 5 martie, șefii militari ai capitalei, generalul Miaja și colonelul Casado, dau o lovitură de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fatalismului și ale eleatismului funciar românesc. Din această nouă experiență ființa românească iese îmbogățită, înnobilată, competitivă în plan metafizic; ea are acces la spiritul pur, trăiește metafizic existența și primește într-un mod original gândul trecerii. Există, spune cu o neascunsă fervoare V., o formulă, o dimensiune românească a existenței, cu rădăcini adânci în timp și spațiu. „Omul românesc” nu se identifică în nici un chip cu Mitică (omul caragialian), om al suprafețelor, „omul de vorbe” (cum îi spune Tudor Vianu). Fenomenologul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
cumplită dezechilibrare mintală”, sau Cazul Cezar Petrescu, unde tot G. M. Vlădescu îl creditează în alb pe întemeietorul „Gândirii” ca „una din marile nădejdi literare”, somându-l însă la replică în acuzația de plagiat avansată de F. Aderca. Notele, de neascunsă ironie, de la rubrica „Reviste” confirmă partizanatul publicației: „Încetarea «Sburătorului literar» aduce fără îndoială o pierdere. Erau câteva tinere nume cari acolo se manifestaseră și acolo publicau mai mult: Camil Petrescu, Sanda Movilă, Vl. Streinu, I. Valerian. Întrebăm, fără să fim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287802_a_289131]
-
raport: "Raportul finitului către infinit" (ms. 2267). 2. Cetatea (palat, arc, turn, portaluri, clopotniță) Zidul este pentru Eminescu imaginea securizantă a omului care a ridicat o barieră între el și moarte: "împotriva cărora oamenii se îndiguiesc cu obeliscuri și piramide". Neascunsă, "rivalitatea demiurgică" este reluată, generație după generație, de popoarele cu "țeasta de furnică". O predilecție pentru "satanic", pentru "rebel", "demonic" ca forme ale revoltei este altoită pe principiul schopenhauerian al răului în lume, ca lege supremă a schimbării: "contra lui
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
dintr-o perspectivă interdisciplinara, bazată pe exemplele furnizate de marea poezie. Astfel încât s-ar părea că opera lui S. s-a constituit prin participarea a două personalități diferite: un poet ce și-a păstrat candoarea juvenila, exersând cu o plăcere neascunsa diverse scheme prozodice, si un estetician riguros, care apelează în numeroasele sale lucrări, sintetizate în Esthétique. Musique, peinture, poésie, science (1953), la criterii noi ce solicită participarea matematicii în sistemul de referințe axiologice. Estetică lui a atras în primul rând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289647_a_290976]
-
surprinde realitatea absolutului spațial, fapt pentru care îl citim ca pe o trans-scriere a blocului temporal. 3.4. Eminescu și literatura engleză G.Călinescu a analizat în detaliu relația dintre poetul nostru național și Shakespeare. Zoe Dumitrescu Bușulenga remarcă "fervoarea neascunsă" față de poetul elizabetan, explicită în poemul eminescian antum Cărțile : "Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,/ M-ai învățat ca lumea s-o citesc," (2000, 227). Contactul tânărului însoțitor al trupei de teatru a lui Pascaly în Ardeal cu Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care îl acopereau 13. Ceea ce se impunea și se punea în vedere devine nevăzut, simplă aparență a derizoriului, dispariție în imaginea nesubzistentă a mundaneității; în schimb, invizibilul (cu mintea, cu carnea, cu vederea trupească) se face vizibil, arătându-și chipul neascuns, ieșind din retragere "cu fața descoperită"14. Cum să înțelegem această răsturnare a perspectivei, această pătrundere în distanța nevăzutului, paradoxala posibilitate de a urma retragerea sa în imagine, de a vedea ce nu se poate privi? Dar "a vedea/ ce
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a vedea lumina, ci a fi în lumină, a purta lumina în propria natură, fiind purtat de lumină, la fel cum cel care slăvește e cuprins de lumina slavei. Pentru ca această cuprindere să fie totodată o deschidere, o ieșire în neascunsul prezenței văzătoare, natura trebuie să treacă dincolo de ea însăși, să se înscrie în trecerea la limită dincolo de orice limită impusă de propria ordine suficientă. În alt sens însă, natura trebuie să fie afectată, scoasă din nemișcare sau din mișcarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cit., p. 125); Nestrăbătute de lumină umbre în lume aștern/ Lucrurile lumii/ Inocent opace în ființa lor,/ Partea lor de întuneric și numai a lor./ Iar în forma umbrei lucrurilor stăm la adăpost/ De arșița luminii, noi și gândul nostru neascuns./ Căci nu ne ascundem, ci numai stăm/ În umbre după umbre crescând și scăzând, într-o așezare firească,/ Alcătuindu-se în întunericul umbrei și în puțina răcoare/ Mijlocită, între lumină și noi, de lucrurile lumii/ Și de adevărul lor" (Umbrele
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
preluînd rolul persecutorului (chiar dacă temporar, pentru că integrat nu de puține ori schemei comice a ...retroversiei, fatalei viceversa...). Unele dintre acestea, precum ...Bubico, "puiul" Goe, sau tînărul ofițer de roșiori își atrag, prin insolență, o cruntă pedeapsă, iar satisfacția naratorului este neascunsă. Degrabă iritabil, omul caragialian (și poate mai abitir auctorele însuși) se bucură de orice "reparație", chiar dacă micii tirani susamintiți par a fi apărați de însăși condiția lor inatacabilă. Deși "nu face să...", povestitorul exultă cînd se simte răzbunat: curat sadism
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
literare nu fac decît evidentă natura scrisului călinescian. Nuanța că autorul o face într-un fel conștient pînă la emfază, că scriitorul se etalează în tot spectacolul posibilităților sale nu trebuie ignorată. Călinescu refuză artistul grav, îl desconsideră cu superioritate neascunsă, dacă prin gravitate înțelegem spiritul creator limitat. Există un fel de a rîde, de a se bucura cu manifestări excentrice de adevărata libertate a actului critic, întîi de toate un act al citirii. Există un fel de opoziție bine camuflată
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]