KorAP: Find »[drukola/base=neatârnat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 ...9 >

207 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

spre sud și apus, bătură oștile bizantine, luară cu puterea Moesia de Jos, descălecară acolo statornic, se-ntinseră peste amândouă Daciile și peste Sciția mică (adică peste bucata de loc spre răsărit de Moldova, așa-numita Dobroge) și întemeiară împărăție neatârnată și puternică, care putu să steie împotriva împărăției romane din Răsărit curs de două veacuri aproape. Ei se amestecară cu autohtonii supuși din Moesia și cu slavii numeroși de acolo într-un singur popor, primiră un idiom al limbei slăvene

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
rebelii biruitori în buna lor voie și liberi, în ținuturile și țările {EminescuOpXIV 95} ce și le câștigaseră. Astfel, pe la capătul sutei a douăsprezecea și la începutul celei de-a treisprezecea (1185 - 1204), se ivi un stat de sine stătător, neatârnat și purtând titlul de regat, care într-adevăr, pentru multiplul său amestec cu elemente slavone, se numi regat bulgaro-romîn, dar care e ridicat pe o temelie precumpănitor românească în privirea căreia un renumit scrutator al istoriei putea cu drept cuvânt

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
recunoască din partea {EminescuOpXIV 98} papei titlul său de rege, dîndu-i-se coroana și deplina demnitate regală, de vreme ce și cei ce l-au precedat la stăpânire, anume Petru și Samoil, au purtat în faptă și documentar titlul, coroana și rangul de principi neatârnați (imperatores). După acordarea acestei cereri principale, se va împlini, cât ține statul româno-bulgar, tot ce ar prescrie papa în folosul și spre onoarea bisericei romane. Pentru a trata verbal, deci mai cu de-amăruntul cestiunea, Ioannițiu delegă pre un sol

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
peste puține ceasuri se văzuse asemenea silit să fugă. În aceeași vreme Alexie Comnen, nepotul împăratului tiranic Andronic Comnen, ce răposase de mult, se așeză în Trapezunt; iar Mihail Angelos Komnen în Tessalia și Epir; amândoi se {EminescuOpXIV 100} declarară neatârnați și se considerau asemenea ca moștenitori ai coroanei împărătești. Cea mai mare perspectivă însă pentru renașterea politică a împărăției o dădea statul de la Niceea, instituit și stăpânit cu mână puternică și înțeleaptă de cătră Theodor Laskaris, om abia de treizeci

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
asiatic la Lampsacus, unde se afla împărăteasa Irina. Aicea patriarhul Germanus cunună solemn vlăstarii logodiți ai acelor două dinastii, pe Theodor Laskaris cu Elena. Metropolitul din Tîrnova, care canonicește era subordonat patriarhului din Constantinopol, câștigă aici o poziție autonomă și neatârnată după mijlocirea regelui bulgaro-romîn și din considerație pentru înrudirea și prieteșugul său, care acuma trăgeau greu la cumpănă; așa ca mitropolitul fu recunoscut și proclamat, prin decret împărătesc și prin hotărârea sinodului, de neatârnat de orice instanță bisericească superioră și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
câștigă aici o poziție autonomă și neatârnată după mijlocirea regelui bulgaro-romîn și din considerație pentru înrudirea și prieteșugul său, care acuma trăgeau greu la cumpănă; așa ca mitropolitul fu recunoscut și proclamat, prin decret împărătesc și prin hotărârea sinodului, de neatârnat de orice instanță bisericească superioră și în drept totodată de-a purta titlul de patriarh. După săvârșirea festivității nunții, împărăteasa Irina merse cu fiul și cu noră-sa spre răsărit, pe când soția lui Asan se-ntoarse asemenea la obicinuita ei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
putea mănținea față cu Bizanțul cel slab și căzăcios, s-apropia de pieirea-i politică și în luptă contra turcilor năvălitori suferi la Cossovo, pe câmpul Mierlei (1389) o înfrîngere deplină, iar după ce fu prins Șișman, cel din urmă rege neatârnat al ei, căzu și ea sub stăpânire osmană ca simplă provincie (vilaiet) (1391)). Românii, atât cei dinlăuntru cât și cei din afară de Bulgaria, avură curând aceeași soartă și formează de atunci și până astăzi o parte integrantă a împărăției osmane

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
germani (Cruciferi de Hospitali S[anctae] Mariae) apoi pe cavalerii ioaniți, trimițîndu-i ca înainte-luptători la marginile Cumaniei, fără însă de-a ajunge la succesul dorit. În această stare fără de orânduială și netocmită s-a aflat Valachia până ce ajunse a fi neatârnată, o neatârnare care-a fost cu putință mai cu samă prin împrejurarea că țara aceasta nu stătea decât de nume sub suveranitatea Ungariei, nu însă în realitate, căci numai atunci i se făcea omagiu Ungariei când ea-l cerea, trimițând

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
oaste în acele locuri, care bătu și ucise pre defector, prinse pe fratele acestuia, anume Barbat, și-l sili cu succes la plata tributului. Cu atât mai izbutită se dovedi însă tendința de consolidare a Valachiei după ce ea se proclamă neatârnată ca stat propriu sub voievodul Radu-Negru în anul 1290. Acest regent, care se descleștă de sub supremația Ungariei si domni de la 1290-1314, își așeză scaunul domniei - după cum spune tradiția lesne de împăcat cu fapta istorică - mai întîi la Câmpulung, nu departe

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
tată-său la anul 1333, iar Radul nu domni în persoană, ci numai prin fiii săi Dan II și Mircea I. Constituția Valachiei. Valachia era așadar întemeiată ca corp politic, iar noua comunitate de stat se introduse în șirul statelor neatârnate, băgată oarecum ca o mai mică creațiune de mijloc între marile puteri de pe atunci, Ungaria, Polonia și Turcia. Întemeietorul statului, Radu-Negru, nu dete însă țării sale din nou create o nouă bază constituțională, ci păstră, neschimbată în liniile ei fundamentale

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de abnegație a comisului său, Ștefan regele izbutește să se tupile cu suită mică și cu mare primejduire a vieții sale printre șirurile inamice spre Temișoara de unde plecă la Wissegrad. Nemaisupărat după așa biruință, Mihai Basarab se purtă ca principe neatârnat și nu mai recunoscu supremația Ungariei. Dan I Voievod. Tot astfel fu și cu Dan I, fiul lui Radu-Negru și urmașul lui Mihai Basarab, care în domnia lui de zece ani (1333 - 1342) nu se cunoscu atârnător de coroana Sf.

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Daca curtea din Bizanț și patriarhatul ecumenic s-ar fi convertit într-adevăr, atunci e firesc lucru și se-nțelege de sine că și Principatele românești, având atâtea legături politice și bisericești cu Bosforul și neputând întreține o proprie biserică neatârnată, ar fi fost și ele răpite de curentul unionist. Adevărat că Scaunul roman nu se prea încredea în grecii bizantini și știa prea bine că tendința uniunii bisericești nu izvora din cuget curat și din voință sinceră, ci numai și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cu geloasă teamă regulata administrație bisericească a țării lor și când băgară de seamă că multe mai sânt încă de lipsă, cătară numaidecât să îndrepteze și să îmbunătățească, păstrând însă neclintit în ochi punctul de vedere al unei autonomii bisericești neatârnate și neamestecate. Iacint, mitropolitul, numit încă la anul 1359 și mutat de la Vidin în Țara Românească, în curgerea vremii nu putu să satisfacă sarcinei sale de arhipăstoriu decât cu puțin succes, parte din cauză de slăbiciune și bătrânețe, parte apoi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în fine inextirpabilă. Astfel Mircea, cu toată capacitatea lui strategică și cu toată dibăcia diplomatică ajunse totuși acolo de se văzu vasal turcesc și Valachia scăzută la treapta de provincie tributară, încît de acum înainte, cu toate că se păstrase neatins guvernul neatârnat înlăuntru, el și țara erau totuși subordinați poruncilor sultanului osman. În zilele lui Mircea Vodă nici s-a căutat, nici s-a dobândit întemeierea unei neatârnări bisericești a țării, măcar pe atâta pe cât se realizase în Moldova. Vălmășag bisericesc în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fi contribuit mult pîn-acuma la convertirea a multă samă de români, încît pare a fi foarte potrivit să poarte cârja păstorească. În orice caz intenția Scaunului roman era de-a crea episcopiei de Milcov o poziție mai liberă și mai neatârnată de înrurirea ungurească. Între acestea Moldova rămase încă tot subordonată mitropolitului din Halicz în Malorosia și era espusă tuturor inconvenientelor acelora cari rezultau din depărtarea și din nesuficienta dotare a acestui scaun mitropolitan. Când patriarhul ecumenic Filotei numi și rândui

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
oraș era mai în mijlocul țării. De atunci se stinse numirea de "episcop de Siretiu" și începu aceea de "episcop de Bacău". Un merit durabil al lui Iuga Vodă e înființarea unei ierarhii pământene și proprii, deși nu cu totului tot neatârnate, din lipsa căreia Moldova fusese avizată pîn-acuma la provinții bisericești străine din partea cărora era îngrijită în mod vitreg. În anul 1399 el trimise solie la patriarhul Ochridei din Albania, ceru de la dânsul întîi arhipăstoreasca binecuvântare, apoi căpătă învoirea pentru instituirea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
lângă care se grupează, palide și ne-ntonate, celelalte silabe este accentul. Daca, ca în limbele vechi, undeva se-ntîmplă ca numai coprinsul sunetal material al silabei să despre lungimea or scurtimea sa, acolo, după cum se știe, accentul vorbei [e] cu desăvârșire neatârnat de cuantitate. Ce e cuantitate silabică? Aicea așa divergează accentul ce reprezintă însemnătatea vorbirei de coprinsul material al sunetului. În nemțește din contra se pătrund reciproc aceste două momente: a ținoarei spirituale pe de o parte, a celei materiale pe

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
unități bazate pe coordonarea propusăciunelor vor arăta așadar această nedependență și în întonare. Prin urmare fiecare din aceste propusăciuni care coprinde totodată o varietate de arse și teze în sine se arată, întîi, prin unitatea accentului logic ca un întreg neatârnat, a doua, prin ton în raportul său cu cealaltă propusăciune, cu care împreună formează o unitate mai naltă (hohere Einheit ). vezi Kirchmann, beim beziehendes Denken Accentul logic, care [are] de-a ne-nfățișa relațiunea internă dintre pro-pusăciuni coordinate, se arată

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
altfel. De aceea nici dă o generalitate adevărată, și rațiunea, care-i atât de doritoare după asemenea cunoștințe, se vede mai mult excitată prin ea decât satisfăcută. Asemenea cunoștințe generale, cari poartă totodată caracterul unei necesități interne, trebuiesc să fie neatârnate de experiență, sigure și clare prin sine înșile; de-aceea se numesc cunoștințe a priori; pe când, din contra, ceea ce ni împrumută experiența nu se poate cunoaște, după expresia consacrată decât numai a posteriori, adică în mod empiric. Ceea ce-i de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
da legătură reprezentațiunilor noastre. Căci chiar dac-am omite din aceste experiențe tot ce aparține simțurilor, totuși ni rămân în mâni oarecari noțiuni primordiale și județuri născute din ele cari trebuie să se fi iscat cu totul a priori și neatârnate de experiență, pentru că fac ca despre obiectele cari apar simțurilor noastre să putem spune mai mult, sau cel puțin să credem a putea spune mai mult, de cum e ceea ce ne-ar [î]nvăța experiența si că afirmările noastre conțin o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
propășirea noastră. Această contradicție poate fi însă evitată daca facem invențiunile noastre într-un mod precaut, fără ca de aceasta să fie mai puțin invențiuni. Matematica ni dă o dovadă strălucită cât de departe putem s-ajungem cu cunoștințele noastre apriori neatârnați de orice experiență. Ea se ocupă - drept - cu obiecte și cunoștințe numai într-atîta întru cât ele se pot reprezenta în intuițiune. Dar peste această împrejurare trecem cu ușurință, mai ales că numita intuițiune, fiind dată ea însăși apriori, abia poate

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
critica rațiunei pure. Curată se numește însă orice cunoștință care nu-i amestecată cu nimic eterogen. De-a dreptul curată se numește cu osebire acea cunoștință în care experiența sau simțul nu s-amestecă defel, a cărei putință e așadar neatârnată și cu totul apriori. Acuma rațiunea este facultatea aceea cari ni pune-n mâni principele cunoștinței apriori. Deci rațiunea pură este aceea care conține principele unei cunoștințe de-a dreptul și absolut apriorice. Un organon al rațiunei pure ar fi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
intelectuală pură cât și complectitudinea lor laolaltă, cari acestea toate ar atârna almintrelea de la bunul-plac sau de la întîmplare. {EminescuOpXIV 394} DESPRE ÎNTREBUINȚAREA LOGICĂ A INTELIGENȚEI ÎN GENERE Mai sus inteligența a fost definită negativ: ca o facultate de cunoștință nesensuală. Neatârnați de sensibilitate însă nu putem avea nici o intuițiune. Prin urmare inteligența nu-i o facultate intuitivă. Dar afară de intuițiune nu există un alt mod de a cunoaște ceva decât prin noțiuni. Prin urmare cunoștința oricărei inteligențe, cel puțin omenești, este

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
din rațiune vrun temei juridic și legitim din care s-ar justifica cu claritate îndreptățirea întrebuințărei lor. Între feluritele noțiuni cari constituiesc țesătura foarte amestecată a cunoștinței omenești sânt unele cari sânt destinate pentru o-ntrebuințare apriorică pură (cu totul neatârnată de orice experiență), și îndreptățirea noțiunilor acestora [au] [are] totdeauna nevoie de o deducțiune; căci pentru legitimitatea unei asemenea întrebuințări probe din experiență nu sânt de ajuns, pe când noi trebuie să știm cum de asemenea noțiuni se pot referi la

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
celebrului Locke că mai întîi au deschis drumul unor asemenea cercetări. Însă niciodată nu vom ajunge astfel deducțiunea, noțiunilor pure apriorice, căci aceasta nu se află defel în numitul drum, căci în respectul viitoarei ei întrebuințări, care e să fie neatârnată cu totul de experiență, ea va trebui să se legitimeze c-un act cu totul altul de naștere decât descendința de la experiențe. Această deducere fiziologică încercată, care însă nici se poate numi deducere, fiindcă atinge numai quaestionem facti, voi numi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]