476 matches
-
istoria tragică, rezistența în fața răului, valorile prieteniei și ale iubirii, demnitatea percepută ca redută a ființei umane în fața convulsiilor terorii comuniste - sunt temele privilegiate, recurente ale unui roman cu indiscutabilă miză etică. E vorba aici, înainte de toate, de recuperarea vocilor neauzite ale celor „morți înainte de moarte”, a celor pentru care istoria înseamnă, deopotrivă, dramă individuală și dramă colectivă. Arheologia simbolică pe care o întreprinde scriitorul presupune, în același timp, o imersiune în geografia concentraționară românească, dar și o investigare a reliefului
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
cal înaripat,Cu inima în nori și-n vânt,Mai sus de tine, de pământ...... XIV. CU LUMINA VERII, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016. Acorduri de pian, Cristale în razele de purpură - săgeți, Neauzită, inima te doare, O insulă se înalță și ți-e frig. Tu, poate, plângi că vara acum s-a dus... Lumina aurie s-o regreți, Neliniștită, s-a scurs în apus. Ridică-ți capul greu de atâta plâns, Nu mai
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
aurie s-o regreți, Neliniștită, s-a scurs în apus. Ridică-ți capul greu de atâta plâns, Nu mai mă vezi, Cu ea, și eu m-am dus... Citește mai mult Acorduri de pian,Cristale în razele de purpură - săgeți,Neauzită, inima te doare,O insulă se înalță și ți-e frig.Tu, poate, plângi că vara acum s-a dus...Lumina aurie s-o regreți,Neliniștită, s-a scurs în apus.Ridică-ți capul greu de atâta plâns,Nu mai
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
-n porți spre idealurile triste, Reprezentațiile obsesive altruiste, Pe care în stagiunile de viață și de moarte, Le veșnic repetasem citindu-le din carte, Din cartea ferecată și încă netradusă Din limba îngerească, ce chiar de ne-a fost spusă, Neauzită a ramas, ecoul este jocul Pe care îl trișăm și azi, când dăruim noi, focul. Silvana Andrada Tcacenco 9.11.2016 ... Citește mai mult CÂND AM FURAT NOI FOCULCând am furat noi focul, deja furasem apa,Pământul îl furasem când
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
lumină-n porți spre idealurile triste,Reprezentațiile obsesive altruiste,Pe care în stagiunile de viață și de moarte,Le veșnic repetasem citindu-le din carte,Din cartea ferecată și încă netradusăDin limba îngerească, ce chiar de ne-a fost spusă,Neauzită a ramas, ecoul este joculPe care îl trișăm și azi, când dăruim noi, focul.Silvana Andrada Tcacenco 9.11.2016... XXIX. CAUTĂ- MĂ, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2134 din 03 noiembrie 2016. CAUTĂ- MĂ Caută- mă fericire
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Acasa > Poezie > Credinta > SCRISOARE PENTRU DUMNEZEU Autor: Dan Ioan Groza Publicat în: Ediția nr. 1987 din 09 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Sentimentul acesta mă face să-nțeleg cuvintele neauzite, care atât de mult timp, tresăreau în mine sub forma unui vis, atât de neânțeles și de furibund. În tot acest timp, am meditat în tăcere, iar el, visul, mi-a răspuns mai apoi. Simțeam că plutesc, precum se pierde
SCRISOARE PENTRU DUMNEZEU de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378280_a_379609]
-
Acasa > Poezie > Credinta > SCRISOARE PENTRU DUMNEZEU Autor: Dan Ioan Groza Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sentimentul acesta mă face să-nțeleg cuvintele neauzite, care atât de mult timp, tresăreau în mine sub forma unui vis, atât de neânțeles și de furibund. În tot acest timp, am meditat în tăcere, iar el, visul, mi-a răspuns mai apoi. Simțeam că plutesc, precum se pierde
SCRISOARE PENTRU DUMNEZEU de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378287_a_379616]
-
că nici un membru al înaltului for nu a propus acordarea unui premiu, dacă nu de consolare, măcar în semn de solidaritate, de compasiune față de soarta marelui suferind. Reproducem mai jos, fără alte comentarii 24, acest strigăt de revoltă, din păcate neauzit de cei ce trebuiau să acționeze. Scurt, telegrafic sau, probabil, în lipsa unor detalii suplimentare, cu sufletul la gură, urmărind cu atenție situația lui Eminescu, atentă la ceea ce se întâmplă cu sănătatea poetului, redacția ”Familiei” anunță o veste dătătoare de speranță
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
sufletele, nu există nicio comuniune. E ca într-o orchestră în care trebuie să acordezi viorile și flautele (sufletești și psihice) și la urmă tobele (sexualității). Dacă se inversează aceste lucruri, zgomotul asurzitor al libidinozității și al senzualității, va face neauzit orice sunet plăcut al sensibilității, al prețuirii celuilalt, respectiv al dragostei fără condiții (agape). Și dacă tinerii vor să facă mai multe „încercări și teste de potrivire” riscă să nu mai știe și să poată iubi cu sufletul. Și asta
DESPRE DECLARAŢIILE DE IUBIRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377238_a_378567]
-
Când ajunseseră primii barbați să stingă pălălaia, "rugul" ardea la fel, deși ploaia-și vărsa puhoaiele mai abitir decât la început. Nu reușiră să stingă focul care mai arse încă preț de un ceas, ziceau. Deodată, ca la o comandă neauzită, "rugul" muri, cerul se însenină, împodobindu-se cu puzderii de stele. Și mare le fu mirarea când văzură troița ridicându-se spre cer neatinsă de urgia focului. Întâmplarea dăduse ocol întâi satului, apoi fu dusă din gură-n gură spre
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
și mai cu drag adună ea alții, pentru că din mîna ei trece în a lui. Ea se uită din cînd în cînd peste secere la el și el din cînd în cînd peste snop la dînsa, și așa vorbesc pe neauzite și se înțeleg unul pe altul" (Pădureanca). Față de cultivatorii prozei de artă, Slavici propune un limbaj lipsit de strălucire, dar extrem de bogat, denotînd o cunoaștere a lumii țărănești pe care puțini prozatori au avut-o. Impresia generală este cea de
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
cealaltă parte a pământului". În această aventură pornesc copilul de odinioară și un prieten. Ca escapada să aibă sfârșitul scontat, ei sunt nevoiți să respecte anumite tabuuri: pașii lor urcând pe crengile copacului ,,ca pe niște trepte" trebuie să rămână neauziți, iar mișcările - ,,ușoare, ca acele ale zborului", ca nu cumva să tulbure întunericul care, odată trezit, ,,s-ar fi revărsat și ar fi acoperit soarele de pe cealaltă parte a pământului". De aceea, cei doi hotărăsc să își lepede cămășile pentru ca
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
mureau de tineri, cu crucea pe piept. Dar ce naiba m-a apucat? Cîteodată descopăr în mine porniri fabulatorii imposibil de stăpînit. Stau cu Ondina la măsuța noastră de pe balcon, ne bem cafeaua și deodată pleosc! un bolovan care se scufundă neauzit în apa tulbure a autismului melancolic. „Iar te-ai cufundat în nouri?...”, mă trezește ea la realitate ca o mămică grijulie. Și eu revin buimac la ceea ce mă înconjoară, fac figura unui pisoi zgribulit care abia a deschis ochii. Ondina
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
-miu, crescuți de bunica. Într-o noapte își luară și păsările zborul. Adăstaseră pitite în cuiburi, în frunzișul pomilor, supraveghind din gămălia neagră și ușor brumată a ochilor forfota și zbaterea de jos, apoi, la urmă, răspunzând la o chemare neauzită de urechea oamenilor, începură să chirăie și să piuie zvârlind pădurii și câmpiei mii de semnale scurte, agitate, zburătăcind de ici-colo, ca-n preajma unei furtuni. Adunându-se în stoluri, se înălțară cu foșnete grele umplând văzduhul de dangăte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Vorbe! Vorbe! Vorbe! Unde am mai auzit eu replica asta?... - Noroc, Pandelică! ULTIMA VÂNĂTOARE Nimeni nu știe cât de tânăr sau cât de bătrân este: viețuitor singuratic, adăpostindu-se prin râpi și hâgiuri, grohotișuri împestrițate de mărăcini, ori strecurându-se neauzit și nevăzut prin desișul de cătină și păducel din crucea dealului. Peri înspicați, argintați de roua strălucitoare a nopții, apar dimineața ca niște semne ale neliniștii, în jurul găurilor, portițelor pe care și le-a deschis singur, mereu adulmecând după pradă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
sau un urlet înăbușit. Poate că fiara stătea la pândă și ne simțise în liniștea serii?... Ori nervii noștri întinși la maxim făceau să percepem exagerat și un simplu țârâit de greier? Pe măsură ce ne apropiem, pășim tot mai rar, aproape neauzit. Din spate se aude bine gâfâitul Unchiului. Însă cine mai are acum timp pentru el? Pușca strânsă în mâini este totul, nu avem ochi și urechi decât pentru pâlcul de cătină din față. Nu știu de ce îmi vine să cred
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
i, un gest inutil, atâta vreme ce „rolul profesorului de român? este de a stârni dragostea de lectur?, patimă pentru carte, sfiiciunea nobil? În fața ideii de frumos " . Cum misiunea poetului este, de la Rimbaud Încoace, aceea de a revelă „nev?zutul, neauzitul, inefabilul" , „de a dezv?lui personalitatea latent? a lucrurilor", spa?iul descrierii se modeleaz? conform viziunii artistice pe care acesta o are asupra universului. Lumea operei Înceteaz? a mai fi „o mas? opac?", nesemnificativ?? ?i devine, printr-un complex sistem
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
iruri de sunete ondulate succesiuni de vocale ?i consoane al c?ror final reîmprosp? teaz? impresia c? „versul nu s-a Încheiat Inc? ?i nu se va Încheia Inc? niciodat?, c? el I?i mai deap??? firul sonor, pierdut ?i neauzit, Într-o Înnegurat? dep?rtare" (E. Papu). De remarcat ar fi ?i faptul c? vocală „a" se afl? În toate cuvintele acestui vers, la mijloc adev?rât? ax? de simetrie În jurul c?reia poetul Înal?? catedrală să de sunete din
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a vocalei scurte „i" din ultimul vers deschid perspectiva „dep?rt?rii l?untrice" " ; avem astfel sentimentul c? „versul nu s-a Încheiat Inc?? ?i nu se va Încheia niciodat?, c? el I?i mai deap??? firul sonor, pierdut ?i neauzit, Într-o Înnegurat? dep?rtare" , acolo unde lini?tea cosmic? pare s? ating? ve?nicia. ??tre aceast? sublim? stare de armonie aspir? mereu sufletul chinuit al poetului. Cand nostalgia iubirii ?i cântecul dep?rt?rilor Îi Înl???uie sufletul, el
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
dar de ce și bine nu prea înțelesese nimeni, însă nici nu întrebaseră. Moș Zgârci stătea în curte, cioplea un lemn și pufăia din lulea. Ținea pușca lângă el, sprijinită de-o buturugă, o privea din când în când și ofta neauzit. Luase hârtia, o citise și o pusese în buzunarul de la pantaloni. Cioplise mai departe în lemnul acela, ca și cum trebuia să respecte un plan numai de el știut, în timp de rotocoalele de fum îl învăluiau și mai abitir. Într-o
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
un număr însemnat de scrieri în filosofie. În fond, este ea întemeiată? Putem limita sensul ființei la aceste două perspective? Unde se duc ideile ce nu ne convin? Există idei ce nu convin multora, idei care, odată rostite, trec parcă neauzite, fiind absorbite de gaura neagră a unei uitări forțate. La limită, avem chiar și capacitatea de a nu auzi vorbele ce nu ne plac. Acest "auz selectiv" dă conturul locului în care se pierd ideile ce ne deranjează. Marea provocare
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
sat: se cunosc de mult timp, s-au împrietenit, au împărțit multe ierni geroase și furtuni cumplite care le-au dezbinat ramurile, le-au îndoit tulpinile la pământ. De aceea se comportă cu înțelepciune privind și ascultând glasurile ce vin neauzite din toate părțile. Un păr bătrân cu coaja crăpată, numărând ani mulți în tulpina lui, privește prietenos spre mărul la fel de bătrân ca și el și-și împărtășesc ultimele vești: venirea păsărilor călătoare, drumul bunicului printre ei spre cercetarea locurilor necurățate
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
sunt, scânceau abia auzit, sunt oare frigul ițindu-se alb? și am simțit flacăra lui, în mine făcându-și culcuș, ca o plantă cu rădăcina tăiată. umbra din cuvânt dimineață cu gât subțire și melancolic de lebădă, nu vreau să treci neauzit în oglinda tulbure a zilei. piatră cu gust de răcoare, nu vreau să te încingi în febra diurnă. cântec cu suflet de libelulă, nu vreau să te sfârșești într-un țipăt de groază. carte cu sânge închegat pe încheieturile gândurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de mine, și mi-am tocat glasul mărunt, de parcă ar fi fost praf pentru adormirea gândacilor. când să mi-l iau înapoi, glasul mi se topise, mai rămăsese din el doar ecoul jelaniilor celor zadarnic executați, atât de mic, de neauzit, că se putea închide într-un expir. vrei tu? vrei tu să fii lintiță pe apă iar eu să te port lin, somnolent? vrei tu să fii țipăt tăcut iar eu să te înghit ca pe-o ostie? vrei tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nou la treabă.” A luat-o în lungul uliței, pășind arar, ca un cocostârc. Se oprea din când în când, privind uitat spre zare. Trăgea apoi cu sete din lulea, aruncând vălătuci de fum alburiu. Părea că poartă un dialog neauzit cu un interlocutor nevăzut...De fapt el vorbea cu sine, pentru că era dorit de o cislă în lege, care de o bucată de vreme îi lipsea. Tocmai trecuse iarna și s-au scurs ultimele șuvoaie de apă, când nu-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]