128 matches
-
poliție deapănă amintiri. Numele lui ? Rache, întregind o serie. Un Lache mai pedant, mai asprit, om de viață, dar și de lecturi solitare, proprietar și familist, dar robit farmecelor Masincăi. Construin-du-l, Mateiu se arată inconsecvent, poate cu metodă, poate din nebăgare de seamă, altoind pe un soi de-al tatălui propriile pretenții de rafinament. Tot așa o cotește și firul poveștii. Dintr-o conversație de pahar, despre ultimul măritiș al coanei Masinca Drângeanu (în paranteză fie spus, numele ei - și, nu
Celălalt Anghelache by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6213_a_7538]
-
cărțile lui Pierre Loti și Claude Farrère. După ce izbucnește războiul cel mare, tocmai când s-a hotărât să plece la Marsilia și să se înroleze în armata franceză, olteanul rătăcitor e reținut pentru fals și nesupunere la legile militare: din „nebăgare de seamă”, a uitat să se prezinte la recrutare. Purtat printre baionete de la tribunal la comandament, reușește să evadeze din convoi și numai în Munții Vrancei se mai oprește. Pe drum, dând de crame, dealuri și văi ademenitoare, se simte
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
cu atitudinea pe care o avem atunci când facem cunoștință cu cineva: „înclinați săi judecăm inteligența, puterea de pătrundere, credibilitatea". Cel mai adesea satisfăcuți, căutăm, într-una, cunoștințe noi. P.S. Și uite așa, contând pe iuțeala mea de mână și pe nebăgarea dumneavoastră de seamă, am făcut caz de mine însămi, povestind experiențe personale nu neapărat semnificative. Un pic de autobiografie introdusă prin contrabandă. De-un paregzamplu.
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
așa cred. Pentru a contracara asaltul impostorilor, ar fi bine să vă concentrați asupra unui tandem, să vă consultați, alegând două nume pe care să le votați solidar. Să nu vă dispersați voturile, căci tocmai pe împrăștierea lor și pe nebăgarea de seamă la numărătoare se bazează și cei care vor să ajungă în CA doar pentru a-și satisface interesele proprii. Să vă dea Dumnezeu gândul cel bun și să trimiteți în CA doi profesioniști puternici, onești și curajoși. Numai
Nicolau, avertisment către salariații TVR: Cei îmbătrâniți în rele vor juca necinstit by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/50154_a_51479]
-
pentru că se dorește a fi concluzia unei demonstrații, a unei deducții logice, dar nu este decât rezultanta unui sofism grosier, frumos ambalat în vorbe, șiret, abil, aduse din condei pentru a lua ochii după principiul iuțeala noastră de mână și nebăgarea dumneavoastră de seamă. Cum adică fascism liberal? Ce va să zică fascism? Puriștii politologiei (prietenul meu din Elveția se numără printre ei) se revoltă atunci când un profan care folosește noțiunea fără rigoarea considerată obligatorie de ei îi califică drept fasciști pe adepții
Ca musca-n lapte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5817_a_7142]
-
putuse fi înainte, profesor. Or cînd un om ca el intră în greva foamei, nu cred că se lasă manevrat de liderii sindicali. Dar dacă a intrat în grevă doar ca să atragă atenția asupra lui ? Dacă are o problemă cu nebăgarea în seamă, ca mulți dintre cei care și-au pierdut rostul după căderea lui Ceaușescu? Oliviu Vlădulescu nu e un complexat și nici un poftitor neinvitat la funcții înalte. De aceea spuneam la început că el nu e un profesor tipic
Un adevărat lider sindical by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11083_a_12408]
-
abia la sfîrșitul definiției apare construcția reflexivă a se distra, cu sensul "a petrece, a căuta distracții, a se veseli, a se amuza". În același dicționar, cuvîntul distracțiune (cu varianta distracție) este explicat în primul rînd ca ,lipsă de atențiune, nebăgare de seamă", apoi, cu o oarecare condescendență, ca ,petrecere de scurtă durată". Evident, cu peste o jumătate de secol în urmă cuvintele în cauză erau mai aproape de sursele lor franceze - distraire, distraction - care au păstrat pînă azi sensul mai curînd
Distracție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11006_a_12331]
-
mai pe șleau spus, cât credeam noi că vom mai putea povesti. Și noi, naivii, am crezut atât de tare că vom putea spune povestea la nesfârșit, că, uite, au trecut câțiva ani buni și cu iuțeala de mână și nebăgare de seamă am ajuns la episodul 230. însă acum, iată, nu mai putem. Adică nu că nu putem, dar... nu se poate! Timpul se-ascute în urma noastră și-n față se-ntunecă, vremurile încep a se zgudui și firava noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ți zic, să nu-ți fie milă, e o femeie rea. Ce spun eu despre această clipă, cînd cerul e o carte deschisă la o pagină anume, așezată pe masă cu fața În jos. Ai Împins-o cu cotul din nebăgare de seamă, a căzut Închizîndu-se brusc și nu mai afli pasajul acela unde tocmai descoperiseși ceva nespus de interesant. Mi-am și pus una din măștile la care recurg cînd vreau cu orice preț să povestesc Întîmplări aparent străine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de tobe și chimvale Diavolul și Moartea, urmați de o mulțime destul de trează care venea din cealaltă parte a orașului. Toți purtau măști proaspăt pictate ca să nu fie recunoscuți de marile puteri: Diavolul și Moartea. Cei care se descopereau din nebăgare de seamă primeau o mamă de bătaie de la cavalerii ce formau cortegiile Diavolului și Morții. Carnavalul amenința să degenereze într-un haos îngrozitor. Nimeni nu mai recunoștea pe nimeni. Cuvintele grosolane erau binevenite - fiecăruia îi era rezervată o insultă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
completat celălalt, răvășit și schimonosit de întâmplări la care n-ar fi crezut că poate fi martor în vecii vecilor ... „Ieșitul din rând” s-a făcut pe neve. Falia s-a produs sub ochii noștri. Cu condamnabilă îngăduință și prin nebăgare de seamă. Și asta poate fi o complicitate. Râzând și ploconind la greu. Temeneaua făcută poate fi și ea o virtute. N-ai fi crezut niciodată că poate fi și semn clar de servitute. Ești în sfârșit pătruns de adevărul
CONFESIUNILE UNUI AJUNS DE RÂSUL...CURCILOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360830_a_362159]
-
simți și să te murdărești de noroiul de sub picioare. La noi, decojitul copacilor, corhănirea și fasonarea, adunarea materialului rămas, rumeguș sau crăci, așchii și surcele, curățirea locului au loc - când nu sunt total neglijate, cu o rapiditate suspectă și prin “nebăgare” de seamă, doar când aceștia sunt tăiați din picioare, “pieptănați” “pe fir”, iar împrăștierea resturilor se face mai mult din considerente de acoperire a urmelor cioatelor sau arborilor tăiați ilegal, în eventualitatea unui control - de “inventarierea” a masei lemnoase “rase
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
zână, timpuriu Parcă-ntradins trimisă, Cât să nu fie prea târziu, Cu gura-ncet deschisă Și palmele-i ca un căuș Suflă din piept căldura Și viul aer ca un duș Redezmorți făptura... Dar de nesomn, de drag, de chin, Din nebăgare-n seamă, La deget o răni un spin Ușor cât să nu geamă... Și-o picătură s-a prelins De sânge cald de înger Pe albul florii roșu nins De stropul ca de sânger. Și-n fibrele-i când i-
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
și chiuind. Sticla de țuică, de data aceasta, avea spânzurată de gât o floare de mușcată roșie, iar coțofana satului striga: „Noroc ginerele are!... Mireasa e fată mare! ”. Unii msesenii au dat vina, vezi Doamne, pe lelea Măria care, din nebăgare de seamă, (săraca de ea... nu prea vedea bine și se uita cu-un ochi la slănină și cu altul la slăvină) a geșit culoarea mușcatei, pe când alții ziceau că... toanta, după mintea ei de guguștiuc, credea că floarea albă
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
atât de plăpând, ea s-a apucat să îndepărteze ramurile spinoase ce-l umbreau. Înfuriată, Iarna a chemat crivățul care a suflat asupra ghiocelului... și l-a înghețat. Blânda Primăvară a acoperit clopoțelul fragil, cu palmele ei încălzite. Dar, din nebăgare de seamă, zâna s-a rănit într-un spin și o picătură de sânge s-a prelins pe ghiocel. Căldura sângelui a dat puteri florii să reînvie. Astfel, Iarna a fost învinsă. De atunci, roșul din șnurul Mărțișorului simbolizează sângele
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
cufundându-se într-o stare jalnică. Nu a avut lacrimi îndeajuns. L-a cupris un dor de goană nebună, neștiind încotro și de ce. În loc să iasă pe poartă, ca toți oamenii, a sărit gardul de parcă ar fi trecut prin el din nebăgare de seamă. A început să alerge. Alerga sau fugea?!.... Ceva din subconștientul lui intrase în alertă și îl condusese către un loc unde regăsise o fărâmă din sufletul său de copil. * * * Amurgul anunța sfârșitul a încă unei zile chinuitoare; o
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
pentru că ne-a izbăvit pe noi Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Toți să îndrăznim, nici unul să nu descurajăm, ca să intrăm la ospățul Domnului nostru, luând aminte că „nici unul mustrat de cugetul său mai înainte de a se spovedi să nu cuteze cu nebăgare de seamă să se atingă de acest foc mistuitor“, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur în Cuvântul său din Joia Mare. Cu acest îndemn de încurajare și de nădejde în Iisus Hristos Cel înviat, precum și cu nădejdea în darurile
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR ŞI OMAGIAL – ÎNALTPREASFINŢIA SA DR. NICOLAE CORNEANU LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI DE ANI DE VIAŢĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 994 din 20 septe [Corola-blog/BlogPost/365074_a_366403]
-
tu, că Gey...! Scrie și păstrează-le...” - și începea să plângă. Le vorbeam profesorilor cu „domnule sau doamnă” fără să-mi dau seama, pentru că așa se vorbea în casă. Uneori uzam și lacrimile necesare ...pentru „decor”, când eram mustrat pentru „nebăgarea minților mele în cap”. La Română spuneam că este bine să memorăm doar regulile științelor exacte: de matemetici, de fizică și de chimie. A învăța „Luceafărul” pe dinafară, spre exemplu, eu mărturiseam că e o mare prostie. Și, vai, ce
ŞI CAM CE LĂSAM ÎN URMĂ, OARE? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350842_a_352171]
-
semnele ce ni se făceau în jur, sau glasul celor care - deșteptați de dimineață - ne vor fi vestit ivirea lor. [...] Vai, câte lucruri am fi putut face, dar pe care nu le-am facut! Lenea, căutarea fiecăruia de ale sale, nebăgarea îndeajuns de seamă, bucuria lumii ne-au furat cu ale lor. [...] Vremuri asemănătoare ne stau în față, atât ca neam, cât și ca persoane. Doar că acum vor fi cu mult mai grele... Iar noi, noi unde suntem? Unde suntem
ROMÂNIA ÎNCONJURATĂ! CÂND VOM CONŞTIENTIZA PE CE LUME TRĂIM? de REVISTA RAZBOI INTRU CUVANT în ediţia nr. 604 din 26 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355269_a_356598]
-
au război cu diavolul: pe aceștia îi are fără război. Căci câtă vreme umblă după tihneala și fericire deșarta n-au să se trezească din vraja vrăjmașa, care-i ține bine încleștați în lumea aceasta sensibilă care-i duce prin nebăgare de seamă la pierzare sigură - Arsenie Boca - Toți cei ce umblă după plăceri, de orice fel, nu vor scăpa de primejdii căci sub orice plăcere e încolăcit un șarpe - Arsenie Boca - Cine nu iubește adevăul, nu l-a cunoscut încă
CITATE MEMORABILE (14) de ION UNTARU în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370997_a_372326]
-
am mai amintit de sandale, abia peste o săptămână, când, vrând să șterg praful de pe acea etajeră, am dat peste pungă. Am deschis-o: înăuntru, înfășurată în hârtie de ziar, era o pereche de sandale. Însă nu ale mele! Din nebăgarea de seamă a celui ce mă servise, mă făcusem cu încălțările altcuiva. Să rezolv pe loc această încurcătură, nu se putea: era week-end. Atelierul nu se deschidea decât luni dimineața. N-aveam încotro, trebuia să am răbdare până atunci. Luni
LOGODNICUL MEU, FRED (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352802_a_354131]
-
Singurul păcat pe care îl pot găsi acestei neclintiri lăudabile este teama surdă de a nu ne sacrifica din greșeală vreunei cauze care să nu ne fi meritat. Aveam optsprezece ani... Prietena mea era plămădită din aluatul din care, prin nebăgare de seamă, se poate forma un erou sau un terorist. Mergea până la capăt, indiferent de repercursiuni, nimic nu ar mai fi putut să o oprească. Tocmai această „totală disponibilitate și totală acceptare a oricăror condiții și a oricăror situații” - folosesc
ILUZIA COMUNICĂRII PERFECTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357909_a_359238]
-
Singurul păcat pe care îl pot găsi acestei neclintiri lăudabile este teama surdă de a nu ne sacrifica din greșeală vreunei cauze care să nu ne fi meritat. Aveam optsprezece ani... Prietena mea era plămădită din aluatul din care, prin nebăgare de seamă, se poate forma un erou sau un terorist. Mergea până la capăt, indiferent de repercursiuni, nimic nu ar mai fi putut să o oprească. Tocmai această „totală disponibilitate și totală acceptare a oricăror condiții și a oricăror situații” - folosesc
ILUZIA COMUNICĂRII PERFECTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360050_a_361379]
-
compasiune pentru ghiocelul atât de plăpând s-a apucat să îndepărteze ramurile spinoase ce umbreau ghiocelul. Înfuriată , Iarna a chemat crivățul care a suflat asupra ghiocelului și l-a înghețat. Blânda Primăvară a acoperit ghiocelul cu palmele ei încălzite. Din nebăgare de seamă s-a rănit într-un spin și o picătura de sânge s-a prelins pe ghiocel. Căldura sângelui a dat puteri florii să reînvie. Astfel, Iarna a fost învinsă. Roșul din șnurul Mărțișorului mai simbolizează și sângele Primăverii
MĂRŢIŞORUL...TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359747_a_361076]
-
atât de plăpând, ea s-a apucat să îndepărteze ramurile spinoase ce-l umbreau. Înfuriată, Iarna a chemat crivățul care a suflat asupra ghiocelului... și l-a înghețat. Blânda Primăvară a acoperit clopoțelul fragil, cu palmele ei încălzite. Dar, din nebăgare de seamă, zâna s-a rănit într-un spin, și o picătura de sânge s-a prelins pe ghiocel. Căldura sângelui a dat puteri florii să reînvie. Astfel, Iarna a fost învinsă. De atunci, roșul din șnurul Mărțișorului simbolizează sângele
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]