223 matches
-
vrea să vorbească cu gospodina casei și pace. A tras măsuța aproape. I-a ridicat perna. S-a așezat pe marginea patului și a început să-l hrănească, ca pe copii... Când a terminat treaba, l-a mângâiat pe obrajii nebărbieriți, pe frunte și pe pleoapele închise, murmurând drăgăstos: Să ți fie de bine, dragule! Uite la el ce încruntat îi, da’ o să-i treacă... Spunând acestea, a luat strachina, l-a sărutat fugar pe frunte și a ieșit din cămăruță
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dar există lucruri mai grave decât moartea. — Care? — De pildă, trecerea timpului. Uită-te la noi, după nici o zi de captivitate, arătăm ca niște animale. Mi-am privit reflexia Într-una dintre ferestre. Arătam, e drept, jalnic. Cu cămașa zdrențuită, nebărbierit, gârbov, cu frica sclipind În ochi. Nu mi-am putut suporta privirea. În aceste ore cât voi ați vorbit sau ați organizat lupte, eu le-am urmărit, a continuat ea. De ceva timp, parcă s-au retras la odihnă. Privește
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Întâmplat ceva minunat, ce nu și-a dorit și nici n-a prevăzut. — Ce? M-am Îndrăgostit. Vasea și-a dat capul pe spate și a Început să râdă În hohote. Din cauza zgâlțâiturilor, flancurile de blană aplaudau pe obrajii lui nebărbieriți. — Ești nebun? Tu, care le tratai pe femei ca pe niște obiecte de unică folosință? — El m-a făcut să fiu așa. De fapt, sunt sensibil, atent, romantic și, poate n-o să-ți vină să crezi, fidel... S-a lăsat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din umeri. — Bine, dacă ții cu tot dinadinsul, citește-mi, acceptă ea. Dar, iartă-mă că te Întreb, de ce scrii tu toate astea, crezi cumva că ai mai putea schimba cursul istoriei? Pe fața tulbure, străbătută de numeroase riduri și nebărbierită de mai multe zile, ochii lui decolorați se deschiseră deodată mari, ca și cum Îndărătul lor s-ar fi aprins, pentru cîteva secunde, lumina unei revelații, după care expresia Îi redeveni neputincioasă și tristă, ceea ce o făcu pe Agneta să regrete Întrebarea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ca un viscol din senin larma produsă de unul dintre pacienți - și toate privirile se Întoarseră contrariate Într-acolo. — Și eu am beculețe! Sunt plin de beculețe! Luminez ca o galaxie! De aceea văd perfect totul! striga un bărbat Înalt, nebărbierit, Îmbrăcat În trening, cu părul vîlvoi și privirea luminată de o convingere fanatică. PÎnă În acel moment, fusese unul din pacienții cei mai liniștiți ai grupului - sau poate se prefăcuse a fi. În crizele obișnuite, el se credea Distrugătorul Eldridge
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
avură un efect cu totul neașteptat. Celălalt se năpusti peste el, Îl Încălecă și Îl imobiliză la pămînt, după care, din două mișcări, Îi legă mîinile la spate. Pablo Îi văzu abia acum fața, vopsită cu o culoare verde și nebărbierită de mai multe zile. — Ai omorît-o, ticălosule! Îi șuieră la ureche, ca și cum i-ar fi șoptit un mare secret. Și mai spuneai că ești protectorul ei! Nu, domnule, stai puțin, tocmai asta spuneam..., e vorba de două doamne diferite..., reuși
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
revendicări, protestau, naiba știe pentru ce. Un singur lucru rezulta destul de clar: că pe vremea lui Ceaușescu era mai bine. Cum omul nostru Întîrzia, am avut timp să-i observăm pe Îndelete. Palizi, cu obrajii supți și fețele cenușii, bărbații nebărbieriți, femeile avînd capul acoperit cu niște baticuri mari de lînă ale căror margini le cădeau peste umeri, stingheri și ușor dezorientați, păreau scoși atunci din cine știe ce tunel al timpului. Strigau mai mult pentru a se Încălzi. Din cîte am Înțeles
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
văzut odată... Ion își aprinde o altă țigară și-și toarnă cafeaua din ibric în ceașca luată de pe etajera de la oglindă. Mihai își pleacă fruntea în palme, apăsîndu-și puternic ochii cu podul palmelor, să alunge din ei imaginea bătrînului veșnic nebărbierit, peste care se insinuează silueta acelui tînăr înalt, îmbrăcat frumos, care-și face rar apariția prin sat, de preferință sîmbăta, duminica, ori la sărbătorile mari ale anului. Stă mult la bufet, bea puțin și discută îndelung cu oamenii. Abia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tresare acesta. A, da, își revine voiam să știu cine-i stăpînul geamantanelor, să-i mulțumesc. Am mai spus că nu are nevoie nici de bani și nici de... Am eu față de turnător? întreabă Lazăr. Nu-mi dau seama; ești nebărbierit răspunde șoferul văzîndu-și de drum, dar numai după doi pași se întoarce și-i umple paharul: Asta-i pentru cum ai condus... Umpleți și domnului profesor arată Lazăr paharul de alături. Meritul îi aparține pe jumătate... Șoferul nu înțelege aluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
destroieniri mai rapide, și găsesc bilet. Vin aici, toată Procuratura, c-a murit una. Stau cu mia în buzunar; fug toți ca de tămîie. Să n-ai cui da un plic! Zi și tu... Mihai își privește un timp prietenul: nebărbierit, cu ochii roșii de nesomn, tras la față și, pe deasupra, caraghios în hainele de schior. Bărbia îi tremură vizibil iar mîinile, tremurînd și ele, mototolesc continuu mănușile groase. Te rog, stai, stai cu mine..., chiar dacă te grăbești, sînt așa..., e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
reflectoare, nu se poate altfel, nu putem începe altcumva, e clar că numai de moaca lui rânjită n-avem noi chef acum, să intre să ne deranjeze să ne încremenească, ușcheala jigodie, e destul c-am apărut eu pe aici nebărbierit cu pixul în mână în capitolul cinci, gata să te trezesc, Matei, sau mai rău, să te sperii, tu, Bau-Baule, unde crezi că mai încapi, fă pași, lasă-ne singuri, e musai să fac asta, să iau pacostea de pe capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a pândit după colțul umbros al camerei lui tata, așteptând să-mi țiuie urechile de atâta beznă și tăcere ca să se desprindă de unde era ascuns, l-am visat pe Matei mare. Se făcea că era la o masă de scris, nebărbierit, cu un pix în mână cu care bălmăjea ceva greu de înțeles despre timp, amesteca alandala niște cocori zburători cu o bară a lui Oneață Augustin, sufrageria cu luminile unor reflectoare, îmi vorbea despre tata și despre nu știu ce senvișuri, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sora lui Hilfe nu luase În glumă crima, ci Îl avertizase, vorbindu-i ca și cum moartea ar mai fi avut o Însemnătate. Asemenea unui animal solitar, Rowe adulmecase urma unui tovarăș. Chelnerița cea palidă nu-l slăbea din ochi, căci așa nebărbierit cum era, arăta ca unul dintre clienții obișnuiți să plece fără să plătească. E de necrezut cît de mult te poate schimba o noapte petrecută Într-un adăpost antiaerian: hainele Îi miroseau a dezinfectant, de parcă ar fi dormit În infirmeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi osîndit la moarte prin spînzurătoare, Rowe ar fi găsit, sub ștreang, o scuză pentru fapta lui, dar judecătorii Îi lăsaseră o viață Întreagă pentru a-și căuta justificări. Își căuta scuze și acum, În timp ce călătorea cu metroul - pasager nebărbierit și prost Îmbrăcat - Între stațiile Stockwell și Tottenham Court Road. Făcuse un ocol foarte mare, fiindcă multe dintre stațiile metroului fuseseră blocate. Visele din ajun Îi răscoliseră sufletul. Se vedea cu douăzeci de ani În urmă - un tînăr visător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o sală de licitații, specializată pe cărți. Stînd În fața rafturilor de lîngă ușă, puteai supraveghea intrarea blocului de spre drum. Licitația săptămînală urma să aibă loc În ziua următoare, astfel Încît sala era plină de bibliofili Înarmați cu cataloage - cineva nebărbierit și cu hainele boțite nu părea deplasat printre ei. Un individ cu o mustață flocoasă și cu o jiletcă ruptă În coate, cu buzunarele pline cu sendvișuri, răsfoia atent un volum gros despre arta grădinăritului. Ceva mai Încolo, un episcop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o plăcuță pe care scria: „Voluntar În Apărarea Civilă“. Se așteptase la asta. Totuși, șovăi Înainte de a apăsa pe butonul soneriei. 3 PÎnă să sune el, Însă, ușa se deschise, și În pragul ei apăru Henry. Un Henry cam schimbat: nebărbierit și Îmbrăcat Într-o salopetă albastră destul de murdară, deși de obicei era foarte Îngrijit - nevastă-sa avea totdeauna grijă de ținuta lui. Henry trecu pe lîngă Rowe cu aerul că nu l-a observat, și, aplecîndu-se peste balustradă, spuse: Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
capăt prieteniei lor. — E reconfortant pentru Henry să-și vadă vechii prieteni strînși În jurul lui, rosti doamna Wilcox. Rowe, care tocmai voia să-l Întrebe pe Henry ce-i face nevasta, pricepu atunci: moartea ei explica aceste pahare, acest obraz nebărbierit, această așteptare și - ceea ce-l mirase cel mai mult - această expresie tinerească a feței lui Henry. Se spune că suferința Îi Îmbătrînește pe oameni, dar deseori le readuce tinerețea - eliberîndu-i de răspunderi și redîndu-le Înfățișarea pierdută a adolescenței. — Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i voi căra valiza plină de cărți vechi, pînă-n apartamentul unui alt necunoscut?“ Rowe se simțea dirijat, controlat, manevrat de o forță misterioasă, Înzestrată cu o imaginație suprarealistă. Taxiul Îi lăsă În fața hotelului Regal Court - un cuplu bizar de vagabonzi, nebărbieriți și cu hainele pline de praf. Rowe nu-i promisese nimic, dar știa prea bine că altă cale nu există: n-avea tăria să plece și să-l lase pe moșneguțul acela să care singur atîta greutate. Coborî din taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de cărat o asemenea valiză pe scările lungi, cu trepte late ale hotelului, construite parcă anume pentru a Îngădui femeilor elegante să-și tîrască toaletele de seară. Arhitectul fusese din cale-afară de romantic: nu se gîndise, pesemne, la un om nebărbierit de peste două zile și Încărcat cu o valiză plină de cărți. Rowe numărase cincizeci de trepte, cînd bărbatul de la recepție Îi spuse, măsurîndu-l din cap pînă-n picioare: — Îmi pare rău, dar nu mai avem camere. — Am adus niște cărți pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
schimbând glume cordiale cu doctorii. Când o infirmieră îmi duse voma de acolo, Catherine trase expertă masa metalică de la picioarele patului și descărcă pe ea un braț de reviste. Se așeză lângă mine, aruncând un ochi ager la fața mea nebărbierită și la mâinile nestăpânite. Am încercat să-i zâmbesc. Copciile de la tăietura de pe cap, o a doua linie a părului aflată cu doi centimetri și jumătate mai la stânga celei originale, îmi îngreunară schimbarea expresiei. În oglinda de bărbierit pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
importantă. Ori să-i dea o misiune de extremă urgență și gravitate ceea ce era cam același lucru. S-a lăsat încetișor pe speteaza scaunului. Respiră adînc, pînă cînd simți că-l ustură gîtul. Își plimbă mîna peste obraz, era cam nebărbierit. În primele săptămîni cînd se aștepta să fie chemat se rădea pînă la sînge, avea un obraz ca un fund de copil, după cum spunea George Stan, care se uita atît de insistent la el, încît îl făcea să se împiedice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bine să-l roage chiar pe lup să păzească oile. Asta ar fi fost o prostie și adjutantul Popianu ar fi acceptat să se spună orice despre el numai că ar fi prost nu putea înghiți. Ajuns în București, ostenit, nebărbierit, eu ochii usturîndu-l de un început de febră, nu mai ieșise din Vladia de multă vreme și schimbarea de aer putea fi vinovată, s-a trezit în fața Gării de Nord cu un sentiment de singurătate și neajutorare foarte puternic și neplăcut. Practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nefericite, îi promise cu o fermitate care, în acel moment, părea o adevărată nebunie: Am s-o aduc înapoi. După trei zile, timp în care îi vorbise încontinuu, cu o hotărâre de nezdruncinat, despre tot ce-i trecuse prin minte, nebărbierit și cu hainele neschimbate, el își aminti cu glas tare de prima lor întâlnire, acel dans timid stingherit de căutări ascunse. Își aminti întâiul lor sărut, pe care-l pornise agale, cu blândețe, ca un învățător devotat, pentru ca mai apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Îi spui tu, pe ce-i bazată? Ești prea bănuitoare. La urma urmelor, tu lucrezi cu tipul ăsta și n-ai avut niciodată motive să-l bănuiești. Margaret a ridicat din umeri. În lumina lămpii de pe masă, fața lui Mick, nebărbierită de patru zile, invadată de o barbă deasă ca un puf, se lățise și părea umflată, iar umbrele Îi adânceau ridurile. — E bazată pe intuiție, Mick, pe Înțelegerea felului În care se comportă unii și alții. Nu poți să deschizi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
expus în vitrină lădițe cu struguri negri. Merse mai departe parcă supărată pe cineva din ea. Bărbatul o aștepta sus pe trepte, lângă vitrină, coborî către ea când o văzu apărând. Îi sărută mâna. Avea gulerul la palton ridicat, era nebărbierit, încercănat, nu arăta așa jovial cum păruse la telefon. Filmul l-au văzut în tăcere. Un film fără prea multă acțiune, se insista mult asupra imaginii, o aglomerare de obiecte vechi, studiate în amănunt, văzute prin ochiul unui personaj filmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]