92 matches
-
aș antagoniza cele două modele - mai degrabă le-aș privi dinamic, În orice combinație posibilă. Anarhetipul poate să apară ca o formă de anarhie, deci de revoltă În raport cu scenariul arhetipal, anarhie care mai apoi te duce pe niște căi absolut nebătute sau În orice caz imprevizibile sau inexplicabile, cum spunea Doru, pentru ca rezultatul final al unui asemenea traseu derutant să fie o suită de centre fărâmițate care, privite de la distanță, par niște resturi de arhetipuri, par o nebuloasă pulverizată. Cum la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
revine obsesiv în Epistole fiind generat de conștientizarea profundă a stadiului incipient al literaturii române și a necesității asumării rolului de desțelenitor de drumuri: "...noi trebuie să formăm / Să dăm un aer, un ton al limbii în care lucrăm; Pe nebătute cărări loc de trecut să găsim; / Și nelucrate câmpii de ghimpi să le curățim." Este, de altfel, o imagine comună în epocă cea a scriitorului care se simte responsabil de destinul literaturii. Din acest punct de vedere, actul artistic este
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
trebuie să-l faci", spune Attar. Omul acesta de spirit căruia i se datorează "noul traseu" e Mirela, gând limpede și suflet pasionat, care avea în mână o "hartă" cartă teribilă, cea a transdisciplinarității. Noul "traseu" presupunea însă un drum nebătut și deci cu atât mai tainic. "Gara" din care porneam era, în fiecare sâmbătă, o sală de clasă din minunatul și labirinticul colegiu "Moise Nicoară". De acolo, fără bagaje grele, fără bilete scumpe, fără să fim presați de timp sau
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
medicinale la Marrakech, în piața Jemâa-el-Fna, aproape de Cafeneaua Franceză. "Uneori, îi mai spunem câte unui tovarăș: tu ești ca măgarul, nu știi să mergi decât dacă stă cineva cu bățul după tine. Pentru că oamenii cred că măgarul nu merge nicăieri nebătut. Dar bățul trebuie folosit doar pentru a-i arăta direcția, nu pentru a-l lovi. Măgarul are memorie bună, își știe drumul: nu trebuie să-l facă decât o dată, după care și-l amintește singur.". La Marrakech, pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
oprește, ca în fața unui râu ieșit din albie, înspumat și crâncen, peste care nu poate trece și trebuie chiar să dea înapoi și, de spaimă, să fugă. În schimb, când ai putere, înduri și rămâi neclintit: ca norii grei și nebătuți de vânt, ca un stejar înalt cu rădăcini vânjoase și adânci, ca un pinten de deal care abate apele puhoaielor sălbatice către câmpie, ca o stâncă izbită de nesfârșite valuri; sau ca un măgar îndărătnic scăpat în lanul de grâu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
frustă. Împreună cu alții, peste care trec din motive de spațiu și de stimă, în apărarea lui De Marsico a intervenit și Giorgio Bocca 1 (L’Espresso, 9 februarie 1975). Deloc surprinzător. Sexul cu ferocele sale intoleranțe este o zonă încă nebătută a conștiinței și a cunoașterii noastre. Puritanismul lui Bocca este bine cunoscut. Așadar, în domeniul acesta, el nu poate decât să recurgă la locuri comune, întotdeauna dătătoare de siguranță, fapt ce conferă limbii sale un anumit barbarism, din care ies
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
oprește, ca în fața unui râu ieșit din albie, înspumat și crâncen, peste care nu poate trece și trebuie chiar să dea înapoi și, de spaimă, să fugă. În schimb, când ai putere, înduri și rămâi neclintit: ca norii grei și nebătuți de vânt, ca un stejar înalt cu rădăcini vânjoase și adânci, ca un pinten de deal care abate apele puhoaielor sălbatice către câmpie, ca o stâncă izbită de nesfârșite valuri; sau ca un măgar îndărătnic scăpat în lanul de grâu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Că îi mai scăpai pe ăștia bătrâni de bătaie, că dacă făceai norma, nu mai bătea pe nimeni, decât din alte motive, dar ălea erau mai rare... Dar supravegherea acerbă era ca să se facă norma, și cu asta scăpau mulți nebătuți și brigadă bună se considera ăia care avea brigadier mai șmecher, mai așa... Unii își permiteau și mai și glumeau cu majorii, dar erau importanți că făceau norma... Dar ăștia erau cei mai șmecheri care-i fura, bineînțeles! Și majoritatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Trebuie să stai liniștit până dimineață, altă soluție nu era. Și când o fost dimineața ne bagă în cameră unii... Ai de mine și de mine! Numa’ eu cu Savu Vasile și cu încă unu de prin Sălaj am scăpat nebătuți... Nume de gardieni din Jilava mai știți? Nu, fiindcă nici nu m-o interesat... Numa’ mi-o arătat unu’ care o fost mai vechi în Jilava, că: Uite, ăsta îi execută pe care sunt condamnați la moarte. Un tuciuriu... El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
râzi, mă? Zâc: Domne, el zâcea că nu să bate în Jilava, și d-aia râd... Zice: Bă, termină că te iau și pe tine acum! Da’ n-am luat bătaie și cred c-am fost singuru’ care-am scăpat nebătut din lotu’ ăla... Eram vreo 80 de inși... După ce s-a făcut percheziție, eu am rămas ultimu’ că ne striga în ordine alfabetică. Io cu V... Veleanu, am fost ultimu’ la percheziție... Aveam o sarsana, că așa îi zâcea... o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de cercetare. Și Olga Rusu, și regretatul ei soț, muzeograful Liviu Rusu mi-au fost, la Facultate, colegi de grupă. Ca și George Macarie, autorul doctului studiu introductiv. Nu le bănuiam, atunci, înclinațiile către studii minuțioase și incursiuni pe cărări nebătute. Sensibilitatea Olgăi, intuită de colegi încă de atunci, recidivează. Iat-o, scriind despre mormântul lui Dimitrie Anghel: " În partea dreaptă a bustului, în incizia lăsată de o schijă din Al Doilea Război Mondial, în fiecare primăvară își construiesc cuib două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și 21 procente din kuweitieni au răspuns ,,da". Pew Global Attitudes Project, ,,Global Unease With Major World Powers", Pew Research Center, Washington, D.C., 27 iunie 2007, 56. ********* Se face referire la poezia lui Robert Frost, The Road Not Taken (,,Calea nebătută"), publicată în 1916 (n. trad.). ----------------------------------------------------------------------- MADELEINE ALBRIGHT Memorandum către președintele ales 2 1 6 7
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
în aceste ședințe, era într-adevăr uimitoare. Zadarnic convorbirile luau, de la un timp, altă întorsătură, el urmărea ideia lui fixă" (Anghel, Iosif, 1910, p. 23). În cercul nostru literar, Gruber era veșnicul aducător de lucruri senzaționale. Căutând mereu o cale nebătută încă, pe care să ajungă în vază, Gruber descoperea, în lumea științifică din Occident, lucruri necunoscute în apropierea hotarelor Asiei, și ne ținea în curent cu toată mișcarea. Pe el îl interesau, în special, studiile psihologice; îl interesa hipnotismul și
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
de joi, 26 iunie: „...una magazie compusă din grajd de vite și pentru păsări, pod mare pentru porumb, bucătărie de vară servind și pentru depozitat cereale, butoaie și alte ustensile necesare gospodăriei; cantitatea de circa 3000 kgr. porumb bătut și nebătut care a căzut și s’a amestecat cu pământul în groapa produsă de bomba din avion; un closet de scândură cu acoperiș de tablă precum și gardul pe o porțiune de 20 m.”. Evaluarea acestor pagube a fost făcută de însuși
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
osândit-o toată vremea să doarmă pe pământul gol, fără pae. Asupra pânii stricate care venea din urmă arăta o nepăsare teribilă cașicum ar fi voit să spuie că țopârlanul, dacă n-are pâne, să mânânce cozonac. Grâul necojit și nebătut la piuă, care a produs enterita, pe dânsul l-a lăsat nepăsător și rece. Doctorul, care a îndrăznit să facă această observație, că stomahul chiar al unui țăran, nu poate digera asemenea alimente, a fost pedepsit cu închisoarea, și d.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
călcâiele;/ Și sprâncenele/ I-ajung genele;/ Iar brațele/ ’I ascund țâțele”. Absorbția în natura genuină s-a făcut la adăpostul pietrei nemodelate de om, și trupul gol evidențiază agregarea totală la statutul nou. Ea are „Față/ Cu albeață,/ De vânt nebătută,/ De om nevăzută” și s-a apropiat de ipostaza selenară prin șederea în întuneric: „Fața-și arăta,/ Fața ca luna”. Într-o variantă a baladei din colecția Păsculescu abandonul civilizației este dezvoltat: „Și ea a fugit,/ S-a sălbătecit,/ Prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
În basmul Cu cerbulețul, din colecția G. Dem. Teodorescu, „hamacul” este confecționat de fratele fecioarei, metamorfozat în cerb: „Sus într-un copac se află un leagăn așternut cu mușchi verde, iar într-însul o copilă frumoasă și nevinovată,/ de vânt nebătută,/ de soare nevăzută”. Dacă bourul apare exclusiv ca zeitate acvatică, datele venind dinspre basm (vezi transformarea feciorilor în cerbi pe cealaltă lume, băutul din urma sălbăticiunii) fac din cerbul purtător de leagăn un animal consangvin fetei, adâncind astfel și mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fiind părțile pădurii ajunse cu creșterea. Cred că se vor tăia copaci mari; sunt nevoit a-i da trăsura mâne [...]. Posed 2.620 fr. în numerar din banii prinși pe trei vagoane popușoi. Restul, cum ți-am scris au rămas nebătut și chiar ne va trebui, pentru că n'avem mai mult decât trei fălci, pe care putem conta 58. Dar o întrebare tot rămâne: să se fi făcut până la urmă un act între Cristea Marinovici și Gheorghe Eminovici, așa încât tatăl poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vreun om sau o cauză să scape de pedeapsa veșnică pe care istoria are puterea să o aplice răului”. (546) 7) NEVOIA DE RIGOARE: „Dacă, în nesiguranța noastră, suntem adesea puși în situația de a o lua pe o cale nebătută, un exces de rigoare ar putea fi mai indicat decât o indulgență excesivă”. (550) 8) REALITATEA BINELUI ȘI RĂULUI: „[Istoria] ne învață faptul că distincția dintre bine și rău este reală. Opiniile se schimbă, moravurile se modifică, credințele se înalță
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Ursachi Bogdan Petriceicu Hasdeu, acest Pico della Mirandola al culturii române, crede nestrămutat în perfectibilitatea continuă a omului și, în aceeași bună tradiție umanistă, are orgoliul originalității depline : ,Iară mie unuia îmi place mai ales a mă îndruma pe căi nebătute". Născut la Cristeștii Hotinului la o dată controversată (26 februarie 1838 după mitrica bisericii și 16 februarie 1836 după propria-i mărturisire), Hasdeu împărtășește soarta tuturor enciclopediștilor pe linia Cantemir - Heliade : imposibilitatea de a fi asimilați total de cultura căreia ei
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]
-
națiune, un motiv de îngrijorare, ca dinaintea oricărui compromis rușinos, a oricărui aranjament neprincipial, sau, din contra, un motiv de înaltă și patriotică mîndrie, ca în fața unei singularități ontologice și morale, a unei aurite (dar nu mediocre) căi de mijloc nebătute de nimeni, niciodată, în afară de noi?
Măsură pentru măsură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16761_a_18086]
-
apărut la editură Paralelă 45, jurnalistul și omul de radio Mihai Goțiu publică un roman bine scris și foarte frumos 'împachetat' (calitatea hîrtiei, design-ul copertei etc. sînt impecabile) la editură bucureșteana Tritonic. Românul se înscrie pe un drum relativ 'nebătut' în cadrul peisajului literar românesc, dar extrem de productiv 'ailleurs': literatura cu nebuni. Al lui Mihai Goțiu (căruia autorul îi dăruiește propriul nume alături de unele date din biografia să) este un "obsedat sexual în serie care uneori mai face și cîte o
Literatură cu nebuni by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15065_a_16390]
-
metri, el pare a-și fi epuizat totalmente mesajul. A făcut și greșeala de-a intra pe teritoriul pedeserist (afirmând ritos că nu vede nici o problemă în persistența comunismului și securismului în România), unde oricum vechii meșteri neo-bolșevici sunt de nebătut! Și, din păcate pentru el, mințile lucide din partid nu vor fi foarte încântate să susțină un candidat incapabil să distingă pecinginea partinico-securistă de valorile liberalismului. Problemele pe care dl. Stolojan începe deja să le aibă în propriul partid s-
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
Mihai Vakulovski: Servus, Emil. Încep astfel pentru că v-am auzit spunînd că sînteți pe jumătate ardelean. Asta în legătură cu faptul că sînteți redactor pentru Basarabia al revistei Vatra (Tg. Mureș) și ați publicat o carte (Cel bătut îl duce pe cel nebătut) la Cluj, sau...? Emilian Galaicu-Păun: Sunt "ardelean" prin adopțiune, odată cu angajarea mea la Vatra, deși în familie exista o legendă conform căreia străbuneii mei pe linie maternă (Păunii) ar fi venit din Transilvania. Dar adevăratul "certificat" de ardelean mi l-
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
este redactor pentru Republica Moldova al revistei Vatra din Târgu-Mureș. A publicat următoarele cărți: POEZIE. Lumina proprie, Chișinău, Ed. Literatura Artistică, 1986. Abece-Dor, Chișinău, Ed. Literatura Artistică, 1989. Levitații deasupra hăului, Chișinău, Ed. Hyperion, 1991. Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1994. PROZĂ. Gesturi (Trilogia nimicului), Chișinău, Ed. Cartier, 1996. CRITICĂ LITERARĂ. Poezia de după poezie - ultimul deceniu, Chișinău, Ed. Cartier, 1999. * Versuri semnate de Emilian Galaicu-Păun figurează în antologiile: Portret de grup (O altă imagine a poeziei basarabene
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]