7,800 matches
-
Văzînd, prin secoli, progresul la care visa și pe care luptase să-l impună, fie și numai prin felul în care își lega nodul la cravată, ar fi convins că toți ar trebui băgați la pușcărie sau la casa de nebuni și că sfîrșitul lumii e iminent. Dacă i s-ar spune însă că unul dintre acești ipochimeni este stra-stra-stra-stra...nepotul lui și că una dintre aceste ființe defe-minizate îi e stra-stra-stra-stra... nepoata, bietul om și-ar pierde probabil mințile. Tulburarea
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
perfuziile, sîngele șiroind,/ cafeaua de dimineață,/ tabieturile de după prînz// în bucătărie,/ fiul meu se ceartă cu nevasta// pactul cu demonii/ sigilat în zori cu ceară din soare,/ rupt de cornul lunii pe înnoptat// cu fruntea rezemată de trupul zilei/ un nebun mîngîind o statuie,/ alături, orbul își sună/ flașneta hodorogită// trădările, entuziasmele,/ zgrunții secundelor,/ delirul, lehamitea,/ respirația îngreunată,/ apăsarea din stînga,/ craiul de tobă e îmbrăcat, pentru repetiția/ la marea ceremonie// în bucătărie, mai multe persoane/ binevoitoare/ se ceartă cu privire la reguli
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
mană, cu piatră, cu fier hohotind/ Și-n loc de corzi să ai otravă/ Astfel ca numai durere să se reverse din slavă/ Să-ți crească inima pînă se face orologiu în turn/ În care să dea cu pietre toți nebunii și orbii/ Cu viermi decapitați în pumn/ Mlaștina să-ți fie loc de închinare/ În care să-ți tai cu ochii cărare/ Acolo să-ți vezi iubita născînd/ Acolo să bolești, să mori aiurînd" (Îndemn). Dar - atenție! - sacralitatea negativă înscrisă
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
interbelică), de asemenea cu Lina cea atît de crud eviscerată și expusă privirii de creatoarea celei mai dezvrăjite umanități din aceeași literatură interbelică, Hortensia Papadat-Bengescu, cu mai apropiatele în timp (nu obligatoriu și în autenticitate feminină) Estera (din Recviem pentru nebuni și bestii, Augustin Buzura) și Tonia (din Don Juan, Nicolae Breban) și, în sfîrșit, cu deja menționata Simona, nume generic pentru o comunitate de femei de diferite vîrste și "orientări" care învață, sub ochii cititorului iremediabil sedus, să locuiască în
Treisprezece eroine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14895_a_16220]
-
seamă vreo schimbare, dar cum nimeni nu mi-a spus nimic, m-am liniștit. Asta e pricina pentru care mă găsiți schimbat. Văzînd cum îl priveam, a adăugat: - Știu că vă gîndiți că astea nu sînt altceva decît halucinațiile unui nebun, dar fiind încredințat că toate sînt halucinații, nici nu mă sinchisesc de asemenea păreri. Cînd halucinația noastră se întîmplă să coincidă cu halucinațiile celorlalți și ni se pare folositoare pentru a ne călăuzi prin viață, spunem că avem de-a
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
n-au dovedit că sînt potrivite pentru toată lumea, dar numai Dumnezeu știe dacă nu cumva cele care s-au atrofiat nu se vor întoarce și nu vor începe să funcționeze. Nu vă gîndeați că întîmplarea mea a fost halucinația unui nebun? - Nu, m-am gîndit că este simbolică. - Altă nerozie propovăduită astăzi este simbolismul. Nu, nu există nici un fel de simbolism în ea, și nici nu am trăit-o ca pe ceva simbolic; a fost o întîmplare reală și concretă, a
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
și-au încercat mîna și după marea schimbare. Și nu doar atît - unii au schimbat și tematica sau cel puțin aceasta a fost prima impresie. Așa s-a întîmplat cu Augustin Buzura care a aruncat pe piață romanul Recviem pentru nebuni și bestii, lucrare scrisă în bună parte înainte de '90 dar care avea o "ramă" actualizată. Personajul care se tot întoarce în timp a fost pur și simplu transportat dintr-o epocă în alta - povestea, conținutul au rămas aceleași. O altă
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
zero al creației poetice. Produsul acestor senzații născute din sine sînt hibrizii, amestecurile de regnuri cu care ne-a obișnuit pictura lui Magritte, Dali, Brauner ș.a., aici de-o factură orfică și, în aceeași secvență textuală, de-o dezinvoltură creștină: "Nebun în pilaștri trecu Orfeu, era/ Pleoapa unei femei albastre./ Veșmînt și pas sfîșietor al/ Legămîntului trecea./ Se-opriră între facle, ceruri, astre.// Iubita avea inima închisă de-o tulipă,/ Briza unei lacrimi a înfiorat domul./ Dumnezeu (ce o apropie și
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
tot ce-a rămas din soțul Dumneavoastră". Soția profesorului a mai plîns încă o dată și s-a așezat să termine cafeaua, rece. Deodată sună. Ce-i? Intră niște oameni și zic: "Să mergem". - Unde? - întreabă soția profesorului. - La casa de nebuni, - răspund oamenii. Soția profesorului a început să strige și să se revolte, dar oamenii au înșfăcat-o și au dus-o la casa de nebuni. Și iată că soția profesorului, absolut normală, stă pe un pat din casa de nebuni
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
-i? Intră niște oameni și zic: "Să mergem". - Unde? - întreabă soția profesorului. - La casa de nebuni, - răspund oamenii. Soția profesorului a început să strige și să se revolte, dar oamenii au înșfăcat-o și au dus-o la casa de nebuni. Și iată că soția profesorului, absolut normală, stă pe un pat din casa de nebuni, ține în mîini o undiță și prinde de pe podea niște peștișori invizibili. Această soție de profesor e doar un trist exemplu despre cum există în
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
nebuni, - răspund oamenii. Soția profesorului a început să strige și să se revolte, dar oamenii au înșfăcat-o și au dus-o la casa de nebuni. Și iată că soția profesorului, absolut normală, stă pe un pat din casa de nebuni, ține în mîini o undiță și prinde de pe podea niște peștișori invizibili. Această soție de profesor e doar un trist exemplu despre cum există în viață o groază de nenorociți care nu ocupă locul ce li se cuvine. Cucuiele Trăia
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
și cu sărut mîna. E un ins dintr-o bucată, are o fire de luptător" (Monitorul de Brașov, 15 iulie 2000); "te mai duci cu săru' mîna la un prieten pentru o lingură de mîncare și un pahar de vin" (nebunii.ro/gratis) și chiar în îmbinări mai puțin stabile - "sancționează diplomația românească pentru că "a încercat cu sărut mâna"" (cartea.ro/ reviste) - , atestînd un proces de generalizare: "ne târăște spre atitudinile de "sărut mâna" și de lichelism" (geocities.com/ml-info). Cele mai multe
"Săr'na" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15372_a_16697]
-
comunismul. Cu voroninii lui cu tot. Ce speră Vadim e să pună câteva bețe în roate căruței oricum scârțâinde a României în drumul spre N.A.T.O. și U.E. Nu pentru că ar fi vreun agent sovietic și nici, cum se zice, nebun: ci pentru că e deștept. Un deștept care pentru a-și atinge scopurile n-ar ezita să arunce în aer planeta. Vadim știe că într-o lume europeană civilizată indivizii asemănători lui fac planton la unul din cele două stabilimente evocate
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
căreia îi aparțin și eu, adică pe oameni."). E o carte despre bucurii naive și drame reale, însă totul are un aer de spectacol trist în care joacă și asistă un clovn bețiv și cu umori negre. Schnier seamănă cu nebunii shakespearieni, cu Zacharias Lichter al lui Matei Călinescu sau cu orice alți proscriși și filosofi la beție pe care îi puteți găsi prin literatură. Schnier e un personaj mare prin aceasta, el aparține familiei celor care cunosc adevărul și-l
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
Neacșu și cu Raj Tunaru în prim plan. Și, recunosc, n-aș fi crezut că un Dumitru Dragomir va ajunge să declare că inima lui e în proporție de 90% de partea lui Ion Iliescu și doar 10% "de partea nebunului ăstuia". Mă așteptam ca PSD-ul să aspire parlamentarii care se vor fi săturat de CVT. Dar n-am avut atîta imaginație să cred că la un moment dat Ilie Neacșu, fost șef de gazetă mai extremistă (mă scuzați) decît
Scandalul și penalul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15463_a_16788]
-
din cele ce dau vieții de toate zilele excitație, emotivitate pasională, caracter aprig, ba chiar un anume... haz lugubru. Pornind de la culorile picturii fraților Van Eyck, imaginile răscolesc "viața, care mai avea încă, în multe privințe, culorile basmului" - predici, patimi, nebuni, lăutari, răzbunări, nestatornicia norocului, cruzime, trufie, lăcomie de bani, violență, nedreptate - dar și năzuința către o lume mai frumoasă (deși "nu era de bonton să aduci laude vieții și lumii"). Azi păstrăm imaginile iubirii cavalerești, ale religiozității (cu nostalgia fericirii
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
șapte ani)... La întrebarea: "Vă e frică de o boală mintală?", Russell Crowe a dat un răspuns de reținut: "Nu mi-e frică, o simt venind!"... Și adaugă: "Oricum, ca să joci genul ăsta de rol, trebuie să fii destul de nebun!"... Nebun nu de legat, ci de premiat.
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
impresiona, șoca și domina, în temeiul unei porniri instinctive, peninsulare (azi o astfel de psihologie e întrupată cu eclatanță de un Alexandru Paleologu sau de un Alexandru George). Nu e o taină împrejurarea că G. Călinescu avea o reputație de "nebun" ori "țicnit", încă din anii tinereții, după cum o atestă Șerban Cioculescu. Exponent al unui comportament aberant, nebunul e un personaj din nomenclatorul comicului, opus eroului tragic sau insului care ilustrează puterea. E un soi de ființă amfibie, prezentă atît în
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
cu eclatanță de un Alexandru Paleologu sau de un Alexandru George). Nu e o taină împrejurarea că G. Călinescu avea o reputație de "nebun" ori "țicnit", încă din anii tinereții, după cum o atestă Șerban Cioculescu. Exponent al unui comportament aberant, nebunul e un personaj din nomenclatorul comicului, opus eroului tragic sau insului care ilustrează puterea. E un soi de ființă amfibie, prezentă atît în spațiul realității, cît și în cel al imaginarului (Enid Welsford), atît în contingent, cît și în idealitate
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
personaj din nomenclatorul comicului, opus eroului tragic sau insului care ilustrează puterea. E un soi de ființă amfibie, prezentă atît în spațiul realității, cît și în cel al imaginarului (Enid Welsford), atît în contingent, cît și în idealitate: "Bufonii și nebunii medievali se află la hotarul dintre viață și artă: nu sînt niște extravaganți ori niște nătărăi, în sensul cotidian, nici comedianți: sînt purtătorii unei forme de viață totodată reală și ideală" (M. Bahtin). Așadar o postură convenabilă pentru o structură
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
implacabil registru de stare civilă, trist pentru bătrînă, profetic pentru tînără. Să nu uit de asemeni scrinul, care este arhiva familiei, conținînd rochia de nuntă, veșmîntul de moarte, hainele copiilor care au rămas mici". Să ne oprim puțin asupra calificativului "nebun" ce i se aplica lui G. Călinescu. Dacă pentru adversari el răsfrîngea invidia, prietenii și colegii favorabili îi acordau o conotație de înțelegere și de simpatie. Cei din urmă își dădeau seama că, aidoma oricărui bufon, Divinul dădea dovadă de
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
o sumă de adevăruri (ale căror negative sînt acceptate necritic, pe o scară largă), prin intermediul paradoxului. Grație unei astfel de purtări bizare, care înfruntă deșertăciunea unei pseudoînțelepciuni reduse la automatisme, se regenerează înțelepciunea autentică, izvorîtă din misterul ființei ("Cine e nebun în fața lumii, e un înțelept în fața lui Dumnezeu", spune apostolul Pavel). O mostră edificatoare a unui asemenea demers în răspăr îl reprezintă eseul, botezat după o sugestie caragialescă, Domina bona. Întîlnim aici o tentativă de reabilitare a lui Cațavencu, deci
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
corespondent unei "înalte sarcini" de partid și de stat, care era obligat a-și conserva gravitatea solemnă de fond, extazul ideologic. Posibila nuanță ironică se topește în masa culorii adverse. Din păcate, G. Călinescu pare a se afla în rolul nebunului de tip nou, al unui nebun foarte supravegheat, adaptat mărginirii, lipsei de umor, megalomaniei specifice "curții" "socialiste". Nebunul de curte clasic "provoacă amuzamentul prin lăcomia absurdă, cleveteala veselă, renghiurile ticăloase, ca și prin diformități fizice sau mintale care-l privează
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
și de stat, care era obligat a-și conserva gravitatea solemnă de fond, extazul ideologic. Posibila nuanță ironică se topește în masa culorii adverse. Din păcate, G. Călinescu pare a se afla în rolul nebunului de tip nou, al unui nebun foarte supravegheat, adaptat mărginirii, lipsei de umor, megalomaniei specifice "curții" "socialiste". Nebunul de curte clasic "provoacă amuzamentul prin lăcomia absurdă, cleveteala veselă, renghiurile ticăloase, ca și prin diformități fizice sau mintale care-l privează de responsabilități, punîndu-l în poziția proscrisului
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
fond, extazul ideologic. Posibila nuanță ironică se topește în masa culorii adverse. Din păcate, G. Călinescu pare a se afla în rolul nebunului de tip nou, al unui nebun foarte supravegheat, adaptat mărginirii, lipsei de umor, megalomaniei specifice "curții" "socialiste". Nebunul de curte clasic "provoacă amuzamentul prin lăcomia absurdă, cleveteala veselă, renghiurile ticăloase, ca și prin diformități fizice sau mintale care-l privează de responsabilități, punîndu-l în poziția proscrisului paradoxal combinată cu completa dependență față de grupul social care-l sprijină în
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]