91 matches
-
același lucru i se întâmpla și lui Gică. El arunca la fix, acolo unde dorea. Doar mă certa pe mine că sperii peștii, când intram în apă să trec înot canalul. Încercam să arunc cât mai aproape de malul celălalt, mal necălcat de picior de om, cel puțin în zona noastra de tabără, cu o vegetație sălbatică, plin de liane încolăcite în jurul copacilor, sau întinse prin crengile sălciilor plângătoare și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
absolut nimic! Nu-și mai amintesc decât că fiecare s-a așezat pe câte o piatră iar după aceea au adormit. Restul îl știți ,,magistratus extraordinarii”. Piatra care a fost înlăturată de la mormânt, lipsa oricăror urme pe sol, vegetația proaspătă, necălcată și totul făcut fără nici un zgomot. Am mai cercetat dacă cineva a înmiresmat aerul cu ceva, ori dacă mâncarea sau băutura n-ar fi fost îndulcite cu ceva ierburi care provoacă somnul. Părerea este plauzibilă însă nu știm cum au
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 7) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358983_a_360312]
-
o hartă, Ce mâine va fi amintire în van... Căci nu va fi nimeni să o citească, Să-și poarte destinul pe-acolo, pe-aici... Pustiul, pustiu de suflare-omenească, Stăpân va fi lumii.... iar, de vreun licurici Lumina-va cărări necălcate de pas... Sau vreo floare căta-va-n moarta livadă, Strigând ciocârlia și dulcele-i glas, Nici un om nu va fi, pe-aci să le vadă... ...O fi rău, o fi bine? Nu am cum să-nțeleg Rostul nostru de-
VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360655_a_361984]
-
cuvinte rămase fără glas se-ndreaptă în pustiu, în gol fără de urmă. Sunt peșterile minții trecătoare privite cu dispreț de ochiul vieții ce parcă le împinge pe trepte adânci săpate în prăpăstii ce înghit convoaie. E totul mut și urme necălcate, în abis - Lumină! Un simplu martor incomod mă socoteș-te soarta. Referință Bibliografică: Un simplu martor incomod / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 556, Anul II, 09 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate
UN SIMPLU MARTOR INCOMOD de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341950_a_343279]
-
că, fiecare dintre cei aflați acolo s-a așezat pe câte o piatră iar după aceea au adormit rând pe rând. Restul îl știți ,,magistratus extraordinarii”. Piatra care a fost înlăturată de la mormânt, lipsa oricăror urme pe sol, vegetația proaspătă, necălcată aproape, și mai ales giulgiurile de îngropare ale învățătorului găsite intacte în mormânt și pe deasupra luarea acestuia fără nici un zgomot. Cine a făcut asta nici nu s-a sinchisit să stingă focurile din talere. Am mai cercetat dacă cineva a
PRIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373286_a_374615]
-
plecat cu mașina din Valea Doftanei, urmând șoseaua și admirând peisajul fantastic de final de vară. Mergeam încet și mai opream pe alocuri, pentru a putea să admirăm priveliștea de basm ce învăluia unele zone și anumite locuri ce păreau necălcate de piciorul omului. Râul sălta vesel în mici vălurele peste pietre și ne-am dus să ne răcorim picioarele și mâinile în apa limpede. Din locul acela am văzut o suprafață mai întinsă, cu câțiva copaci uriași, care păreau a
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
că sunteți bine..../ Și bucuria voastră mă ține și pe mine” (Să nu uitați de mine). Poemele lui Marin Bunget sunt imnuri dedicate femeii, iubirii, frumuseții, de un suflet „întemnițat în nefiresc” - așa cum se consideră autorul însuși. Rătăcitor „prin gânduri necălcate cu piciorul”, autorul încropește o „Poveste de iubire”, care „N-a fost nici basm, nici filă de poveste”, ci a rămas „Un vis frumos, o umbră fără glas” ( Poveste de iubire). Tot ce a adunat între file poetul sunt „Doar
CEZARINA ADAMESCU-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371524_a_372853]
-
-ți culci gândul obosit pe perna inimii mele. Sufletul meu să-ți fie înveliș, să nu simți furtuna sau viscolul ce agită perfecțiunea clipelor. Închide pleoapa-ți obosită, călătorește în lumea pasiunii! Visurile de basm să te poarte pe tărâmuri necălcate de necurăția coșmarului! O liniște senină se așterne pe fruntea ta. Respirația devine liniștită. Zâmbești, semn că acel copil nevinovat din străfundurile ființei tale se bucură de dansul îngerilor ce-ți ocrotesc somnul! O sărutare adie abia simțit pe tâmpla
DANTELA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371253_a_372582]
-
a făcut actele cu femeia lui Mitu... Și nici despre al lui Mitu nu se mai spun povești. Doar ciotul copăcelului rabdă în continuare, vară ori iarnă, în zori și-n apus, în locul păsăretului mărunt, un șoim - paznic al ariei necălcate, de atunci, de picior de om... Referință Bibliografică: ȘOIMUL / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1310, Anul IV, 02 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
sunt clipe Când aș pleca în Sahara, doar pentru a fi singur, neștiut, nevăzut, nepăzit de ochii bănuitori ai celor din jur... Există oare planete unde ești scutit de privirea celuilalt? Poate! Încă nu am descoperit Un petec de pământ Necălcat de picior de om! Vorbesc aiurea Ca pustnicul zăvorât în schit Fug de alții, dar adevăru-i Că de mine fug... Mă uit în sine-mi Și nu văd decât un gol Sunt oare eu, același de dintotdeauna Cel ce caută
LIRICE (1) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376655_a_377984]
-
același lucru i se întâmpla și lui Gică. El arunca la fix, acolo unde dorea. Doar mă certa pe mine că sperii peștii, când intram în apă să trec înot canalul. Încercam să arunc cât mai aproape de malul celălalt, mal necălcat de picior de om, cel puțin în zona noastra de tabără, cu o vegetație sălbatică, plin de liane încolăcite în jurul copacilor, sau întinse prin crengile sălciilor plângătoare și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
același lucru i se întâmpla și lui Gică. El arunca la fix, acolo unde dorea. Doar mă certa pe mine că sperii peștii, când intram în apă să trec înot canalul. Încercam să arunc cât mai aproape de malul celălalt, mal necălcat de picior de om, cel puțin în zona noastra de tabără, cu o vegetație sălbatică, plin de liane încolăcite în jurul copacilor, sau întinse prin crengile sălciilor plângătoare și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
pp. 151-154); d) aceste comunități organizează Întâlniri, care se desfășoară În locuri și În momente neobișnuite, diferite de cele ale ceremoniilor sau sărbătorilor umane consacrate. Timpul lor predilect este noaptea. Locurile preferate sunt cele din afara spațiului social, zone naturale, sălbatice, necălcate de om sau ambigue În plan simbolic (răscrucile de drumuri); e) puterile lor nu se exercită numai asupra naturii sau corpului social, ci și asupra lor Înșile: pot zbura cu mari viteze, se pot metamorfoza, se pot face nevăzuți, pot
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
paranteză. Pornind de la imagini mito-poetice similare, frecvente în „colindele vânătorești” („Găsi-mi leul d-adormit/ Sub un spin mândru înflorit/ Florile l-au năpădit/ De s-a scăpat d- adormit”), Mihai Coman notează următoarele : „S-a observat că în spațiile necălcate de om, așa cum au fost ele imaginate de gândirea arhaică, toate ființele vii se află într-o acută stare de inerție (dorm, se mișcă greu, n-au forță), în timp ce regnul vegetal cunoaște o dezvoltare frenetică și exuberantă” (22, p. 38
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sterilă) : bălării, neghină (ca în colinda citată), mărăcini (ca în basmul tip Frumoasa adormită), fie de o vegetație inutilizabilă, aflată într-un tărâm „unde om pământean nu este” (54, p. 126), un tărâm nesocializat și, ca atare, haotic, necosmizat : iarbă „necălcată” („Unde iarba crește,/ în patru se- mpletește/ Nime n-o-ncâlcește” - 55, p. 116) sau pădure „neumblată” („Unde om nu locuiește,/ Nici nu-i urmă de secure” - 56, p. 474). Dimpotrivă, somnul lui Dumnezeu, de exemplu, este invers proporțional cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bine să fii atât de glumeț, Încât să devii ridicol.” (Heraclit) Fără vin e greu să primești oaspeți. (Într-adevăr, fără disponibilitatea de a te Înveseli, de a petrece În compania celor care prețuiesc vorbele de duh, casa Îți rămâne „necălcată”.) Este greu celor cu exigențe, cu pretenții prea mari să realizeze distracțiile: „Ne plictisim cu mulți oameni și nu ne amuzăm cu alți câțiva decât din vanitate” (Vauvenargues). Hazul e sarea conversației, dar nu și hrana. (Observația celui dominat doar
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
atât cât se cuvine și plecau, făcându-și cruce în tăcere. După trei zile satul se adună în grupuri care se îndreptau către biserică. Vecinul Petrache, cu pălăria neagră pe cap și ceafa tunsă la piele, își luase cămașă albă, necălcată, și scurta cu guler de miel care duhnea a dubală. Pe dedesubt purta, țărănește, o bundă roasă și-o flanea de lână. Prea scurți, pantalonii de doc albastru lăsau să i se vadă gleznele subțiri cu ouăle ieșite în afară
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Isuse H... Hristoase! M-am întors. Era Ornesto, cu doi alți Băieți Veseli pe care îi mai văzusem urcând și coborând de la el și cu drăguțul de Eugene care îmi mutase aparatul de aer condiționat. Eugene, într-o cămașă largă, necălcată, s-a uitat cu subînțeles la Mitch, mi-a făcut un semn aprobator și a dat de câteva ori din cap încurajator. Oh, nu! Credea că eu și Mitch... Ornesto se ridicase în picioare. Venea înspre noi. Îngrozită, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se gândea ce să facă cu cadavrul, fiindcă nu putea să-l lase acolo. Și-a pus pușca în bandulieră și cu o sforțare disperată l-a aburcat în spate... Mergea de o bucată bună de timp. Ținta? O văgăună necălcată de nimeni, hăt în mijlocul pădurii. Când se apropia de locul cu pricina, a lunecat și a căzut. Asta n-ar fi fost nimic dacă mortul nu ar fi ajuns deasupra lui... După ce s-a descotorosit de greutatea lui, a stat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe țărișoara asta mică așa cum este, dar plină de podgorii și livezi cu fructe, cu pământuri, care nu sunt revendicate de x sau y pentru a le lăsa apoi pârloagă, cu oameni care încă mai simt plenar demnitatea de om necălcat în picioare. Deja de când cozile de topor occidentale au pus cât de cât mâna pe putere la Chișinău, au și început să roiască samsarii pentru a cumpăra Moldova la tarabă. Și de la Vaslui a dat o raită pe acolo Porumboiu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
tot lâncezit azi de când s-a trezit. Cărțile, planșeta, toate îi sunt risipite prin dormitor, și-acuma... Uită-te și la băiatu ăsta, își zice ea, întinde pătura de călcat pe masă și pune fieru-n priză : a găsit niște rufe necălcate, lăsate în baie, când o veni cumnată-sa o să zică bodaproste de ele. Uită-te și la băiatu ăsta, parcă mereu îi plouă și-i ninge. Ta-su, Ilie, Dumnezeu să-l ierte, avea altă fire, între frați el era
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alta și ca și spata dreaptă. 19. Îți dau ție, fiilor tăi și fiicelor tale împreună cu tine, printr-o lege veșnică, toate darurile sfinte pe care le vor aduce Domnului copiii lui Israel prin ridicare. Acesta este un legămînt de necălcat și pe vecie înaintea Domnului, pentru tine și pentru sămînța ta împreună cu tine." 20. Domnul a zis lui Aaron: "Tu să n-ai nici o moștenire în țara lor și să n-ai nici o parte de moșie în mijlocul lor. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
din ea doar desenul coapselor pierdute în linii încă nenăscute, doar umbrele din moleciunea mitrei tresăltând, ca și cum o porumbă se zbătea în vintrele nepovestitei, țipătul paserii ascunse urcând până în răcoarea buzelor întredeschise, lucii de o rouă atunci venită din pajiștile necălcate de altă urmă decât trecerea razei de lună în dusul ei spre moartea din zori, urcau spre nările tremurânde, ca și cum valuri de miresme veneau din aceleași nevăzute depărtări ale neatinsului, îi împurpurau obrajii și lăsau ochilor lumina aceea de sfârșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
face mic sub privirea intensă a Rottweilerului. Era limpede că directoarea își dăduse seama că situația de-acasă nu era roz. Iar asta nu era ceva surprinzător; în fond, el era personificarea familiei destrămate. Era nespălat, nepieptănat, hainele îi erau necălcate, iar pantofii nelustruiți. Era nefericit. Chiar și așa, în ciuda degradării lui personale, Hugo își închipuise că eforturile lui de a-și proteja fiul de efectele negative ale certurilor dinaintea divorțului fuseseră încununate de succes. Așa de pline de succes fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ea aluneca strălucirea lămpii. Domnul Vasiliu socotea cu un creion și, când 1-a simțit înăuntru, a ridicat ochii. Stere i-a deslușit prin pânza cenușie de dincolo de masa încărcată chipul lunguieț și slab, părul argintiu pe la tâmple și hainele necălcate, vechi și lucioase. - Tu ești, mă? a întrebat. Inima cârciumarului bătuse mai tare. Aceeași spaimă veche, ținută ani întregi în suflet, a ieșit gâlgâitoare, sub piept. Palmele și ghiontii lui uitați, glasul poruncitor al stăpânului, toate s-au adunat într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]