144 matches
-
uriaș cât un perete, Eminescu ne proteja spatele și privea la noi cu vădită înțelegere și oarecare curiozitate. Voia și el să afle cum stă „chestia”, „tărășenia”, „parascovenia”, cu acest ultim Moromete, în mărturii și imagini neașteptate, așa cum neașteptate și nechemate, vin buluc peste noi, amintirile. Moromete nu mai este un personaj care a trăit cândva sub numele țăranului Tudor Călărașu din Siliștea Gumești, Moromete este o stare. O stare a țăranului de odinioară (nicidecum a celui de azi), o emblemă
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_1399063397.html [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > PISICA MIȚI Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 978 din 04 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului PISICA MIȚI ... Sunt o mâță adorată de-o băbuță smochinită, Care venea nechemată (dar mereu sulemenită), Zi de zi, la conu' Mișu, un poet foarte dotat... Și-i zicea: Știi, mai an, ce poem mi-ai închinat? Versul tău mă legăna ca zefiru-ndrăgostit!... Blănița mi-o mângâia și-mi dădea de ronțăit: Biscuiți
PISICA MIŢI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Pisica_miti_marin_voican_ghioroiu_1378323138.html [Corola-blog/BlogPost/364980_a_366309]
-
nu se pune, și își bagă coada vreun drac (iarăși dracu’! Ce să-i faci, se bagă-n toate ca musca-n lapte.. ), dacă ai norocul, zic, să nu te simți bine și te duci la medicul de familie așa nechemat, neprogramat, e de belea, ce mai... Și dacă pe deasupra îndrăznești cumva să-i ceri trimitere pentru analize ca să vezi cum stai cu sănătatea, de exemplu, ți-ai dat foc la valiză... Auzi mata, zice, analizele nu se recomandă la cerere
REFLECTII.. MEDICALE (!?) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1423928177.html [Corola-blog/BlogPost/341581_a_342910]
-
în sufletul său se mișcau anumite umbre, care unor stări sufletești le aducea mai multă întunecime, iar altora mai multă speranță de bine. Dar acest bine ar trebui să apară de undeva, sau de la cineva. Nu venea el singur și nechemat, așa ca din senin. Ce-l sau, cine îl putea genera? Și frământările ei interioare tot continuau, fără a găsi vreun răspns concret. Oare ar exista posibilitatea de a se reîntâlni cu Giacomo, iar el să-și dorească acest lucru
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1428760415.html [Corola-blog/BlogPost/362319_a_363648]
-
Din acest motiv, nu am fost printre cei care au acuzat intervențiile ulterioare ale procuraturii, așteptând să vină și la mine spre a începe ancheta sau a-mi confirma mărturia. S-au dus până și la biserici, unde erau totalmente nechemați; dar la mine, care-i chemasem, n-au venit. De ce? Rog cititorul să dea înapoi până la 30 iulie colecția acestei publicații și să vadă ce reclam în articolul intitulat „ Despre redescoperirea democrației (1)”. Reclam susținerea de către o anumită primărie a
CADAVRUL DIN FEREASTRĂ de CORNELIU LEU în ediţia nr. 604 din 26 august 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_cadavrul_din_fereastra_corneliu_leu_1346015385.html [Corola-blog/BlogPost/355275_a_356604]
-
nimic din preaplinul sufletului, sentimentul de egoism nu există. Ea împarte și oferă, așa cum o dovedește titlul cărții, împletirea aceasta fină dintre realul și divinul care o binecuvântează, redându-i o libertate greu de atins sau de înțeles de către cei „nechemați” să se închine la „sticla pictată” a sufletului ei, ca la o icoană sfântă, îngenunchind la pământ. Paulina Popa scrie o lungă poveste de iubire, lucru dovedit și prin aceea că ultimul vers al oricărui poem, devine titlul următoarei poezii
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 by http://confluente.ro/muguras_maria_petrescu_1477638351.html [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
oamenii mă împresoară că un voal alb și transparent ce flutură în cerurile pline de Îngeri și de Sfinți. Țin pe brațe pruncul ce am fost, îl ador și îl chem sugrumat că o suferință pe care s-a așezat nechemat timpul. Suflu din rărunchi o rugăciune păcătoasa către biserici și transced liturghia Duminicii primodiale sau a celei din urmă. Unde mi-am lăsat viața? În plenitudinea întregului spirit? În tainele cărui povestitor, in ce manuscris din bibleotecile lumii, in ce
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU by http://confluente.ro/articole/maria_teodorescu_b%C4%83hn%C4%83reanu/canal [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
oamenii mă împresoară că un voal alb și transparent ce flutură în cerurile pline de Îngeri și de Sfinți. Țin pe brațe pruncul ce am fost, îl ador și îl chem sugrumat că o suferință pe care s-a așezat nechemat timpul. Suflu din rărunchi o rugăciune păcătoasa către biserici și transced liturghia Duminicii primodiale sau a celei din urmă. Unde mi-am lăsat viața? În plenitudinea întregului spirit? În tainele cărui povestitor, in ce manuscris din bibleotecile lumii, in ce
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU by http://confluente.ro/articole/maria_teodorescu_b%C4%83hn%C4%83reanu/canal [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
căldurii românesc-moldovenească. Moldova a trecut prin atâtea cotropiri, dar sufletul ei a rămas pur românesc, indiferent pe unde s-au trasat hotarele, într-un moment sau altul al istoriei. După părerea celor care o cred originară din Buhuși pe artistă, nechematele greutăți ar fi împins fmilia Rotaru, de pădureni ai Lețcanei de lângă Buhuși, fie spre fabrica de postav din oraș, fie spre toate zările, întru găsirea rostului vieții fiecăruia. Mâinii destinului acestuia i se atribuie probabila plecare, apoi statornicire a tatălui
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 by http://confluente.ro/_sofia_rotaru_cantecul_ram_aurel_v_zgheran_1375683295.html [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
satului, mai ales când, în hainele-i militare, prins în focoasa sârbă, bătea din pingele umăr la umăr cu flăcăii băștinași. Deși, până la venirea soldaților în sat, Ileana lu'Albu îi făcea ochi dulci lui Dumitru Ciocoiu, un consătean încă nechemat la oaste, fata nu mai prididea acum să-l soarbă din ochi pe dom'sergent. Băietanii mai hâtri au și-nceput să slobozească aluzii în strigăturile lor din vâltoarea horei: “Bate talpa, don'sergent/ Cu Ileana chept-la-chept!”. Și acestea nu
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 by http://confluente.ro/Duhul_vinovat_al_dragostei_razboiul_i_gheorghe_parlea_1332596619.html [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
lui Dumnezeu pentru om: mâinile. Mâinile care-l ajută să muncească, să mângâie, să scrie, să facă bine, să ajute un bolnav. Estera își admiră mama ale cărei mâini sunt foarte frumoase. Dar în același timp, i se nasc întrebări nechemate în minte: de ce oamenii fac atâta rău cu aceleași mâini cu care mângâie? Și tot la mămica ei află răspunsul: „Mama fu surprinsă de întrebare. Stătu puțin pe gânduri, apoi începu să povestească: ,,Când Dumnezeu a făcut omul, a stat
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Calesti_cu_povesti_ingeresti_maria_doina_leonte_povestiri_pentru_fabian_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
împropietărească” legitim cu o casă numai a sa, într-un platou de televiziune, o bibliotecă, un muzeu, o școală... Căci, oriunde e o picătură de folclor năvălește și o mlaștină vastă care îl contopete și-l impurifică (muzică subvalorică, interpreți nechemați, producători incompetenți, gazetari fie neinspirați, fie manipulați, politicieni... un întreg arsenal al afacerilor, un laborator de prefacere în marfă până și a sufletului omenesc)! În acest concurs de împrejurări maestra Ștefania Rareș nu poate evita anturajele de platou sau scenă
ŞTEFANIA RAREŞ, FOLCLORUL PUR DE LA LĂUTAR ŞI PLUGAR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1412063965.html [Corola-blog/BlogPost/341063_a_342392]
-
iată un pământ de eter cum se-ntinde sub un cer pământiu nici nu știi dintre ele călătorule ce te apasă mai mult hainele tale ... Citește mai mult pietreoameniși drumurise spune prea desce simplusă-ți trăiești viațala răspântii neîntrebat de trecători nechemat de nimeni să dai socoteală(pentru timp)neașteptat să dai inchizitorilorrăspunszilele se adună într-o tolbă nevăzutădin ce în ce mai mare și mai greaindiferent de căptușeala cuvintelorvei pleca nu te vei întoarcenu am pus nici eu virguladin prudență pentru
ALEXANDRU MĂRCHIDAN by http://confluente.ro/articole/alexandru_m%C4%83rchidan/canal [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
oamenii mă împresoară ca un voal alb și transparent ce flutură în cerurile pline de Îngeri și de Sfinți. Țin pe brațe pruncul ce am fost, îl ador și îl chem sugrumat ca o suferință pe care s-a așezat nechemat timpul. Suflu din rărunchi o rugăciune păcătoasă către biserici și transced liturghia Duminicii primodiale sau a celei din urma. Unde mi-am lăsat viața? În plenitudinea întregului spirit? În tainele cărui povestitor, în ce manuscris din bibleotecile lumii, în ce
LINIŞTEA LIBERTÃŢII DE A FACE PACE de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/maria_teodorescu_bahnareanu_1485767282.html [Corola-blog/BlogPost/379585_a_380914]
-
POEM PENTRU CEL CARE SE ÎNTOARCE Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului pietre oameni și drumuri se spune prea des ce simplu să-ți trăiești viața la răspântii neîntrebat de trecători nechemat de nimeni să dai socoteală (pentru timp) neașteptat să dai inchizitorilor răspuns zilele se adună într-o tolbă nevăzută din ce în ce mai mare și mai grea indiferent de căptușeala cuvintelor vei pleca nu te vei întoarce nu am pus nici eu virgula
POEM PENTRU CEL CARE SE ÎNTOARCE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1478013488.html [Corola-blog/BlogPost/376551_a_377880]
-
iată un pământ de eter cum se-ntinde sub un cer pământiu nici nu știi dintre ele călătorule ce te apasă mai mult hainele tale tolba pământiul (deseori metafora) ce ușor să crezi că poți trăi liniștit la răspântii neîntrebat nechemat neașteptat. Referință Bibliografică: Poem pentru cel care se întoarce / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2132, Anul VI, 01 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Mărchidan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
POEM PENTRU CEL CARE SE ÎNTOARCE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1478013488.html [Corola-blog/BlogPost/376551_a_377880]
-
continuă contrargumentatie și spaimă, că dacă cumva cineva le desființează d-zeul lor iubit, îi desfinteaza și pe ei. De fapt acești oameni, fanaticii, se simt lepădați, si ei cred ca făcând ui D-zeu serviciul de avocat neplătit și nechemat vor fi cumva acceptați. Un etalon sacru de testare a dependentelor a fost descrisă în cartea lui Iov. Iov a avut tot, a pierdut tot (în afară de viață). Dacă era dependent de posesiile sale, s-ar fi spânzurat în momentul când
DEPENDENTA EMOTIONALA de SANDA PANAIT în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Dependenta_emotionala.html [Corola-blog/BlogPost/361076_a_362405]
-
tu factura de lumină sau prognoza meteo în plic, pe-ntreaga lună vitoare, ca să mă dezobișnuiesc să-njur străinii care nu-și fac decît meseria, ai putea să fii necunoscuta care se osîndește cu mine pe viață într-un lift nechemat niciodată de nimeni, oh, și cîte și mai cîte ai mai putea fi, toate din pricină că specia mea pe cale de dispariție e dependentă de tine ca de glonțul ultim, cel care nu va fi găsit niciodată, nicicînd. Copacii cad în anonimat
VECHIUL DRUM AL MĂTĂSII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/dragos_niculescu_1483711512.html [Corola-blog/BlogPost/368840_a_370169]
-
ce le spunea el bătrânului și domnului Maiorescu? Veronica dispărea din viața lui tot așa cum apăruse și-i lăsa un gol pe care nu-l putea umple cu nimic. Va mai sta el oare la Viena? Întrebări după întrebări veneau nechemate și el trebuia să le răspundă... Veronica fugise și ea cu gândul la copilele ei, numai ele puteau s-o rupă din clipele de față; pentru prima dată fetițele ei drăgălașe îi umplură cu lumina amintirii golul sufletesc prin care
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398513630.html [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
perseverente pe care, în numele lui Stalin, le dădea Jdanov, stabilind norme precise de scriere, tipare optimiste și triumfaliste din care să nu se iasă, personaje specifice cu trăsăturile de caracter trase la șapirograf și, așa cum am spus, chiar și lucrările nechemaților și netalentaților având un anume stil impus. Ei între ei puteau să-și râdă unul de altul; noi însă n-aveam voie; ba îi mai și traduceam conferindu-le ceva din talentul nostru. În poezie, acesta era lucru evident; aveam
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_completare_trista_la_un_corneliu_leu_1358292591.html [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
înflăcărarea scribentului înarmat cu misiunea nobilă de a face apologia unui război. Ăștia o-ntorseseră și făceau apologia luptei în timp de pace. Este vorba de doi dintre ultimii laureați ai premiilor Stalin: Simeon Babaevski și Vasili Ajaev, unul mai nechemat decât altul și unul mai publicat și mai premiat decât altul, cuplul lor în timp marcând decrepitudinea totală a discursului îndârjit de îndoctrinare a cititorului tot mai prost și tot mai dezinformat, prin aspirații tot mai proaste și mai șablonarde
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_completare_trista_la_un_corneliu_leu_1358292591.html [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
pârcălabi. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, hatmanul a ocupat locul al patrulea în sfatul domnesc. Treptat a cumulat și atribuții fiscale. Era dregătorul cel mai apropriat de persoana voievodului, putând intra în iatacul domnului chiar și nechemat. Treptat a dobândit sarcina de a introduce la domnitor soliile și pe cei veniți în audiență. Era ultimul membru al sfatului domnesc. Numărul postelnicilor a crescut în secolul al XVI-lea. Îi turna apă domnului pentru a-și spăla mâinile
Dregătorie () [Corola-website/Science/302173_a_303502]
-
existente în societate. Să luăm însă pilde cu totul concrete. E trebuință de cărți de școală de ex. și într-adevăr zecile de mii de cumpărători ai acestei cărți, școlarii, fac aceasta afacere foarte sigură și lucrativă. Toată lumea - chemată și nechemată - scrie cărți cari de cari mai rele și mintea a sute de mii de cetățeni viitori se-ncarcă în lucruri abstrase și încîlcite, cu noțiuni inexacte. Este sau nu de datoria statului să proteagă esclusiv cărțile bune și să înlăture
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să nu știe stînga ce face dreapta sa. Cine e poftit la cină să se așeze la capătul de jos al mesei. Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face un bine. Nici Domnul nu intră nechemat". Crede că secretul vieții îl dă echilibrul. Trei pericole amenință creștinul occidental: raționalismul, sentimentalismul și moralismul. Cumva blagian sînt trecute în revistă marile ramuri ale creștinismului: "Protestantismului mai ales îi dă tîrcoale moralismul. Catolicismului, raționalismul; iar sentimentalismul bîntuie pe unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rămas bun ce se topi în incinta care se întunecase de-a binelea: Sărut mâna mamă, sărut mâna tată... Dar cei doi se văzură alungați, cu toate gândurile încărcate de mâhniri, dincolo de căminul lor în care pasărea neliniștii își făcuse nechemată cuib. Văzând-o ca pe o umbră care se îndreaptă spre ușă, mama ei voi s-o urmeze. Se trezi cu o mână hotărâtă pe umăr. Soțul ei o opri. Las-o! Ea și-a ales această cale. Să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]