144 matches
-
oală clocotită în mîini. Alunec pe gresia udă, mă dezechilibrez, aproape cad, dar nu mă ajută. Ia-o înainte, îi spun, supărată că mi-a constatat mersul nesigur, gleznele nesigure. "Ne-mu-ri-toa-re", silabisește vocea mea de-a doua. Mă simt oaspete nechemat. Senzația de frig din spate se accentuează. Un interior ultra-ordonat. Larg, foarte larg, dar fără filling, neprimitor. Nu văd nici o ușă. Nici perdele. Mă așez cu gîndul să plec. Nu știu de ce, evit să mă uit la el. Toarnă, țeapăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
treceți cu ușurință peste toate. Să trăiți, am înțeles, răspunde amuzată Dora și privește plato-ul apetisant. Se întreabă : "De ce oare tânăra spunea că masa este proastă ? Nu mi se pare deloc !" Dar numai ce femeia cea veselă iese, că gânduri nechemate îi gonesc apetitul. Crezuse că va avea tăria să nu se gândească, să nu anticipeze ceva ce nu știa. Va fi victima unui mecanism în care conștientul ei nu va mai avea nici o putere. Va veni mai întâi anestezia... Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu este bună. Gânduri și întrebări o copleșesc din nou : Oare de ce am decis să mă expun acestei operații când durerea ce mă bântuie de atâta amar de vreme nu era insuportabilă ? Oare am gândit bine la ce mă expun ?" Nechemat îi vine în minte Omul cu Umbrela, Justin, internat la spitalul de tineri cu probleme psihomotorii din Orașul din Alsacia unde locuiește. Îl întâlnise când urca liniștit panta colinei, în vreme ce ea cobora. Privirile lor s-au întâlnit, și-au adresat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mică. Dar iată, păpușa deschide asupra lui privirea a doi ochi mari, doi ochi prelungiți mult spre tâmple, de o nedefinită culoare de ocean care atrage spre adâncimile lui. Transpirația lui Victor devine rece când prin minte îi trece gândul nechemat : "La fel cu ochii necunoscutei..." Reușește, în fine, să murmure o întrebare banală : Cum te simți ? Foarte bine, nu mă doare nimic. Mi-e numai foame. Alerg... Ce să-ți aduc ? Nimic, mai stai cu mine, te rog. Masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
două trenuri spre Nord și altele două spre Sud care trec în douăzeci și patru de ore pe această linie secundară. "Oare să trebuiască să aștept aici, singură, în frig, aproape douăsprezece ore ca să mă pot întoarce acolo de unde am venit ?" Întrebarea nechemată îi dă un fior de neliniște dar iată că ușa se deschide lăsând să intre, odată cu o rafală puternică de vânt, un bărbat, probabil cel care o ajutase să coboare din tren, căci alt picior de om nu văzuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
poate intuia și dorea această clipă unică ? Nu mai are nicio importanță. Degetele lungi și delicate mângâie deja pielea care devine din ce în ce mai fină pe măsură ce locul cald al feminității, care se crede alterată de ani și suferințe, se apropie. Un gând nechemat trece prin mintea Dorei : " Dacă nu ar fi întuneric, oare degetele de pianist ar mai continua mângâierile după ce ochii ar vedea rețeaua de cute și întinderile de piele marcate de vârstă ?" Nu fi stupidă, Dora ! Ce importanță are pielea, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
poate ghici după expresia chipului său că asta este soluția cea mai bună. "Camera de muzică" este o încăpere spațioasă, spoită în alb. Aproape jumătate din încăpere este ocupată de un pian negru, mare, cu coadă. "Degete de pianist..." Gândul nechemat, sau poate niciodată ieșit din mintea ei, de când degetele lui o mângâiase, ca nici unele până atunci, o tulbură, o tulbură nespus. Patul în care se odihnește probabil câteodată pianistul pare ascetic, dar în realitate este foarte confortabil. Dora simte povara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spirit drag, acum toate s-au așezat la locurile lor...", intervine gândul transmis de Teodora. Dintr-o dată măsuța vibrează cu violență. În stânga ei, între degetele mâinii ei stângi și cele ale dreptei Teodorei intervine încă o prezență, o invizibilă prezență nechemată: Cine ești, spirite neliniștit ? Ești cumva Minodora ?", întreabă Teodora. Masa mai vibrează de câteva ori cu impetuozitate și Dora percepe, în stânga ei, vibrația răspunsului: "Nu, nu e Minodora. Sunt Mihai și am venit să îl întâlnesc pe Simion și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spăimântos, nimic care să îi sugereze că moartea ar fi altceva decât sfârșitul unei vieți. Dimpotrivă a confirmat existența unei alte vieți, a acelei vieți a sufletelor în care se poate intra doar învingând Moartea. Doar prezența neliniștită a spiritului nechemat la masa dorului, a acelui Mihai ("Să fie vorba de Mihai Eminescu ?", se întreabă Dora ) a perturbat și probabil a scurtat întâlnirea lor "de familie". A tulburat-o mult gândul lui Simion că spiritul Isidorei, al mamei ei, nu dorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să-i spargă pieptul, picioarele îi tremurau, îl recunoscuse pe bărbatul căruia, i se dăruise. El nu o mai recunoscuse. Ar fi vrut să-i strige : sunt eu. Care eu? Aceea care am tăbărât pe tine și am venit aproape nechemată în patul tău? Nu, nu putea recunoaște asta, dacă el ar fi luat-o în brațe și, ar fi sărutat-o, recunoscând că i-a fost dor de ea, da, ar fi sărit în sus de bucurie, dar așa? Cine
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
gogoșari, cu funii de usturoi spînzurate pe umeri, cocîrjați sub sacii cu varză. El e insul fără sacoșă. El e cel care se uită la lucruri fără să le rîvnească, fără să le atingă. E cel În care lumea intră nechemată, de bunăvoie. El nu e un estet. El are cerul. Noi doi n-am făcut mai nimic să merităm aprecierea celor din jur. Nu ne-am cumpărat casă, nu ne-am cumpărat mașină, n-am fost la Paris, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de timp, de sensibilitate și de senzații, un spațiu inundat de lumină. Dar nu este vorba de lumina lină, divină, despre care se știe că nu trebuie „ținută sub obroc“, ci de lumina tăioasă și otrăvită a analizei care năvălește nechemată și înlocuiește gestul de celebrare a Sufletului cu disecarea lui anatomică. Orbit de această lumină, Vadim Maslennikov își irosește talantul, dar o face într-o ultimă încercare de a mărturisi ceva. Dincolo de cădere (viciu și sinucidere), mărturia pe care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sufletească, prin sfânta împărtășanie. Gospodarii păstrau în mod special pentru hram alimente și băutură, cumpărau din prăvălii ceea ce nu se producea în gospodărie. Se pregăteau multe bucate, deoarece la masa de hram participau familia, rudele și toți cei chemați și nechemați, veniți de prin alte sate. Se tăiau multe păsări pentru răcituri și friptură, se cocea pâine și cozonac. Deși făceau parte din aceeași comună, răzeșii din Fruntești nu mergeau la hramul „clăcașilor”, se ineau rezervați, primeau doar rudele din Oțelești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în sat, un cizmar repara, de câte ori era nevoie, ghetele de fotbal fără plată. Era și el un chibiț, fan, cum se zice astăzi, mai mult decât suporter. Pe terenul nostru se jucau meciuri amicale, fără miză, la care participa lumea nechemată ca la comedie, era ceva nou, și televizoare nu erau! Așa cum am spus, erai eliminat dacă pierdeai un joc, din fazele competiției. În 1960, „Cupa” era organizată în patru faze eliminatorii, la toate participau toate echipele înscrise din raion. Cei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în sufletul său se mișcau anumite umbre, care unor stări sufletești le aducea mai multă întunecime, iar altora mai multă speranță de bine. Dar acest bine ar trebui să apară de undeva, sau de la cineva. Nu venea el singur și nechemat, așa ca din senin. Ce-l sau, cine îl putea genera? Și frământările ei interioare tot continuau, fără a găsi vreun răspns concret. Oare ar exista posibilitatea de a se reîntâlni cu Giacomo, iar el să-și dorească acest lucru
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362319_a_363648]
-
continuă contrargumentatie și spaimă, că dacă cumva cineva le desființează d-zeul lor iubit, îi desfinteaza și pe ei. De fapt acești oameni, fanaticii, se simt lepădați, si ei cred ca făcând ui D-zeu serviciul de avocat neplătit și nechemat vor fi cumva acceptați. Un etalon sacru de testare a dependentelor a fost descrisă în cartea lui Iov. Iov a avut tot, a pierdut tot (în afară de viață). Dacă era dependent de posesiile sale, s-ar fi spânzurat în momentul când
DEPENDENTA EMOTIONALA de SANDA PANAIT în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361076_a_362405]
-
picioare, de spinare, pătrunse la oase, boala venită la brațul bătrâneții și în asociere cu singurătatea, părăsirea, uitarea din partea unora ce i-au fost împrejur în anii gloriei sale, alte diverse neajunsuri îl fac izolat într-un apartament dominat de nechemata și nemaiplecata soartă a celebrității ajunse la un punct terminus al ei! În legătură cu viața sa personală, o încercare biografică nu are a se opri la nimic în afara muzicii și spectacolului muzical unic, în afara lungilor ore petrecute an cu an pe
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
ce le spunea el bătrânului și domnului Maiorescu? Veronica dispărea din viața lui tot așa cum apăruse și-i lăsa un gol pe care nu-l putea umple cu nimic. Va mai sta el oare la Viena? Întrebări după întrebări veneau nechemate și el trebuia să le răspundă... Veronica fugise și ea cu gândul la copilele ei, numai ele puteau s-o rupă din clipele de față; pentru prima dată fetițele ei drăgălașe îi umplură cu lumina amintirii golul sufletesc prin care
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
din moarte de atâtea ori. Poate m-a chemat un nebun Să fim fericiți Că viața are atâta milă de noi. Poate m-a chemat un doctor Să îi aduc în farmacia spitalului Poezii În locul diamantelor , Sau poate am venit nechemat Să vă spun: “Bună ziua. Sunt fericit că împărțim această viață, La care ne tot întoarcem”. 10 ianuarie 2011 Referință Bibliografică: VIAȚA / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 375, Anul II, 10 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
VIAŢA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361910_a_363239]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > PISICA MIȚI Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 978 din 04 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului PISICA MIȚI ... Sunt o mâță adorată de-o băbuță smochinită, Care venea nechemată (dar mereu sulemenită), Zi de zi, la conu' Mișu, un poet foarte dotat... Și-i zicea: Știi, mai an, ce poem mi-ai închinat? Versul tău mă legăna ca zefiru-ndrăgostit!... Blănița mi-o mângâia și-mi dădea de ronțăit: Biscuiți
PISICA MIŢI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364980_a_366309]
-
Valea Lungă îmi trăgea pe cer o dungă La capătul podului ciclopii ieșiseră la vânătoare de dropii De la început până la sfârșit, am albit, am chelit... Tobe la momentul fast meniscul lui Metafrast Urletele de hienă ne sosesc printr-o antenă necerută, nechemată dar pentru care suntem puși la plată! Referință Bibliografică: Vine anul / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 367, Anul II, 02 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
VINE ANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361654_a_362983]
-
când avem nevoie de el chiar dacă nu-l chemăm, sau suntem la kilometri distanță unii față de alții. Empatia funcționează și nu dă greș acolo, unde cei doi fuzionează pe aceeași lungime de undă. El va veni întotdeauna în ajutorul nostru nechemat, doar din dorința de-a ne fi în preajmă, să-și ofere umărul lui, seviciile, sau fie doar cu însăși prezenta sa, doar pentru a fi parte integrantă din trăirile noastre. Nimic nu valorează cât mâna unui prieten care ne-
PRIETENUL ... ÎNGERUL NOSTRU PĂZITOR! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350547_a_351876]
-
parte s-a reușit, că, în sfârșit, Nichita Stănescu are o casă în care își așteaptă bucuros musafirii, știut fiind că și în ultima sa casă din București, cea din Piața Amzei, ușile au fost mereu deschise multor chemați și nechemați ai gazdei, generoasă cu oaspeții, în lungi și boeme taifasuri. Nu e o casă „boierească”, deși nu e nici una obișnuită. Odăile nu sunt mari, dar așa cum sunt făcute amenajările, păstrând, cel puțin în parte, aranjamentele de altă dată ale mobilelor
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
Din acest motiv, nu am fost printre cei care au acuzat intervențiile ulterioare ale procuraturii, așteptând să vină și la mine spre a începe ancheta sau a-mi confirma mărturia. S-au dus până și la biserici, unde erau totalmente nechemați; dar la mine, care-i chemasem, n-au venit. De ce? Rog cititorul să dea înapoi până la 30 iulie colecția acestei publicații și să vadă ce reclam în articolul intitulat „ Despre redescoperirea democrației (1)”. Reclam susținerea de către o anumită primărie a
CADAVRUL DIN FEREASTRĂ de CORNELIU LEU în ediţia nr. 604 din 26 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355275_a_356604]
-
lui Dumnezeu pentru om: mâinile. Mâinile care-l ajută să muncească, să mângâie, să scrie, să facă bine, să ajute un bolnav. Estera își admiră mama ale cărei mâini sunt foarte frumoase. Dar în același timp, i se nasc întrebări nechemate în minte: de ce oamenii fac atâta rău cu aceleași mâini cu care mângâie? Și tot la mămica ei află răspunsul: „Mama fu surprinsă de întrebare. Stătu puțin pe gânduri, apoi începu să povestească: ,,Când Dumnezeu a făcut omul, a stat
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]