189 matches
-
luat înaintea ultimei recidive și să nu fi avut ocazia să-mi vorbești despre el. — Nu mi se pare prea nou. E destul de bătrân și de jigărit. Randle râse. Încă n-o mai auzisem făcând asta. Sunetul era ceva între nechezatul unui cal și hârâitul unei moriști. — Păi, zise ea, mă bucur că îți menține moralul ridicat, de oriunde ar fi venit. Cum îl cheamă? — Ian. — O, făcu ea. — Mda, știu. Decisesem să nu aduc scrisoarea primită de la Primul Eric Sanderson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ușor, la fel de rapid și de ușor ca gândul, gândul tău și al ei deopotrivă. Abia acum înțeleg de ce zbura calul lui Harap-Alb ca gândul! era vorba de gândul la Consânzeana ce-i purta pintenii năzdrăvani printre "nouri"! Corect! se aude nechezatul plin de mulțumire de sine al Hipogrifului ce lasă rând pe rând în urmă curcubeul de ceruri: cerul albastru, cerul verde, cel violet... Pe măsură ce urcăm vertical către soare, în pragul cerului roșu, simțeam precum Icar nesăbuința îndrăznelii mele ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe o flacără uriașă ce-mi mistuie toată ființa. Să ne întoarcem, îmi strigă Hipogriful, gândul tău a luat-o razna, iar eu sunt deja foarte obosit! Era atâta liniște acolo sus, nu se auzea decât din când în când nechezatul catartic al Hipogrifului, pe care îl receptam aproape vizual cum spărgea atmosfera ca un fulger. Coborârea pe verticală, mai rapidă decât schimbarea gândului a fost sublimă; când am ajuns la plafonul de nori, am încetinit brusc. S-a pornit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu barba sa albă și lungă aplecată deasupră-i. Fără să-și ia seama, copilul dormise toată ziua și acum prin fereastra întunecată a odăii cu multe scripci se zărea iarăși luna, iar de undeva de afară, prin ușa întredeschisă, răzbătea nechezatul unor cai nerăbdători s-o pornească la drum. Culae se dădu jos din pat și își căută din ochi găidulca, dar n-o văzu. Moșneagul hâcâi din gâtlej în felu-i de-acum bine cunoscut și, luând din perete găidulca cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
multe, și nimic personal. Ceea ce era personal se înțelegea, era între noi, în priviri. Se mirosea un parfum feminin de viorele, și altul masculin, un after-shave. Lângă locul lăcuit lucește luna lină, însă întunericul întunecat întunecând nu numai neauzit, neatentul nechezat al calului, dar și cununând cununa cunoscută trăiește. Peste lac se vedeau nările scoțând fum, care cobora greoi peste apă. Îmi plăcea ploaia. Ploaia cădea fără zgomot pe aleea pașilor pierduți. Șuvoaiele de ploaie o luau pe cărăruia care duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nici nu le știuse vreodată. Oricum, acolo, ascuns În umbrele porticului, așteptând victimele ambuscadei, cu neplăcerea acelei răni destul de recente care Îl ținea ancorat În orașul de reședință al Curții, Diego Alatriste regretă din nou câmpiile Flandrei, trosnetul archebuzelor și nechezatul cailor, sudoarea bătăliei alături de camarazi, răpăitul tobelor și pasul liniștit al corpurilor de infanterie tercios intrând În luptă sub vechile flamuri. În comparație cu Madridul, cu străduța aia În care se pregătea să omoare doi oameni pe care nu-i văzuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cămăruța În sus și În jos. În momentul acela englezii erau Îngrijiți În cel mai frumos salon din palat de servitorii contelui, mobilizați În grabă mare. Alatriste, pe când aștepta, auzise mare forfotă prin uși, voci de slugi la intrare și nechezat de cai În grajduri, de unde se vedea, prin ferestrele cu ochiuri prinse În plumb, vâlvătaia torțelor. Toată casa părea pe picior de război. Contele Însuși scrisese bilete urgente În odaia lui de lucru, Înainte de a veni să discute cu Alatriste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mie de ochi și cu un milion de lentile, dar orb aidoma Marelui orb, apare concrescut cu peisajul. Simbolul migrează în natură: „Nu-i albă coama lui, nu-i albă. / E albă- murdar, deși ca prima zăpadă. / Nu-i verde nechezatul lui, / nu-i verde, / deși arbori pletoși cresc din el, / deși frunze flămînde cresc/ din verdele nechezatului, ah, / nechezatului negru de cal verde” (O călărire imperfectă). Făptura poetului e înveșmîntată și ea în vise ca-n blănuri de miel, cu
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
peisajul. Simbolul migrează în natură: „Nu-i albă coama lui, nu-i albă. / E albă- murdar, deși ca prima zăpadă. / Nu-i verde nechezatul lui, / nu-i verde, / deși arbori pletoși cresc din el, / deși frunze flămînde cresc/ din verdele nechezatului, ah, / nechezatului negru de cal verde” (O călărire imperfectă). Făptura poetului e înveșmîntată și ea în vise ca-n blănuri de miel, cu sufletul zgribulit peste văi de venin, în timp ce plante de apă cresc din durerile apuse, gîndul se lovește
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
migrează în natură: „Nu-i albă coama lui, nu-i albă. / E albă- murdar, deși ca prima zăpadă. / Nu-i verde nechezatul lui, / nu-i verde, / deși arbori pletoși cresc din el, / deși frunze flămînde cresc/ din verdele nechezatului, ah, / nechezatului negru de cal verde” (O călărire imperfectă). Făptura poetului e înveșmîntată și ea în vise ca-n blănuri de miel, cu sufletul zgribulit peste văi de venin, în timp ce plante de apă cresc din durerile apuse, gîndul se lovește de ciocîrlii
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
priveai din cealaltă, era cal. Dacă-l priveai din față, trebuia să te descurci singur, ceea ce până una alta băieții lui Pârnaie, privindu-l cu ochii holbați și cu gura căscată, nu prea erau în stare să facă. Cum din nechezatul lui Calu nu s-ar fi înțeles diferența, putea veni oricare dintre gemeni, fără să greșească. Dându- le același nume, strigai unu, veneau doi, ceea ce, într-o lume ca asta, dădea un plus de siguranță. Atunci când ochii nici nu le
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
poate trăi ca un cal jugănit, numai în prezent, viața noastra ar fi ca și a lui, mâncare, ham, apă, somn, apoi iar mâncare, ham, apă și din când în când bici, dacă l-ar vizita, trăgând căruța și auzind nechezatul unei iepe - cine știe ce reverie de pe vremea când era armăsar. citat din Marin Preda Până la un punct realitatea e mai puțin rea decât imaginația. Dar de la punctul acela încolo, un detaliu real, un gest, o privire, sunt mai rele tocmai pentru că
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
CĂI autor, Bertoni D Albert Aleargă căi, în asfințitul vieții Precum în viață toată, eu n-am alergat Cu ei aleargă anii tinereții Și prin alergătura lor, tot, am uitat În tropot de copite se aude Chemându-ma, câte un nechezat Reverberează tropotul, și mă pătrunde Prin stropii tropotiți, tot ce-am lăsat Și las în urmă vremea rugăciunii Religia e doar o piaza rea În inima mi s-au aprins tăciunii Și-am devenit alergător sadea Nimic nu e mai
ALEARGĂ CAI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383017_a_384346]
-
pierdute, și o poartă străjuită de doi vulturi uriași, cu labe de lup, mă aștepta, mă aștepta mereu s-o deschid, întrezăream, așa, ca în somn, cum eram, ciorchini de struguri prinși în ornamentele metalice grele, apoi, deodată, brusc, un nechezat în care gîlgîia setea de apă mă trezea la realitate și, obosit, adormeam pentru o bună bucată de vreme. Referință Bibliografică: Purtau în buzunare nuci / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2346, Anul VII, 03 iunie 2017. Drepturi
PURTAU ÎN BUZUNARE NUCI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383091_a_384420]
-
CAI autor, Bertoni D Albert Aleargă cai, în asfințitul vieții Precum în viață toată, eu n-am alergat Cu ei aleargă anii tinereții Și prin alergătura lor, tot, am uitat În tropot de copite se aude Chemându-ma, câte un nechezat Reverberează tropotul, și mă pătrunde Prin stropii tropotiți, tot ce-am lăsat Și las în urmă vremea rugăciunii Religia e doar o piază rea În inimă mi s-au aprins tăciunii Și-am devenit alergător sadea Nimic nu e mai
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
impulsul pânzei umflate de vânt. Îmbarcațiunea era lipsită de pavoaz și de orice alt semn de recunoaștere. Aplecată primejdios Într-o rână, după cât putea vedea poetul, părea În dificultate. Dădu pinteni calului epuizat În direcția corabiei. Animalul răspunse cu un nechezat la izbirea vârfurilor Împlântate În burtă. În cele câteva clipe de care fu nevoie pentru a acoperi distanța care Îl separa de locul de Îmbarcare, se temu că nava va izbuti să iasă În larg. Însă această operațiune se dovedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dimineața nu mai știam: eu cu cine-am votat? Așa a apărut Malgorzata. Episodul 104 GHICI CINE VINE LA PRÂNZ „Deh” vru să spună Metodiu, când de-afară se auzi crescând tot mai lămurit un galop de cai, apoi niște nechezaturi, ca și când caii ar fi fost frânați brusc. Hangiul încremeni, cu urechile ciulite, și deodată țâșni spre tejghea, o sări cu uimitoare ușurință, scoase rapid un șir de pahare mari de sticlă, se pieptănă în ciobul de oglindă ce-l avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
opri și coborî din mașină. Văzându-l, starostele ridică mâna în care ținea pipa și întreg convoiul rămase pe loc. Caii negri și frumoși dădeau din cap ner voși, sforăind puternic. Din când în când băteau din copite scoțând un nechezat subțire. No, dom' șef, ce vrei de la noi? întrebă țiganul cel bătrân fără să coboare din căruță. Ce faceți? Nu se vede? răspunse starostele tot cu o întrebare. Plecăm. Ați terminat de scos aurul din pârâu? Vă mutați în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pomenirea sufletului muceniței Aleksandra Fiodorovna. Strînși În jurul focului, soldații se aciuiau pe lîngă ofițerii care citeau cu o voce gravă prorocirile din Conspirație. În pauza dintre două cuvinte se auzea doar foșnetul fulgilor mari, iar uneori, ca de la mari depărtări, nechezatul cailor cazacilor. „Cum orice stat are doi dușmani - răsuna vocea cristalină a ofițerului - și cum statului Îi este permis ca, față de inamicul extern, să folosească orice formă de represiune, cum ar fi ambuscade de noapte sau agresiuni În masă, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Însetată de sînge, care mai ațipește de cum se aghesmuiește cu sînge și atunci poate fi ușor ferecată În lanțuri“. Afară era o blîndă noapte mediteraneană, iar X vedea Învolburarea fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul cailor cazacilor. Apoi Îl zări de ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținînd degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută ordonanța va scutura cu mîna foaia de cort. Domnul X simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
conflictului, activitățile continuau ca și cum două orașe diferite ar fi conviețuit ignorându-se reciproc. - Locul târguielilor și al furiei, mai zise Arrigo, privind În jur. Văzduhul era Îngreunat de un nor des de praf, ridicat de căruțe, printre strigătele vizitiilor și nechezatul cailor. - În toată Toscana se vorbește cu invidie despre ea. Cea mai mare biserică a lumii creștine. Capodopera care Îl va face nemuritor pe Arnolfo di Cambio. Și acolo unde viața triumfă, domnia ta i te adresezi morții? Dar mă asculți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
țipăt și s-a aruncat Într-o parte, prăvălindu-se de pe cal și, rostogolindu-se de două ori, a aterizat Într-un pâlc de buruieni, cam la un metru de buza prăpastiei. Calul s-a prăbușit În abis, cu un nechezat disperat. În câteva clipe Amory s-a aflat lângă Eleanor și a observat că ținea ochii deschiși. - Eleanor! a strigat el. Ea n-a răspuns, dar buzele i s-au mișcat și ochii i s-au umplut imediat de lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dacă se poate, să i‑o și dovedească. Hans o bate cu palma ca pe un cal și întreabă dacă o mănâncă iar pe undeva. Dacă o mănâncă, n‑are decât să se scarpine, ha‑ha‑ha. Apoi scoate un nechezat puternic, se aruncă asupra Sophiei, o ia în brațe și se învârte cu ea de câteva ori în cerc. O aruncă în sus ca pe‑o minge și o prinde iar, îi spune iubito, și păpușico, și Sofișoara. Are multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu te mai putea mângâia devenise aspră și bătăturile de sapă ori de coasă nu te mai alintau așa că și eu m-am lăsat sedus de cucoane perverse profitam de averea lor iar ele de carnea mea ecologică înnebuneau de nechezatul de armăsar pursânge prea sătule de saloanele reci de marmoră și de minciunile prefăcute în zâmbete profesioniste și ne-am îndepărtat unul de altul țară dar nu ne-a lăsat inima să divorțăm copiii noștri s-au răspândit prin toate
MĂ UIT LA POZA TA ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363903_a_365232]
-
urmă multe umbre dar dalta eliberează fărâmele de piatră prind alergarea ritmul la picioarele tale se așterne velința încercărilor trecutului ele sunt poemul nescris al pietrei între răsărit apus înserare noapte și un nou răsărit între umbra unui vis și nechezatul unui cal pe care schița nu-l mai poate cuprinde mâna ta îi mângâie coama și-i ascultă rostirile într-o înțelepciune a ochiului conturat într-un reper romb-cruce de mâna Lui între așchie și schiță culoarea râde sursa imaginii
AŞCHII ÎN SCHIŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363529_a_364858]