239 matches
-
foarte scăzute a forței de muncă. Uniunea Sovietică, care era capabilă să-și asigure în cea mai mare parte nevoile interne, avea un volum al comerțului exterior scăzut în comparație cu forța economiei sale. Până în cele din urmă, comerțul exterior cu țările necomuniste a crescut în continuu în încercarea guvernului de a acoperi din importuri lipsurile în sectorul producției de bunuri de larg consum. Se exportau în general combustibili, metale și cherestea. Se importau mașini unelete, bunuri de larg consum și, uneori, cereale
Economia Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/299432_a_300761]
-
comuniste, a demisionat, iar patru zile mai tarziu, Partidul Comunist a abandonat, oficial, puterea. Husák a mai rămas în funcția de președinte până la 10 decembrie 1989, când a fost nevoit să prezideze numirea, după peste 40 de ani, primului guvern necomunist al țării. În februarie 1990, Husak a fost exclus din Partidul Comunist, murind, apoi, aproape uitat, la 18 noiembrie 1991. Evenimentele s-au precipitat și, înainte de sfârșitul anului 1989, la 29 decembrie, Vaclav Havel a ajuns președinte al Statului, iar
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
arme statului Israel în Războiul Arabo-Israelian din 1948. Livrările de armament din Cehoslovacia s-au dovedit importante pentru fondarea statului Israel. Primul contract a fost semnat pe 14 ianuarie 1948 de către , ministrul cehoslovac de externe. În februarie 1948, majoritatea membrilor necomuniști ai guvernului au demisionat, sperând să forțeze organizarea de noi alegeri, dar în locul alegerilor a fost format un guvern comunist condus de Gottwald în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Lovitura de stat din Cehoslovacia (Februarie Victorios în Blocul
Jan Masaryk () [Corola-website/Science/336101_a_337430]
-
fiind deportarea populației civile, pentru deportările în Uniunea Sovietică, în condiții inumane, pe care istoricul american Alfred de Zayas le compară cu munca forțată impusă de hitleriști, nimeni nu a fost încă tras la răspundere până acum (2012). Ultimul guvern necomunist din România, avându-l în frunte pe prim-ministrul Nicolae Rădescu, declara că fusese "complet surprins" de somația lansată la 6 ianuarie 1945 de forțele sovietice de ocupație, de a mobiliza pe toți germanii cetățeni români în vedere deportării în
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
așa de serioasă, politica externă a fost mai ponderată: Uniunea Sovietică s-a retras din nordul Iranului, Stalin și-a respectat angajamentele și nu a intervenit în războiul civil declanșat de comuniști împotriva guvernului grec, sovieticii au acceptat un guvern necomunist, dar prietenos, în Finlanda, iar Armata Roșie s-a retras din Cehoslovacia până la sfârșitul anului 1945. Totuși, până la sfârșitul anului 1945 o lovitură de stat comunistă a transformat Cehoslovacia într-o țară satelit a URSS în scurtă vreme de la declanșarea
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
pierderi, raportată la populația țării, din toate țările participante la al Doilea Război Mondial. Finlanda a respins planul Marshall, aparent pentru a satisface dorințele sovieticilor. Statele Unite au furnizat însă țării un ajutor secret de dezvoltare și au ajutat Partidul Social-Democrat (necomunist) în speranța de a evita căderea Finlandei în sfera de influență sovietică. Stabilind relații comerciale cu țările occidentale, cum ar fi Regatul Unit, și plata despăgubirilor de război față de Uniunea Sovietică au făcut ca Finlanda să se transforme dintr-o
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
opereze în Albania din cauza impactului vieții politice, având ca efect o scădere a influxului de zboruri și pasageri. În 1977, guvernul comunist al Albaniei a semnat un acord cu Grecia pentru a deschide prima linie aeriană a țării cu Europa necomunistă. Ca urmare, Olympic Airways a fost prima companie necomunistă care a efectuat zboruri comerciale către Albania după al Doilea Război Mondial. Până în 1991, Albania avea legături aeriene cu mai multe mari orașe europene, între care Paris, Roma, Zürich, Viena și
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
efect o scădere a influxului de zboruri și pasageri. În 1977, guvernul comunist al Albaniei a semnat un acord cu Grecia pentru a deschide prima linie aeriană a țării cu Europa necomunistă. Ca urmare, Olympic Airways a fost prima companie necomunistă care a efectuat zboruri comerciale către Albania după al Doilea Război Mondial. Până în 1991, Albania avea legături aeriene cu mai multe mari orașe europene, între care Paris, Roma, Zürich, Viena și Budapesta, dar nu avea serviciu aerian intern regulat. Un
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
-și decide propriul viitor. De fapt era vorba de o politică retroactivă, de vreme ce mulți dintre aliații sovieticilor își câștigaseră o mult mai mare libertate de acțiune. Cu o lună mai înainte de declarația lui Gherasimov, în Polonia fusese ales primul guvern necomunist de după al doilea război mondial. Guvernul din Ungaria deschisese granițele cu Austria, făcând practic să dispară Cortina de Fier de la frontierele sale. Cum Ungaria era una dintre puținele țări în care est-germanii puteau călători, mii dintre „turiștii” redegiști s-au
Doctrina Sinatra () [Corola-website/Science/304584_a_305913]
-
epurare a elmentelor antisovietice au fost conduse de apropiați ai lui Stalin, comuniștii locali și de ajutoare venite din Rusia, care au proclamat „guverne populare” în statele ocupate. În lunile următoare, guvernele prosovietice au organizat alegeri măsluite în timpul căruia candidații necomuniști au înfrânți. Rezultatele alegerilor au fost măsluite în totalitate: rezultatetele votului au fost știute de presa din Londra cu 24 de ore mai înainte de închiderea urnelor. În nou alesele parlamente, comuniștii dețineau o majoritate confortabilă, iar în august, în ciuda declarațiilor
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
de al Doilea Război Mondial a fost Revolta din Varșovia din 1944. Insurecția, la care a participat majoritatea populației Varșoviei, a fost instigată de Armia Krajowa și aprobată de guvernul polonez în exil, în încercarea de a forma o administrație necomunistă a Poloniei înaintea apropierii Armatei Roșii. Revolta a fost pusă la cale cu așteptarea ca forțele sovietice, care sosiseră în urma operațiunilor lor și se aflau de partea cealaltă a Vistulei, ar fi contribuit la lupta pentru Varșovia. Sovieticii au oprit
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Franța 1,5%). Aproape jumătate din Polonia interbelică a fost anexată de URSS, inclusiv cele două mari centre culturale Lwów și Vilnius. Numeroși polonezi nu s-au mai întors în țara pentru care au luptat, pentru că aparțineau unor grupări politice necomuniste sau proveneau din Polonia de est, anexată de URSS, ori fuseseră avertizați, după ce au luptat în vest, despre riscurile de a fi persecutați. Alții au fost persecutați, arestați, torturați și închiși de autoritățile sovietice pentru că luptaseră în Armia Krajowa, sau
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Populară Polonă ("Polska Rzeczpospolita Ludowa") după scurta perioadă a guvernului de coaliție „de Unitate Națională”. Acest partid de guvernământ a fost rezultatul amalgamării forțate (în decembrie 1948) a Partidului Muncitoresc din Polonia, de orientare comunistă, cu mai popularul Partid Socialist, necomunist, reînființat în 1944 și care se aliase atunci cu comuniștii. Comuniștii, care preferau să folosească termenul „socialism” în Polonia postbelică, avea nevoie să includă și partenerul socialist pentru a-și crește popularitatea, pentru a revendica legitimitate și pentru a elimina
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
august, președintele Jaruzelski i-a cerut ziaristului și activistului Solidarității Tadeusz Mazowiecki să formeze un guvern; la 12 septembrie, "Sejm"ul (legislativul național) a votat guvernul Mazowiecki. Pentru prima oară în istoria postbelică, Polonia avea un guvern condus de un necomunist, precedent ce avea să fie urmat și de alte țări comuniste. În decembrie 1989, "Sejm"ul a aprobat programul guvernului de reformă și de transformare rapidă a economiei Poloniei de la una planificată la o economie de piață, a modificat Constituția
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
fost difuzată de către Noël Bernard, șeful serviciului român de la Radio "Europa Liberă", la 4 Martie 1979, iar sindicatul va atrage peste 2.400 de semnături ale muncitorilor din orașe precum București, Ploiești, Constanța, Târgu Mureș și Timișoara. Crearea acestui sindicat necomunist reprezintă prima încercare de asociere liberă a muncitorilor după 1948, asociere anterioară fondării sindicatului Solidarității poloneze (1980). Sindicatul va fi reprimat brutal de Securitate. Imediat după 1989, la Drobeta Turnu Severin este reinstituită Asociația de Prietenie Româno-Rusă (fondată inițial în
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
aplicat în economie sistemul economiei planificate centralizat. În vreme ce Germania Răsăriteană a devenit cea mai bogată și dezvoltată țară din blocul răsăritean, mulți dintre cetățenii ei priveau la prosperitatea economică și libertatea politică din vest. Fuga numeroșilor cetățeni est-germani către țări necomuniste via Berlinul Occidental a dus la edificarea, în 1961, a sistemului frontierelor RDG, din care Zidul era parte integrantă. Din 1949 până în 1961, un mare număr de persoane, de la personalul cu studii superioare la muncitorii calificați, (""Grenzgänger""), migra dinspre estul
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
din urmă să se alăture mai multor țări din lumea a treia în Mișcarea de Nealiniere. Pe de altă parte, Albania s-a apropiat de Republica Populară Chineză, pentru ca în cele din urmă să adopte o poziție izolaționistă. Singurele țări necomuniste din zonă erau Grecia și Turcia, care erau, (și sunt și în ziua de azi), membre al e NATO. La sfârșitul secolului trecut, regiunea a fost afectată de conflictul armat din republicele fostei Iugoslavii, care au avut ca rezultat intervenția
Istoria Balcanilor () [Corola-website/Science/310619_a_311948]
-
al Frontului de Est. Uniunea Sovietică s-a bucurat de o mare popularitate în rândul populației și în alegerile din 1946 Partidul Comunist din Cehoslovacia a obținut 38% din voturi la nivel național. La 22 februarie 1948 aproape toți miniștrii necomuniști ai guvernului au demisionat în semn de protest față de practicile lui Gottwald și a celorlalți comuniști. Svoboda a fost unul dintre puținii care au rămas în funcție. Congresul Uniunii Sindicatelor dominat de comuniști a votat în unanimitate pentru înlocuirea celor
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
în guvernele postbelice a unor reprezentanți ai Partidul Comunist din România, recent reintrat în legalitate (partidul fusese interzis în 1924 pe motivul acceptării tezei cominterniste „a dreptului popoarelor oprimate din România imperialistă la autodeterminare până la despărțirea de stat”), în vreme ce liderii necomuniști erau eliminați în mod constant din viața politică. În primii ani de dominație comunistă resursele României au fost exploatate de sovietici prin intermediul companiilor mixte româno-sovietice SovRom, înființate după încheierea conflagrației mondiale pentru a gestiona plata uriașei datorii de război către
România comunistă () [Corola-website/Science/296889_a_298218]
-
atât de partizani cât și grupuri formate din familii de refugiați, care au fost subordonate conducerii comuniste a partizanilor. În afară de lupta împotriva ocupantului nazist, partizanii sovietici au luptat și împotriva organizațiilor și persoanelor care militau pentru restabilirea independenței unor state necomuniste - Polonia Lituania, Letonia, Estonia și Ucraina. Erau vizate grupurile naționaliste din statele baltice sau Polonia, care erau cele mai active în încercarea de restabilire a independenței. Datorită acestui fapt, activitatea partizanilor a fost și a rămas o problemă foarte controversată
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
În cele din urmă pentru a continua în România activitatea politică în cadrul mișcării „Hashomer Hatzair” care redevenise legală, Francisc Por a refuzat permisul de plecare în Palestina. Hotărârea aceasta avea să o regrete. Regimul comunist a interzis toate organizațiile politice necomuniste, inclusiv toate grupările sioniste și a aruncat conducători și mulți militanți ale acestora în închisori și tabere de muncă silnică. Astfel și Por, care în anul 1947 devenise secretarul general al lui Hashomer Hatzair, a fost arestat în 1948 și
Francis Dov Por () [Corola-website/Science/335101_a_336430]
-
tentativă de asasinat împotriva unui ofițer german. În scurtă vreme însă, comuniștii aveau să-și dezvolte o mișcare militară de rezistență foarte bine organizată „Francs-tireurs et partisans français”(FTPF), aflată sub conducerea lui Charles Tillon. Această organizație era deschisă și necomuniștilor, dar se afla sub controlul politic și militar al PCF. Acest fapt era valabil și pentru „Frontul Național”, mișcarea rezistenței politice, organizată după profesie. Cea mai mare imporatntă mișcare a maquisul francez, cea din Limousin, se afla sub conducerea francezilor
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
francezilor și era condusă de Georges Guingouin care a format primul grup din propria sa inițiativă. Mai târziu, folosindu-se de regulile clandestinității, Guingouin a păstrat separate aripile militară și politică a mișcării sale. Comuniștii erau prezenți și în mișcările necomuniste ale rezistenței. De multe ori, comuniștii nu ocupau o poziție importantă în partid în perioada interbelică, dar care pierduseră din cauza clandestinității legătura cu liderii comuniști, s-au alăturat altor mișcări de rezistență. Mai târziu, după ce PCF a reușit să refacă
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
cehoslovacă a intrat în luptă pentru prima oară pe 8 martie 1943 la Sokolovo, în apropierea Harkovului. În primăvara anului 1944, a fost organizată prima mare unitate militară cehoslovacă din URSS. În cadrul rezistenței cehe pot fi evidențiate patru elemente: Rezistența necomunistă a format în primăvara anului 1940 „Direcția centrală a rezistenței” (Ústřední výbor odboje domácího, ÚVOD). ÚVOD a trecut progresiv de la tipărirea și distribuirea de presă clandestină la colectarea de informații politice și militare, pe care le trimiteau la Londra și
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
După eliberarea Franței, Jouhaux a redevenit secretar al CGT, dar a trebuit să-și împartă puterea cu comunistul Benoît Frachon. În fața presiunilor comuniștilor asupra CGT, a fost obligat să demisioneze în 1947, înființând CGT-FO împreună cu Robert Bothereau și cu militanții necomuniști ai vechii confederații. El a devenit vicepreședinte al Confederației Internaționale a Sindicatelor Libere și delegat la ONU. Constituția celei de a Patra Republici din 27 octombrie 1946 a dat Consiliului Economic un statut constituțional pe care îl ceruse din 1918
Léon Jouhaux () [Corola-website/Science/321505_a_322834]