80 matches
-
pentru ce mai e? Întrebă Tessie suspicioasă. ― Cum adică pentru ce? ― Nu-i ziua mea. Nu e aniversarea căsătoriei noastre. Atunci pentru ce Îmi dai un cadou? ― Trebuie să am un motiv ca să-ți dau un cadou? Hai, deschide-l. Neconvinsă, Tessie strâmbă dintr-un colț al gurii. Dar era greu să ții În mână o casetă de bijuterii fără s-o deschizi. Așa că până la urmă Îi scoase panglica și o deschise. Înăuntru, pe catifea neagră, era un termometru. ― Un termometru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am adresat în prima clipă nici un cuvânt. Nu-l recunoșteam nici eu... Nu știam că poartă cu el, pentru mine, astfel de îngrijorări fără nume, care să-i smulgă un astfel de strigăt sugrumat însoțit de o astfel de mișcare neconvinsă a brațelor, care ar fi vrut să mă apuce de-acolo de pe platformă și să mă tragă îndărăt... ― Ei, i-am răspuns strigând, ce este? ― Marine... Trenul... Atât l-am auzit că zice și l-am pierdut din vedere pe după
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dezamăgești? - Tocmai am aflat la ce să mă aștept dacă ne întâlnim a doua oară. Rămâne doar ca eu să consider că am făcut tot ce mi-a stat în putință ca lucrurile să meargă bine, scutură din cap Angir neconvins parcă de propriile vorbe. Preaonorabilul Poha se apropie de tânăr lăsându-și mâna pe umărul lui, în semn de încurajare: - De ce vrei să ieși din această clădire cu sentimentul ireversibilității situației? Nu acesta este spiritul pe care l-am întrevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
mama e absolut încântată că există o cerere din ce în ce mai mare pentru tablourile ei. Cred că asta e o situație care o satisface pe mai multe niveluri, inclusiv pe cel financiar. Îhî, a spus Lucille clătinând din cap, în mod evident, neconvinsă. Ei, draga mea, sper că ai dreptate. Mamei îi plăcuse de femeia asta? Fuseseră prietene? — știi că o cunosc și pe Vivian Grant, a continuat Lucille, făcându-i semn Carlottei să ne mai prepare niște cocktailuri. Am observat că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-i o cameră izolată fonic, zise el în cele din urmă. Am remarcat, îi răspunse Wilt. — Aici, înăuntru, chiar dacă zbiară unul până-și varsă mațele pe gură, nici o persoană din afară n-o să se deștepte măcar. — Să se deștepte? întrebă neconvins Wilt. Deșteptăciunea și cunoașterea nu sunt deloc același lucru. Cineva de afară ar putea să nu fie conștient că... — Ține-ți gura! zise sergentul Yates. Wilt oftă. — Dacă m-ai lăsa să dorm măcar un pic... — O să dormi un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
voi, am mai făcut asta. Cu Geoff. Și cu siguranță nu o s-o mai fac. Bărbații nu apreciază niciodată femeile care depun ele toate eforturile. Credeți-mă, știu ce spun. Comandăm cafea și încă o sticlă de vin. Eu protestez neconvinsă, spunând că nu mai pot să beau din cauza zborului meu de mâine. Și eu am un zbor, încearcă Adam să justifice. —E puțin diferit, spun eu. Eu o să lucrez în timpul zborului, pe când tu vei fi la clasa întâi, dormind dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
asupra clipei de față. Colega mea de apartament Suze se plimbă prin cameră, într‑o pijama antică, în pătrățele. — Ce faci? mă întreabă, curioasă. — Nimic, zic, punând repede floreta înapoi. Doar... știi și tu. Mă mențin în formă. — Aha, zice, neconvinsă. Deci, cum merge împachetatul? Se duce la polița de deasupra căminului, ia un ruj și începe să‑și dea cu el. Așa face mereu când vine la mine în cameră - se plimbă încolo și‑ncoace, ia câte un lucru, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ceea ce cred că e destul de rezonabil, date fiind circumstanțele.) În clipa în care cobor din taxi, se uită atent la mine. — Doamnă, ai băut cumva? Nu, zic indignată. Adică... da. Dar a fost doar puțin vin la prânz... Taximetristul clatină neconvins din cap și demarează, iar eu intru cu pași nesiguri la Sephora. Sinceră să fiu, mă simt ușor amețită. Și, în clipa în care împing ușa, mă simt și mai amețită. O, Doamne. E mai decât credeam. Muzica bubuie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să fiu? făcu tânărul Herdelea nehotărât. ― Nu de alta, mi s-a părut că aud glasuri și d-aia am bătut, că venisem să-mi iau ceva din odaia Lenuței și... Jean vorbea și se uita prin odaie intrigat și neconvins. Venise fără știrea doamnei Alexandrescu, pe care o lăsase la părinții lui, antrenată la o partidă interesantă de cărți. Pretextase că-l doare nițel capul și iese numai până-n stradă să ia puțin aer, ca să nu se mai îndoape cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
În poartă ne Întîmpină un locotenent Însoțit de un caporal. Ceva mai Încolo, atîrnați de un gard stau vreo trei șmecheri, cu bonetele lăsate pe ceafă. Unul dintre ei rîgÎie răsunător, o urare de bun venit - locotenentul Îi face observație, neconvins. Intrăm pe poartă, trăgînd după noi valizele maro de lemn. Dincolo de poartă sînt cîțiva cîini, niște potăi flocoase și murdare care țopăie și se gudură pe lîngă noi - puțin mai departe, un cîine brun, semeț, cu botul și urechile ascuțite
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Mă reîntorc la cartea mea, o vreme turuie singur, apoi tace. — Tu ce faci acolo? mă Întreabă el ușor iritat. — Citesc, răspund Într-un tîrziu. — Ce citești? Ridic mîna În care țin cartea și Îi arăt coperta. — AÎÎÎ..., declară el neconvins, privindu-mă cu un dispreț comic. Am stins lumina de mai bine de oră, dar aerul În salon e electric - patul metalic al lui Moise scîrțîie din cînd În cînd, nervos. Mă Întreb ce-o fi În Craiova, mă Întreb
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ei medaliile. Suntem cu toții emoționați, dar bine că nu este ceva grav. A fost un an bun, am scris mult, am publicat și, În general, am avut o digestie ușoară, suntem acum la ceasul recoltei, unii nerăbdători, alții apatici, Încă neconvinși, bănuitori la pericolul care Își face apariția tocmai În astfel de momente solemne. Dar organizatorii ne liniștesc, acele vremuri nu se vor mai Întoarce niciodată, acum țara are grijă de poeții săi, și aici nu ne amenință nimeni și nimic
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Înțelegi? Din vorbele ei se desprindea atâta fermitate încît, pentru a le nesocoti, trebuia să opun o tărie de care nu dispuneam. M-am supus, deși toată ființa răscolită mă. Îmbrâncea să fac exact contrariul. ― Ai dreptate, i-am spus neconvins, e mai cuminte s-o văd mâine. Dar mi-e așa de greu să rămân singur o noapte întreagă. ― Vin la tine. Îmi dau seama câtă nevoie ai de cineva în preajma ta. Am schițat gestul de a opri o mașină
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
adânci bîtrînețe, tot n-aș fi iubit a doua oară. Este așa de neverosimilă și de puțin omenească povestea acestei iubiri unice, încît oricui i-ar părea o născocire. Când am citit Manon Lescaut, om ridicat din umeri zâmbind sceptic, neconvinsă. E cu neputință, îmi spuneam, să iubești așa de total, numai o singură dată în viață? Destinul a vrut să-mi dea o lecție aspră; m-a ales tocmai pe mine ca să confirm realitatea unei povești, s-o depășesc chiar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
doriți să vă puneți pălăria și paltonul în cuier? Și-și însoți fraza frumos articulată cu un gest de invitație spre cuierul lângă care era plasat, ca-n fiecare birou de altfel, calendarul cu patinatoare canadiene. Bărbatul își scoase pălăria neconvins și rămase cu ea între palme. O ținea ca pe-o minge de cârpe. Peppin Mirto nu simțea deocamdată o simpatie ieșită din comun pentru acest străin nici tânăr, nici bătrân, palid, cu ochi umbriți, om pe care fusese rugat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
schimbă gustul mâncărurilor. Sorbi din vinul care, în schimb, era de neprețuit, întrucât Livezenii aveau vinurile cele mai bune din Capitală, și se simți un pic mai îmbărbătat. Marioara îi zâmbi cu gropițele ei din obraji, dar era un zâmbet neconvins, aproape speriat. În clipa aceea, se auzi, din stradă, un cor care cânta ascuțit și fals. Veniseră colindătorii. Domnul Hristea și, imediat după el, doamna, începură să cânte și ei, odată cu strada, acoperindu-i cu totul pe copii, el, un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a fost și la Județeană... Mai scuipă o dată cu năduf spre broscuța aceea care parcă îi asculta și înregistra toată perorația. Popa Băncilă scose din buzunarul de la piept al sutanei un ceas cu lănțug. Prinse a-l bălăngăni. Țongu zâmbi trist, neconvins. - Ce i-a arătat poporului în boscheții ăia de la Județeană nu a convins. Pământul ars, poate mai dădea impresie de gândit. Dar altfel... Nu s-a convins poporul și de-aia a ieșit folclorul ăsta care circulă acum. C-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
detalii originale, atmosferă, interes istoric - se împotmolise. Potențialul cumpărător nu părea impresionat. În realitate, arăta din ce în ce mai puțin ca un potențial cumpărător. Eu căutam, de fapt, o proprietate în sens de investiție, a spus el privind de jur împrejur cu ochi neconvinși. O casă pe care s-o pot închiria pentru o sumă frumușică. Nici că se putea să veniți într-un loc mai potrivit, l-a asigurat Hugo mieros. Disperarea sa dădea întotdeauna cep celor mai mari resurse de persuasiune. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o privire în oglindă, dar nu-și netezi părul care cădea în neorânduială. Se uitase în vitrină și nu-i venise să creadă : buza de jos spartă, ochiul stâng pe jumătate închis, obrajii descărnați de nesomn. Își pipăise fața, încă neconvinsă că reintrase în realitate, carnea era amorțită și senzațiile nu corespundeau cu ceea ce vedea în luciul vitrinei. Abia apoi, după ce mersese la spital, înțelesese că înlăuntrul ei lucrurile erau mult mai grave. Îi trebuiră câteva săptămâni pentru ca, atingându-și umerii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
amândoi. Și atunci facem pe jumate, dumneata trenul, eu taxiul... Cum bărbatul pregeta, nemaiștiind ce să spună, Rada împături bancnota și i-o băgă în buzunarul de la piept. — Nu vreau să vă rămân iarăși dator, spuse el, ducând mâna, destul de neconvins, la buzunarul de la piept. V-am spus, n-aș fi venit, dar, când am văzut cum vă cheamă, parcă n-am mai avut liniște. Mă apăsa pe piept, peste ce mă apăsa de mai înainte, cu uscăciunea asta din plămâni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ioanide, e ceva sumbru acolo, ca și în camera mormintelor celor doi Medici, dar, în fine, se simte laba marelui artist, oricui îi sare în ochi concepția grandioasă." - Ascultă, Botticelli, asta e de Michelangelo! Butoiescu rămase puțin surprins, dar tot neconvins, și de atunci se feri de a mai da deschis o opinie. Ioanide nu putea să-i pretindă imposibilul. Fusese acasă la el și văzuse concepția despre arta arhitectonică a lui Botticelli. Acesta își construise pentru uzul propriu o crestomație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o sută de ori că tot n-ai să găsești un cuvînt despre plecarea noastră. Dar asta n-are importanță. Noi o să plecăm. Mihai: Uite, domnule, că scrie! Cum nu scrie? (citește)...consideră necesar a se lua toate măsurile corespunzătoare... (neconvins de elocvența acestui citat...) Așa că... plecați! Vecin 1: (iritat) Ne tot pisezi cu plecarea asta! Sigur că o să plecăm. Ce, îți închipui că noi nu vrem să plecăm? Vecin 2: Ba încă cum. Vecin 3: Eu, ca să fiu sincer, aș
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
am adresat în prima clipă nici un cuvânt. Nu-l recunoșteam nici eu... Nu știam că poartă cu el, pentru mine, astfel de îngrijorări deodată patetice, care să-i smulgă un astfel de strigăt sugrumat însoțit de o astfel de mișcare neconvinsă a brațelor, care ar fi vrut să mă apuce de-acolo de pe platformă și să mă tragă îndărăt... - Ei, i-am răspuns strigând și eu, ce este? - Marine! Vezi... Trenul... Atât l-am auzit că zice și l-am pierdut
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
eu și Kieran nu vom merge dacă nu vei fi și tu acolo. Și-apoi, când mi-a zis de cea de-a doua cină, pentru tine, am spus, bine, atunci o să venim. Chiar nu era nevoie, am zis eu neconvinsă. Ultimul lucru pe care mi l-am dorit a fost să creez tuturor probleme. Lisa îmi ignoră obiecția. Apoi Kieran m-a întrebat despre ce am discutat cu Tally la telefon și m-a anunțat că el nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
poveștii cu Ed, cine la care nu știi ce să zici, zile petrecute încercând să găsești cel mai mic lucru în comun, groaza că totul se va termina. Cred că e o idee minunată, am fost eu de acord, cumva neconvinsă. Îmi doream să încui ușa, să trag draperiile și să mă prefac că luna trecută nu fusese decât un vis urât. Probabil că dubiile mele erau vizibile. Dar vom schimba un lucru, insistă Mark. Vom fi complet sinceri, gata cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]