738 matches
-
înjur mult, urlu, dau pumni în pereți, izbesc telefoanele de pământ, judec, acuz. Scriu des mailuri spre Rai. Doare. Îi cer uneori lui Dumnezeu socoteală pentru suferința cumplită pe care o văd. Apoi îi șoptesc tot lui “ Cred, Doamne, ajută necredinței mele”... Și cred și sper de fiecare dată, în ciuda oricăror statistici sau pronosticuri. Am primit astăzi un mail de la mama lui Adrian, copilul de la care am învațat cât de importantă e anatomopatologia și că a doua opinie nu ar trebui
Un text în care nu vor cânta privighetori și se va da cu telefonul de pământ by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20190_a_21515]
-
scriu numele, se pare că e un „goliat” care s-a ridicat împotriva celei mai sacre instituții: familia, care reprezintă celula de bază a societății chiar și a celei moderne aflată în mileniul al treilea. Dorința de a trăi în necredință și în rebeliule față de divinitate, după cum arată istoria, ca în Sodoma și Gomora, atrage după sine pedepsa lui Dumnezeu. Lupta dintre Bine și rău este foarte înverșunată și deci este una spirituală. Orice fenomen infracțional începe cu devianță, apoi cazuri
DESPRE LITERA ŞI SPIRITUL LEGILOR ÎN CAZUL BODNARIU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384201_a_385530]
-
au inspirație. Eu am scris din inspirație, din viața mea și sper din tot sufletul ca pînă la urmă viața mea să nu devină un proiect, ci să rămînă un zbor liber. Așadar, o carte despre viață, despre credință și necredință, despre artă, despre criza omului modern.Acum, cînd e gata, la ce te aștepți de la noul roman? - Mă aștept să aibă cel puțin același răsunet pe care l-a avut și continuă să-l aibă „iepurii”. Oricum, cele două cărți
Savatie BAŞTOVOI, „Un zbor liber ” [Corola-blog/BlogPost/97047_a_98339]
-
numea lumea contemporană ”GENERAȚIA NEPĂSĂRII”, adăugând că ” Nepăsarea față de Dumnezeu aduce nepăsarea față de toate celelalte”. În nepăsarea față de Dumnezeu stă tot dezastrul lumii noastre, toate eșecurile noastre, toata deznădejdea noastră, toata teamă de viață și de moarte. Dacă trândăvia și necredința au adus atât nor de nepăsare și amorțeala în sufletele noastre, oare ce va fi cu generațiile viitoare? Nu cumva își vor uri propria viață, oare nu își vor uri strămoșii, adică pe noi și înaintașii noștri, oare nu va
Puterea rugăciunii în fenomenul vindecării [Corola-blog/BlogPost/94202_a_95494]
-
e rușine de Dumnezeu să accept gânduri ticăloase, răutacioase sau de dușmănie. În Cluj, la miezul nopții, deschideam geamul și stăteam cu fața la oraș, gândindu-mă la frații mei, la toți cei ce purtau chip de om, indiferent de credința sau necredința lor, căci în jurul meu trăiau 400.000 de oameni. Mii de inimi băteau într-un ritm, de parcă se mișca orașul. Simțeam cum treptat adorm pasiunile, gândurile lor și Duhul lui Dumnezeu plutește peste toate. Mă gândeam și la bolnavul care
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI ŞI CINCI DE ANI DE VIAŢĂ PĂMÂNTEASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE. de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382156_a_383485]
-
Securitatii, și este morala creștină. Un om religios nu din frică de Dumnezeu trăiește viața corect, ci din respect și din iubire față de El. Mie îmi este milă de unii intelectuali cărora li s-a imprimat în suflet îndoiala, nu necredința, căci nu există om ateu. Nici cel ce se declară liber-cugetător! Este un moft! Nici el nu crede așa ceva! Este și orgoliul acesta omenesc, deseori: crezi că-i mai elegant să te declari liber-cugetător. Nu este elegant deloc, sau este
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI ŞI CINCI DE ANI DE VIAŢĂ PĂMÂNTEASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE. de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382156_a_383485]
-
-s duse.// Arde, doamne, câte toate/ Au rămas neputrezite/ în cenușa de la moarte/ Să nu mai fie trăite.// Spaima lor fă-o pierdută/ Sau de nu, o rătăcește/ Poate vine și se culcă,/ Să vedem cine-o trezește?// Arde, doamne, necredința/ Așezată-n vârful scării/ Și aruncă-n hău căința/ De la lacrima tăcerii". Stimate domn, citesc din timp în timp versurile pe care mi le trimiteți cu nădejdea unui ajutor, de publicare, de scoatere la lumină. Nu fac decât să pun
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
Tot nu simțiți că binele vine dinăuntru? Tot nu vedeți că binele Legiunii e să ne facă mai buni - și abia după aceea vor răsări faptele bune? Cum credeți că pot crește flori dacă sufletul nostru este încă împietrit în necredință și rele? Legiunea nu poate face decît două lucruri: sau să însuflețească și să transforme în bine inimile noastre, ale celor mulți, față de care binele nu se poate face decît cu puțintelul, cum spunea profesorul acela; sau, dacă nu vom
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
úmbrele-s ursite fiecărui: La fel și eu, prin rugă îndulcind Păcatul trupului, greșesc, dar stărui De alt păcat mai greu să te desprind, Fiindcă-ți sunt ispitelor izvor... În mine însumi lupt; ne'nduplecat Judecător al desfrânării, or Al dulcii necredințe avocat Corupt: furat, dar hoțului complice, Sunt păgubașul vinovat, s-ar zice. XXXVIII De plictiseală muza-mi nu se plânge De când în haina grației mă-mbraci, și teme dulci îmi dai; dar prea nătânge Sunt foile ce-am oropsit, stângaci
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
incomplete, cadențe, frînturi de frază care a fost odată muzicală, și nu mai e decît o lovitură, sonoră, de talger, urmează Banală și Erotică. Rebelul din Unu a făcut pasul spre Doi, fără ca naturala, în fond, mutare să-i lecuiască necredințele, ura de o viață răstignită între cuminte și firesc: "Cu toate că ești frumoasă,/ deși faptul că te iubesc îmi apare evident,/ cu toate că îndefinitiv n'ai făcut decât să mă săruți,/ nu știu de ce te urăsc în acest moment..." (Banală) Stilizare în
Linia de pornire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8155_a_9480]
-
fapt, impietatea e un atentat nu atît împotriva lui Dumnezeu, meditează Al.Paleologu, cît împotriva civilizației pe care Dumnezeu o dorește făurită și dezvoltată de oameni în conformitate cu aspirațiile lor cele mai înalte. Departe de-a reprezenta un indiciu de emancipare, necredința crasă nu e decît o dovadă de îngustime vinovată, de dezumanizare: "Ateismul agresiv a rămas al barbarilor (comuniștii de pretutindeni, jacobinii francezi din linia Combes, Viviani și ejusdem farinae), dar intelectualii subțiri și cultivați (subliniez că aceste ultime trei cuvinte
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
credințe, ci au fost atacate înseși temeliile religiei creștine. Existența lui Dumnezeu, viața istorică a lui Iisus, nemurirea sufletului, necesitatea credinței religioase pentru societate au constituit obiectivele de atac ale ateilor și noilor adversari. Împotriva Bisericii s-au ridicat propovăduitorii necredinței: revoluționarii, comuniștii, literații, filozofii și mulți oameni de știință. Ca o negură de gheață s-a întins necredința din Franța revoluționară și a cuprins Europa întreagă. În bibliotecile învățaților, în cabinetele miniștrilor, în sălile de cursuri ale universităților, în localurile
Agenda2006-10-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284839_a_286168]
-
sufletului, necesitatea credinței religioase pentru societate au constituit obiectivele de atac ale ateilor și noilor adversari. Împotriva Bisericii s-au ridicat propovăduitorii necredinței: revoluționarii, comuniștii, literații, filozofii și mulți oameni de știință. Ca o negură de gheață s-a întins necredința din Franța revoluționară și a cuprins Europa întreagă. În bibliotecile învățaților, în cabinetele miniștrilor, în sălile de cursuri ale universităților, în localurile de întrunire ale muncitorilor, peste tot a pătruns suflul rece al ateismului. Ce face Biserica în fața acestor noi
Agenda2006-10-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284839_a_286168]
-
sau bunelor moravuri. Articolul 2 Ură confesionala manifestată prin acte, care stanjenesc liberul exercițiu al unui cult religios recunoscut, constituie un delict ce se pedepsește conform legii. Articolul 3 Nimeni nu poate fi urmărit pentru credință să religioasă sau pentru necredința să. Credință religioasă nu poate împiedica pe nimeni de a dobândi și exercita drepturi civile și politice și nici nu poate scuti pe nimeni de la obligațiunile impuse de legi. Articolul 4 Nimeni nu poate fi constrâns să participe la serviciile
DECRET Nr. 177 din 4 august 1948 pentru regimul general al cultelor religioase*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106101_a_107430]
-
celor care își câștigă existența “din sudoarea frunții”, ci se extinde la a-L sfida chiar și pe Dumnezeu care a sfințit munca prin însăși lucrarea mâinilor Sale: “Tatăl Meu până acum lucrează; și Eu lucrez.” (Ioan 5, 17). În necredința lor, acest gen de indivizi necinstesc cel mai mare beneficiu al muncii pentru suflet acela de salvare a lui de la păcat, luminând mintea și înlăturând ispita, adevăr transmis urmașilor de părintele Ilie Cleopa: “Lucrul mâinilor îndepărtează mintea de la gândul păcătos
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
mică ne este credința și atunci trebuie să ne rugăm ca și Sfinții Apostoli: “Doamne, mărește-ne credința!” sau ca și tatăl copilului posedat de duh mut când L-a rugat fierbinte pe Mântuitor să-l ajute: “Cred, Doamne! Ajută necredinței mele.” (Marcu 9, 24). Sfântul Ioan Scărarul ne îndrumă cu negrăită înțelepciune: “Când ți se întunecă sufletul cu gânduri necurate, biruiește-l pe potrivnicul cu numele lui Iisus, repetându-l des, cât mai des. O armă mai puternică și mai
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
chemat, el vine inevitabil. Crezare Cine limbă lungă are Multă crezare nu are. Cod Codul mimico-gestual devine un prețios auxiliar al comunicării verbale dacă este cunoscut și utilizat de către toți participanții la dialog. Păcate Necredinciosul poartă un păcat: cel al necredinței. Fariseul care mimează credința și se fălește cu acest lucru săvârșește două păcate. Mari. Amatorism Amatorismul politic, practicat pe scară largă în România, poate avea urmări dezastruoase atunci când este însoțit de incompetență și corupție. Speranțe Se speră ca votul uninominal
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
dacă panteismul lui Zosima este într-adevăr creștin, autorul romanului înclină, adesea, spre Dmitri Karamazov, un dionisiac fără margini. Dostoievski a fost, bineînțeles, un creștin ortodox, dar el căuta o credință adevărată, oscila chiar, într-un timp, între credință și necredință, creînd opere despre și pentru om, pentru omenire, fără deosebire de apartenență confesională. Creștinismul lui Dostoievski nu a fost unul exclusivist, iată de ce nu încetez să repet că în Japonia, de exemplu, scriitorul este receptat în mod specific, dar nu
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
atât de vii și de ample, mișcând mereu din mâini și din picioare în toate părțile, încât parcă ziceai că-i proaspăt desprins dintr-o scenă de balet. - Ei bine, vreau să-ți spun acum, chiar din capul locului, că necredința mea n-are nimic de-a face cu drogurile. Să nu mai amesteci niciodată lucrurile, așa te sfătuiesc! Pe urmă, ca să te luminez și ca să nu mai aberezi atât, îți mai spun și că eu n-am făcut altceva drogându
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Nu cred, spuse ea, dar trebuie să fac ceva. El fu șocat de lejeritatea cu care-și recunoștea lipsa credinței, lejeritatea care nu venea din lectura sistematică a scriitorilor raționaliști și a savanților din secolul al nouăsprezecelea. Fusese născută Întru necredință tot atât de limpede pe cum fusese el născut să creadă. El Își sacrificase propria siguranță ca să ajungă la aceeași poziție cu ea și pe moment tânji să-i implanteze răsadul uscat al Îndoielii, o pseudo-credință care s-o facă să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aceea pentru poezie. Opera poeților ruși, prin mijlocirea anticariatelor, se rotea asemeni cărților de joc de pe masă.) Arkadie Ipolitovici Belogorcev se va consola În cazul de față cu butada: la maturitate iei din cărți doar ce te‑apasă: mistificarea și necredința. Fiindcă nu poți căra o bibliotecă În spate. Biblioteca personală este doar ceea ce rămâne În cuget - chintesența, zațul. (Chiar numele lui Dalj Îi răsuna În minte precum titlul unei poezii.) Dar ce era chintesența, zațul? Pe Oneghin Îl știa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
convinsă că, dacă ar fi fost vorba de o Liebesbrief, nu m‑aș fi simțit umilită sau pierită, aș fi fost În stare să‑i iert „patosul coribantic“ În numele iubirii noastre unice și singulare, i‑aș fi iertat, cred, orice necredință - poeților și zeilor li se iartă orice. Dar faptul că discuta În scrisoare cu tânăra făptură despre poezia sa, despre sufletul său, despre sursele tainice ale inspirației sale - pe un ton voit ambiguu - Împărțind cu ea ceea ce credeam eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
picioare, bisexuală asemenea androginului platonian care a supraviețuit potopului, fără a fi urcat în corabia lui Noe. Ambii străbătători ai grădinii mitice, bărbatul și femeia, intuiesc mutațiile suferite de specimenele zoologice, cândva năzdrăvane. Acestea au devenit propriile lor caricaturi, prin necredința în ele a oamenilor. Reîntâlnirea lor, chiar și în ipostaza degradantă, are darul, pentru povestitor, de a-i procura, prin restituirea poveștilor copilăriei, cele mai frumoase seri din toată viața lui. Poate, fiindcă sunt seri petrecute pe câte o prispă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a înregistrat vreun alt efect, dar e bine să stai deoparte, doar dacă nu ai și tu ceva aluat șerpesc în matricea ta. Mă gândesc că toate creaturile astea, ce au fost cândva fabuloase, miraculoase, au degenerat în timp prin necredința oamenilor în ele. Cam așa ceva, mintea și imaginația omului s-a hrănit cu ele secole de-a rândul, acum le-a uitat toată lumea, chiar și copiii. Adică au pierdut din fabulos, devenind mai umane, adică și mai urâte decât erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care încerca să lanseze un curent literar inventat de el: paradoxismul. Redactorii revistelor respective au avut motive, atunci, să râdă cu lacrimi: noul curent era ilustrat de versuri caraghioase, de genul: „Intru / — Ieși, zice / Domnul nostru mă știa / credincios în necredința mea / Eu îi cer o mână de ajutor / el îmi dă un picior / Porcu’ ăsta face numai măgării“ etc. (Să sperăm că Dumnezeu nu are timp să citească versurile lui Florentin Smarandache...) Autorul monografiei crede însă cu candoare că paradoxismul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]