739 matches
-
De la primele generații creștine, nedespărțite în mireni și monahi, și care în însingurarea lor de păgânitate aveau conștiința că ceea ce este sufletul în trup, aceea sunt creștinii în mijlocul lumii (Epistola către Diognet), și până la creștinii însingurați de azi, pierduți în necredința de acum și pe care, uneori, trebuie să fii duhovnic ca să-i descoperi, această predanie a însingurării stăruie vie. Există în predania răsăriteană un amănunt de antropologie, un fel anumit de a vedea pe om, care ne pare a fi
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_parintele_benedict_ghius_.html [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
cea pământească, cel care-i înconjurat de cinstea cea de scurtă durată dată de oameni, și cel care se încrede în însușirile lui trupești și are slava lui în el însuși, nu-i urcat în ceruri, ci rămâne în țărână”. Necredința generează trufia, încrederea în sine. O minte iscoditoare, scrutătoare a tainelor lumii și ale lui Dumnezeu, care cercetează puterea autonomă a omului. O astfel de cunoaștere este potrivnică voii dumnezeiești. În cel cuviincios, inclusiv în angajarea pe calea cunoașterii, sălășluiește
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1450768115.html [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
arată cu degetul, parcă-ți azvârlă în față reproșuri învinuitu-te cu sau fără motiv. Nu sunt de vină bieții pictori care i-au zugrăvit ci energia negativă emanată de un popă fără har care îmbibă întregul sfânt locaș cu necredința și fățărnicia sa. Există deci o strânsă corelare între omul bun sau rău și îndeletnicirea sa. Nu degeaba românii au o zicală: „omul potrivit la locul potrivit” În consecință să corectăm încă odată titlul capitolului: Omul bun potrivit sfințește locul
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 7 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1398681077.html [Corola-blog/BlogPost/347988_a_349317]
-
putem spune că prima și cea mai mare cauză a deznădejdii este mândria, care este și “izvorul” tuturor păcatelor. În al doilea rând, lipsa unui duhovnic și absența unei vieți creștine duhovnicești așezate, fără o rânduială anume. Apoi, lipsa rugăciunii, necredința, împrăștierea minții, delăsarea, suprasolicitarea peste potențialul maxim al propriei persoane, pretenții exagerate etc. P:Ș.: Părinte, ce recomandări faceți pentru a scăpa de duhul rău al deznădejdii? P.D.: Smerenia. Ea este cea mai mare bogăție a călugărilor. Sfinții Părinți ne
INTERVIU CU PARINTELE SINGHEL DANIEL PRODE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 by http://confluente.ro/stefan_popa_1464860730.html [Corola-blog/BlogPost/378679_a_380008]
-
Ne-ascundem rănile în ploi Cerșind luminii vindecarea. Ce-i pasă clipei de-amintiri, Ce leac mai are, azi, uitarea? Ne-ascundem rănile-n priviri Și ne-nvelim cu resemnarea. Ce-i pasă omului de cer, Ce leac mai are necredința? Ne-ascundem dorul efemer Plângând în taină neputința. Ce-i pasă omului de timp, Ce leac mai are neștiința? Doar al iubirii anotimp Mai poate vindeca ființa. Ce-i pasă timpului de noi, Ce-i pasă clipei de-amăgire, Ce
ALEXANDRA MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/alexandra_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
are nepăsarea? Ne-ascundem rănile în ploiCerșind luminii vindecarea.Ce-i pasă clipei de-amintiri,Ce leac mai are, azi, uitarea? Ne-ascundem rănile-n priviriși ne-nvelim cu resemnarea.Ce-i pasă omului de cer,Ce leac mai are necredința? Ne-ascundem dorul efemerPlângând în taină neputința.Ce-i pasă omului de timp,Ce leac mai are neștiința? Doar al iubirii anotimpMai poate vindeca ființa.Ce-i pasă timpului de noi,Ce-i pasă clipei de-amăgire,Ce-i pasă
ALEXANDRA MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/alexandra_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
poezia sa. „Când nu Te iubeam/ Doamne, lut și țărână eram”. Aceste cuvinte mă fac să mă întreb în ce s-a schimbat acum când Îl iubește, pentru că, din câte știu, cu toții suntem lut și țărână, indiferent de credință sau necredință! Dilema rămâne! Dorina Stoica are o anumită simplitate, o anumită naivitate a scrisului pe care, îndrăznesc să spun, îl vede ca pe o terapie sufletească. Ea comunică sincer și simplu cu cititorul, parcă privindu-l în ochi, așa cum face și
„CÂND NU TE ŞTIAM” DE PROF. MARIANA SAVA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1423429110.html [Corola-blog/BlogPost/340180_a_341509]
-
bine în Egipt, acolo cu spinările inconvoiate sub biciul egiptenilor. Uitând că Moise era doar un om că și ei cu o singura diferență. El are credință că într-o situație de criză Dumnezeu poate aduce izbăvirea. Evreii plini de necredința și neputința de pe malul mării roșii ne reprezintă pe noi. Cum suntem în situatile de criză? (indiferent de natură crizei) ,, Domnul a zis lui Moise: ,, Ce rost au strigătele astea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. Tu, ridica-ti
LINISTEA MANTUIRII (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Linistea_mintuirii_1_eugen_oniscu_1335201436.html [Corola-blog/BlogPost/357128_a_358457]
-
în fața mării roșii de ce tremuram de frica? Unde ne este credința? Trebuie să înțelegem că marea roșie din fața noastră se va despica doar prin credință. Iar dacă uneori simțim înlăuntrul nostru această teribilă lupta dintre firesc și duhovnicesc, credința și necredința. Avem speranța și în asemenea situații ne asemănam cu acel om care într-o situație grea a strigat: ,, Cred Doamne ajuta necredinței mele. Acel om a simțit că credea dar nu avea suficientă putere să își exercite credință. Iar pe
LINISTEA MANTUIRII (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Linistea_mintuirii_1_eugen_oniscu_1335201436.html [Corola-blog/BlogPost/357128_a_358457]
-
doar prin credință. Iar dacă uneori simțim înlăuntrul nostru această teribilă lupta dintre firesc și duhovnicesc, credința și necredința. Avem speranța și în asemenea situații ne asemănam cu acel om care într-o situație grea a strigat: ,, Cred Doamne ajuta necredinței mele. Acel om a simțit că credea dar nu avea suficientă putere să își exercite credință. Iar pe de altă parte există necredința în el. Ce îl sufocă numai putea respira așa că a strigat, a izbucnit, a dat drumul la
LINISTEA MANTUIRII (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Linistea_mintuirii_1_eugen_oniscu_1335201436.html [Corola-blog/BlogPost/357128_a_358457]
-
asemenea situații ne asemănam cu acel om care într-o situație grea a strigat: ,, Cred Doamne ajuta necredinței mele. Acel om a simțit că credea dar nu avea suficientă putere să își exercite credință. Iar pe de altă parte există necredința în el. Ce îl sufocă numai putea respira așa că a strigat, a izbucnit, a dat drumul la tot ce avea pe inimă. Înțelepciunea infinită l-a acceptat așa cum era. Cum putea el să își exercite credință. De aceea dacă simțim
LINISTEA MANTUIRII (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Linistea_mintuirii_1_eugen_oniscu_1335201436.html [Corola-blog/BlogPost/357128_a_358457]
-
nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii. [...] și cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat, oare, celor ce nu ascultaseră? Vedem, dar, că n-au putut să intre din pricina necredinței lor.” (Ep. Evrei, 3). Astăzi e ziua în care mai putem decide. Astăzi mai este încă har! Alege viața, ca să trăiești. Alege-L pe Isus, căci El a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu merge la Tatăl
SIMEON – OMUL CU SCOPUL VIEŢII ÎMPLINIT de GEORGE DANCIU în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 by http://confluente.ro/Simeon_omul_cu_scopul_vietii_implinit.html [Corola-blog/BlogPost/342528_a_343857]
-
și îndumnezeirea ei ca Înviere. Urcușul Mântuirii hristice al Omului creștin este Calea experienței sale religioase, trăite, asumate, împlinite, mărturisite, jertfite și iubitoare întru Taina Sofiei-Filocalice a Învierii. Toate faptele istorice bune și rele ale Omului se circumscriu credinței ori necredinței lui. Sensul Omului și al Națiunilor creștine privind izbăvirea lor îl aduce Iisus Hristos Dumnezeul și Omul absolut prin Întrupare, Învățătură, Răscumpărare, Înviere și Înălțarea Sa. Pentru această supremă împlinire atât Omul cât și Națiunile respective trebuie să urmeze Calea
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1492336816.html [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
încât, încât/ Să-i cer muntelui să se arunce/ În mare și el mă va asculta,/ Adică să se dea la o parte/ Din fața Ta, că eu să Te pot vedea!” Muntele este un simbol esențial în Biblie, iar munții necredinței sunt cei care ne împiedică să Îl vedem pe Dumnezeu, să ajungem la El. Este impresionantă această metaforă prin care Victorita Duțu prezintă tarele fizice și spirituale ale omului nerenăscut. Ceea ce Mântuitorul ne spune că nu este un obstacol - “Dacă
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_vreau_o_alta_lume_de_victorita_dutu_poezie_crestina_despre_vesnicie_dragoste_si_smerenie_.html [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]
-
l-ai vindecat? Luca: Doamne, cu drag pe toți i-am ajutat Cu harul ce mi l-ai dat. Judecătorul: Ateule, în Mine nu ai crezut? Ateul: Doamne, nici Toma nu a crezut, Până rănile nu ți-a văzut. Judecătorul: Necredința lui mărturie pentru cei ca tine a rămas, Dar spre alte năluciri mintea ta a mas, În ale ereticilor căi ai călcat Și de mine ai uitat. Cei din partea stângă: Doamne, iartă al nostru păcat Ce viața ne-a tulburat
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1492350132.html [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
Sămânță divină", creație dumnezeeiasca "După Chipul și asemănarea Să", de aceia el trebuie să se lepede de ispite " Mă nevoiesc în post și-n rugăciune/ Dar nu aștept răsplată de la stele;/ Măicuței Tale, Iisuse îi fac plecăciune? Cred Doamne, Ajută necredinței mele" Ultimele poezii ale volumului sunt întitulate simplu "Rugăciuni". Una dintre cele mai reușite este aceia intitulată "Îți mulțumesc Doamne" din care citam în încheierea acestei cronici de întâmpinare " Îți mulțumesc azi că sunt, pentru ziua de mâine,/ Îți mulțumesc
AURITA CALE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_1403547374.html [Corola-blog/BlogPost/349297_a_350626]
-
noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă primești Să vin la iesle? Nu sunt rege, Nu sunt mag! Nu sunt stea, Să dau de veste Că azi te-ai născut, Prunc drag! Ce-ți pot oferi? Sunt lacrimi, Grijuri multe, Întristări! Necredința, răutate, Răzvrătiri În loc de flori! Mă primești Să vin la iesle? Nu am smirna, N-am nici bani, Dar am lacrimile-perle Insirate-n zeci de ani. Vin acum, Așa umila, Cu o cetina de brad, Cu o mică licărire, O steluța
MA PRIMESTI? de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/florina_emilia_pincotan_1480429742.html [Corola-blog/BlogPost/372966_a_374295]
-
în întregime, chiar de la intrare, măreția artistică a interiorului bisericii. Tema iconografică centrală este ierarhia celestă: în calota turlei se află chipul lui Iisus Hristos, ca Pantocrator, înconjurat de serafimi, o adevărată gardă înaripată, simbol al luptei împotriva răului și necredințe. Pe pereții laterali, pictura începe de sus, cu cetele îngerești, ceata proorocilor și ceata apostolilor. Pe pandantivii ce sprijină turla, sunt pictați cei patru evangheliști, iar în absidele laterale, sunt reprezentate mari momente din viața Mântuitorului: „Nașterea Domnului, Întâmpinarea Domnului
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Credinta_si_spiritualitate_romaneasca.html [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
de tren. Aceeași depravare în arbori și în ziduri, În oameni și-n cuvinte, în râs și-n plâns stingher, Încărunțim de dogme ca mările de riduri Și potrivim pe brațe cătușele de fier. Plâng verbele pe rană de-atâta necredință, Cad stelele bolnave de-atâta adevăr, A refuzat lumina să mai lucreze-n măr, Magistru-i dus pe gânduri, bufonu-i în căință, Plutonul execută a regelui sentință, - Un foc - și precum glonții, cuvintele se-aprind. Atavic maica-și duce vecia
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 by http://confluente.ro/Cantece_din_rai_traian_vasilcau_1375361424.html [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
De unde capeți, caracter? Când în tine cultivi orice, dar nu respect de sine?! De unde iei, gânduri bune? Când al tău are doar grele, deochiate, una peste alta, tulburi stări?! Și cum să te înconjoare, iubirea?! Când semeni îndoială, suspiciune și necredință?! Fiindcă, uite, greierului, nu-i oprește cântul, nici ploaia! Iar pe cer, seninul, doar îl traversează norii! Referință Bibliografică: De unde? Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1967, Anul VI, 20 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia
DE UNDE? de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 by http://confluente.ro/lia_zidaru_1463701289.html [Corola-blog/BlogPost/379042_a_380371]
-
de regretatul poet George Tomozei că merită premiul cel mare. Era și a rămas menit să ardă-n poezie: „Eu sunt menit de Dumnezeu să ard/ Mai mult sau mai puțin în fiecare/ Ferindu-mă să bat acea cărare/ A necredinței zeului Hazard// Să încrustez și astăzi în chenare/ O poezie lungă de un yard/, Eu sunt creat de Dumnezeu să ard/ Mai mult sau mai puțin în fiecare// Mă las durut de visul meu bastard./ Când mai păstrez o minimă
UNIVERSUL POETULUI GEORGE TEI de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 by http://confluente.ro/rexlibris_media_group_1439163851.html [Corola-blog/BlogPost/340243_a_341572]
-
care îi îndemna meru spre ceva bun, spre ceva folositor. Uneori, sau de prea multe ori, răul a persistat chiar sub o anume emblemă a credinței, sau mai rău, cei ajunși în fruntea credinței au făcut mai mult rău, decât necredința însăși. Rămâne să aștepte! Omul încă așteaptă și crede că mai are încă timp să găsească răspunsuri. Ce va decide universul, e cu totul altceva, supunerea înțelegerii lui, va fi cheia ce va deschide răspunsurile inițiale. Indiferent unde se va
INVENȚII ALE OMULUI ȘI EFECTELE LOR. de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1475238015.html [Corola-blog/BlogPost/371427_a_372756]
-
Acasa > Orizont > Atitudini > GEORGE PETROVAI - „CRED DOAMNE! AJUTĂ NECREDINȚEI MELE!” - CORDONUL OMBILICAL AL CONDIȚIEI UMANE Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 1811 din 16 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Trăim vremuri de amarnice încercări pentru întreaga omenire, vremurile neliniștii, dizarmoniei lăuntrice, impermanenței, asimetriei, absurdului, violenței și intoleranței, în
„CRED DOAMNE! AJUTĂ NECREDINŢEI MELE!” – CORDONUL OMBILICAL AL CONDIŢIEI UMANE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/george_petrovai_1450238333.html [Corola-blog/BlogPost/369066_a_370395]
-
nu putea să fie decât relativul progres material al omenirii (ici îmbuibați care se sinucid, dincolo milioane de oameni care mor de foame) și absolutul regres moral-spiritual pe arii tot mai întinse ale globului (din ce în ce mai mulți indivizi se mândresc cu necredința lor în manieră tradițional-istorică, astfel că țări precum Marea Britanie avansează cu pași repezi spre decreștinare sau lepădare de creștinism), ceea ce înseamnă că în eterna dispută dintre spirit și materie, lumea zilelor noastre adoră aparența și înclină balanța străduințelor înspre vremelnic
„CRED DOAMNE! AJUTĂ NECREDINŢEI MELE!” – CORDONUL OMBILICAL AL CONDIŢIEI UMANE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/george_petrovai_1450238333.html [Corola-blog/BlogPost/369066_a_370395]
-
și războiul rece! E drept, n-a cunoscut nici „binefacerile” experimentului postbolșevic, cu atâția politruci șpăgari și atâția bacalaureați gata oricând să-l confunde pe Vlaicu Vodă cu...Aurel Vlaicu... De-aceea zic că strigătul evanghelistului Marcu („Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!”) reprezintă șansa respiritualizării noastre prin calitatea sa de cordon ombilical al condiției umane. Căci prima parte - „Cred, Doamne!” - constituie bucuria atotumanului, care prin credință cunoaște calea dreaptă spre îndumnezeire, iar cea de-a doua parte - „Ajută necredinței mele!” - înfățișează
„CRED DOAMNE! AJUTĂ NECREDINŢEI MELE!” – CORDONUL OMBILICAL AL CONDIŢIEI UMANE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/george_petrovai_1450238333.html [Corola-blog/BlogPost/369066_a_370395]