336 matches
-
Stahl nu aflăm informații esențiale (de pildă, cele privitoare la mecanismele de deci zie - vom reveni ulterior asupra acestei chestiuni - în cadrul obștilor ori la nivelul de trai al membrilor acestora). În alte situații suntem tentați să facem apel în mod necritic la concepte complexe și care țin de anumite tradiții culturale. Unul dintre acestea, pentru a da un exemplu important, este cel legat de drepturi. În lucrările lui Stahl, el este întâlnit foarte des, având chiar un rol central în analizele
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
discuții chestiuni care nu au nicio legătură cu discuția principală. Unul dintre puținele reproșuri care i se pot aduce este legat de contradicția dintre exigența cu care comentează creațiile literare ale lui Marin Sorescu și Nichita Stănescu și larghețea aproape necritică arătată în cazul unor poeți cvasinecunoscuți. Într-o parte Gheorghe Grigurcu pozează în critic fioros, în cealaltă, în bonom exeget descriptiv. Firește, au dreptate cei care îi reproșează această inconsecvență, dar este la fel de adevărat că pentru un duel este nevoie
Confesiuni incomode by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8212_a_9537]
-
naționale stabilite pentru a reglementa piața financiară. Cu toate acestea, este întotdeauna foarte important să fii conștient că nici o instanță, statală sau ecleziastică, nici un om de stat sau vreun papă nu au dreptul de a pretinde încredere necondiționată și complet necritică. Am să vă dau un scurt exemplu: în ziua de 2 decembrie 1965, la sfârșitul Concliliului Vatican II, când eram un tânăr teolog, papa Paul al VI-lea în audiență privată îmi spuse: "Deve avere fiducia in me" (Trebuie să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
experienței devine cu atât mai complicată cu cât nu este vorba strict despre ceea ce trăiesc, mai mult sau mai puțin conștient, persoanele ca atare, ci despre reprezentările pe care ceilalți le au despre cei în cauză. În unele situații, împărtășirea (necritică) a părerilor celorlalți - preluarea punctelor de vedere ale căror întemeieri sunt suspecte sau care nu sunt nicidecum întemeiate - conduce la prejudecăți (ce apar ca un context în care încadrăm o stare asupra căreia ne orientăm atenția, ca sumă de judecăți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
celor artistice. Altfel canonul modernist și "canonul" postmodernist ar mai fi ele în aceeași accepție doi "poli tari" (60)? Ion Simuț nu rămâne ca H. Bloom la canonul occidental și estetic, altfel spus la canonul critic (între)ținut și nu necritic lărgit. Criticul transilvan se lasă atras de pretextul esteticului slăbit de (contra)culturalitatea de tip și timp nou, globalist. Orice epocă amenință și salvează arta. Cu o parafrază nietzscheană: ce nu ucide arta o întărește. Criteriul estetic, chiar abandonat de
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
este ofensiva concentrică de îndobitocire la care se dedau aproape toate televiziunile și un număr de publicații. Acestea oferă interesat tribune propovăduitorilor celor mai besmetice aiureli antiștiințifice și exploatează cinic ignoranța și credulitatea. In lumea civilizată nu se practică prezentarea necritică a aberațiilor strigătoare la cer și a teoriilor supte din deget. Acolo, exponenții aiurelilor abracadabrante sunt aduși uneori pe micile ecrane cu titlu de curiozitate și sunt chestionați, combătuți și ironizați fără menajamente de oameni de știință în măsură să
Predici în pustiu by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6220_a_7545]
-
mâine și viceversa. Se devota cu aceeași febrilitate „binelui" curent, oricare ar fi fost el, dar rămânea apt să se privească în oglindă și să-și recunoască excesul de fanatism atunci când se distanța de o himeră și se arunca la fel de necritic în brațele alteia. Ce n-a fost? N-a fost nazist. în rest, nu i-a scăpat nimic, a trecut de la o extremă la alta și uneori înapoi și pe linie politică și în ceea ce privește interpretarea legilor firii. De fiecare dată
Maniheism la două capete (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6284_a_7609]
-
e implicată în redactare. Sensibilitatea acesteia e reală, dar impalpabilă. Iată încă o dovadă a invaziei la care mă refeream mai sus.) Câte din sursele pe care, cu franchețe, Elena Vlădăreanu le indică într-o notă finală sunt oare preluate necritic? Ce au în comun Jamie Oliver, cataloagele Ikea, presa cotidiană, revistele glossy, documentarele postului TV Antena 3, vorbele de duh ale celebrităților mai mici sau mai mari și inscripțiile stradale din Capitală? Ce au în comun, vreau să zic, din
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
văd cum în țărișoara noastră apar ori reapar dogme noi. Ca și cum nu ne-ar fi fost de ajuns și de învățătură cincizeci de ani de dogmă comunistă! E vorba de teza (aproape filosofică, dar mai ales politică!) acceptată în mod necritic de către unele grupulețe politce și literare (ori mai degrabă extraliterare!), care teză presupune deținerea de către respectivul grupuleț a adevărului absolut. N-a fost defel dificil să presupunem urmările unei asemenea "filosofii" aplicate la viața societății noastre. În literatură - unde, lucru
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
fi prima semnalare a unei concatenări „bizare”, pentru că suntem actanții unei culturi care a cunoscut mai mereu asocieri bruscate. Discuția vizând raportul dintre postmodernism și postmodernitate se dovedește relevantă în context. Unii pun aceste coabitări pe seama aplecării noastre spre imitație necritică (să ne amintim cum, la un moment dat, Benjamin Fundoianu propunea asimilarea deplină a României, politic și cultural, de către Franța, dacă tot ne dovedim atât de galofili), alții susțin că a trebuit, obiectiv, să ne sincronizăm prin juxtapuneri, ceea ce ne
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
secundarului), o problematică europeană ajunsă la modă în ultimii ani prin filtrul cărții lui Antoine Compagnon despre „antimoderni”... Că Mircea A. Diaconu are vocație de „pionier” în studiile literare autohtone o dovedește și modul echilibrat, depasionalizat, larg comprehensiv (dar nu necritic) în care abordează o moștenire istorico-ideologică gingașă, întro perioadă în care angajamentele ortodoxiste, pro-legionare ale intelectualilor români interbelici provocau, de regulă, atitudini vehemente din partea multor comentatori. Speculînd cu inteligență „nevoia revizuirilor drept argument”, atît cartea despre mișcarea „Iconar”, cît și
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
preț de câteva măsuri în pasajul final. Deși repertoriul concertului și discursul festiv al lui Horst Seehofer, prim-ministrul landului Bavaria, au subliniat valoarea multiplelor fațete pozitive și novatoare ale operei wagneriene, așa cum e firesc într-un context jubiliar, festivismul necritic a fost evitat cu grijă, nu doar prin modul în care a dirijat Thielemann și prin dozarea pasajelor optimiste sau tragice. Drept singur decor a fost expus în fundalul scenei un tablou de Anselm Kiefer, Das Rheingold, 1982-2013, în care
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
spuseseră la Conferința Tinerilor Scriitori, când s-au plâns de cenzură și, încă mai grav, au pledat pentru spunerea „adevărului integral” în literatură. Un act de disidență. Cărțile lui Cosașu de după acest episod nu mai puteau fi altfel decât prudente, necritice, „de un conformism când mai vesel, când mai trist“, cum el însuși le va vedea în Logica. Dar Logica este „cartea cărților“ , este „Viața ca o pradă a lui Radu Cosașu“. Ce a trăit, ce a scris, ce a crezut
O carte a cărților by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3218_a_4543]
-
în ultimii ani cîteva titluri: Drumuri în poveste, Editura Semne, 2007 - o istorie a receptării, și albumul Povestea unei vieți - Fănuș Neagu. Bref, o activitate meritorie, dar, la o adică, suspectabilă de „patriotism local” excesiv (dacă nu chiar de provincialism necritic), mai ales în cazul unui autor de 63 de ani, practic necunoscut la „Centru”. Titlul metaforizant al tezei de doctorat Fănuș Neagu - un cal troian la țărmul povestirii nu suna deloc promițător în acest sens; din fericire, autorul a renunțat
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
traps Introducere Lui Dimitrie Gusti i s-a reproșat fie că ar fi fost carlist din oportunism 1, că și-ar fi urmărit "utopica ambiție de a căpăta prin sociologie acces la putere"2, fie că prin "sistemul său sociologic necritic" și prin cercetările monografice la sate ar fi fundamentat fascismul politic românesc 3. Cu obiectivul de a verifica aceste afirmații cred, la fel ca sociologul Zoltán Rostás, ca înainte de a pune etichete este necesar că analiza comportamentului oricărui intelectual sau
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
public este de tipul "una caldă, una rece". Pe o posibilă grila a interpretărilor există cel puțin trei tipuri de discurs al memoriei circumscrise între negare și recunoaștere a Holocaustului din România prin asumarea responsabilității: 1. memorizarea victimelor, 2. memoria necritica a Mișcării Legionare cu două subcategorii, eroizarea liderilor politici și a militanților și cea a elitei culturale extremiste și 3. minimalizarea memoriei victimelor prin "etnicizarea" memoriei Holocaustului. Prima categorie este ușor recognoscibila de către majoritate. Am în vedere dezvoltările în spațiul
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
cu scopul de a arăta tuturor efectele nefaste ale comunismului. Dar, din păcate, astfel de demersuri nu au avut rezultatul scontat, nu au reușit să contracareze efectele proiecțiilor pe care nouă generație le-au preluat din familie sau din lecturarea necritica a panseurilor comuniștilor din toate țările, uniți în nevoia lectorilor de a se lasă capturați de o ideologie ce le promite o lumea fără durere, întristare și suspin. Este lesne de constatat că maniheismul specific disputelor politice de la noi este
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
este un ins ce suferă de infirmitatea răspândită, mai ales, în mediile burgheze, ce constă în neputința de a încerca sentimentul superior al fidelității sau sentimentul dramatic al infidelității". Marin Preda îi reproșează lui G. Călinescu că are o? "poziție necritică față de eroul său", suferind de superficialitate în dragoste. Apreciază că, deși schematic în prezentarea "mediului muncitoresc", "scriitorul este în acest roman într-un incontestabil progres ideologic în ceea ce privește problematica raporturilor intelectualității cu societatea, totuși insuficient de detașat și clar față de tribulațiile
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
doresc să supere pe cineva. Cum altfel aș putea aprecia Trio-ul său (compus în 1990-91) decât ca o lucrare eclectică, pornind de la o substanță sonoră aflată în siajul lui Bartok și de la un suflu componistic dator-vândut lui Sostakovici . La fel de necritic și de convenabil a fost și primul invitat al serii - Pierre Farago - cu al său Flugelnacht pentru cvartet de coarde, ce are ca sursă extramuzicală poemul cu același titlu scris de Paul Celan, în fond un arsis și un thesis
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
de suprafață ale vieții literare. Totuși, nu-mi pot reprima mirarea față de slaba receptare de care au avut parte, în presa literară, cele trei cărți inedite scrise de Emil Cioran în românește, la Paris, în anii ’40. După efervescența (adesea necritică) din primul deceniu de după 1989, era de așteptat ca interesul pentru opera marelui exilat să se diversifice și să se specializeze, transformându-se într-un reper permanent al culturii noastre contemporane. Discreția cu care a fost întâmpinată această spectaculoasă întregire
Cioran, ultima carte în românește by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3989_a_5314]
-
și bine scris. Spune Andrei Cornea în articolul asta “ Apoi, multi dintre tinerii universitari și-au făcut studiile în Europa Occidentală, studii dominate de stingă, mai ales în domeniul umanistic. Ei încearcă să se adapteze acestei lumi universitare, preluindu-i destul de necritic normele” Poate îți mai aduci aminte de anul trecut (cred), cănd studenții francezi au făcut ca toti drăcii pe străzile Parisului pentru o lege care, considerau ei, îi defavoriza. O bună prietenă, românca, studentă la Sorbona, îmi spunea că îi
Stanga buna, ziua buna by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82986_a_84311]
-
did come ouț of the closet). și că mulți studenți își ascund “sexualitatea” asta și se declară “stângaci” ca să nu fie hartuiți. cam atât de departe merge treaba cu “orientările”. pun pariu că cel puțin studenții români nu preiau “destul de necritic normele”, cum zice dl. Apropo de ghilimele... cu siguranta ați citit articolul de astăzi de pe EVZ despre NC Munteanu și “legătură să bolnăvicioasa” cu un bărbat: http://evz.ro/article.php?artid=300231. EVZ consideră că folosirea ghilimelelor îi așează
Stanga buna, ziua buna by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82986_a_84311]
-
1990-2002, imprimă acestor eseuri ceva din liniștea și încrederea dăruite de credință. Peregrinări prin trecutul Europei Europa mon amour, cartea lui Petre Răileanu, se citește cu un amestec de invidie și resemnare. E poate modul cel mai visceral, cel mai necritic cu putință de a recepta un memorial de călătorie, așa cum este, parțial, cartea de față. Spun resemnare și invidie pentru că îmi dau seama ce produs de lux este experiența directă, fizică, palpabilă, a unor călătorii de felul celor pe care
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13708_a_15033]
-
cervide și porcine. O lungă perioadă de timp, acoperind mileniul I d. Hr. și cel puțin secolele 78, din cel de-al doilea mileniu, pentru protoromâni și români creșterea animalelor a predominat față de cultura plantelor. Situația este explicabilă nu prin acceptarea necritică a tezei nomadismului vechilor români, ci prin condițiile politice stabilite în spațiul românescă de succesiunea stăpânirilor migratorilor. În condițiile de nesiguranță a vieții și avutului, oamenii preferau creșterea animalelor care puteau repede să fie mutate în locuri sigure. Vitele mari
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ce-a fost negativ în evoluția și dezvoltarea învățământului. În legea de reformă a învățământului din anul 1948 sunt suficiente aspecte negative care nu pot fi trecute cu vederea. Între acestea se numără următoarele: - politizarea excesivă a procesului instructiv-educativ - preluarea necritică, servilă a „mărețului” exemplu al școlii sovietice; altfel spus, rusificarea învățământului prin introducerea de la clasa a IV-a, în mod obligatoriu, a limbii ruse, în detrimentul altor limbi de circulație universală, precum și a manualelor rusești, traduse în limba română; - renunțarea la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]