51 matches
-
individuală. Identificarea reconstructivă și comparativă. 3. Metode antropologice de identificare în stabilirea speciei, vârstei și a caracterelor individuale. Identificarea prin studiul urmelor produse prin mușcare. 4. Entomologie medico-legală - Metode de conservare și de distrugere a cadavrului - Studiul general al insectelor necrofage. - Ciclu de viață al insectelor - Contribuțiile entomologiei la investigarea criminalistică și medico-legală - Artefacte constatate la cadavru ce pot fi atribuite acțiunii insectelor - Metode și tehnici și proceduri în investigația și cercetarea entomologică - Valoarea studiului entomologic în stabilirea datei probabile a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
1 cm, ochii proieminenți sunt așezați median pe prosomă. Masculii au chelicere mai alungite decât femelele. Femelele depun între 20 și 100 de ouă în crăpăturile din scoarță și sol. Cele mai multe specii sunt nocturne. sunt opiloni atât prădători, cât și necrofagi. Ei locuiesc printre stânci și în litieră, unele specii s-au adoptat la viața în locuințele umane. Familia este divizată în 5 subfamilii, grupând 48 de genuri.
Phalangiidae () [Corola-website/Science/318277_a_319606]
-
de noapte sunt întregul an foarte sociali, găsindu-i impunea cu indivizii din aceeași specie, dar și cu alte specii de stârci. Iarnă stau majoritatea timpului împreună pe o creangă. Cei care trăiesc în Europa sunt păsări călătoare, unele populații necrofage rămânând în Europa chiar și pe timpul iernii. Cand este prea fig, acesti stârci își țin picioarele strânse în zbor, pentru a-și ține cald. Păsările tinere se retrag la frig înapoi în cuib, îngrămădindu-se. Stârcii de noapte își apără
Stârcul de noapte () [Corola-website/Science/334972_a_336301]
-
din familia faconidelor. Șoimul călător este cel mai rapid animal de pe planetă. Una dintre cele mai mari abilități ale șoimului este viteza cu care zboară sau cu care coboară. Unii specialiști susțin că zboară cu aproximativ 380 km/h. Este necrofag, dar cel mai des mănâncă porumbei sau alte păsări de talia porumbelului. El vânează în zori și la asfințit. El poate repera un porumbel în zbor de la mai mult de 8 km. Șoimii călători sunt păsări monogame, însă masculul este
Șoim călător () [Corola-website/Science/322673_a_324002]
-
să se apere. Dacă sunt infectate cu virusul turbării nu manifestă agresivitatea pe care o au alte mamifere turbate. Totuși, s-au semnalat situații în care hienele dungate au atacat animale mari și au târât copii. Sunt cu precădere animale necrofage. Se hrănesc de obicei noaptea. Hrana este alcătuită în principal din cadavre de vertebrate (zebre, gnu, gazele, impala etc.) și resturile menajere. După ce vulturii și alte mamifere carnivore mănâncă carnea de pe carcase, hienele dungate se hrănesc cu oasele rămase. Oasele
Hienă dungată () [Corola-website/Science/332449_a_333778]
-
o fosfogliceridă, se găsește în stratul citosolic al membranei citoplasmatice, însă în timpul apoptozei este redistribuită pe suprafața extracelulară prin intermediul unei proteine ipotetice încă neizolată, denumită în mod arbitrar "scramblase" (în traducere aproximativă din engleză ca ""enzimă care produce dezordine""). Fagocitele necrofage, de ex. macrofagele, au receptori specifici pentru fosfatidilserină. Eliminarea celulelor moarte este necesară pentru a preveni o reacție imflamatoare. Alți receptori prezenți pe macrofage sunt capabili să recunoască asialoglicoproteinele și vitronectina. S-a constatat că factorul de creștere "milk fat
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
animale moarte / muribunde, mâncându-le conținutul și sfârșind prin a le eviscera. Le mănâncă de dinăuntru afară. Myxinii au abilitatea de a absorbi materia organică dizolvată în apă prin piele și branhii, ceea ce ar putea fi o adaptare la stilul necrofag de hrănire, pentru a-i ajuta să maximizeze cantitatea de hrană mâncată. Dintr-o perspectivă evoluționară, Myxinii sunt o stare de tranziție între nevertebratele acvatice care se hrănesc prin piele și vertebratele cu un sistem digestiv complex. Au un metabolism
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
câmpuri, cum ar fi șoareci, iepuri, cerbi, saigale, coluni și diverse specii ale păsărilor. Uneori consumă și animalele domesticite, cum ar fi găini, rațe, gâște, curcani, oi ș.a.m.d., atacând chiar câini când se simte primejduit. La nevoie este necrofag, deși în mod obișnuit îngroapă prada pe care nu a putut-o mânca. Râșii se mișcă repede și fără zgomot, ceea ce le permite să atace prada pe neașteptate. Pot și sări la o distanță de 4-6 metri în orice direcție
Râs (animal) () [Corola-website/Science/299722_a_301051]
-
și hadrozaurii care dominau lanțul trofic. Pterozaurii, reptilele zburătoare, încep să piardă bătălia cu păsările care sunt mai bine adaptate la zbor. Ultimul pterozaur care a dispărut a fost "Quetzalcoatlus". Marsupialele s-au dezvoltat în pădurile de conifere mari ca necrofagi. În oceane pe lângă Mozazauri se dezvoltă și pleziozauri uriași cum ar fi "Elasmosaurus". Apar primele plante cu flori. La sfârșitul Cretacicului, regiunea vulcanică denumită Capcanele Deccan, și alte erupții vulcanice au otrăvit atmosfera. Cretacicul se sfârșeșt cu o altă extincție
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
a doua parte a zilei, rămânând însă la umbră pe timpul căldurilor mari. Aceste locuri unde se odihnesc sunt de obicei localizate în locuri unde se simte briza mării, marcate de lipsa vegetației și de excrementele lăsate. Varanii sunt carnivori și necrofagi, prada vie o ambuschează mișcându-se silențios. Când prada intră în apropiere de zona lor de acțiune, varanii atacă brusc folosindu-se de gheare, coada puternică și muscătura letală. Hrănirea se face prin ruperea unor bucăți mari de carne pe
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
distantă, secretat în glande poziționate pe partea dorsală a segmentelor abdominale trei și patru. Pentru a direcționa jeturile, își încovoiază corpul, o manevra care îi permite în același timp să folosească cerci în apărare (vezi imagine). Urechelnițele sunt în general necrofage, dar unele sunt omnivore sau de pradă active. Abdomenul este flexibil și muscular. Cercii sunt utilizați pentru a fixa prada sau pentru a fixa partenerul în timpul copulării. Cercii masculilor au tendința de a fi mai curbați decât cei ai femelelor
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
anvergură de 13 metri. O dilemă în cazul pterozaurilor este prezentă sângelui cald în organismul lor, lucru ce ii deosebește de reptilele din zilele noastre( posibil și de dinozauri). Formă ciocurilor precum și rămășițele fosilizate arată că pterozaurii erau carnivori sau necrofagi, carnea fiind un aliment energetic. Pterozaurii giganți, cum ar fi Arambourgiana erau experți în planare, un mod mai eficient de zbor, care consumă mai puțină energie. Pterozaurii mici erau nevoiți să dea de mai multe ori din aripi, fapt pentru
Sanco prerus () [Corola-website/Science/327372_a_328701]
-
exemplu,corbii aflați în tundra Arcticului de Nord sau Alaska obțin aproximativ jumătate din energia de care au nevoie mâncând rozătoare foarte mici ,iar cealaltă jumătate o obțin prin hrănirea cu potârnichi de zăpadă. În unele locuri sunt în principal necrofagi, hrănindu-se cu hoituri, precum unii viermi și gândaci. Mâncarea pentru plante conține cereale, fructe de pădure și fructe.Ei mai mânâncă și nevertebrate, amfibieni, reptile, mamifere mici și păsări.Corbii deasemenea mânâncă porțiunile nedigerate ale fecalelor de animale, sau
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
depune ouă care conțin larve de stadiul întâi complet dezvoltate, capabile de eclozare imediată. Larvele sunt depuse în grupe de 30-60, pe cadavre de animale în descompunere, excremente umane și animale, alimente în putrefacție, mai rar în răni. Larvele sunt necrofagi primari. Larva matură este vermiformă și dens spinulosă. Cefaloscheletul larvar are coarne dorsale bifurcate. În contrast cu larvele muștelor califoride, spiraculii (=orificiile respiratoare) caudali ai larvei sarcofagide sunt ascunși, retrași într-o fosă adânca și în plus au și benzi de spicule
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
maxim opt împreună; sunt mari, cu un diametru de 4-6 cm, perfecte, cu șase sepale și petale (trei mari exterioare și trei mici interioare). Culoarea petalelor variază de la alb la violet sau roșu-maroniu. Polenizate de către cărăbuși și muște de gunoi necrofage, florile emit un miros slab care atrage puțini polenizatori, limitând astfel producția de fructe. Cultivatorii majori plasează uneori carne putrezindă lângă copaci pentru a atrage insectele polenizatoare. Fructele sunt mari și comestibile, cu o lungime de 5-16 cm și o
Pawpaw () [Corola-website/Science/301496_a_302825]
-
sunt prezentate coleopterele din Suprafamilia Staphylinoidea respectiv Silphidae, Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae și Ptiliidae. Familia Hydraenidae a fost tratată în fascicula 2, iar Familia Staphylinidae va fi descrisă în fasciculele 4 și 5. Familiile Silphidae și Agyrtidae cuprind specii de regulă necrofage, în general de talie mare. În fauna României există 11 genuri cu 27 de specii. Au mai fost descrise o subspecie și 11 aberații de colorit. Reprezentanții familiei Leiodidae sunt cei mai numeroși după Staphylinidae. Sunt specii de talie medie
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
Coxele anterioare conice, lățite la bază, iar trohanterele anterioare sunt bine dezvoltate. Cavitățile de articulație ale coxelor anterioare deschise posterior. Coxele posterioare cotangente sau depărtate între ele. Abdomenul este alcătuit din 6 sternite bine conturate. Tarsele pentamere. Majoritatea speciilor sunt necrofage, fiind întâlnite pe cadavre, ciuperci putrede și pe alte materii vegetale și animale aflate în descompunere (Oiceoptoma). Un număr redus sunt fitofage, dăunătoare plantelor cultivate (Aclypea) sau prădătoare, hrănindu-se cu omizi (Dendroxena). Cuprinde aproximativ 300 de specii răspândite pe
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
glabre, numai vârfurile lor sunt galben pubescente. Marginile abdomenului și femurele posterioare sunt acoperite cu peri negri. Specie holarctică, rară. l=12-22 mm -ab. intermedius Rtt. Epipleurele elitrelor negre-unicolore. 2 Genul Oiceoptoma Samouelle (Oeceoptoma Sam.) La noi o singură specie necrofagă, întâlnită pe cadavre, dejecții animale și pe unele ciuperci (Phallus impudicus). Oiceoptoma thoracicum Linnaeus Corpul eliptic-lățit, aplatizat, negru. Suprafața capului și a pronotului este acoperită cu o pubescență deasă, de culoare roșcată. Capul mic, prevăzut cu o punctuație rară, între
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
a acestuia se află câte un șanț alungit și arcuit. Aripile membranoase sunt bine dezvoltate. Elitrele lipsite de un tubercul anteapical prezentând 3 carene lucioase. Intervalele dintre carene au o punctuație fină și deasă. Din centrul Franței până în Mongolia. Specie necrofagă răspândită pe cadavre mici. l=11 20 mm. -ssp. carpathica Rtt. Corpul mat, de dimensiuni mai reduse. Antenele mai scurte decât la forma tipică, articolele antenale 5-7 nu sunt mai lungi decât late. 2 Silpha tyrolensis Laichartig (alpina Küst.) Corpul
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
majoritatea fiind găsite în regiunile calde. În Europa Centrală sunt prezente în jur de 100 de specii, dintre care în fauna României întâlnim aproape 80. Insectele se hrănesc de regulă cu materii vegetale și animale în descompunere. Câteva specii sunt necrofage fiind răspândite pe cadavre (Hister brunneus), altele pot fi coprofage întâlnite în dejecțiile păsărilor și mamiferelor (Pachilister inaequalis, Hister merdarius). Există și specii care se hrănesc cu seva copacilor (Hister unicolor). Un număr important de histeride sunt prădătoare, atacând adulții
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
65. I.C. Chițimia și Stela Toma (coordonatori), Crestomație de literatură română veche, Editura Dacia, Cluj, 1984, vol. I, pp. 217-221 ; vezi și 19, I, pp. 149-155 ; 20, pp. 225-226. 66. În propaganda antisemită interbelică evreii sunt asimilați fie cu animale necrofage („hienele morții”, „șacali”, „stoluri de corbi”), fie cu animale carnasiere (lupi, rechini, crocodili, căpcăuni, „năpârci cu colți tociți de ură”, „bestii hâde” etc.) sau hemofage : „balaur sau șarpe băutor de sânge românesc”, „păianjen”, „ploșnițe” și „lipitori umflate de sânge românesc
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Mary Slade, UK, 2006) a lui Robin Fuller aduce în prim-plan un amestec indecis de dramă victoriană și romantism sumbru, morbid, precum cel din Wuthering Heights a lui Emily Brönte. Drama este transferată sau, mai precis, jucată de către insecte necrofage, chiar pe cadavrul unuia dintre actorii reali, și anume Mary Slade. Adulterul, crima, pasiunea adoptă acest limbaj al trupului în descompunere, trup pe care îndrăgostiții își scriu mesaje de dragoste, din care rup fîșii pentru a-și face măști, în timp ce
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
livreze o serie de copii pentru piața neagră a adopțiilor, devenind astfel un fel de matcă provizorie. Scurta poveste de dragoste se sfîrșește atunci cînd acesta află de relația stabilă a sclavei sale, iar Nello va ajunge să îngrașe păsările necrofage la groapa de gunoi a orașului. Evitînd tenta melodramatică, povestea are o certă vibrație autenticistă, însă partea cu adevărat rezistentă a filmului se construiește în această istorie paralelă care ține de prezentul Irenei. Aceasta reușete să se infiltreze într-o
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
romană comună. Martin Hengel a adunat cea mai mare parte a materialului cu privire la această chestiune. Cităm câteva exemple: „Vulturul se grăbea printre mortăciuni bovine, câini și cruci pentru a duce câte ceva din stârvuri puilor săi” (Juvenal, Satire 14,77-78); „păsările necrofage vor avea grijă în curând de «înmormântarea» lui” (Suetonius, Augustus 13,1-2); „atârnând de cruce pentru a fi hrana ciorilor” (Horațiu, Epistole 1.16.48); și textul citat deja care descrie răstignirea victimei ca „hrană de rău augur pentru păsările
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
un alt caz de descărnare și reînhumare (reburial). În schimb, ies din discuție craniul izolat de pe muntele Circeo (grota Guattari) și cele douăsprezece calote craniene de la Ngandong (Java), a căror stare la momentul descoperirii dovedeau acțiunea carnivorelor și a animalelor necrofage. Celxe "Cel" puțin În privința paleoliticului timpuriu, presupunerea unui cult al craniilor nu a rezistat criticii arheologice. 7. PRIMELE URME: MISTERUL ȘI CURIOZITATEATC "7. PRIMELE URME \: MISTERUL ȘI CURIOZITATEA" Așadar, primele urme ale actelor rituale se concentrează mai ales În lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]