54 matches
-
patriarhale, și a valorilor ei. Sadoveanu pune compasiune și chiar patetism în evocarea acestui proces disolutiv, în timp ce autoarea Concertului din muzică de Bach îl privește rece, "cu un fel de cruzime ce înfioară". De altfel "răceala" ("ochiul rece al adevărului"), necruțarea, nemiloasa luciditate dusă până la cruzime sunt, după Eugenia Tudor-Anton, trăsăturile care o impun decisiv pe Hortensia Papadat-Bengescu în literatura momentului său, prin cultivarea lor prozatoarea integrân-du-se unui curent de înnoire mai larg. Fiind cum este "ea demolează prejudecățile și idilismele
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
produs de cofetărie. Îngerul ca pedagog drastic, dispus, la nevoie, să inducă dezastrul, nu intră în iconografia noastră mentală, deși e unul dintre cele mai caracteristice portrete ale sale”. Această trăsătură este bunătatea neîndurătoare, pe care oamenii o confundă cu necruțarea pură sau chiar cu răutatea. Uneori îngerul își poate întrerupe protecția, oricum extrem de greu sesizabilă, pentru a da omului întreaga libertate a opțiunii și întreaga bucurie a reușitei. Îngerul e întotdeauna discret, tace atent, acționează, după o formulare a lui
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
a ne referi la patronul spiritual al Colegiului Spiru Haret, la unii dintre elevii săi de renume: Mircea Eliade, Constantin Noica, Octavian Paler." (pp. 7-8) Dincolo de paginile avîndu-i ca protagoniști pe Noica, Paler sau Eliade, volumul ne reține atenția prin necruțarea lucidă cu care autoarele văd realitatea. Iată, de exemplu, trei idei asupra cărora putem medita pe îndelete, chiar și numai pentru faptul că ele ne privesc îndeaproape. Toate au legătură cu educația și cu felul cum, prinși în rutina unei
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
vede în morga socială, în menajarea propriilor slăbiciuni, în spiritul de divertisment, în bagatela filozofică și în gazetăria facilă, în snobismul artistic și în cultul confortului -, de acest pericol nu se poate scăpa decît practicînd ascetismul spiritual: ascuțirea lăuntrică, intensitatea, necruțarea de sine, predilecția pentru experiențele aspre. Celor care nu au puterea de a suporta ascetismul, eseistul li se adresează condescendent: "Sunteți prea feminini. Fără îndoială, sufletul feminin e fermecător și de necuprins. Dar lăsați acest suflet doamnelor iubitoare de lectură
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
răspund . Dacă nu facem așa, devenim șantajabili, costurile cresc și nu știm cum vom mai putea continua." Splendida lecție a tînărului pornit din Timișoara și ajuns o personalitate mondială, de care ascultă și cele mai capricioase dive, este munca riguroasă, necruțarea cu slăbiciunile proprii și ale celorlalți și privirea în perspectiva: "La început, cand am acceptat să fiu director, au fost rumori: cine-i asta, ce-o să facă unul venit din România cu Opera din Viena etc., etc., etc. Și sava
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18203_a_19528]
-
problemelor fundamentale legate de locul intelectualului, de raporturile ideologiei cu infrastructura, ei n-ar fi decît niște oportuniști, angajați - altfel cum? - "într-un soi de lichidare pur oportunistă și cinică a tradiției leniniste". Gauchism-ul lui Phillip Sollers transpare așadar cu necruțare de sub stratul unei frazeologii aparent nonangajate, punînd-o în mare dificultate. E o postură proprie unui număr apreciabil de intelectuali francezi din anii 1970-1980, de cînd se pare că datează interviurile lui Nicholas Catanoy și care încă nu a dispărut. Expresie
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
prin plăcerea pe care o aduce și o menține la lectură, merită atenția noilor generații de cititori. Aceștia au șansa să întîlnească un roman viu, puternic, fără vîrstă, avînd doar vîrsta adolescenței, universale, în care stau împreună spaima, exaltarea și necruțarea, ca și gîndul cutezător și fără egal că, da, "totul începea simțeam, acum, cu mine".
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
nu-mi mai pot / oglindi chipul nici ființa lăuntrică // obscuritate curgătoare ca și mine. ; Două decenii / din viața mea / au pierit / în râul Amarului Târg / aidoma unor căței / înecați de o mână haină / (dar nu există oare / o milă-a necruțării / un Bine al Răului?)/ aidoma unor căței / care n-au deschis măcar ochii.; Cu iarbă se-ndestulează / (cu ce altceva?)/ muzica / aidoma unei vite / cu iarbă grasă primăvăratică roșie / muzica militară-n / chioșcul din parc / lângă Poarta Sărutului.; La Masa
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
cu fărașul, ne-aruncă-n gunoi.// Pentru noi nu există scăpare/ ne-am obișnuit cu toate acestea, cu jocul/ de-a fi pierduți de noi prin noi înșine -/ sîntem plumbul dement venerîndu-și focul" (Topitoria de plumb). Carența umanității se vădește cu atîta necruțare, încît i se poate atribui o similitudine anatomică: "O, Doamne/ cum ne mai risipim noi/ ca boabele de piper/ rostogolindu-se/ din punga spartă -/ iriși negri/ izgoniți dintr-un alb/ al ochiului/ ce nu mai suportă/ arsura lacrimii/ nici pe
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
lecturi": o prezență în același timp pasionat-devotată dar și cu stranii reticențe. Ultim capitol referitor la perioada 1974-1999 este o suită de portrete - Martin Walser, Ingeborg Bachmann, Thomas Bernhard, Max Frisch, Uwe Johnson - întotdeauna admirative, dar și cu o discretă necruțare, având la fiecare și rezerve. Emisiuni radiofonice, televizate, cursuri universitare de succes - Marcel Reich-Ranicki, supranumit "papă al criticii", e omul care nu știa să uite. Astfel că și în ultima mare dezbatere germană și americană a istoricilor în legătură cu problema amintirii
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
Sorin Lavric E uimitoare încăpățînarea cu care întoarcem spatele evidențelor. În privința artei cu care știm să ne conservăm iluziile, aproape că nu e adevăr incomod căruia să nu-i putem îmblînzi virulența. De pildă, necruțării cu care fizica ne-a spulberat la propriu rețeaua de reprezentări tradiționale despre lume, i-am răspuns învinuind-o de săvîrșirea a două păcate de moarte: scientismul și pozitivismul. Scientismul, mania superstițioasă prin care ajungi să crezi că ceva e
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
parte, V. Alecsandri și I. L. Caragiale, pe de alta. Ucenicia teatrală a lui Liviu Rebreanu și de cronicar dramatic a lui Radu Beligan, elev. Războiul resimțit direct pe scândura primei noastre scene, actori purtători ai destinului uman, vast imprimat de necruțarea dosarului de cadre. Pasionat să descifreze textele îngălbenite de vreme, autorul cărții îl contrazice pe Sylvestre Bonnard, personajul lui Anatole France, dovedindu-se profund cititor și în documentele vieții imediate. Apelând la exercițiul descriptiv, Ionuț Niculescu ajunge să abordeze frontal
Din istoria Teatrului Național by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13661_a_14986]
-
dacă nu și efectul - unui duș rece al lucidității autoscopice. Complexele literaturii române sunt discutate cu cărțile pe masă și cu imaginea de ansamblu a culturii noastre, termenul ,compromițător" apare încă din titlu, iar analiza simptomelor respective are rigoarea și necruțarea unor proceduri clinice. Temeinic și meticulos, autorul ia probe din materia vie sau moartă a culturii autohtone, inventariază și sortează atitudini și argumente, urmează cursul estetic-evolutiv al literarului constatând, totodată, progresia complexelor înseși, rafinarea lor. În timp ce pentru pașoptiști întârzierea noastră
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
de compasiune, aceasta e nota dominantă în care scrie prozatorul, în reprezentări care nu ocolesc sordidul, imaginile descompunerii. Dacă e să îl asociem pe Vosganian unui clasic al literaturii noastre, acest clasic este Hortensia Papadat-Bengescu, cu al său realism al necruțării, astfel cum îl cultiva în scrierile ei de la începutul veacului trecut. Maca, Tili, Jenică din Jocul celor o sută de frunze, trăitori în lumea noastră cea de toate zilele deambulează prin noroaie și când își ridică privirile văd balcoane coșcovite
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
apartenența la un grup; se poate spune că prejudecățile, în general, sunt cunoștințele nesistematizate despre mentalitatea altor grupuri." (p. 10) În ciuda erudiției pe care o arată, Dan Ungureanu nu lasă impresia că teoria i-ar fi sufocat pofta polemică. Dovadă necruțarea cu care îi judecă pe doi din autorii aflați în vogă: Samuel Huntington și Francis Fukuyama. Primul este un epigon al lui Spengler (iar The Clash of Civilizations e o pastișă după Der Untergang des Abendlandes), un diletant care scoate
Acvariul cu mentalități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7884_a_9209]
-
trimiteri fără echivoc la președinție, indiferent care ar fi ea, la prim-ministru, oricare ar fi acesta, la toți cei ce decid într-un fel sau altul viața noastră. Reacții, atitudini, comportamente, totul e pus sub lupă și analizat cu necruțare, de aceea tabletele sale n-au rămas fără ecou în presă. Prieteni și dușmani deopotrivă i-au reproșat una sau alta dintre "alianțe", în funcție de adevărul exprimat. Trebuie să recunoaștem: a avea o opinie, mai ales contra curentului, e la noi
"Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14309_a_15634]
-
Altă modulație sufletească, căreia Îi modera gingășia și vulnerabilitatea prin umor poznaș, fermecat de diversitatea scenei cotidiene, românești, obișnuit să-i adauge, mereu, propriile șotii. Rude sau prieteni nu erau ocrotiți de sarcasmul conținând și un soi de milă și necruțare de sine pentru ghinionul acestei proveniențe caricaturale. Oapartenență, s-ar zice, trecând, insidios, În viziunea asupra lumii Însăși, chiar și a celei americane pe care o admira, cu un limpede sentiment de gratitudine. Doar un nume beneficia de perfecta intangibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
necunoscut întrucît mă privea? Pe el îl preocupa. - Bine, mi-a mai spus, o să vezi, dar gîndește-te. Nu te crezi tu Arpad și Omega, dar alții cred că te crezi, fiindcă ei se cred și or să te urmărească cu necruțare. - Bine, dar nu le-am făcut nimic! - Da, dar poți să le faci! - Ce să le fac?! S-a uitat într-o parte și nu mi-a mai răspuns. Totdeauna făcea așa, în desele noastre întîlniri, când vroia nu să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ghearele adânc înfipte în trupul acesteia, revenea la picioarele ei, așteptându-și cu demnitate răsplata. Acum, însă, venise momentul despărțirii. Mângâie penele mătăsoase din jurul gâtului, îi admiră, pentru ultima oară, reflexele aurii ale ochilor pătrunzători. O privea atent. O aparentă necruțare care ascundea, de fapt, o întrebare blândă, ca de la prieten la prieten. ― Da, dragul meu! Ne despărțim. Du-te, Além! Du-te la stăpânul tău, la casa șoimilor. Îi mângâie micul vervelle aurit de la picior pe care erau gravate cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai sângeros și mai aproape de a nimici, în numele civilizației, însăși ființa umană. Secolul trecut a fost un crematoriu al omului și al spiritului. Totuși, să nu ne amăgim, războiul este de 5000 de ani verificabil istoricește și este purtat cu necruțare de sângerosul biped în căutare de faimă și teritorii. Toate imperiile mari sunt criminale prin definiție, chiar și dacă sunt, zice-se, purtătoare de civilizație. Arta a însoțit adesea puterea în numele celor puternici: o artă a celor slabi este greu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
infinit, și eul meu infinit este eul tău, este Eul colectiv, Eul Univers, Universul personalizat, este Dumnezeu. Și eu nu sunt oare tatăl meu? Nu sunt fiul meu? Facă‑se voia ta.“ Își asuma totul, trăia totul cu radicalitate și necruțare, lupta pentru dreptul de a fi liber și integru în căutarea sa, de a scrie și, ceea ce, în concepția sa, era totuna, de a se exprima politic. Poezia, în sensul larg al germanului Dichtung, era pentru el politică, și politica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
portretul narativ istoric al retorului cinic al purgatoriului, un «realist al conștiinței» prin grația Puterii. Evident, clocotul de la marginea estică a Europei nu s-a încheiat în 1945, ci a continuat, în condiții schimbate... Care scriitor a analizat, cu atâta necruțare de sine, tragicul impas al intelectualilor sub dictatura comunistă?“ (BEATRIX LANGNER, Süddeutsche Zeitung, Germania, 11 octombrie 1995) * „Plicul negru este unul dintre acele studii atent circumscrise, precise și acide, pe o pânză restrânsă, în care scriitorii est-europeni excelează. Restrângerea devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
omorâtoare epidemie a holerii, atuncea eu găsindu-mă cu lăcuința lângă biserica Adormirii Maicii Domnului, poreclită "Vulpea", la care mă găsesc epitrop, mă aflu pe de o parte încungiurat de giur-împrejur de aceia pre cari săcerea morții îi răteza cu necruțare, iar pe de alta, lipsit de mijloacele viețuirii, părăsit de prieteni și agiuns până la urma celui mai de pe urmă denar, împovărat nu numai cu ai familiei mele, dar și cu unile din tinerile ce țîneam în pension, fiindcă eu și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și tulburată pe care o simțea în tot trupul era pacea ei meritată, după zile lungi de încleștare și de nesomn. Într-o dimineață, încercase să-i spună de toate astea lui Armin Caryan, doar că fiul ei moștenise toate necruțările tatălui. Și nici maică-sii nu-ndrăznise să-i recunoască mai mult decât faptul că îl plăcea pe „francezul“ întors acasă, iar restul trecuse sub ceața tăcerilor mincinoase. Pentru Iran, pentru șeful baroului, pentru colegele care divorțaseră și își creșteau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
grijă) pot depune mărturie despre un nou fel de a fi fashionable. La fel de important Însă este și modul În care mulți dandy Își compun chipul, tot ca pe o operă de artă, Începând cu machiajul. Unor privitori mai plini de necruțare aceștia li s-ar vădi, atunci, ca și acum, drept niște „păpuși sulemenite”, iar figurile lor - jalnice măști de clovni, așa cum apar pudrați În alb sau roz, cu obrajii ușor pârguiți, cu ochii puternic conturați, cu buzele rujate, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]