100 matches
-
vorbire și acțiune. Gradul în care aceste principii sunt puse în practică este diferit pentru casnici și pentru călugări. Acestea sunt: O caracteristică majoră în credința Jain, este accentul pe consecințele comportamentelor nu doar fizice, cât și mentale. Mintea cuiva necucerită de furie, mândrie (ego), înșelăciune, lăcomie și organe de simt necontrolate, se luptă cu cei mai puternicii dușmani ai oamenilor. Mânia strică relațiile bune, mândria distruge smerenia, înșelăciunea distruge pacea iar lăcomia distruge totul. Jainismul recomandă cucerirea maniei prin iertare
Altruism () [Corola-website/Science/320420_a_321749]
-
murit. Fiul său mai mare, Iordan, care invadase domeniile ecleziastice din Abruzzi, a călătorit la Roma pentru a reînnoi jurământul de credință față de papă și pentru a-i fi confirmate titlurile și posesiunile tatălui său. În ceea ce privește Napoli, acesta a rămas necucerit. Pe lângă Iordan, Richard a mai avut un fiu, Ionatan, care va deveni conte de Carinola.
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
râului Mureș și mai apoi cu apariția primei cetăți de pământ situată la Vladimirescu, în jurul secolului al X-lea. Orașul a cunoscut o dezvoltare înfloritoare în timpul Mariei Tereza, culminând cu construcția cetății, care la acea dată a fost considerată de necucerit. În anul 1918, Aradul, este casa Consiliului Național Central Român, care preia conducerea Transilvaniei și pregătește actul unirii Transilvaniei cu România de la Alba Iulia. În decembrie 1989 Aradul devine al doilea oraș liber de comunism din România. O expediție vânătorească
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
Pe parcursul coridorului interior, drumul putea fi blocat prin mai multe porți și gratii, ceea ce făcea că bastionul să fie inexpugnabil. Pe parcursul de la poarta exterioară până în oraș, drumul putea fi blocat prin mai multe porți și gratii, complexul fiind practic de necucerit. În 1562 deținea 33 de puști, 10 puști pragheze și 7 tunuri mici. În timp de pace, pază era asigurată de un „căpitan de poartă”, cu opt slujitori înarmați. Pe această poartă a intrat în oraș, la 1 martie 1600
Poarta Vămii din Brașov () [Corola-website/Science/303962_a_305291]
-
în nord-vestul Pământului de Mijloc. Din fortăreața sa din Angband, el caută să preia controlul întregului Pământ de Mijloc, dezlănțuind un război împotriva elfilor care locuiau Beleriandul din sud. Elfii reușesc să reziste atacului și mare parte a teritoriilor rămân necucerite; unul dintre cele mai puternice dintre ele, Doriath, este condus de Thingol. În plus, după o vreme, noldorii părăsesc Valinorul și pornesc în urmărirea lui Morgoth, pentru a se răzbuna. Împreună cu sindarii din Beleriand, ei asediază Angbandului și stabilesc noi
Copiii lui Húrin () [Corola-website/Science/314764_a_316093]
-
vin alți oameni, răsăritenii, aflați în cârdășie secretă cu Morgoth. În cele din urmă, Morgoth reușește să spargă asediul Angbandului în Bătălia Focului Neașteptat. Casa lui Bëor este distrusă, iar elfii și edainii suferă pierderi grele; totuși, multe ținuturi rămân necucerite, inclusiv Dor-lóminul, în care conducerea a trecut la Húrin Thalion. Povestea începe odată cu sosirea lui Húrin și a fratelui său, Huor, în orașul elf ascuns Gondolin. După ce au trăit acolo trei ani, ei jură că nu vor revela nimănui locația
Copiii lui Húrin () [Corola-website/Science/314764_a_316093]
-
splendoare! Printre aburi de memorie, O, Patrie, se simte glasul Distinșilor tăi strămoși Ce te îndeamnă la victorie! La arme, la arme! Pe uscat, pe mare! La arme, la arme! Pentru patrie luptați! Împotriva tunurilor înaintați, înaintați! Desfășoară drapelul de necucerit, La lumină vie a cerului tău! La chemarea Europei de către pământu-ntregit: Portugalia are neasemuitul sau! Săruta pământul tău vesel, Oceanul urlând de iubire, Și brațul tău învingător A dat Lumii lumi noi! La arme, la arme! Pe uscat, pe mare
A Portuguesa () [Corola-website/Science/296614_a_297943]
-
o forță de 12000 de oameni din tabăra lor principală de la Dillingen, pentru a consolida și apăra înălțimile Schellenberg de deasupra orașului. Respingând ideea unui asediu prelungit, Marlborough a decis în favoarea unui atac imediat înainte ca poziția să devină de necucerit. După două încercări eșuate de a lua cu asalt baricadele, comandanții aliați, acționând la unison au reușit să-i copleșească pe apărători. Le-a luat doar două ore pentru a asigura capul de pod de peste râu, dar după victorie impulsul
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
punctate de existența unor castre de pamânt sau piatră. Limesul reprezintă o noțiune al cărei conținut a evoluat pe parcursul secolelor începând de la cel de limita despărțitoare a unui teren și pâna la cel de frontieră fortificată în fața unui teritoriu încă necucerit, în scopul instituirii unui obstacol. Pe acest hotar, elementele militare special deplasate, fortificațiile și trupele de graniță, aveau misiunea de a supraveghea, apăra, respinge mișcările și eventualele incursiuni ale inamicului. Unul dintre limeșurile din Dacia este limeșul transalutanus, care se
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
care fusese populată predominant de slavii creștinați, spre deosebire de Rutenia Neagră, care era predominant locuită de baltici păgâni. O explicație alternativă a numelui este pe marginea hainelor albe purtate de slavii autohtoni. O a treia teorie sugerează că vechile pământuri rutene necucerite de tătari (adică Połack, Vicebsk și Moghilău) fuseseră denumite „albe”. Alte surse susțin că înainte de 1267, pământul necucerit de mongoli era considerat „Rutenia Albă”. În 2008, istoricul Ales Bely și-a prezentat teza de doctorat, care sugera că denumirea de
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
explicație alternativă a numelui este pe marginea hainelor albe purtate de slavii autohtoni. O a treia teorie sugerează că vechile pământuri rutene necucerite de tătari (adică Połack, Vicebsk și Moghilău) fuseseră denumite „albe”. Alte surse susțin că înainte de 1267, pământul necucerit de mongoli era considerat „Rutenia Albă”. În 2008, istoricul Ales Bely și-a prezentat teza de doctorat, care sugera că denumirea de „Rutenia Albă” se referă la zona Republicii Novgorodului cucerită de Cnezatul Moscovei în 1478; în termenii geografiei actuale
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
lor, printre care mai importante sunt bătălia de la Jerez de la Guadiana 1233, cucerirea Córdobei în 1236, a Jaénei în 1246, și a Sevillei în 1248. Regatul său va ajunge să ajungă în sud până la mare, numai Califatul de la Granada rămâne necucerit de spanioli. Aceste acțiuni de cucerire au fost urmate de izgonirea maurilor de către creștini din ținuturile cucerite. În timpul domniei sale au fost întemeiate mai multe biserici ca domul din Toledo, sau Universitatea din Salamanca. Când tatăl lui Ferdinand, Alfonso IX de
Ferdinand al III-lea de Castilia () [Corola-website/Science/321293_a_322622]
-
vindobonense" (Cronica pictată de la Viena)) Se povestește că după căderea Budei sub turci, în 1540, aceștia au forțat cucerirea cetății Oradea, considerată poarta de vest spre Transilvania. Cetatea, apărată ca o vrajă de apele veșnic calde ale Peței, era de necucerit! Steaua protectoare a cetății a strălucit până în anul 1660, când Ali, pașa de Timișoara, și-a jurat să cucerească mica fortificație cu orice preț. A venit cu oaste mare, cei 45.000 de turci împânzind dealurile orașului. 46 de zile
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
comandată de von Roggendorf să îl detroneze pe noul rege. Asediul a început în vara anului 1541 dar, datorită proastei organizări și a unei apărări bine organizate, după mai multe atacuri cu mari pierderi de vieți omenești, Buda a rămas necucerită. Suleiman Magnificul a hotărât să atace armata habsburgică și a preluat personal conducerea trupelor care urmau să despresureze Buda. Pe 21 august, armata otomana a ajuns în fața porților Budei și a atacat forțele lui Roggendorf. Armata habsburgică a fost zdrobită
Asediul Budei (1541) () [Corola-website/Science/327955_a_329284]
-
și Maastricht, pe frontiera belgiano-olandeză, în apropierea Canalului Albert. Fortul a fost construit pentru apărarea împotriva unui atac german. Fortul a fost construit în 1931-1935, era cel mai mare din lume la acea dată și se considera că era de necucerit. Fortul a fost neutralizat cu succes pe 10 mai 1940 de un atac al unei mici unități aeropurtate (56 de militari) aduse pe poziții cu ajutorul planoarelor. Acțiunea a curățat drumul forțelor terestre germane către interiorul Belgiei, fără ca atacatorii să mai
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
pe grecii să facă front comun cu cartaginezii, care vor trimite o oaste împotriva dictatorului grec, dar aceasta va fi înfrântă. Acesta va părăsi Sicilia îndreptându-se spre Italia, după ce a aflat că dintre toate cetătile doar Tarentul a rămas necucerit de către romani. Armata romană recrutată o depășea numeric pe cea greacă, bătălia de la Beneventum din 275 î.Hr. soldându-se cu o înfrângere. Pyrrhus s-a văzut obligat să se retragă în patrie, renunțând la posesiunile sale italiene cucerite. Deși campania
Pyrrhus din Epirus () [Corola-website/Science/311223_a_312552]
-
făcut pe Suvorov conte și i-a acordat titlul onorific de „Rîmnikski”, iar împăratul Iosif al II-lea l-a făcut conte al Sfântului Imperiu German. Pe data de 22 decembrie 1790, Suvorov a reușit să ocupe fortăreața considerată de necucerit de la Ismail (sudul Basarabiei). Garnizoana turcă avea ordine stricte să reziste cu orice preț, acesta fiind motivul pentru care a și refuzat ultimatumul lui Suvorov. Căderea fortăreței a fost considerată în Imperiul Otoman o înfrângere catastrofală, iar victoria rusă a
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
cucerite ultimele bunkere ale Liniei Siegfried: cele din Saar și Hunsrück. Linia Siegfried a fost mai degrabă o unealtă propagandistică valoroasă decât o lucrare defensivă folositoare. Propaganda germană a prezentat „Linia Siegfried” în timpul construcției sale ca pe un bastion de necucerit, atât în țară cât și în străinătate. Pentru germani, construirea liniei era o dovadă a intențiilor serioase ale regimului în domeniul asigurării siguranței naționale, în timp ce pentru țările învecinate părea o amenințare directă. Din punctul de vedere al naziștilor a părut
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
a lui Moș Crăciun. Deși Biserica Creștină din Roma consideră că Nașterea lui Isus nu a fost pe 25 decembrie, instituția a hotărât s-o celebreze pe această dată deoarece coincidea cu "Dies Natalis Invicti Solis " (it: "Ziua născutului și necuceritului Soare" (Saturn)), o sărbătoare păgână. Din acest motiv este criticat Crăciunul de către unii adepți ai acestei religii. În cartea sa, "„Nicholas: The Epic Journey from Saint to Santa Claus”", Jeremy Seal scrie că Moș Crăciun a început să devină un
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
în Ținutul Loviștea nu se putea pătrunde decât pe două căi: pe la sud-est, de la Sălătruc din Județul Argeș prin Comuna Perișani și de la nord-est prin trecătoarea Turnu Roșu- Câineni, dacă se apărau aceste porți, Loviștea era ca o cetate de necucerit. Dovada materială de vechimea locuitorilor din Țara Loviștei o formează descoperirea de la “Cula lui Duroi”, o peșteră strâmtă de dimensiuni reduse unde, în anul 1935, ca urmarea unor săpături, au fost găsite cioburi de ceramică vechi de 5-6 mii de
Comuna Boișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301989_a_303318]
-
de putere, de un loc unde să se simtă în siguranță și unde să înceapă punerea planului său în aplicare. Acest loc era reprezentat de cetatea Făgărașului, cetate sub a cărei ziduri s-a născut și a copilărit, cetate de necucerit pentru acele timpuri. Pentru a putea intra în posesia cetății și a domeniului Făgărașului, Mailat va oscila permanent între cei doi pretendenți, în funcție de interesele sale. După retragerea la Buda, Mailat se va pune sub ordinele lui Ferdinand pentru care va
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
prima dată în acest context, după al Doilea Război Mondial. În "Arta războiului", Sun Tzu afirma: „Arta războiului ne învață, să nu ne bazăm pe posibilitatea ca inamicul nu va ataca, ci pe faptul că ne-am făcut poziția de necucerit". Cea mai veche referire a conceptului vine de la autorul englez Wilkie Collins care scria în timpul războiului franco-prusac în 1870: „Încep să cred că singura noastră salvare, este descoperirea într-o zi a unui agent de distrugere atât de teribil încât
Distrugere reciprocă asigurată () [Corola-website/Science/323969_a_325298]
-
conturul așezării se observă, că dinspre cîmp a fost săpat și înălțat un val înalt de pămînt, iar dinspre rîu, drept fortificație de apărare era malul abrupt. Cei, care au întemeiat așezarea au transformat podișul dat într-o cetate de necucerit. Arheologii au determinat că așezarea dată a fost înființată de geți în viacul IV-III înaintea erei noastre. După ce cetatea a fost părăsită, fortificațiile de apărare s-au ruinat, teritoriul a fost acoperit cu păduri, însă rămășițile așezării omenești bine se
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
îi promite lui Patrocle că îl va ucide pe Hector. Ahile primește armura și hotărăște sa se împace cu Agamemnon. Grecii pleaca împreună cu Ahile la luptă. Eroul scoate un strigăt și în fața tuturor grecilor acesta se îndreaptă spre zidurile de necucerit ale Troiei. "Acum se hotărăște soarta razboiului" zise Zeus. Acesta le-a dat permisiunea zeilor de a interveni în luptă. Atena, Poseidon, Hefaistos și Hera de partea grecilor, iar Afrodita, Ares, Apollo și Artemis de partea troienilor. Revenim la lupta
Iliada () [Corola-website/Science/300831_a_302160]
-
deoarece scriitura are exigențele ei foarte grele de Înțeles și mai cu seamă de realizat. Cei care au Început să spună că sunt superiori lui Eminescu, nu Înțeleg că el, marele sacrificat pe linia scrisului, va rămâne un bastion de necucerit pentru că a fost acela care a pus temeliile literaturii noastre moderne. Pentru că a fost genial În felul său, pentru că nu a avut parte de concurența feroce care ne lovește de jur Împrejur, pentru că a luptat În condiții de mizerie fără
Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_336]