274 matches
-
în prima hipostază iubita apare un prototip al îngerilor, urmează decăderea bacantică, dar în final devine o sfântă "prin iubire". În Cu mâine zilele-ți adaogi hipostaza luminoasă inițială este ziua de azi înveșnicită, urmată de o întreagă defilare a necurmatei treceri, dar în final izbucnesc priveliștile sclipitoare cosmice sub contemplarea gândului etern, pentru care și moartea este o părere, o luminoasă vestitoare de vieți. În Luceafărul se pornește de la lumina astrului în haine festive galben-albastru și iluminarea sufletească a Cătălinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
însă "a încerca trepte mai sus", cum scrie în una din poezii sale târzii, cu titlu semnificativ, Ecce tempus. La Eminescu stările poetice se petrec transorizontic, dincolo de dincolo confine cu zborul "intelectului eroic", de care vorbește Giordano Bruno, cu zborul necurmat al lebedelor către niciunde, din poemul halucinant al lui Rabindranath Tagore. În transposibil unde Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe. Poezia și absolutul "Was bleibt aber, stiften die
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
etern", afirmă Empedocle (fr.17). Numai că pentru filozoful din Agrigent tragicul este total, nu există ieșire din neliniște: "Căci pentru toate lucrurile reunirea provoacă nașteri și ucide, iar dezunirea crește și se risipește". Acest lucru datorită conflictului fatal și necurmat dintre Iubire și Ură. Iar salvarea, catharsisul este "să mergi întotdeauna din creastă în creastă" a înaltei gândiri (fr.24). Iliada este o epopee a unei neliniști neîntrerupte, dusă până la spaimă datorată inimaginabilei suite de cruzimi umane justificate, mascate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dacă, într-o pentagramă, am scris: "transposibilul frate cu Nirvana", este vorba de atingerea unei creste de asemenea ultimă, dar separată, suită pe alte căi de meditație. Pe când Nirvana este o beatitudine extremă finală, transposibilul este, repetăm, eliberare în desfășurare necurmată. În starea nirvanică conștiința sinelui este păstrată, în transposibil dispare orice individuație oricât de decantată, persistă doar transfigurarea eliberării ca atare. Experiența transposibilului din adolescență mi-a dat deschiderea înțelegerii libertății metafizice în radicalitatea ei la Eminescu și Giordano Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mărturisim." Se mărturisește, în schimb, cu prisosință, personajul romanesc, cel care cioplește statuia scriitorului, în primele rânduri ale scriitorilor contemporani. A celui care a surprins și fața șiroită de sânge a sclaviei și pe cea cernită a libertății, într-o necurmată, neliniștită, melancolică și, la ceasul serii, tragică încercare de autocunoaștere. La creator, ispita vidului, a neantului, dă roade.
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
la moartea Biancăi, sufletul acesteia s-a înălțat la cer, unde va lumina tot sub formă de stea: "Acea rază nemurindă, pentru glorie creată, Ce lucit-au preste mine încă-n timpul de giunie, Aleu, s-a înturnat iar la-obîrșia-i necurmată. Dar în miezul a durerei ce-mi rămîne-n suflet vie, Cea scînteie care-aprins-ai nu s-a stinge niciodată Și-a trăi cu tine-unită în a ceriului tărie" (Consacrat memoriei de Leufca). Despre el însuși, Asachi credea că, instalat pe drept
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
cea mai mare a românilor din Moldova Nouă au venit aici din Mehedinți. După conscripția bisericească catolică la 1549 comuna avea 66 case. Locuitorii din Moldova Nouă au trecut prin multe clipe grele, au dus adeseori jugul sărăciei și pribegiei necurmat în toate timpurile. În anul 1773 pe când s-a format serviciul militar grăniceresc, stăpânirea a voit întreaga Clisură și bineânțeles și Moldova Nouă s-o înregimenteze, însă direcția minelor a stăruit foarte mult și prin multe insistențe a reușit să
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
în timp ce perspectivele metafizicianului disimulează "voința de putere", caracteristică tuturor fenomenelor vieții, propunînd o ființă idealizată prin transcendență, artistul se înscrie în însăși dinamica acestei "voințe de putere", oglindind lumea dionisiacă a raporturilor de forțe instabile, a beatitudinii și a suferinței necurmate în alternanța și în împletirea lor. Grație creației ne situăm în mediul axiologic, "Ťnenaturalť, cum spune exegetul, dar necesar întrucît asigură socializarea și stimulează activitatea creatoare". Dar valorile funcționează în cadrul unei schimbări permanente a lumii, care se distruge și se
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
lui, urlă cu putere: Ai învins, Galileene!(Cuvinte atribuite lui Iulian Apostatul. ) Ei bine, după acest episod destul de plin de dramatism - pe care, însă, nu l-am exagerat deloc -, sufletul lui Eugen începu din nou să se adâncească într-un necurmat zbucium, dar, de data aceasta, mult mai puternic, mai arzător și mai vătămător decât înainte, încât, sufletul și mintea omului fiind într-o foarte strânsă legătură, adeseori începea să i se întunece dreapta judecată, aruncându-l în îndelungi stări de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de ele pe parcursul ei, mai devreme, sau mai târziu, iar alții nu-și dau seama niciodată și mor precum s-au născut: nepăsători. Amăgirea Adrianei o reprezenta, de bună seamă, serviciul ei, care, prin natura lui, o subjugase pe femeie necurmat. Totuși, nimic nu era prea clar încă pentru ea. Adriana se mai îndoia în privința aceasta și era curioasă și confuză încă, căci ea abia acum începea să-și dea jos vălul întunecat al nepăsării de pe ochi, ce o făcuse întreg
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de etnie shona și la faptul că se tot plângeau de ceea ce le făcuseră ndebele sub Mzilikazi și Lobengula. E adevărat că fuseseră atrocități - la urma urmei erau zuluși și-și asupriseră dintotdeauna vecinii - dar, în mod sigur, văicăreala lor necurmată nu avea nici o justificare. Ar fi mai bine să uite tot ce-a fost odată pentru totdeauna. Își aminti de Seretse Khama, omul politic, Șeful Absolut al poporului bamgwato, primul președinte al Botswanei. Iată cum se purtaseră britanicii cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
care tânărul va spera, până‑n ultima clipă, la o Întorsătură magică, va fi consemnată de istoricii potentei dinastii habsburgice pentru a preîntâmpina nașterea legendelor. Istoria este scrisă de Învingători. Legendele sunt urzite de vulg. Scriitorii născocesc. Doar moartea e necurmată. CARTEA REGILOR ȘI A NEBUNILOR 1. CRIMA care se va produce cam cu patruzeci de ani mai târziu, va fi prefigurată Într‑un ziar petersburghez din luna august a anului o mie nouă sute șase. Astfel, vor apărea foiletoane semnate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Întinzîndu-se cu repeziciune, boltindu-se asupra cuprinsului, Învăpăindu-se apoi auriu și scăzînd În unde tulburi de amurg prelung. Slăbi fără voie hățurile și rămase cu ochii la cer. Nici un nor, doar unduirile de lumină lunecînd și amestecîndu-se Într-o necurmată revărsare. Urzeala de raze ba se destrăma, ba se Închega În falduri curgătoare de albastru din ce În ce mai Întunecat, În perdele și flamuri. — Scoală, Zahar, Îl Înghionti pe tînăr, văd o minune! Rusul se frecă temeinic la ochi, tresări, Își făcu de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
își adună toată mâhnirea lui, urlă cu putere: Ai învins, Galileene!1 Ei bine, după acest episod destul de plin de dramatism - pe care, însă, nu l-am exagerat deloc -, sufletul lui Eugen începu din nou să se adâncească într-un necurmat zbucium, dar, de data aceasta, mult mai puternic, mai arzător și mai vătămător decât înainte, încât, sufletul și mintea omului fiind într-o foarte strânsă legătură, adeseori începea să i se întunece dreapta judecată, aruncându-l în îndelungi stări de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de ele pe parcursul ei, mai devreme, sau mai târziu, iar alții nu-și dau seama niciodată și mor precum s-au născut: nepăsători. Amăgirea Adrianei o reprezenta, de bună seamă, serviciul ei, care, prin natura lui, o subjugase pe femeie necurmat. Totuși, nimic nu era prea clar încă pentru ea. Adriana se mai îndoia în privința aceasta și era curioasă și confuză încă, căci ea abia acum Istorisiri nesănătoase fericirii 123 începea să-și dea jos vălul întunecat al nepăsării de pe ochi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cari acceptă arderea rapidă incinerarea în locul arderii lente înhumarea pentru a face să dispară stârvul lor părăsit de suflet. Până atunci cititorii și cei interesați de citatele din Eclesiast Cap. I 8-9 și III 20-21: Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, așa cum nu se poate spune: ochiul nu se mai satură privind și urechea nu obosește auzind. Ce a fost, va mai fi, și ce s-a făcut, se va mai face; nimic nu este nou sub soare. Toate merg
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
din Cugetarea supremă, a fost de la însăși crearea sa chinuit de enigma morții, care într-o clipă îi curmă toate năzuințele spre mai bine și pune barieră tuturor aspirațiunilor sale. După o-ndelungată intuiție, însă a mersului firii și a necurmatei sale prefaceri; din convingerea lăuntrică a rațiunii sale și a instinctului de viată, omul ajunse a nimici puterea morții prin credința neclintită întru o înviere a tuturor mai curând sau mai târziu căci timpul măsurat de mărginirea minții noastre, nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sau cel puțin câteva din cheile care Îi fură suficiente lui Diego Alatriste ca să-și facă o idee despre cine și ce era În joc Îi parveniră prin gura lui Guadalmedina; acesta, după ce Își petrecuse jumătate din dimineață Într-un necurmat du-te-vino Între Casa cu Șapte Hornuri și Palat, aducea știri nou-nouțe, deși nu foarte liniștitoare pentru căpitan. — În realitate treaba e simplă, rezuma contele. Anglia face tot ce poate pentru ca nunta să aibă loc, dar Olivares și Consiliul, care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
senin al limbii române (1985), Harpha nopții (1997); despre cea mai recentă carte cunoscutul critic brașovean conchide: " Aici viața și neviața se amestecă, " Fantomele cu cranii de sare" mai poartă "coroanele de sânziene" ca și cum și ele ar fi într-o necurmată întoarcere acasă. Nicolae Stoie este un caligraf care scrie cu o disperare abia ascunsă, ceea ce nu exclude un fundal ludic, parodic (Strada Mihai Viteazul) sau o memorie culturală și istorică glisând spre biblicul vanitas vanitatum. Prozodic vorbind, poetul pendulează între
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
fi silit să renunțe la pîinea oratorică. În replică, ar scrie o carte intitulată Prohodul oratoriei și s-ar grăbi să-și găsească o ocupație mai potrivită înzestrării sale. A treia cauză are croială psihologică: siliți să trăiască într-un necurmat climat de agresiune mediatică, oamenii și-au pierdut atît de mult naivitatea încît nu mai dau doi bani pe vorbe. Pur și simplu nu mai cred în cuvinte, în virtutea de a aduce în fața minții niște nuanțe pe care nici o altă
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
adio din noua sa locuință, Mihai Aspru se convinge singur că totul e iremediabil pierdut, în virtutea unei „subite obsesii geometrice” inspirate de o lectură recentă: „Un asimptot era drumul ei necontenit drept, față de curba ușoară pe care o făceam în necurmata-mi apropiere de dânsa, fără să pot atinge niciodată linia impecabilă a mersului ei. Eram întocmai câinele acelui geometric (?) antic, care însoțea în goană din ce în ce mai puțin încovoiată fuga în linie dreaptă a stăpânului său; un ram de hiperbolă care mergea
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
a exprimat, prin poezie, extazul și teroarea existenței, îngemănate în sensuri ce par să rupă și să recompună, fără preget, experiența. Spațiul liric tutelar, cel al orașului Buenos Aires, schițează o mitologie vibrantă, iute contrabalansată însă de intrarea în tăcere: orașul necurmatei prezențe („anii pe care i-am trăit în Europa sunt iluzorii,/ eu am fost întotdeauna (și voi fi) la Buenos Aires" - Cartier) are o esență până la urmă intangibilă, are „mahalale de tăcere" (Apropieri). Este metropola propice unor meditații dramatice, fiindcă în
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
Sorin Lavric Excesul de filozofie, atunci cînd ia forma practicării asidue a dansului conceptual, poate avea urmări neașteptate: pe unii îi exasperează, pe alții îi plictisește, iar puținora le ridică tonusul într-un platou al bucuriei necurmate. Wittgenstein face parte din prima categorie. Apăsat de insatisfacția pe care Tractatus-ul (publicat în 1921) i-o strecurase în suflet, vienezul se va lepăda de gîndirea abstractă și, vreme de 10 ani, va alege să tacă. În plus, știa că
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
n ritmu'-mi straniu, încet, alunecarea lor. Veniți, o șerpi, târând prin ierburi, pe mlădiosul vostru pântec, prin ierburi lungi - că lănci - prin pietre, al vostru chip de vis! Voi ce vă'ncovoiati, ca lanțuri, sunteți de-acum înlănțuiți de necurmatele cadențe ce torc nemaicântatu'-mi cântec. Veniți misterioși și falnici, voi fermecați de-un glas străin! De-acuma zvârcolirea voastră numai la ritmul meu se schimbă și fără vlaga e-'mpotrivă-mi primejdioasa voastră limba ce că o floare otrăvita înaltă-amarul
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
generală a Acad[emiei] de [t]iin[e] Soc[iale] și Pol[itice]. Cu acest prilej am auzit despre respingerea docenței dșumițtale de către Consiliu. Am rămas pur și simplu înmărmurit. Cum adică, noi, câțiva oameni albiți în muncă cinstită și necurmată, am proclamat un zevzec? Și judecata noastră pe conștiință să fie la cheremul unor neisprăviți? N-aș fi crezut ca uneltirile ticăloase să ajungă așa de departe și mai ales să-și atingă țelul josnic. „E putred, putred mărul din
Noi completări la biografia lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4191_a_5516]